Proces-verbal intocmit de inspectorii sanitari ai directiei de sanatate publica, Posibilitatea schimbarii cauzei cererii de chemare in judecata

Drept administrativ

Art. 9 alin. (2) si art. 22 alin. (4) si (6) din Codul de procedura civila,

art. 32 din O G. nr. 2/2001

Aceasta instanta considera ca o alta calificare juridica a actelor si faptelor, in temeiul art. 22 alin. (4) din Codul de procedura civila, nu poate ingloba schimbarea cauzei cererii de chemare in judecata, contrar vointei celui care a investit instanta cu o pretentie pe care a calificat-o juridic in mod neechivoc. Daca partea insista asupra unui temei juridic pe care-l considera aplicabil situatiei de fapt vazute prin prisma apararilor sale, judecatorul nu-lpoate schimba, fiind tinut sa se pronunte in raport de sustinerile reclamantului si, in egala masura, de apararile paratului, de observat fiind ca art. 9 alin. (2) se refera cererile si apararile partilor, iar nu la cererile si apararile reclamantului. Prin urmare, calificarea juridica a situatiei de fapt apartine reclamantului, iar in raport de aceasta paratul formuleaza propriile aparari, tinzand fie la blocarea judecatii in fond prin invocarea unor exceptii, fie la respingerea in fond a cererii formulate impotriva lui; in aceasta disputa judecatorul nu poate interveni pentru a schimba cauza actiunii, astfel incat aceasta (schimbarea cauzei) sa indeparteze riscul pentru reclamant de a-i fi respinsa actiunea ca inadmisibila.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Sentinta civila nr. 29/CC din 22 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ ivit intre Judecatoria Piatra Neamt si Tribunalul Neamt - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal constata urmatoarele:

Hotararea pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt

La data de 30 ianuarie 2018, societatea A a investit Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti cu o plangere contraventionala impotriva procesului-verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare incheiat la data de 17.01.2018 de catre reprezentantii intimatei Directia de Sanatate Publica B solicitand, in principal, anularea acestuia, in subsidiar inlocuirea masurii contraventionale a retragerii de la comercializare a produsului cu sanctiunea avertismentului si, tertiar, modificarea actului prin dispunerea de masuri corective constand in asigurarea conformitatii produsului. Cauza a fost inregistrata sub nr. 1326/303/2018.

Prin intampinare, intimata a invocat urmatoarele exceptii: necompetenta teritoriala a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti; inadmisibilitatii avand in vedere ca procesul-verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare nr. 359 din 17 ianuarie 2018 nu este un proces-verbal de constatare a contraventiei in sensul O.G. nr. 2/2001; lipsa calitatii procesual active a reclamantei.

Prin sentinta civila nr. 3366 din 8 mai 2018, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale, declinandu-se competenta in favoarea Judecatoriei Piatra Neamt.

La Judecatoria Piatra Neamt cauza a fost inregistrata sub nr. 1326/303/2018 din 24 mai 2018, fiind solutionata la primul termen de judecata, din 9 iulie 2018, pe exceptia necompetentei materiale invocata din oficiu de instanta. Prin sentinta civila nr. 3163 din 9 iulie 2018, Judecatoria Piatra Neamt a admis aceasta exceptie, declinandu-si competenta in favoarea Tribunalului Neamt. Pentru a hotari astfel, judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare intocmit la data de 17.01.2018 de catre inspectorii sanitari din cadrul Directia de Sanatate Publica B, in urma controlului efectuat la Farmacia C, s-a retinut ca produsul „D” ml unguent, produs de societatea E si distribuit de societatea A, este notificat pe portalul Comisiei Europene cu nr. 1350661 ca produs cosmetic. In cuprinsul aceluiasi proces-verbal s-a retinut ca mentiunile de pe eticheta si prospectul produsului nu se incadreaza in definitia produsului cosmetic din Regulamentul nr. 1223/2009. Cu ocazia controlului efectuat au fost gasite 10 produse „D” unguent 50 ml, in privinta carora s-a dispus retragerea de la comercializare pana la stabilirea masurilor ce se impun conform legislatiei in vigoare.

Plangerea formulata are ca obiect un proces-verbal de constatare a conditiilor igienico- sanitare care nu imbraca forma unui procesul-verbal de contraventie, astfel cum a fost stabilita prin Ordinul nr. 592/2017. De asemenea, simpla descriere a unor fapte care ar putea sa constituie contraventie nu poate conduce la ideea ca prin actul contestat s-a dispus sanctionarea contraventionala, din moment ce nu s-a constatat in mod expres de catre autoritatile competente in domeniul vizat ca fapta intruneste elementele constitutive ale unor contraventii prevazute de art. 10 din H.G. nr. 147/2015 privind adoptarea unor masuri pentru crearea cadrului de aplicare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.223/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice, precum si ale Regulamentului (UE) nr. 655/2013 al Comisiei din 10 iulie 2013 de stabilire a unor criterii comune pentru justificarea declaratiilor utilizate in legatura cu produsele cosmetice.

Organele de control nu au dispus nicio sanctiune contraventionala prevazuta de art. 11 din H.G. nr. 147/2015, potrivit caruia faptele care contravin dispozitiilor Regulamentului 1.223/2009 vor fi sanctionate cu amenda contraventionala, ci doar o masura corectiva prevazuta art. 3 alin. (5) din acelasi act normativ.

Prin urmare, actul contestat nu intruneste elementele unui proces-verbal de constatare a contraventiei.

Pornind de la definitiile date actului administrativ si autoritatii publice prin art. 2 alin. (1) lit. c) si b) din Legea nr. 554/2004, procesul-verbal de constatare a conditiilor igienico- sanitare intocmit la data de 17.01.2018 constituie un act administrativ unilateral cu caracter individual. In acest sens, intimata are calitatea de autoritate publica, potrivit art. 1 al Ordinului nr. 1078/2010 directiile de sanatate publica judetene fiind servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridica, subordonate Ministerului Sanatatii, reprezentand autoritatea de sanatate publica la nivel local, care realizeaza politicile si programele nationale de sanatate, elaboreaza programe locale, organizeaza structurile sanitare, evidentele statistice pe probleme de sanatate, precum si de planificare si derulare a investitiilor finantate de la bugetul de stat pentru sectorul de sanatate. Mai mult, actul contestat a fost intocmit in executarea in concret a dispozitiilor cuprinse in H.G. nr. 147/2015, in indeplinirea atributiilor privind intreprinderea tuturor masurilor adecvate pentru a interzice sau a restrictiona punerea la dispozitie pe piata a produsului cosmetic sau pentru a retrage produsul de pe piata ori pentru a-l rechema, potrivit prevederilor art. 25 alin. (5) din Regulament. Totodata procesul-verbal produce efecte juridice, in cuprinsul sau fiind luata o masura care priveste comercializarea unor bunuri cosmetice.

Hotararea pronuntata de Tribunalul Neamt

La Tribunalul Neamt cauza a fost inregistrata sub nr. 1326/303/2018 din 16 iulie 2018. La Primul termen de judecata (9 octombrie 2018), avand in vedere art. 131 alin. (2) din Codul de procedura civila, tinand seama de principiul disponibilitatii, a dispus ca, in vederea stabilirii competentei, reclamantei sa i se solicite indicarea expresa a temeiului juridic al cererii, respectiv legea in baza careia contesta procesul-verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare din 17 ianuarie 2018.

Prin cererea inregistrata la data de 2 noiembrie 2018, petitionara a precizat H.G. nr. 147/2015 si O.G. nr. 2/2001 ca fiind actele normative in baza carora contesta procesul-verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare din 17 ianuarie 2018, insistand asupra posibilitatii sale de a ataca acest act in conditiile art. 13 din H.G. nr. 157/2015 de vreme ce este acuzata de fapte contraventionale care se inscriu in continutul art. 10 din H.G. nr. 147/2015. Totodata, petitionara a invocat, in considerarea art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Neamt.

Prin sentinta civila nr. 952C din 6 noiembrie 2018, Tribunalul Neamt a hotarat urmatoarele:

• a admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Neamt, Sectia a II- a civila, de contencios administrativ si fiscal, invocata de reclamanta;
• a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Piatra Neamt;
• a constatat ivit conflictul negativ de competenta;
• a suspendat judecata cauzei si a inaintat dosarul Curtii de Apel Bacau, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pentru solutionarea conflictului.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

In primul rand, reclamanta, in baza principiului disponibilitatii, a inteles ca conteste procesul-verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare intocmit la data de 17 ianuarie 2018 pe calea plangerii contraventionale si sa mentina aceasta atitudine procesuala si dupa declinarea cauzei de catre Judecatoria Piatra Neamt prin sentinta civila nr. 3136/09.07.20187 si solicitarea de catre instanta a precizarilor cu privire la temeiul juridic al cererii.

Prin urmare, intrucat art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 instituie o competenta teritoriala exclusiva, instanta urmeaza a declina competenta de solutionare a prezentei cauze in favoarea Judecatoriei Piatra Neamt, instanta de la locul savarsirii contraventiei, constatand ivit conflictul negativ de competenta.

Solutionarea conflictului negativ de competenta

Conflictul negativ dedus spre solutionare acestei instante este urmarea a doua declinari reciproce de competenta materiala, prin hotarari prin care instantele au abordat diferit propria competenta; astfel, judecatoria, facand o apreciere asupra naturii actului contestat, a dat o alta calificare demersului judiciar intreprins de petitionara decat a facut-o petitionara insasi; tribunalul, fara a se pronunta in vreun fel asupra naturii juridice a actului, a dat eficienta deplina principiului disponibilitatii, considerandu-se necompetent exclusiv pe temeiul art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Asadar, ceea ce trebuie stabilit in prezentul conflict sunt limitele in care judecatorul, in temeiul art. 22 alin. (4) din Codul de procedura civila, da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, in echilibru cu art. 9 din Codul de procedura civila, mai cu seama alin. (2) al acestui text.

Potrivit acestui din urma text, „Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.”; depasirea acestor limite fiind prohibita de art. 22 alin. (6) din Codul de procedura civila.

In privinta obiectului si a partilor, in mod evident, aceste limite au fost respectate atunci cand judecatoria si-a pus problema necompetentei sale; elementul care a determinat judecatorul sa dea o alta calificare cererii cu care a fost investit de catre petitionara este cauza actiunii, schimband-o sub ambele aspecte ale sale (temeiul juridic si fundamentul pretentiei formulate). Tribunalul insa, a considerat ca peste vointa partii nu poate solutiona cererea de chemare in judecata/plangerea contraventionala.

Aceasta instanta considera ca o alta calificare juridica a actelor si faptelor, in temeiul art. 22 alin. (4) din Codul de procedura civila, nu poate ingloba schimbarea cauzei cererii de chemare in judecata, contrar vointei celui care a investit instanta cu o pretentie pe care a calificat-o juridic in mod neechivoc. Daca partea insista asupra unui temei juridic pe care-l considera aplicabil situatiei de fapt vazute prin prisma apararilor sale, judecatorul nu-l poate schimba, fiind tinut sa se pronunte in raport de sustinerile reclamantului si, in egala masura, de apararile paratului, de observat fiind ca art. 9 alin. (2) se refera cererile si apararile partilor, iar nu la cererile si apararile reclamantului. Prin urmare, calificarea juridica a situatiei de fapt apartine reclamantului, iar in raport de aceasta paratul formuleaza propriile aparari, tinzand fie la blocarea judecatii in fond prin invocarea unor exceptii, fie la respingerea in fond a cererii formulate impotriva lui; in aceasta disputa judecatorul nu poate interveni pentru a schimba cauza actiunii, astfel incat aceasta (schimbarea cauzei) sa indeparteze riscul pentru reclamant de a-i fi respinsa actiunea ca inadmisibila.

In cauza, calificand procesul-verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare nr. 359 din 17 ianuarie 2018, intocmit de inspectorii sanitari ai Directiei de Sanatate Publica Neamt, ca fiind un proces-verbal de constatare a contraventiei, petitionara a recurs in mod neechivoc la calea plangerii contraventionale reglementata de O.G. nr. 2/2001. O astfel de calificare a fost argumentata in fapt si in drept prin plangerea adresata judecatoriei (iar nu instantei specializate de contencios administrativ) constituind insasi fundamentul apararilor sale. La randul sau, intimata, contestand natura de proces-verbal de contraventie a actului pe care l-a intocmit, a invocat exceptia inadmisibilitatii plangerii contraventionale. In aceste conditii, recalificarea plangerii contraventionale in actiune (in contencios administrativ) in anularea unui act administrativ (altul decat procesul-verbal de constatare a contraventiei care este tot un act administrativ, dar pentru modificarea sau desfiintarea caruia se prevede, prin

O.G. nr.2/2001, o procedura speciala) nu numai ca aduce atingere principiului disponibilitatii, dar este de natura sa lipseasca de obiect exceptia inadmisibilitatii invocata de intimata si, in acest fel, sa lipseasca intimata de dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, avand in vedere limitele procesului astfel cum au fost stabilite, pe de o parte, de petitionara prin cererea si apararile sale, iar pe de alta parte, de intimata prin intampinare, constatandu-se ca instanta a fost investita cu o plangere contraventionala, competenta de solutionare a apartine judecatoriei in temeiul art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.