Raspunderea civila a functionarului public, Incetarea raporturilor de serviciu anterior stabilirii raspunderii civile

Drept administrativ.

Art. 84 si art. 85 din Legea nr. 188/1999.

Raspunderea civila pentru faptele savarsite in exercitarea unei functii publice se stabileste potrivit dispozitiilor speciale cuprinse in legea care reglementeaza acest tip de raspundere. Instrumentele de angajare a raspunderii civile nu pot fi diferite dupa cum persoana responsabila de producerea unui prejudiciu mai are sau nu calitatea in care a savarsit fapta prejudiciabila. Prin urmare, incetarea calitatii de functionar public nu poate avea drept consecinta nici exonerarea de raspundere civila si nici recurgerea la alt instrument procedural de recuperare a prejudiciului
.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 763 din 23 aprilie 2015

Asupra recursului in materia contenciosului administrativ de fata constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bacau sub nr. 1693/110/2014 din 8.04.2014, reclamanta Comuna P., prin primar, a chemat in judecata parata I.E., pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa fie obligata la plata sumei de 35.499 lei, reprezentand contravaloarea amenzilor pe care aceasta avea obligatia sa le urmareasca si pentru care trebuia sa emita somatii de plata si titluri executorii, asa cum a stabilit Curtea de Conturi prin decizia nr. 70/2013.

La termenul din 11.09.2014, din oficiu, tribunalul a invocate exceptia inadmisibilitatii actiunii, in raport de dispozitiile art. 84 lit. a) coroborat cu art. 85 alin. 1 din Legea nr. 18/1999.

Prin sentinta civila nr. 1404 din 9.010.2014 Tribunalul Bacau a admis exceptia inadmisibilitatii, respingand actiunea, ca inadmisibila. In esenta, tribunalul a retinut dispozitiile art. 84 lit. a) cu art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, dispozitii in raport de care primarul, in calitate de conducator al Comunei P. avea obligatia legala de a emite dispozitii de imputare, in termen de 30 zile de la inregistrarea Deciziei nr. 70 din 20.09.2013 a Camerei de Conturi Bacau, in acelasi termen impunandu-se a fi determinat si prejudiciul; pensionarea paratei, la data de 16.02.2014, aceasta este fara relevanta fata de obligatia si modul de recuperare a prejudiciului, de la data constatarii pagubei (septembrie 2013) si pana la pensionarea paratei (februarie 2014), trecand 5 luni in care se putea emite dispozitie de imputare sau se putea lua un angajament de plata acesteia.

Impotriva hotararii tribunalului, in termenul legal prevazut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta Comuna P., prin primar, a formulat prezenta cerere de recurs in care, fara a mentiona expres vreunul dintre motivele de nelegalitate prevazute de art. 488 alin. 1 din Codul de procedura civila, a sustinut urmatoarele:

In urma analizei situatiei amenzilor prescrise - masura stabilita de Camera de Conturi Bacau, prin decizia nr. 70/2013 - s-a constatat ca nu au fost efectuate acte de urmarire fiscala pentru un numar de 158 de amenzi, responsabilitatea urmarii acestor creante revenind paratei, asa cum s-a stabilit prin dispozitia Primarului comunei P. nr. 370/19.11.2010. Prejudiciul produs bugetului comunei in acest fel este in suma de 35.499 lei, fapt care atrage raspundere sa civila potrivit art. 84 din Legea nr. 188/1999.

Tribunalul a interpretat gresit dispozitiile art. 84 lit. a) si art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999. Determinarea sumelor de recuperat s-a facut prin angajarea unor servicii de specialitate, iar determinarea sumelor s-a incheiat in luna februarie 2014. In luna ianuarie 2014, raporturile de serviciu ale paratei au incetat, prin efectul deciziei nr. 44/16.01.2014, ca urmare a pensionarii.

Relevant in solutionarea cauzei nu este faptul retinut de tribunal, ca determinarea prejudiciului trebuia facuta in termenul de 30 de zile de la constatarea acestuia de catre Curtea de Conturi, ci faptul ca la data determinarii prejudiciului, in februarie 2014, parata nu mai avea calitatea de functionar public, iar art. 84 lit. a) din Legea nr. 188/1999 se refera la raspunderea civila a functionarului public.

Examinand hotararea recurata, prin raportare la motivul prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila (in care ar putea fi incadrate argumentele cuprinse in cererea de recurs) curtea de apel constata urmatoarele:

Stabilirea raspunderii civile a functionarului public se face potrivit art. 84 din Legea nr. 188/1999 si presupune indeplinirea cumulativa a mai multor conditii si anume: fapta personala a functionarului public; fapta sa fi fost savarsita in legatura cu activitatea si atributiile sale de serviciu; fapta sa fi produs in prejudiciu autoritatii publice; existenta legaturii de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovatia functionarului public.

Daca aceste conditii sunt indeplinite, raspunderea civila poate fi angajata, potrivit instrumentelor si in termenele prevazute de art. 85 din Legea nr. 188/1999, fiind irelevant faptul, survenit ulterior, al incetarii raporturilor de serviciu a persoanei pretins a fi vinovate de savarsirea faptei prejudiciabile.

Asadar, raspunderea civila pentru faptele savarsite in exercitarea unei functii publice se stabileste potrivit dispozitiilor speciale cuprinse in legea care reglementeaza acest tip de raspundere. Instrumentele de angajare a raspunderii civile nu pot fi diferite dupa cum persoana responsabila de producerea unui prejudiciu mai are sau nu calitatea in care a savarsit fapta prejudiciabila. Prin urmare, incetarea calitatii de functionar public, nu poate avea drept consecinta nici exonerarea de raspundere civila si nici recurgerea la alt instrument procedural de recuperare a prejudiciului.

Fata de aceste considerente, exceptia inadmisibilitatii unei actiuni directe, in contencios administrativ, impotriva persoanei care, in calitatea sa de functionar public, a produs un prejudiciu autoritatii publice cu care a avut raporturi de serviciu, a fost corect retinuta de tribunal. In aceste conditii, neputand fi investita cu un astfel de actiune, aceasta instanta nu se poate (si nici tribunalul nu putea) pronunta cu privire la respectarea termenului de 30 de zile prevazut de art. 85 din Legea nr. 188/1999.