Principiul „ne bis in idem”. Aplicarea unei sanctiuni contraventionale pentru fiecare dintre faptele de taiere ilegala de arbori si sustragere de arbori care intra in continutul constitutiv al infractiunilor pentru care a fost dispusa trimiterea in judecata.

 

Art. 107 si art. 109 din Legea nr. 46/2008

Art. 6 Cod procedura penala

Art. 4 din Protocolul 7 la Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale

 

In cazul aplicarii unei sanctiuni contraventionale pentru fiecare dintre faptele de taiere ilegala de arbori si sustragere de arbori care intra in continutul constitutiv al infractiunilor pentru care a fost dispusa trimiterea in judecata a inculpatului, nu mai poate fi dispusa condamnarea pentru aceleasi fapte intrucat s-ar infrange principiul „ne bis in idem”.

 

(Decizia penala nr. 757/A
/
08 Septembrie 2017)

 

Prin sentinta penala nr. 186 din data de 31 mai 2017  pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, in baza art. 396 alin.6, cu aplicarea disp. art. 16 alin.1 lit. h) rap. la art. 6 C.proc.pen., a art. 20 din Constitutia Romaniei rap. la art. 4 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, s-a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului SV, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor silvice prev. de art.107 alin.1 lit. b) din Legea nr.46/2008, republicata (art.108 alin.1 lit. b) din  Lg.46/2008, in vigoare pana la 09.09.2015) si art.109 alin.1 lit. b) din Legea nr.46/2008, republicata (art.110 alin.1 lit. b) din  Lg.46/2008, in vigoare pana la 09.09.2015), ambele cu aplic. art.38 alin.1 din Codul penal.

S-a respins actiunea civila formulata de partea civila Statul Roman, prin ROMSILVA, prin Directia Silvica Arges, prin Ocolul Silvic Suici, ca fiind lipsita de interes.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin rechizitoriul emis la data de 03.10.2016 in dosarul penal nr. 1620/P/2015 al Parchetului de pe langa Judecatoria Curtea de Arges, a fost trimis in judecata inculpatul Strungaru Vasile sub aspectul savarsirii urmatoarelor silvice prev. de: art.107 alin.1 lit. b) din Legea nr.46/2008, republicata (art.108 alin.1 lit. b) din  Lg.46/2008, in vigoare pana la 09.09.2015) si art.109 alin.1 lit. b) din Legea nr.46/2008, republicata (art.110 alin.1 lit. b) din  Lg.46/2008, in vigoare pana la 09.09.2015), ambele cu aplic. art.38 alin.1 din Codul penal.

In motivarea actului de sesizare a instantei s-a retinut faptul ca, la data de 24.12.2014, in jurul orelor 09.00, inculpatul SV s-a deplasat in padurea persoanei vatamate SAM, administrata de Ocolul Silvic Suici, judetul Arges, situata in comuna Salatrucu, punctul “Zapozi”, judetul Arges, UP II, ua 87, unde, cu ajutorul unui topor, a taiat fara drept (fara a fi marcat de catre organele silvice) 3 arbori specia fag. Dupa taierea arborelui, inculpatul l-a sustras, prin tarare, cu ajutorul unui cal.

La data de 11.07.2015, in jurul orelor 09.30, acelasi inculpat SV s-a deplasat, din nou, in padurea persoanei vatamate SAM, administrata de Ocolul Silvic Suici, judetul Arges, situata in comuna Salatrucu, punctul “Zapozi”, judetul Arges, UP II, ua 87, unde, cu ajutorul unui topor, a taiat, fara drept (fara a fi marcat de catre organele silvice) 3 arbori specia fag si un arbore specia catina. Dupa taierea arborelui, inculpatul l-a sustras, prin tarare, cu ajutorul unui cal.

Din adresele Ocolului Silvic Suici, judetul Arges, a rezultat ca padurea de unde au fost taiati si sustrasi arborii de catre inculpatul SV face parte din fondul forestier national, proprietate privata a numitei SAM; volumul celor 7 arbori taiati si sustrasi de catre inculpat este de 3,261 mc; valoarea celor 5 arbori este de 838 lei fara TVA; pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data comiterii faptelor este de 85 lei/mc, respectiv 115 lei/mc; valoarea prejudiciului produs este de 7,29 ori mai mare decat pretul mediu pe picior al unui metru cub de masa lemnoasa.

Ca si mijloace de proba, au fost retinute: procesul-verbal de cercetare la fata locului; adresele nr.768/2015,10043/2016,  10814/2016 si 10880/2016 ale Ocolului Silvic Suici; declaratii inculpat; declaratii martori; declaratii persoana vatamata; procese verbale de constatate a contraventiei nr. 2 si 4; fisa de cazier judiciar a inculpatului; caracterizare privind pe inculpat.

Prin incheierea din data de 17.11.2016, judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul intocmit in data de 03.10.2016, legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si a dispus inceperea judecatii cauzei.

La termenul din data de 20.04.2017, inculpatul, prezent personal, a aratat ca recunoaste faptele pentru care a fost trimis in judecata, doreste solutionarea cauzei in procedura simplificata si este de acord sa presteze munca in folosul comunitatii.

La acelasi termen, instanta, din oficiu, a pus in discutie aplicabilitatea in cauza a prevederilor art. 6 C.proc.pen. si art. 4 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privind principiul
ne bis in idem
.

Analizand inscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanta de fond a retinut, in esenta, in  cursul anului 2015, inculpatul a fost surprins de organele silvice de control taind ilegal si sustragand material lemnos din fondul forestier national, de doua de ori. De fiecare data, organele silvice au procedat la intocmirea unui proces - verbal de contraventie, aplicand sanctiuni pecuniare pentru faptele de taiere si ridicare de arbori.

Ambele procese - verbale au fost comunicate contravenientului, unul sub semnatura la momentul intocmirii acestuia, iar altul prin intermediul postei romane.

Analizand comparativ cele doua procese - verbale si actul de sesizare a instantei, judecatorul fondului a constatat ca sanctiunile contraventionale au fost aplicate pentru aceleasi fapte pentru care s-a dispus trimiterea in judecata in cauza de fata. Astfel, s-a apreciat ca  exista identitate privind numarul de arbori taiati si sustrasi, identitate de prejudiciu, iar incadrarea juridica a infractiunii vizeaza art. 107 alin.1 lit.b) din Legea nr. 46/2008 -
valoarea prejudiciului produs nu depaseste limita prevazuta la lit. a), dar fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de un an, iar valoarea cumulata a prejudiciului produs depaseste limita prevazuta la lit. a).

S-a mai retinut ca raspunderea contraventionala a fost antrenata, cele doua  procese - verbale fiind trimise in debit la autoritatea administrativa.

In raport de aceste aspecte, prima instanta a pus in discutie
principiul
ne bis in idem
.

Astfel, s-a notat ca, potrivit art. 6 C.proc.pen., n
icio persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savarsirea unei infractiuni atunci cand fata de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotarare penala definitiva cu privire la aceeasi fapta
,
chiar si sub alta incadrare juridica.

Pe de alta parte, potrivit art. 4 din Protocolul 7 la Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi Stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva conform legii si procedurii penale ale acelui Stat.

Sistemul european de protectie nu este insa compus doar din Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului ci si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, acestea formand impreuna un bloc de conventionalitate care, potrivit legii fundamentale a Statului Roman (art. 20 din Constitutie), are prioritate fata de dreptul intern, in sensul ca urmeaza a fi aplicat ca atare de catre instantele de judecata.

Prin prisma jurisprudentei CEDO, articolul 4 din protocolul 7 are ca si finalitate interzicerea repetarii urmaririlor penale definitiv incheiate (vz. hot. CEDO in cauza Gradinger vs. Austria).

In ceea ce priveste notiunea de procedura penala si urmarire penala, in Curte, a retinut constant faptul ca textul art. 4 al Protocolului nr.7 trebuie interpretat in lumina principiilor generale care privesc termenii de acuzatie penala si pedeapsa prevazute la art. 6 si 7 ale Conventiei (vz. hot. CEDO in cauza Ruotsalainen vs.Finlanda).

S-a aratat ca incidenta intr-o cauza penala a principiului
ne bis in idem
presupune asadar intrunirea a trei elemente: a) determinarea naturii primului set de sanctiuni: daca acestea se circumscriu sau nu notiunii de „acuzatie penala”; b) identificarea elementului idem: daca faptele din prima procedura si cele din a doua procedura sunt identice; c) cercetarea elementului bis: daca a existat o dublare a procedurilor.

Analizandu-se cele trei elemente, in raport de specificul prezentei cauzei, s-au retinut urmatoarele:

1. La determinarea naturii primului set de proceduri, Curtea de la Strasbourg a consacrat pentru prima data in 1976 trei criterii, denumite „criteriile Engel” care trebuie luate in considerare la stabilirea faptului daca intr-o anumita cauza a fost sau nu vorba de o acuzatie penala:  clasificarea juridica a faptului ilicit, conform legislatiei nationale,  natura acestui fapt si gradul de gravitate al pedepsei pe care persoana vizata risca sa o primeasca,  

Potrivit Curtii, primul criteriu este esential, in timp ce ultimele doua ultimele doua nu se impun a fi indeplinite cumulativ ci doar alternativ (vz. hot. CEDO in cauzele Engel s.a. vs. Olandei si ulterior Demicoli vs. Malta).

In dreptul intern, anumite fapte care desi au o conotatie penala, datorita gradului scazut de pericol social nu sunt calificate drept infractiuni, ci doar contraventii. In categoria acestora se inscriu si contraventiile incriminate art. 8 alin.1 lit. a si b din Legea nr. 171/2010.

Valoarea sociala ocrotita prin prevederea acestei contraventii este tocmai protectia integritatii fondului forestier national, similara celei a infractiunilor prevazute in Legea nr. 46/2008. Asadar, aceeasi valoare sociala este protejata si penal si contraventional.

In acelasi timp, s-a retinut ca norma contraventionala asemenea celei penale a fost directionata catre toate categoriile de destinatari si nu doar catre un grup cu statut special, iar scopul sau primar a fost pedepsirea si sanctionarea, trasaturi care sunt caracteristice pedepselor penale.

Or, tocmai aceasta dubla ocrotire a valorii sociale si directionare generala a normei contraventionale catre toti cetatenii, impunandu-le un anumit comportament si alatura acestei cerinte o sanctiune, a determinat Curtea a asimila procedura contraventionala celei penale (vz. hot. CEDO in cauzele Anghel vs. Romania; Ezeh vs. Regatul Unit; Uzturk vs. Germania).

In consecinta, natura faptelor pentru care inculpatul a fost sanctionat contraventional prin cele 26 procese-verbale se incadreaza in sfera expresiei de acuzatie penala, in sensul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventia europeana.

2. Identificarea elementului
idem
.

Potrivit art. 8 alin. 1 lit. a si b din Legea nr. 171/2010, constituie contraventii silvice urmatoarele fapte:

a) taierea, ruperea sau scoaterea din radacini a arborilor, fara drept, precum si distrugerea ori vatamarea de arbori, puieti, pomi de Craciun ori lastari din fondul forestier national sau taierea, ruperea sau scoaterea din radacini a arborilor, fara drept, precum si distrugerea ori vatamarea de arbori de pe terenurile cu vegetatie forestiera din afara fondului forestier national, daca valoarea prejudiciului, stabilita potrivit legii, este de pana la de 5 ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior. Se excepteaza semintisul utilizabil vatamat in parchetele autorizate la exploatare in limitele de suprafata admise, prevazute in instructiunile privind termenele, modalitatile si perioadele de colectare, scoatere si transport al materialului lemnos;

b) furtul ori insusirea arborilor taiati cu drept sau fara drept, a puietilor, pomilor de Craciun ori a lastarilor din fondul forestier national sau a pomilor de Craciun din culturi specializate sau furtul ori insusirea arborilor taiati cu drept sau fara drept de pe terenurile cu vegetatie forestiera din afara fondului forestier national, daca valoarea prejudiciului, stabilita conform legii, este de pana la de 5 ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.

Potrivit art. 107 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, „taierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din radacini, fara drept, de arbori, puieti sau lastari din fondul forestier national si din vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infractiune silvica si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului produs nu depaseste limita prevazuta la lit. a), dar fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de un an, iar valoarea cumulata a prejudiciului produs depaseste limita prevazuta la lit. a)”;

Potrivit art. 109 alin. 1 lit. b din aceeasi Legea nr. 46/2008, „furtul de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale ori de arbori, puieti sau lastari care au fost taiati ori scosi din radacini, din paduri, perdele forestiere de protectie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrari de impadurire si din vegetatia forestiera din afara fondului forestier national, precum si al oricaror altor produse specifice ale fondului forestier national constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de un an, iar valoarea cumulata a materialului lemnos depaseste valoarea prevazuta la lit. a)”.

Comparandu-se textele care consacra raspunderea contraventionala cu normele penale din legea speciala, a rezultat ca faptele care au dat nastere amenzilor contraventionale sunt in esenta aceleasi cu cele pentru care s-au declansat procedurile penale impotriva inculpatului, ambele caracterizandu-se prin actiunile de taierea, ruperea sau scoaterea din radacini a arborilor, fara drept, respectiv furtul de arbori doborati, rupti de fenomene naturale ori taiati, scosi din radacini.

In cauza Sergey Zolotukhin impotriva Rusiei, Curtea a statuat irelevanta unor abordari diferite a faptelor in dreptul intern, diversitatea abordarilor fiind doar o sursa de incertitudine juridica incompatibila cu dreptul fundamental garantat de art. 4 din Protocolul 7. Ca atare, identitatea de infractiuni urmeaza a fi stabilita pe criteriul identitatii dintre fapte,
indiferent de statutul lor juridic.

S-a constatat asadar indeplinirea acestei conditii.

3. Cercetarea elementului
bis
.

Scopul art. 4 din protocolul nr. 7 aditional la Conventia europeana este de a interzice repetarea procedurilor care s-au concretizat cu o hotarare definitiva. Hotararea este definitiva in sensul acestei prevederi daca a dobandit autoritate de lucru judecat, adica a devenit irevocabila, in sensul ca nu mai este posibila exercitarea cailor legale ordinare sau partile au epuizat aceste cai ori au lasat sa curga termenele fara a se folosi de caile existente (vz. hot. CEDO in cauza Tsonyo Tsonev vs. Bulgaria).

In speta de fata, ambele procese - verbale au fost comunicate inculpatului-contravenient, primul prin intermediul serviciilor postale (fila 27 d.u.p.), iar cel de al doilea sub semnatura. Niciunul din procesele-verbale de contraventie nu a fost atacat in instanta in termenul de 15 zile de la comunicarea lor catre inculpat, astfel ca la expirarea termenelor procesele - verbale, capatand valoarea de titluri executorii, au devenit definitive.

Condamnarea administrativa suferita de inculpat a devenit astfel definitiva in intelesul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventia europeana anterior declansarii procedurilor penale impotriva inculpatului.

Instanta de fond a retinut si urmatoarele aspecte:

Legislatia in vigoare interzice atat taierea fara drept a arborilor, cat si furtul ori insusirea arborilor taiati fara drept, insa raspunderea care urmeaza a se antrena in sarcina autorului este diferita, in raport de valoarea prejudiciului.

Astfel, in masura in care prejudiciu este de pana la de 5 ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior se va antrena raspunderea contraventionala in timp ce, raspunderea penala se antreneaza pentru fapte care genereaza un prejudiciu superior valorii mentionate anterior.

Incadrarea juridica a faptelor savarsite cade in sarcina agentilor statului si nicidecum a inculpatului, acesta avand doar obligatia de a respecta legea, in cauza de a se abtine de la savarsirea de fapte care constituie incalcari la normele legale. Evident, incadrarea juridica eronata a faptei savarsite nu poate fi imputata autorului acesteia.

In atare conditii, cade in sarcina organului silvic care constata savarsirea unei fapte de natura celei descrise la art. 108 alin. (1) lit. a sau b) din Legea nr. 46/2008 de a verifica in ce masura aceasta constituie contraventie sau dupa caz infractiune.

De altfel, chiar in cuprinsul Legii nr. 171/2010, s-a dispus in sensul ca pentru a asigura posibilitatea identificarii de catre agentii constatatori a situatiilor de repetare a aceleiasi fapte de catre contravenient, pentru aplicarea sanctiunilor majorate/complementare, dupa caz, autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura asigura, in cadrul SUMAL, realizarea si functionarea Sistemului national de evidenta informatizata a contraventiilor silvice, denumit in continuare SNEICS. Agentii constatatori prevazuti la art. 24 alin. (1) au drept de interogare a SNEICS (art. 43)

 In speta, organul silvic, in mod corect, a incheiat primul proces - verbal, retinand ca, in raport de valoarea prejudiciului creat, nu sunt intrunite conditiile pentru antrenarea raspunderii penale.

Tot in mod corect, acelasi organ silvic nu a emis la momentul constatarii celei de a doua fapta procesul - verbal de contraventie, insa, in mod incorect, nu a procedat deindata la efectuarea de cercetari pentru a identifica fapte similare savarsite in ultimele 12 luni de acelasi autor si care, prin prisma prejudiciului creat, implicau antrenarea raspunderii penale.

In masura in care se efectuau asemenea verificari, s-ar fi constatat ca faptele inculpatului intruneau elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art. 107 alin.1 lit. a) si 109 alin.1 lit. a) din Codul silvic si s-ar fi intocmit in locul celui de al doilea proces - verbal un act de sesizare al organelor competente.

Lipsa de diligente a organului de control silvic a condus asadar la emiterea unui act sanctionator definitiv care, in lumina legislatiei comunitare si nu numai, impiedica o noua judecare a acelorasi fapte, chiar si pe un alt temei de drept.

Sustinerile Parchetului de pe langa Judecatoria Curtea de Arges cu privire la neindeplinirea conditiilor prev. de art. 6 C.proc.pen. si art. 4 din protocolul aditional nr.7 la CEDO, in considerentele in care inculpatul nu a fost sanctionat anterior, printr-o hotarare penala definitiva, nu au putut fi primite de catre prima instanta.

Instanta a retinut, din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniuni Europene, ca autoritatile pot aplica o singura data o sanctiune cu caracter penal, indiferent daca aceasta este calificata in dreptul intern ca fiind contraventionala sau penala si independent daca aceasta sanctiune este aplicata de o autoritate judiciara sau administrativa. Art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se opune ca un stat membru sa impuna, pentru aceleasi fapte, o combinatie de sanctiuni fiscale si penale. Insa, atunci cand sanctiunea fiscala imbraca un caracter penal si este ramasa definitiva, nu se mai poate desfasura o urmarire penala impotriva aceleiasi persoane. C.J.U.E. a sustinut ca, pentru a  determina daca o sanctiune are caracter penal se vor avea in vedere criteriile Engel din jurisprudenta CEDO (vz. CJUE, Marea camera, Aklagaren c. Hans Akerberg Fransson).

Nu in ultimul rand, s-a notat ca principiul
ne bis in idem
isi gaseste aplicabilitatea chiar si in situatiile in care s-au dispus solutii de incetare a procesului penal (netrimitere in judecata) de catre organele judiciare ale unui stat membru U.E.  Astfel, s-a apreciat ca solutia pronuntata de procuror, prin care s-a evocat fondul cauzei, ramasa definitiva, chiar si fara interventiei instantei, este asimilata unei hotarari penale definitive si atrage incidenta principiului
ne bis in idem
(
CJUE, hotararile nr. C-187/01 si C385/01 din 11.02.2003 pronuntate in cazurile reunite Gozutok si Brugge
).

Or, daca raspunderea penala nu mai poate fi antrenata impotriva unei persoane cercetate anterior si fata de care procurorul a dispus o masura de netrimitere in judecata, fara impunerea vreunei obligatii, cu atat mai mult aceasta raspundere nu mai poate fi antrenata impotriva unei persoane care a fost cercetata anterior si sanctionata, chiar si de catre o autoritate administrativa.

In concluzie, fiind realizate in cauza toate cele trei componente ale principiului
ne bis in idem
, avand in vedere prevederile art. 6 C.proc.pen., ale art. 4 din protocolul aditional nr.7 la CEDO si principiul prioritatii tratatelor internationale privind drepturile omului in fata legislatiei nationale, consacrat de art. 20 din Constitutie, judecatorul fondului a dispus  incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului pentru comiterea infractiunilor de taiere ilegala de arbori si furt de arbori.

Ca temeiul al incetarii procesului penal au fost retinute dispozitiile art. 16 lit. h) cu referire la art. 6 din C.proc.pen.

In ce priveste latura civila a cauzei, prima instanta a retinut ca, in faza de urmarire penala, s-a constituit parte civila Statul Roman, prin Romsilva, prin Directia Silvica Arges, prin Ocolul Silvic Suici, cu suma de 1039,06 lei.

Potrivit art. 25 alin.5 C.proc.pen., i
n caz de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal, in baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza intai, lit. e), f) - cu exceptia prescriptiei, i) si j), in caz de incetare a procesului penal ca urmare a retragerii plangerii prealabile, precum si in cazul prevazut de art. 486 alin. (2), instanta lasa nesolutionata actiunea civila.

In raport de solutia pronuntata, s-a constatat c, instanta ramane investita cu solutionarea laturii civile.

La termenul din data de 18.05.2015, inculpatul a recunoscut pretentiile partii civile, aratand ca este de acord sa le achite.

In atare conditii, in temeiul art. 23 alin.3 C.proc.pen., s-ar impune admiterea actiunii civile formulata de Statul Roman, prin Romsilva, prin Directia Silvica Arges, prin Ocolul Silvic Suici, in sensul obligarii inculpatului la plata sumei de 1039,06 lei.

Pe de alta parte insa, instanta de fond a retinut ca aceleasi despagubiri au fost mentionate si prin cele doua procese - verbale de contraventie, ramase definitive. Ca atare, s-a mentionat ca partea civila are la indemana un titlu executoriu care il poate opune inculpatului pentru a-si recupera prejudiciul. Or, in atare conditii, s-a apreciat ca actiunea civila este lipsita de interes, fiind respinsa ca atare.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Curtea de Arges si partea civila Regia Nationala a Padurilor - ROMSILVA, prin Directia Silvica Arges.

In motivarea apelului procurorul a aratat ca solutia instantei de judecata este nelegala intrucat dispozitiile art. 6 din Cpp conditioneaza aplicarea principiului non bis in idem de preexistenta unei hotarari penale definitive ( in sensul legii romane), discutia nu poate fi purtata decat pe taramul art. 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO, criteriile ce se desprind din jurisprudenta Curtii Europene in aprecierea caracterului penal al unei sanctiuni diferind de cele nationale. Trebuie avut in vedere caracterul subsidiar al raspunderii contraventionale, potrivit art. 1  din OG 2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, legea contraventionala aparand valori sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala. Astfel fiind, in conditiile in care exista probe cu privire la caracterul infractional al unei  fapte, o persoana ar putea fi urmarita si condamnata pentru aceasta chiar daca anterior a fost sanctionata contraventional, demarcatia clara dintre ilicitul penal si cel contraventional excluzand posibilitatea retinerii, in acelasi timp, a celor doua forme de raspundere.

Subsidiaritatea  dreptului contraventional fata de dreptul penal, prevazuta ca regula generala de articolul 1 din OG nr. 2 din 2001 privind Regimul juridic al contraventiilor, rezulta si din normele speciale de stabilire si sanctionare a contraventiilor.  De fiecare data se prevede  expres ca faptele descrise constituie contraventii daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni.

In continuare, procurorul a aratat ca trebuie avut in vedere si circumstantele cauzelor in care Curtea Europeana a statuat cu privire la caracterul penal, in sensul autonom al Conventiei, al procedurii  contraventionale din dreptul roman, precum si drepturile reclamate a fi incalcate.

 Sanctiunea aplicata printr-un  proces-verbal de contraventie pentru o fapta care, de fapt, intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, nu se bucura de autoritate de lucru judecat si  nu poate fi opozabila instantei penale.

In motivarea apelului, Regina Nationala a Padurilor – Romsilva a mentionat ca fapta savarsita de inculpat constituie infractiunile prev. de art. 107 si 109 din Legea 46/2008.

S-a mai sustinut ca in mod gresit prima instanta a respins actiunea civila.

Analizand sentinta apelata, prin prisma motivelor invocate, respectiv  din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.417 si urm. Cod pr.penala,  Curtea constata ca aceasta este legala si temeinica, iar apelurile formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Curtea de Arges si de partea civila Regia Nationala a Padurilor - Romsilva sunt nefondate, pentru urmatoarele motive:

Prima instanta a analizat temeinic mijloacele de proba administrate in cauza, retinand in mod corect situatia de fapt si a aplicat in mod judicios jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 4 din Protocolul 7 la Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Curtea isi insuseste in totalitate argumentele primei instante, iar in cele ce urmeaza va raspunde punctual criticilor aduse de procuror prin motivele de apel.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat deseori cu privire la aplicarea principiului ne bis in idem, statuand, printre altele, ca autoritatile pot aplica o singura data o sanctiune cu caracter penal in sensul Conventiei europene, indiferent daca aceasta este calificata in dreptul intern ca fiind contraventionala sau penal si independent daca sanctiunea este aplicata de o autoritate judiciara sau administrativa (cauza Franz Fischer c. Austriei). Din aceasta jurisprudenta rezulta ca aplicarea unei amenzi contraventionale pentru o fapta nu mai permite ulterior desfasurarea unui proces penal si condamnarea autorului, daca fapta respectiva constituie in acelasi timp si o infractiune.

In acceptiunea Curtii Europene, o hotarare este definitiva, in sensul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie, atunci cand acea hotarare a  intrat sub autoritatea lucrului judecat ( cauzele Tsonyo Tsonev c  Bulgariei si Sergey Zolotukhin c Rusiei).

Astfel, o sentinta deja pronuntata pentru solutionarea unei fapte penale are caracter de obstructionare a urmaririi. Daca infractiunile savarsite pe teritoriul unui stat pot fi judecate atat de o instanta, cat si de autoritatile administrative (de exemplu, jandarmerie sau politie), atunci hotararile judecatoresti pot constitui, conform procedurii penale, o piedica pentru procedurile administrative ulterioare, asa cum si sanctiunile dictate de jandarmerie sau politie pot avea ca efect obstructia procedurilor judiciare pentru aceeasi fapta.

Austria a depus o declaratie referitoare la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie, conform careia acest articol este aplicabil in Austria doar pentru procedurile penale judiciare, insa Curtea Europeana a decretat aceasta declaratie ca nevalabila.

Curtea Europeana a atras atentia asupra faptului ca, in cazul obstructiei unei sentinte penale, nu conteaza cine pronunta sentinta mai intai: instanta sau autoritatea administrativa (politia, jandarmerie sau, in cauza de fata, organul silvic).

Astfel, Curtea a constatat o violare a art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie din partea Austriei, deoarece, in urma unei pedepse aplicate de catre organele administrative  (politie), pentru conducerea autoturismului sub influenta alcoolului, a fost pronuntata si o sentinta judecatoreasca pentru aceeasi fapta – ucidere din culpa ca urmare a conducerii unui autoturism sub influenta alcoolului (cauza Franz Fischer c. Austriei).

In consecinta, din moment ce autoritatile statului l-au sanctionat contraventional  pe inculpatul SV pentru savarsirea la data de 11.07.2015 a  faptei de taiere, fara drept, a trei arbori specia fag si a unui arbore specia catina, aceasta fapta nu poate fi ulterior incadrata de alte organe ale Statului Roman ca fiind infractiune, iar inculpatul sa fie sanctionat din nou.

Aceste considerente nu se opun atragerii raspunderii penale fata de persoanele care savarsesc faptele incriminate ca infractiuni de art. 107 alin. 1 lit. b si 109 alin. 1 lit. b din Legea 46/2008, insa, asa cum a mentionat si prima instanta, obliga organele silvice ca la momentul constatarii abaterilor la regimul silvic sa verifice daca persona respectiva a mai savarsit alte contraventii in interval de un an, iar in cazul in care constata ca prejudiciul produs de ultima fapta cumulat cu cel produs de faptele anterioare depaseste valoarea prevazuta de lege, sa constate ca fapta constituie infractiune si sa sesizeze organele competente, fara ca pentru ultima fapta sa mai incheie si un proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

In ceea ce priveste apelul partii civile, considerentele de mai sus sunt aplicabile si fata de motivele invocate de aceasta parte referitoare la solutionarea actiunii penale.

Cu privire la latura civila, Curtea a constatat ca in mod corect prima instanta a retinut ca partea civila detine deja un titlu executoriu intrucat despagubirile solicitate in procesul penal au fost acordate partii civile prin cele doua procese-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, in temeiul disp. art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala, a respins ca nefondate apelurile formulate de procuror si de partea civila  impotriva sentintei penale nr.186 din data de  31.05.2017 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges.