Obligatia de eliberarea unei adeverinte, in vederea recalcularii pensiei de serviciu

Legea nr. 71/2015

• Legea nr. 567/2004: art. 68 indice 5
• HG. 706/2015: art. 12

Cererea de obligare a angajatorului la eliberarea unei adeverinte este lipsita de temei legal, deoarece ar contine date necorespunzatoare realitatii, in conditiile in care salariul de baza brut lunar realizat cu o luna inaintea pensionarii, astfel cum prevedeau normele art.68 din Legea nr. 567/2004 era diferit in anul 2008, anul pensionarii reclamantei. Pe de alta parte, Hotararea nr. 706 din 26 august 2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004, nu mai prevede continutul unei astfel de adeverinte, dat fiind dispozitiile art. 68 indice 5 privitoare la posibilitatea actualizarii pensiei doar din oficiu.

Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 86 din 31 ianuarie 2019, rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin Sentinta civila nr. 2580/21.09.2018, pronuntata in dosarul nr. .../115/2018, Tribunalul Caras-Severin a respins actiunea formulata de reclamanta A..., in contradictoriu cu paratul Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin, ce a avut ca obiect eliberarea unei noi adeverinte care sa inlocuiasca Adeverinta nr. [,..]/14/2008, in vederea calcularii pensiei de serviciu cu luarea in calcul a nivelului maxim al nivelului maxim al indemnizatiei de incadrare bruta lunara stabilita prin raportare la o valoare de referinta sectoriala in cuantum de 405 lei, la care se adauga cresterea procentuala de 10% prevazuta prin Legea nr. 293/2015, incepand cu data de 09.04.2015 si obligarea paratei sa plateasca indexarea cu indicele de inflatie a diferentelor de pensie cuvenite, calculata de la data la care erau datorate si pana la data platii efective.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca reclamanta A... a detinut functia de grefier sef in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes, fiind incadrata la art. 68

^A

5 alin. 7 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea si al personalului care functioneaza in cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice, asa cum rezulta din cuprinsul Adeverintei nr. ... /14/2008 (fila 66 dosar de fond), eliberata de paratul Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin.

In esenta, tribunalul a retinut ca, in conditiile in care reclamantei nu ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea si al personalului care functioneaza in cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice, si cum nivelul maxim de salarizare a fost stabilit incepand cu data de 9.04.2015, actiunea reclamantei este neintemeiata, intrucat baza de calcul a pensiei reclamantei, reprezentata de media salariilor de baza brute lunare, inclusiv sporurile, din ultimele 12 luni anterioare lunii in care se depune cererea de pensionare, nu se situeaza in perioada in care a fost stabilit nivelul maxim de salarizare (raportat la o valoare de referinta sectoriala in cuantum de 405 lei, la care se adauga cresterea procentuala de 10% prevazuta prin Legea nr. 293/2015, incepand cu data de 09.04.2015), dupa cum a solicitat reclamanta, ci in anul 2009, dupa cum insasi reclamanta a precizat in cererea de chemare in judecata.

Pe de alta parte, trebuie mentionat si faptul ca potrivit dispozitiilor art. 68

⁵

alin. (10) din Legea nr. 567/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, pensia de serviciu se actualizeaza, din oficiu, in fiecare an, cu rata medie anuala a inflatiei, iar nu de cate ori se majoreaza salariul de baza brut lunar al personalului auxiliar de specialitate in activitate, in conditii identice de functie, vechime si nivel al instantei sau parchetului, cu mentinerea numai a sporurilor intrate in baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu.

In ceea ce priveste petitul vizand obligarea paratului la plata indexarii cu indicele de inflatie a diferentelor de pensie cuvenite, calculata de la data la care erau datorate si pana la data platii efective, instanta de fond a respins acest petit, intrucat paratul Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin, ca fost angajator, nu are calitatea de a plati pensionarei reclamante diferente de pensie actualizate cu rata inflatiei, calculate de la data la care erau datorate si pana la data platii efective.

Impotriva acestei hotarari a formulat apel in termenul legal reclamanta A...,solicitand admiterea apelului, schimbarea hotararii in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata si precizata, respectiv obligarea paratei la eliberarea unei noi adeverinte tip, rectificata pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 modificata, care sa inlocuiasca adeverinta nr. [,..]/2008, baza de calcul urmand a fi stabilita prin raportare la valoarea de referinta sectoriala de 421,36 lei, aplicabila incepand cu data de 09.04.2015, data aparitiei Legii 71/2015.

In motivarea apelului, reclamanta a sustinut ca sentinta instantei de fond este netemeinica si nelegala,fiind, in primul rand, insuficient motivata, aspect de natura a-i produce autoarei apelului un prejudiciu procesual constand in incalcarea dreptului la un proces echitabil.

In concret, apelanta sustine ca prin actiunea formulata si prin cererea precizatoare, a solicitat eliberarea unei adeverinte tip, care sa cuprinda ca baza de calcul salariul de baza brut lunar pe care il are personalul auxiliar de specialitate in activitate in conditii identice de functie, vechime si nivel al instantei si sporurile in procent avute la data eliberarii din functie, baza de calcul raportata la o valoare de referinta sectoriala de 421,36 lei. Mai arata ca s-a adresat instantei pentru aceasta adeverinta intrucat pensia de serviciu nu i-a fost actualizata din anul 2008, motiv pentru care a solicitat majorarea valorii de referinta sectoriala, cuvenita inca din anul 2005 (OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006, OG nr. 10/2007, OG nr. 13/2008), indexari fata de care legiuitorul a emis Legea 71/2015.Cu toate acestea,apelanta pretinde ca prima instanta nu s-a pronuntat in niciun mod asupra cererii reclamantei ci doar s-a multumit sa examineze modul in care aceasta are dreptul la actualizarea pensiei in raport de prevederile Legii 130/2015, lege care nu-i este aplicabila.

Cu privire la fondul cauzei si la aplicarea legislatiei in materie, reclamanta sustine ca, din continutul cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata ulterior, reiese foarte clar obiectul cererii sale, aceasta fiind motivata in fapt si in drept.

Cu toate acestea, prin sentinta apelata, instanta nu s-a pronuntat asupra cererii formulate de reclamanta, asa cum a fost precizata, aspect fata de care apreciaza ca instanta nu a procedat la o judecata legala si temeinica, omitand sa se pronunte asupra cererii precizatoare prin care a solicitat „eliberarea unei noi adeverinte tip, rectificata pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 modificata, care sa inlocuiasca adeverinta nr. [,..]/2008, baza de calcul urmand a fi stabilita prin raportare la valoarea de referinta sectoriala de 421,36 lei aplicabila incepand cu data de 09.04.2015 data aparitiei Legii 71/2015, data anterioara intrarii in vigoare a Legii 130/2015, motivand cererea prin aceea ca valoarea de referinta sectoriala de 405 lei a fost stabilita in baza actelor normative de indexare aparute pana in anul 2007, (OUG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006, si OUG nr. 10/2007), iar prin OG nr. 13/2008, s-a dispus adaugarea procentului de 4%, astfel: a) pentru perioada 01.04.2008 - 01.092008, cresterea valorii sectoriale de 2 %, conform art. l alin. (l) din OG nr. 13/2008,b) pentru perioada 01.10.2008 - si pana in prezent, cresterea valorii sectoriale cu 2 %, conform art. 1 alin. (2) din O.G nr. 13/2008.

In opinia reclamantei, valoarea de referinta sectoriala de 421,36 lei, ar fi trebuit sa se regaseasca in baza de calcul la data cand i s-a eliberat adeverinta in 2008, daca aceste indexari erau aplicate la timp.

Astfel, reclamanta considera ca instanta de fond a pronuntat o hotarare netemeinica, ignorand un act normativ in vigoare la data judecatii, respectiv Legea nr. 71/2015 sau recurgand la texte de lege aplicabile litigiului, carora le-a dat o gresita interpretare.

Pe de o parte, subliniaza faptul ca nu-i sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 130/2015, iar pe de alta parte arata ca baza de calcul al pensiei reclamantei se calculeaza ca „medie a salariilor de baza brute lunare, inclusiv sporurile din ultimele 12 luni anterioare lunii in care se depune cererea de pensionare" mod de calcul a acestei legi.

Ori, fiind beneficiara a pensiei de serviciu in baza Legii nr. 567/2004, baza de calcul a pensiei sale trebuie sa fie „egala cu salariul de baza brut lunar pe care il are personalul auxiliar de specialitate in activitate in conditii identice de functie, vechime si nivel al instantei sau parchetului unde a functionat inaintea eliberarii din functia de personal auxiliar de specialitate si sporurile, in procent, avute la data eliberarii din functie”. Acest act normativ era in vigoare la momentul la care s-a eliberat adeverinta,iar indexarile dispuse prin actele normative mai sus enumerate trebuiau sa se regaseasca in acea baza de calcul raportat la o valoare de referinta sectoriala de 421,36 lei, considerand ca este indreptatita a fi repusa in drepturi.

Motivatia instantei ca potrivit art. 68 ind. 5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, conform caruia „pensia de serviciu se actualizeaza din oficiu, in fiecare an, cu rata medie anuala a inflatiei" nu are nici o legatura cu actiunea reclamantei si in aceeasi masura, nu-i este aplicabila fiind dispusa prin Legea nr. 130/2015 si nici nu influenteaza cuantumul pensiei de serviciu.

Instanta de fond este culpabila ca nu tine cont de drepturi anterior castigate, incepand cu 09 aprilie 2015, dar si anterior acestei date avand in vedere considerentele Deciziei nr. 794/2016, a Curtii Constitutionale, privind „aplicabilitatea generala” precum si cele statuate prin Decizia 23/2016 a Inalte Curti de Casatie si Justitie, care a retinut ca majorarile salariale sub forma indexarilor prevazute de OG nr. 10/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 231/2007, cu modificarile ulterioare, sunt considerate
„facta praeterita
” ca urmare a recunoasterii si acordarii lor.

Din formularea textelor art. I alin. (5) ind. l din OG nr. 83/2014, modificata si completata prin Legea nr. 71/20I5, unde se arata ca personalul va fi salarizat la „nivel de salarizare maxim in plata pentru functii similare” respectiv „la nivel maxim al indemnizatiei de incadrare din cadrul institutiei sau a autoritatii publice respective, se observa ca acestea nu suporta nicio conditionare, nici un fel de circumstantiere sau particularizare, nu distinge intre cele doua categorii de personal, respectiv intre cei ale caror salarii au fost stabilite prin includerea unui procent de 18% conform OG nr. 10/2007 si cei ale caror salarii nu includ acest spor”. De aceea, potrivit principiului de drept conform caruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa o faca.

Interpretarea instantei de fond, in baza careia i-a respins actiunea mentine inechitatile in cadrul aceleiasi categorii de personal si in consecinta persista discriminarea pe care legiuitorul a intentionat sa o elimine prin edictarea textului mai sus invocat, pentru a pune in acord legislatia interna cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dar si cu cele ale Dreptului Uniunii Europene.

Paratul Parchetul de pe langa Curtea de Apei Timisoara, in nume propriu si in numele Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca netemeinic si nelegal si mentinerea hotararii apelata ca fiind temeinica si legala, aratand ca instanta de fond a motivat ce insemna nivelul maxim de salarizare, data cand a fost stabilit nivelul maxim de salarizare a personalului platit din fonduri publice, de 9 aprilie 2015, respectiv prin Lege nr.71/2015.

S-a retinut faptul ca, „potrivit dispozitiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea dispozitiilor Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea si al personalului care functioneaza in cadrul Institutului National de Expertize criminalistice, prevederile acesteia nu se aplica persoanelor care beneficiaza de pensie de serviciu in temeiul hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, sau dupa caz al hotararilor judecatoresti definitive”.

Or, asa cum si instanta de fond a retinut, apelanta a beneficiat de pensia de serviciu printr-o hotarare judecatoreasca, astfel ca nu ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 71/2015 si cele ale Deciziei nr. 794/2016 a Curtii Constitutionale.

In apel nu au fost administrate probe noi.

Analizand apelul prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urm. C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:

Reclamanta a chemat in judecata paratul Tribunalul Caras-Severin solicitand instantei sa dispuna obligarea acestuia la eliberarea unei noi adeverinte tip, rectificata, pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 modificata, care sa inlocuiasca Adeverinta nr. [,..]/2008,eliberata de parata in anul 2008, baza de calcul urmand a fi stabilita prin raportare la valoarea de referinta sectoriala de 463,5 lei, aplicabila incepand cu data de 09.04.2015, data aparitiei Legii 71/2015.

O prima critica formulata in apel a fost invocarea nemotivarii hotararii de catre prima instanta de fond, care, in opinia reclamantei, prin ignorarea solicitarilor sale, se pronunta asupra inexistentei dreptului la actualizarea pensiei in baza Legii nr. 130/2015.

Contrar sustinerilor reclamantei din cererea de apel, Curtea constata ca motivarea hotararii primei instante, in conditiile in care au fost analizate raporturile juridice dintre parti prin prisma sustinerilor, apararilor si probelor de la dosar, se circumscrie exigentelor art. 425 C. pr. civ. cu privire la elementele pe care trebuie sa le cuprinda orice hotarare judecatoreasca pentru exercitarea unui control judiciar. In acest sens, motivarea hotararii suspusa controlului judiciar este clara, concisa si concreta, fiind in concordanta cu probele si actele de la dosar. Prima instanta a respectat cerinta de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, atat pentru a le aprecia pertinenta cat si pentru a examina in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse. Imprejurarea ca, prin aceasta examinare, a ajuns la o alta solutie decat cea asteptata de catre reclamanta nu poate conduce la concluzia invocata de apelanta prin cererea de apel.

In continuare, Curtea constata ca nici critica privitoare la nerespectarea de catre prima instanta de fond a limitelor investirii nu este intemeiata.

Cercetand actele procedurale efectuate in dosarul primei instante de fond, Curtea observa ca, in cursul judecatii, reclamanta apelanta a formulat raspuns la intampinare, note de sedinta si concluzii scrise, prin care, adaugand sau reiterand argumente ce tin de fondul litigiului dintre parti a mentinut fara indoiala, acelasi obiect si aceeasi cauza a cererii introductive, asa incat nu poate fi sustinuta cu succes afirmatia potrivit careia o anume precizare de actiune a reclamantei ar fi ramas nesolutionata.

Asupra fondului cauzei se retine ca instanta a fost investita cu o cerere de obligare a fostului angajator la eliberarea unei adeverinte, in vederea calcularii pensiei de serviciu cu luarea in calcul a nivelului maxim al indemnizatiei de incadrare bruta lunara stabilita prin raportare la o alta valoare de referinta sectoriala decat cea de utilizata in calcul salariului avut in ultima luna de activitate a reclamantei.

Insa, de vreme ce anterior eliberarii din functie prin pensionare, reclamanta apelanta nu a beneficiat de un salariu calculat pornind de la o baza de calcul care sa contina valoarea de referinta sectoriala indicata prin cererea de chemare in judecata, ea nu poate obtine un astfel de document din partea fostului angajator (instanta judecatoreasca/parchetul de pe langa aceasta), care potrivit dispozitiilor art. 68

⁵

alin. (13) din Legea nr. 567/2004, poarta raspunderea pentru continutul adeverintelor eliberate. In conditiile in care documentele cu valoare practica ale angajatorului, nu atesta o astfel de situatie, nu poate fi eliberata nicio adeverinta in sensul solicitat de reclamanta, intrucat emiterea unei adeverinte prin care se atesta elemente ale salarizarii este doar o operatiune subsecventa acordarii salariului brut de incadrare.

Pentru perioada anterioara datei iesirii la pensie, la nivelul anului 2008, reclamantei nu i s-au achitat drepturile salariale prin raportare la valoarea de referinta sectoriala pretinsa prin prezenta cerere de chemare in judecata, iar autoarea actiunii nu a dovedit ca ar fi obtinut un drept in acest sens printr-o hotarare judecatoreasca. Totodata, prevederile Legii nr. 71/2015, referitoare la egalizarea salariilor pentru personalul bugetar din aceeasi institutie sau autoritate publica, in baza careia personalul auxiliar ar putea pretinde majorarea valorii de referinta sectoriala, sunt aplicabile pentru viitor, incepand cu data de 09.04.2015, data la care reclamanta din prezenta cauza era deja pensionata.

Este adevarat ca, potrivit art. 68 indice 5 din Legea nr. 567/2004 si a art. 12 din HG nr. 706/2015, pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate se poate actualiza din oficiu, insa numai odata cu modificarea valorii punctului de pensie cu procentul corespunzator ratei inflatiei utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie conform legislatiei privind sistemul public de pensii, fiind irelevant sub acest aspect majorarea salariul de baza brut lunar al personalului auxiliar de specialitate in activitate, in conditii identice de functie, vechime si nivel al instantei sau parchetului.

Pentru toate aceste motive, Curtea retine ca cererea reclamantei de obligare a angajatorului la eliberarea unei adeverinte cu continutul indicat este lipsita de temei legal, deoarece ar contine date necorespunzatoare realitatii, in conditiile in care salariul de baza brut lunar realizat cu o luna inaintea pensionarii, astfel cum prevedeau normele art. 68 din Legea nr. 567/2004 era diferit in anul 2008, anul pensionarii reclamantei. Pe de alta parte, asa cum sa aratat, Hotararea nr. 706 din 26 august 2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004, nu mai prevede continutul unei astfel de adeverinte, dat fiind dispozitiile art. 68 indice 5 privitoare la posibilitatea actualizarii pensiei doar din oficiu.

Retinand ca hotararea primei instante respecta cerintele de legalitatea si temeinicie, iar criticile formulate sunt neintemeiate, Curtea in temeiul prevederilor art. 480 alin. (1) Cod procedura civila a respins apelul reclamantei, luand act ca niciuna dintre parti nu a solicitat cheltuieli de judecata in calea de atac.