Obligatie de a face, Prescriptie

• Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: art. 32
• Codul de procedura civila 1865: art. 300 alin. (1)
• Decretul nr. 167/1958: art. 3, art. 7

Dreptul de a cere demolarea unor constructii afirmativ neautorizate nu ia nastere,

obligatoriu, la data stabilita de agentul constatator pentru aducerea lucrarilor in

limitele autorizatiei.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 767 din 08 octombrie 2014 F.S.

Prin sentinta civila nr. 5877/20.04.2013 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 7582/325/2012* a fost respinsa cererea formulata de reclamantii Municipiul Timisoara prin Primar si Primarul Municipiului Timisoara in contradictoriu cu parata SC D. SRL.

Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca prin cererea din 22.03.2012, reclamantii au chemat in judecata parata SC D. SRL, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la desfiintarea constructiei realizate nelegal.

In fapt, au aratat ca prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 172/358/26.08.2008 s-a constatat ca parata a executat fara autorizatie de construire in luna august 2008 un perete din rigips, un canal in peretele din holul comun in vederea montarii cablului electric, a desfiintat instalatia electrica din partile comune si instalatiile sanitare, lucrari care au fost efectuate cu incalcarea autorizatiei de construire nr. 2/2008 si a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata si modificata; agentul constatator abilitat a stabilit o amenda si i-a pus in vedere sa sisteze lucrarile si sa aduca holul si grupul sanitar la situatia prevazuta in autorizatia de construire, pana la data de 26.09.2008.

Prin procesul-verbal de constatare la fata locului incheiat la data de 26.08.2011 s-a stabilit ca parata incalca in continuare prevederile Legii nr. 50/1991, neconformandu - se dispozitiilor din procesul-verbal de constatare a contraventiei din 2008.

Procesul-verbal nr. 172/358/26.08.2008 a fost contestat de catre parata la Judecatoria Timisoara, iar plangerea contraventionala a facut obiectul dosarului nr. 13655.1/325/2008, fiind solutionata irevocabil prin Sentinta civila nr. 9850/02.06.2010, Judecatoria Timisoara respingand-o ca neintemeiata.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 27, art. 28 si art. 32 din Legea nr. 50/1991, republicata.

Din analiza materialului probator administrat in cauza, instanta a retinut ca prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 172/358/26.08.2008 s-a constatat ca parata a executat fara autorizatie de construire in luna august 2008 un perete din rigips, un canal in peretele din holul comun in vederea montarii cablului electric, a desfiintat instalatia electrica din partile comune si instalatiile sanitare, lucrari care au fost efectuate cu incalcarea autorizatiei de construire nr. 2/2008 si a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata si modificata.

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei cu nr. 172/358/26.08.2008 a fost contestat de catre parata la Judecatoria Timisoara, iar plangerea contraventionala a facut obiectul dosarului nr. 13655.1/325/2008, fiind solutionata irevocabil prin sentinta civila nr. 9850/02.06.2010, Judecatoria Timisoara respingand-o ca neintemeiata.

Odata cu solutionarea dosarului a fost efectuata expertiza in constructii, iar din raportul de expertiza intocmit in cauza s-a retinut ca lucrarile de constructii executate de catre petenta SC D. SRL, acestea se incadreaza in prevederile proiectului ce a stat la baza emiterii autorizatiei de construire nr. 2/2008, insa in ceea ce priveste pastrarea gresiei existente si igienizarea acesteia prin spalare nu s-au respectat dispozitiile avizului favorabil.

Totodata, expertul a constatat ca nu exista vreun zid amplasat fara respectarea autorizatiei de construire nr. 2/2008.Cu privire la lucrarile efectuate la instalatiile sanitare si electrice, instanta care a solutionat dosarul nr.13655.1/325/2008 a retinut ca acestea au fost necesare datorita starii avansate de uzura, insa trebuiau sa fie supuse autorizarii.

In consecinta, cum proprietarul locuintei trebuie sa pastreze si sa intretina in stare de functionare si siguranta instalatiile de curent electric, gaz, apa precum si instalatiile sanitare pe cheltuiala sa, astfel incat sa nu provoace coproprietatii si/sau celorlalti proprietari niciun prejudiciu, cererea de chemare in judecata a fost respinsa.

Impotriva sentintei au declarat apel reclamantii.

Prin decizia civila nr. 640/A/25.06.2014 pronuntata de Tribunalul Timis a fost respins ca neintemeiat apelul reclamantilor.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca, criticand sentinta apelata pentru nelegalitate si netemeinicie, apelantii au aratat ca prima instanta nu a indicat motivele de drept care au dus la respingerea actiunii.

Au mentionat ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 172/358/26.08.2008 a fost contestat de catre parata la Judecatoria Timisoara. Plangerea contraventionala a facut obiectul dosarului nr. 13655.1/325/2008, fiind solutionata irevocabil prin sentinta civila nr. 9850/02.06.2010, Judecatoria Timisoara respingand-o ca neintemeiata.

La termenul de judecata din 04.06.2014, intimata SC D. SRL a invocat pe calea notelor scrise exceptia prescriptiei dreptului la actiune, sustinand ca demersul judiciar pendent avea a fi introdus in termenul legal de prescriptie de trei ani ce a inceput a curge de la data de 26.09.2008, cand i s-a pus in vedere prin procesul verbal de contraventie sa sisteze lucrarile si sa aduca spatiul la starea indicata prin autorizatia de construire nr. 2/2008.

Examinand cu precadere exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de intimata, tribunalul a apreciat ca este nefondat apelul:

Astfel, prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor din data de 26.08.2008 s-a constatat de catre organele de specialitate ale reclamantului, savarsirea de catre parata SC D. SRL a faptei contraventionale constand in executarea unor lucrari cu incalcarea autorizatiei de construire nr. 2/2008, fapta sanctionata prin aplicarea unei amenzi contraventionale si prin dispunerea sistarii lucrarilor si aducerea celor efectuate la stadiul initial conform autorizatiei de construire mentionate, pana la data de 26.09.2008.

La data de 26.08.2011 s-a procedat la verificarea modului in care au fost respectate masurile dispuse prin procesul verbal de contraventie, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, constatandu-se ca parata nu s-a conformat dispozitiilor din procesul verbal de contraventie.

La data de 22.03.2012, in aplicarea dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, Municipiul Timisoara prin reprezentantii legali a procedat la actionarea in justitie a paratei pentru a obtine obligarea sa pe cale jurisdictionala la executarea obligatiei de a face stabilita prin procesul verbal de contraventie.

Nu se poate sustine ca dreptul la actiunea in desfiintarea lucrarilor executate nelegal ori la incadrarea lor in prevederile autorizatiei de constructie, poate fi exercitat sine die, fiind asadar un drept imprescriptibil, intrucat nu are configuratia unui drept personal nepatrimonial ci, dimpotriva este circumscris drepturilor patrimoniale, fiind, prin urmare, supus dispozitiilor de drept comun in materie de prescriptie extinctiva, drept comun reprezentat de Decretul nr.167/1958.

Or, potrivit dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Decretul nr.167/1958 corelate cu art. 7 alin. (1) din acelasi decret, termenul de prescriptie de drept comun (aplicabil si in speta, in absenta unui regim juridic derogatoriu) este de trei ani si incepe a curge de la data nasterii dreptului la actiune.

Cum dreptul la actiune al reclamantilor, raportat la datele supra prezentate, a luat nastere de la data termenului fixat prin procesul verbal de contraventie pentru aducerea lucrarilor in limitele autorizatiei de construire, respectiv, de la 26.09.2008, rezulta ca termenul de prescriptie a dreptului la actiune reglementata de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 a expirat, in lumina textelor legale enuntate, la data de 26.09.2011.

Impotriva deciziei au declarat recurs in termen reclamantii.

In motivare au invocat gresita retinere in cauza a exceptiei prescriptiei extinctive, fata de dispozitiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 care prevad ca sanctiunea se aplica in continuare in situatia constructiilor neautorizate si ale art. 26, art. 28, art. 32 din lege care stabilesc masurile ce pot fi dispuse in cazul nerespectarii disciplinei in constructii.

Au invocat ca, fata de dispozitiile art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, dreptul lor la prezenta actiune a luat nastere dupa ramanerea irevocabila a sentintei civile nr. 9850/02.06.2010 a Judecatoriei Timisoara prin care a fost solutionata plangerea formulata de contravenienta intimata.

Examinand recursul, instanta a retinut ca prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, parata SC D. SRL a fost sanctionata pentru efectuarea unor lucrari neautorizate si, totodata, i s-a pus in vedere sa sisteze lucrarile si sa aduca spatiul la situatia prevazuta in autorizatia de construire pana la data de

26.09.2008.

Impotriva procesului verbal mentionat, parata din prezenta cauza a formulat plangere contraventionala, plangere ce a fost respinsa prin sentinta civila nr. 9850/02.06.2010 data de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 13655.1/325/2008, irevocabila la

08.09.2010.

Potrivit dispozitiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 in forma in vigoare la acea data, plangerea contraventionala suspenda executarea. Cum legea nu face distinctie, suspendarea vizeaza si sanctiunea complementara a desfiintarii lucrarilor aplicata conform art. 5 alin. (3) lit. g) din ordonanta

Corespunde realitatii ca, sub aspectul suspendarii executarii sanctiunilor ca urmare a formulari plangerii, Legea nr. 50/1991 in forma in vigoare la data incheierii procesului verbal introduce prin dispozitiile art. 35 alin. (2) o exceptie, insa aceasta vizeaza doar masura de oprire a lucrarilor, nu si obligatia de desfiintare a lucrarilor neautorizate.

In consecinta, fata de dispozitiile art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, art. 300 alin. (1) C.pr.civ., executarea masurii desfiintarii a fost suspendata pe perioada 03.09.2008 (data sesizarii instantei cu plangerea contraventionala) -

2010. (data ramanerii irevocabile a sentintei de respingere a plangeri).

Pe de alta parte, potrivit dispozitiile art. 32 alin. (1), desfiintarea lucrarilor neautorizate se dispune de instanta.

Rezulta, astfel, ca executarea de catre contravenient a obligatiei de a face presupune incuviintarea de catre instanta a cererii formulata in acest sens de agentul constatator.

Corespunde realitatii ca, in cauza, reclamantul putea solicita in termen de 3 ani prevazut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 desfiintarea lucrarilor neautorizate.

Se observa, insa ca, fata de cele mai sus-retinute, cum plangerea contraventionala a fost inregistrata la instanta la 03.09.2008 (anterior datei de 26.09.2008 stabilita pentru intrarea in legalitate prin procesul verbal contestat), dreptul reclamantului de a cere executarea silita s-a nascut la ramanerea irevocabila a sentintei data asupra plangerii (08.09.2010), astfel ca, fata de dispozitiile art. 3 alin. (1), art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriptie se implinea la 08.09.2013.

Or, reclamantii au sesizat instanta cu prezenta cerere la 22.03.2012, deci in interiorul termenului de prescriptie de 3 ani.

Retinand incidenta in cauza a art. 137, alin. (1) C.pr.civ. urmare a gresitei aprecieri ca fiind prescris dreptul la actiune a reclamantilor, instanta de apel nu a procedat la examinarea fondului pricinii, astfel ca decizia astfel pronuntata a fost casata cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta.