Contestatie decizie suspendare contract individual de munca
1 aprilie 2020Concediere determinata de desfiintarea locului de munca, motive suplimentare cadrul procesului
1 aprilie 2020
Obligarea paratei la reintegrarea efectiva a reclamantei in functia detinuta anterior concedierii
Repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, astfel cum a fost reglementata de dispozitiile art. 80 alin.2 din Codul muncii, constituie una dintre masurile de restabilire a legalitatii, de aparare eficienta a dreptului la munca.
Fara posibilitatea repunerii partilor in situatia anterioara concedierii, atingerea adusa dreptului la munca al salariatului nu s-ar putea repara si nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de munca.
In cauza reintegrarea a avut loc doar prin inscrisuri, pentru a se crea o aparenta de drept, dar nu a avut loc si o reintegrare efectiva.
Art. 80 alin. 1 si 2 din Codul muncii
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. .../118/2015, reclamanta [...] a solicitat, in contradictoriu cu parata S.C. [...] S.A., anularea Deciziei de desfacere a contractului de munca nr..../25.08.2015, repunerea partilor in situatia anterioara, obligarea paratei la plata drepturilor parata la data reintegrarii in munca. De asemenea, reclamanta a solicitat plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamanta a fost angajata societatii parate in functia de sef compartiment juridic. S-a invederat ca prin Sentinta civila nr.1538/20.06.2014 din dosarul nr. .../118/2013, definitiva prin Decizia civila a Curtii de Apel Constanta nr. 373/CM/09.10.2014, instanta a dispus anularea Deciziei nr. .../22.03.2013 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca nr. ..721.10.2011 si reintegrarea salariatei pe functia detinuta anterior emiterii deciziei de concediere, iar intrucat parata a refuzat sa execute de bunavoie obligatiile stabilite de instanta in sarcina sa, s-a adresat BEJ [...], care a procedat la punerea in executare silita a titlului, in cadrul dosarului de executare silita nr. .. 72014.
S-a mai sustinut de catre reclamanta ca angajatorul nu a respectat dispozitia definitiva si executorie a Tribunalului Constanta, de reintegrare pe functia detinuta anterior emiterii deciziei de concediere nr. ..722.03.2013. Desi SC [...] SA avea obligatia sa realizeze o repunere a partilor in situatia anterioara concedierii care sa fie efectiva si reala, reincadrarea a fost una formala si de natura a o determina sa isi dea demisia.
Se apreciaza ca decizia de concediere contestata are un caracter abuziv intrucat parata a incalcat cu rea - credinta dispozitiile stabilite anterior de instanta, nu a pus la dispozitia reclamantei actele cercetarii administrative si a incalcat normele ROI care stabileste gradual sanctiunile disciplinare. Se precizeaza ca sanctiunea aplicata este cea mai grea, in conditiile in care reclamanta, de la data angajarii, nu a avut nici o abatere disciplinara.
In drept au fost invocate dispozitiile art.65 Codul muncii.
In aparare, parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii. S-a aratat ca masura reintegrarii pe functia detinuta anterior a fost una efectiva, iar reclamanta, desi s-a prezentat in data de 27.07.2015, a parasit locul de munca dupa 45 minute fara o aprobare prealabila si ulterior, cu rea - credinta, nu s-a mai prezentat la sediul paratei.
S-a mai sustinut ca reclamanta, desi a fost convocata la data de 07.08.2015, nu s-a prezentat la cercetarea disciplinara prealabila emiterii deciziei nr... ./25.08.2015.
Prin sentinta civila nr. 846 din 15 aprilie 2016, Tribunalul Constanta a respins contestatia formulata de reclamanta [...]in contradictoriu cu paratul S.C. [...] S.A., ca nefondata si a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1500 lei, in favoarea paratei.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoare
Conform Sentintei civile nr.1538/20.06.2014 a Tribunalului Constanta, instanta a anulat decizia de concediere nr. .../22.03.2013 si a dispus reintegrarea reclamantei in functia detinuta anterior concedierii, precum si obligarea paratei la plata despagubirilor egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat in calitate de salariat, calculate pana la data reintegrarii. Decizia instantei a ramas definita prin Decizia civila a Curtii de Apel Constanta nr. 373/CM/09.10.2014.
Prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei, parata a facut dovada ca la data de 10.07.2015 a comunicat prin executor judecatoresc, catre reclamanta, notificarea prin care ii aducea la cunostinta faptul ca are obligatia de a se prezenta la sediul societatii, in vederea reintegrarii, conform Sentintei civile nr. 1538/20.06.2014, in data de 27.07.2015 la ora 7,30. De asemenea, angajatorul a emis si decizia nr. 129/10.07.2015 prin care se dispune reintegrarea reclamantei in functia de sef compartiment juridic, conform contractului individual de munca nr. .../21.10.2011.
La data de 27.07.2015, ora 7,30, s-a incheiat un proces - verbal intre reclamanta, seful Biroului resurse umane - [...] si [...], din care rezulta ca cele doua salariate s-au prezentat la locul de munca unde si-au desfasurat activitatea anterior. Reclamanta a consemnat ca locatia era in conservare, ca nu exista personal si dotari tehnice.
Ulterior, la data de 05.08.2015, angajatorul emite decizia nr. ... prin care se decide suspendarea CIM al reclamantei pe perioada cercetarii disciplinare, in temeiul art.49, 51 alin. 2 si art. 52 Codul muncii. In cuprinsul acestei decizii se mentioneaza ca reclamanta s-a prezentat in data de 27.07.2015, dar a parasit locul de munca dupa 45 minute, fara o aprobare prealabila si ulterior sa constatat ca aceasta nu s-a mai prezentat la sediul paratei.
Angajatorul a notificat-o pe reclamanta, prin executor judecatoresc, sa se prezinte la data de 25.08.2015, ora 11, pentru a oferi explicatii cu privire la fapta de parasi locul de munca si cu absenta nejustificata in perioada 27.07.2015 - 05.08.2015. Acest inscris a fost primit personal de reclamanta la data de 07.08.2015.
La 25.08.2015 a fost intocmit procesul verbal de cercetare disciplinara, in cuprinsul caruia iisia a constatat ca salariata nu s-a prezentat si nici nu a justificat absenta sa.
Prin decizia nr.4514/25.08.2015 angajatorul a dispus incetarea CIM al reclamantei, in temeiul art.61 lit.a), art.58, art.247, art.248 lit.e) Codul muncii, incepand cu data de 25.08.2015.
Fapta retinuta de angajator consta in: parasirea locului de munca fara a solicita in prealabil aprobarea sefului ierarhic si in perioada 27.07.2015 - 05.08.2015 a figurat absenta nemotivat, fapta ce constituie abatere disciplinara raportat la art.23 alin 1 lit.a), art.32 lit.a) si b), art.33 lit.a) din Regulamentul Intern al societatii.
Prin contestatie reclamanta a invocat nelegalitatea si netemeinicia deciziei atacate.
Motivele de nelegalitate invocate sunt: lipsa descrierii faptei, necomunicarea actelor cercetarii administrative si incalcarea dreptului la aparare.
Apararile reclamantei urmeaza a fi inlaturate, avand in vedere ca angajatorul a facut dovada convocarii acesteia, cercetarea desfasurandu-se in mod legal, iar fapta retinuta este descrisa in mod detaliat. Aceasta situatie de fapt este si recunoscuta de salariata prin raspunsurile date la interogatoriu: la intrebarea nr. 12 aceasta recunoaste ca a primit notificarea, dar nu s-a prezentat la cercetarea disciplinara, fara a oferi o motivatie; din raspunsurile la intrebarile nr. 4 si 5 rezulta ca reclamanta cunostea continutul faptei retinute de angajator.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosarul cauzei si prin raportare la dispozitiile art.252 din C.muncii, se constata ca in cuprinsul deciziei de sanctionare sunt precizate motivele care au determinat luarea acestei masuri, iar decizia cuprinde toate elementele obligatorii, prevazute de aceste dispozitii legale. De asemenea, se constata ca nu sunt nesocotite nici dispozitiile art.251 din Codul muncii referitoare la cercetarea disciplinara prealabila.
In consecinta, instanta a constatat ca decizia de sanctionare nr... ./25.08.2015 este legala.
In ceea ce priveste temeinicia masurii luate de catre angajator, din analiza probelor se constata ca s-a facut dovada ca fapta disciplinara constatata de angajator a fost savarsita de catre reclamanta.
La interogatoriu reclamanta a recunoscut ca a parasit locul de munca dupa 45 minute fara o aprobare prealabila, motivand ca in cladire nu erau telefoane si nici personal, precum si faptul ca s-a prezentat a doua zi impreuna cu colega sa, [...], dar nu a putut lua legatura cu conducerea societatii intrucat poarta era incuiata, iar portarul nu i-a permis accesul in curte.
Aceste raspunsuri se coroboreaza doar in parte cu declaratiile martorilor. Astfel, numita [...] a declarat ca au plecat dupa aproximativ 25 minute, in data de 27.07.2015, iar ca in sediul in care sau prezentat pentru a fi reintegrate nu existau dotari tehnice si nici personal, precum si faptul ca a doua zi nu li s-a permis accesul in curte.
Din declaratia martorei [...] rezulta ca reclamanta si colega sa s-au prezentat conform notificarii la data de 27.07.2015, au semnat condica si au intocmit impreuna un proces verbal, precum si faptul ca cele doua salariate au fost atentionate ca vor fi anuntate in legatura cu atributiile ce le revin, dar au parasit locul de munca intr-un timp foarte scurt. De asemenea, martora a declarat ca salariatele aveau posibilitatea sa se deplaseze la sediul alaturat al societatii, unde se afla conducerea, precum si faptul ca nu s-au mai prezentat nici in zilele urmatoare.
Declaratia acestei martore se coroboreaza cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, intocmite in cursul cercetarii disciplinare.
Instanta a avut in vedere, in aprecierea declaratiilor martorilor, imprejurarile in care acestia au luat cunostinta de faptele relatate. In consecinta, avand in vedere ca martora [...] se afla in aceeasi relatie cu angajatorul, ca si reclamanta, instanta apreciaza declaratia acesteia ca fiind subiectiva si o va inlatura.
Pe cale de consecinta, instanta a constatat ca apararile formulate de reclamanta nu sunt sustinute prin probe.
De asemenea, se constata ca reclamanta nu a depus un minim de diligente pentru a se interesa de posibilitatea de a relua activitatea desfasurata anterior si de postul pe care il ocupa ca urmare a reintegrarii. Atat timp cat avea posibilitatea de face demersuri pentru a lua legatura telefonic cu conducerea societatii, de a se deplasa efectiv la noul sediu al angajatorului aflat in incinta aceleiasi curti, ori de a respecta programul de 8 ore de munca, nu se poate retine ca atitudinea angajatorului, pe care o reclama ca fiind abuziva prin actiune, justifica pozitia sa, de nerespectare a prevederilor din regulamentul societatii.
Faptele de a parasi locului de munca fara a solicita in prealabil aprobarea sefului ierarhic si de a absenta nemotivat - recunoscute de reclamanta - nu pot fi justificate prin nemultumirea pe care fosta salariata o are fata de angajator, chiar si situatia in care acesta ar fi incercat sa aiba o atitudine necorespunzatoare. Din analiza atitudinii reclamantei se poate concluziona ca parata a dovedit reaua-credinta a acesteia.
Pe cale de consecinta, din analiza coroborata a probelor administrate, instanta a constatat ca reclamanta se face vinovata de savarsirea abaterii disciplinare retinute de catre institutia angajatoare. Raportand circumstantele savarsirii faptei, la sanctiunea aplicata de angajator, instanta a constatat ca la emiterea deciziei au fost avute in vedere criteriile legale de stabilire a sanctiuni disciplinare, incadrarea acesteia fiind facuta in mod corect prin decizia contestata.
Pentru considerentele expuse, instanta a apreciat decizia de desfacere disciplinara a CIM ca fiind legala si temeinica, astfel incat masura luata de angajator este justificata si a respins actiunea ca fiind nefondata.
Potrivit art. 453 Cod procedura civila, partea care pierde procesul va fi obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Constatand ca reclamanta este cea care a cazut in pretentii si existand si o cerere in acest sens, instanta a obligat-o la plata sumei de 1500 lei, reprezentand onorariu avocat.
impotriva sentintei civile nr. 846 din 15 aprilie 2016, pronuntata de Tribunalul Constanta, sectia I civila, in termen legal a declarat apel reclamanta [...].
Arata apelanta reclamanta ca a fost angajata a societatii in functia de Sef Compartiment Juridic. Ca urmare a faptului ca devenise incomoda, i-a fost desfacut contractul individual de munca pe niste motive inexistente. Drept urmare, a contestat decizia de concediere la instanta de judecata, care, prin sentinta civila nr. 1538/20.06.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. .. ./118/2013 a constatat caracterul abuziv al masurii si a dispus :
- anularea deciziei nr. 56/22.03.2013 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca nr. 837/21.10.2011;
- reintegrarea salariatei pe functia detinuta anterior emiterii deciziei de concediere;
- obligarea S.C. [...] S.A. la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de salariat, incepand cu data de 22.03.2013 si pana la data efectivei reincadrari.
Deoarece S.C. [...] S.A. a refuzat sa execute de buna voie obligatiile stabilite de instanta in sarcina s-a, s-a adresat Biroului Executorului Judecatoresc [...], care a procedat la punerea in executare silita a titlului, in cadrul dosarului de executare silita nr. 219/2014.
Simuland modalitatea de pretinsa integrare, parata a chemat-o la biroul unde sediul fusese mutat, fiind practic trimisa singura intr-o cladire aflata intr-o stare puternica de degradare fara minimul de dotare pentru desfasurarea activitatii de sef departament juridic.
Deoarece a solicitat ca incadrarea sa sa se faca efectiv, parata a refuzat, comunicandu-i prin executor decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca 5414/25.08.2015.
Motivele de apel sunt urmatoarele:
In mod gresit instanta de fond a respins criticile reclamantei vizand nulitatea deciziei, fara a le analiza in concret, ci doar instituind o prezumtie de legalitate.
Cu privire la nulitatea decizie, solicita sa se aiba in vedere urmatoarele aspecte:
Nu se face referire la faptul ca i s-ar fi pus la dispozitie actele cercetarii administrative. Practic comisia de disciplina s-a intocmit ad-hoc si a emis decizia fara a-i da posibilitatea sa ia cunostinta, sa-si expuna punctul de vedere si sa se apere.
Astfel, caracterul abuziv rezulta din incalcarea cu rea-credinta a dispozitiilor stabilite de catre instanta prin aceasta sentinta, repunerea doar fictiva in situatia anterioara, ca mai apoi sa-i fie desfacut contractul de munca pe un considerent disciplinar.
iod gresit instanta de fond a interpretat probele administrate in cauza si a apreciat ca reclamanta nu am depus "un minim de diligente" pentru a relua activitatea desfasurata anterior atata timp cat, in fapt, prin conduita paratei s-a urmarit inca de la inceput crearea unei imposibilitati de a- esfasura activitatea de lucru prin instituirea unui climat total inadecvat celui avut anterior.
Solicita apelanta reclamanta sa se constate ca S.C. [...] S.A. nu a respectat dispozitia definitiva si executorie a Tribunalului Constanta de reintegrare a reclamantei pe functia detinuta anterior emiterii deciziei de concediere.
Desi S.C. [...] S.A. avea obligatia sa realizeze o repunere a partilor in situatia anterioara concedierii care sa fie efectiva si reala, reincadrarea sa a fost una formala si de natura a o determina sa-si dea demisia.
Potrivit dispozitiilor legale, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, astfel cum este reglementata de dispozitiile art. 80 alin. 2 din Codul muncii, constituie una dintre masurile cele mai energice de restabilire a legalitatii, de aparare eficienta a dreptului la
munca. Ea reprezinta o adevarata
restitutio in integrum
, implicand nu numai reincadrarea pe postul detinut anterior, ci repunerea in situatia anterioara, ca si cum raportul de munca nu ar fi fost niciun moment intrerupt.
Din probele administrate rezulta faptul ca parata nu a realizat o reintegrare efectiva, ci doar a emis o serie intreaga de inscrisuri menite a da o aparenta de drept manifestarii sale abuzive. Astfel, in data de 10.07.2015 i-a fost comunicata prin executor judecatoresc notificarea nr. 3752/10.072015 prin care S.C. [...] S.A ii solicita ca in data de 27.07.2015, ora 7,30, sa se prezinte la sediul societatii din Constanta, ..., pentru repunerea sa in functia detinuta anterior concedierii si pentru reluarea raporturilor de munca.
Solicita apelanta reclamanta sa se inlature aprecierea instantei de fond cum ca aceasta cunostea locul unde s-a mutat activitatea societatii si sa se retina faptul ca nu a stiut in data de
- ca structurile administrative ale intimatei s-au mutat undeva in apropiere. A fost surprinsa la acea data ca sediul este in constructie, ca este nefunctional. Nimeni nu i-a spus in care din cladirile din zona sunt ceilalti angajati.
Solicita sa se aprecieze ca a depus suficiente diligente pentru a-si relua activitatea la S.C. [...] S.A. In acest sens a venit chiar si a doua zi la portile institutiei. A venit a doua zi dimineata, la inceputul programului de munca, la 7,30, impreuna cu d-na [...] si sotul acesteia. Dar de data aceasta portarul nici macar nu a lasat-o sa intre in curte.
Reclamanta impreuna cu martora erau singurele in cladire, in contextul in care aceasta se afla in plin proces de renovare, iar departamentul in care trebuia sa-si desfasoare activitatea fusese mutat in celalalt corp de cladire.
Biroul nu era dotat cu sistem de comunicare, calculatoare si nici nu se predase vreun act, reclamantei si martorei oferindu-li-se un pix si hartie (de interes este faptul ca martora nu a putut sa explice cum ar fi putut reclamanta sa-si desfasoare activitatea in aceste conditii in situatia in care este vorba de functia de jurist, care impune o pregatire constanta si legatura permanenta cu societatea).
Mai mult, caracterul premeditat care a insotit aceasta reincadrare fictiva rezulta si din faptul ca, anterior martora a anuntat paza sa fie anuntata cand vor pleca reclamanta si martora [...]. Din conduita acesteia precum si din refuzul de a da o explicatie cu privire la aceasta conduita ce excede uzantei si regulamentului de ordine interioara, se poate spune ca parata a premeditat situatia si a urmarit inca de la inceput determinarea reclamantei sa-si dea demisia sau sa o concedieze disciplinar.
Un alt aspect important il reprezinta faptul ca, legatura reclamantei cu sediul in care isi desfasura activitatea era blocat efectiv, in contextul in care lipseau numerele de contact si posibilitatea de apelare telefonica, iar a doua zi cand s-au deplasat la locul de munca incercand sa intre in noul sediu au fost oprite de catre paza. Acest aspect este relevant si din perspectiva situatiei aratate de catre martora [...], respectiv ca portarul a luat legatura cu conducerea de unde i s-a comunicat ca nu are acces in cladire. Intrebata de catre aparatorul reclamantei, martora propusa de catre societate arata ca nu se tine o evidenta a solicitarilor de intrare in societate, accesul fiind lasat la libera vointa a conducerii.
iai sustinut parata in aparare ca reclamanta nu ar fi avut interes in reluarea relatiilor de munca deoarece are un alt loc de munca, situatie care a condus la constituirea prezumtiei de legalitate a deciziei de desfacere a contractului individual de munca de catre instanta.
Reincadrarea in munca nu s-a facut de catre parata prin executarea voluntara a hotararii judecatoresti, ci ca urmare a executarii silite intreprinsa de catre reclamanta prin B.E.J. [...]. Acest lucru demonstreaza fara drept de tagada ca dorea reincadrarea.
In realitate intimata nu a avut niciun moment intentia reala de a respecta hotararea judecatoreasca de reintegrare a reclamantei pe functia de Sef Compartiment Juridic.
Solicita apelanta reclamanta sa se aprecieze ca S.C. [...] S.A. nu a respectat dispozitia definitiva si executorie a Tribunalului Constanta de reintegrare a sa pe functia detinuta anterior emiterii deciziei de concediere.
Parata nu a repus-o in situatia anterioara emiterii deciziei nr. ..722.03.2013 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca nr. ..721.10.2011.
S.C. [...] S.A., are obligatia sa realizeze o repunere a partilor in situatia anterioara concedierii care sa fie efectiva si reala.
Repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, astfel cum este reglementata de disp. art. 80 alin.2 Codul muncii, constituie una dintre masurile cele mai energice de restabilire a legalitatii, de aparare eficienta a dreptului la munca., Ea reprezinta o adevarata restitutio in integrum, implicand nu numai incadrarea in postul detinut anterior, ci repunerea in situatia anterioara, ca si cum raportul de munca nu ar fi fost nici un moment intrerupt.
Analizand sentinta apelata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis apelul ca fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr. 1538/20.06.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. .../118/2013 s-a anulat decizia de concediere nr. .../23.03.2013, s-a dispus reintegrarea reclamantei in functia detinuta anterior concedierii, precum si obligarea paratei la plata despagubirilor egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat in calitate de salariat, calculate pana la data reintegrarii. Sentinta primei instante a ramas definitiva prin decizia civila a Curtii de Apel Constanta nr. 373/CM/09.10.104.
intei civile nr.
Reclamanta a facut demersuri in vederea executarii silite a 1538/20.06.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta.
rin care o instiinta pe .2015, ora 7
30
munca.
in vederea
La data de 27.07.2015, ora 7
30
, s-a incheiat un proces-verbal intre reclamanta si sefa Biroului Resurse umane - [...] si [...] din care rezulta ca cele doua salariate s-au prezentat la sediul societatii ca urmare a notificarilor de reintegrare incepand cu data de 27.07.2015 pe functiile detinute anterior si in locatia unde si-au desfasurat activitatea anterior.
Reclamanta a consemnat in acest proces-verbal ca la sediul din .. locatia este in conservare, nu exista personal si nici dotari tehnice.
Din declaratia martorei [...], care s-a ocupat de reintegrarea reclamantei, rezulta ca intreaga cladire fusese evacuata si s-au mutat intr-o alta locatie aflata in apropiere, intrucat urma sa se zugraveasca.
In camera unde a fost condusa reclamanta se aflau un scaun, birou, coli de scris si un pix.
In urma acestor demersuri parata a emis notificarea nr. .. ./10.07.2 reclamanta sa se prezinte la sediul societatii din Constanta la data de 2 repunerii in functia detinuta anterior concedierii si reluarii raporturilor
Calculatoarele fusesera mutate si nu exista telefon. inainte de a pleca le-a spus ca urmau sa fie anuntate ce vor avea de facut. Societatea isi desfasura activitatea la aceeasi adresa, dar intr-o alta cladire, alaturata celei in care a fost dusa reclamanta, unde exista un Serviciu Juridic. intrucat fusese un timp scurt, reclamantei nu i s-a comunicat un numar de telefon pentru a lua legatura cu
conducerea, pentru ca urma sa se ia legatura ulterior. In jurul orei 8
00
reclamanta a plecat din incinta unitatii, acest lucru fiindu-le adus la cunostinta de agentul de paza.
Personal s-a deplasat si a constatat ca aceasta nu mai era la sediul societatii si nici nu a mai revenit in acea zi si in zilele urmatoare.
Motivul pentru care reclamanta a fost reintegrata in aceeasi locatie unde isi desfasura activitatea a fost acela de a respecta intocmai dispozitiile hotararii judecatoresti. Ulterior, urma sa fie mutata in alt birou sau cladire in functie de cum stabilea conducerea.
Martora a mai relatat ca a incheiat un proces-verbal prin care a sesizat conducerea ca reclamanta nu s-a prezentat la societate dupa ce a parasit locul pe data de 27.07.2015. Nu exista o evidenta a persoanelor care solicita sa intre in societate.
Din declaratia martorei [...] reintegrata in aceeasi zi cu reclamanta, rezulta ca in data de
- s-a prezentat la sediul societatii ca urmare a deciziilor de reintegrare. A urcat la etajul 3 unde au avut inainte birourile, dat a constatat ca peste tot era moloz, praf, nu mai erau alti salariati. In biroul in care s-au prezentat nu exista decat un birou, un scaun, doua coli de cerere si un pix.
Au asteptat aproximativ 25 de minute si au plecat. A doua zi dimineata dupa ora 7
00
s-au prezentat la sediul mentionat unde se afla persoana de la paza care le-a spus ca acolo nu mai exista nimeni de un an de zile, s-au prezentat si la noul sediu, dar nu au putut intra intrucat poarta era incuiata cu lacatul si paznicul nu le-a permis accesul.
Din declaratiile martorelor audiate in cauza rezulta faptul ca reintegrarea reclamantei a avut loc in mod formal, nefiind o reintegrare efectiva.
Reclamanta a fost reintegrata intr-o locatie evacuata, in care se zugravea, nu existau alti salariati si dotari tehnice, angajatorul mutandu-si sediul intr-o alta locatie. In biroul in care a fost reintegrata exista doar un birou, cateva foi si un pix, aceasta fiind in imposibilitate sa isi indeplineasca atributiile de serviciu, intr-o cladire evacuata, in lipsa personalului si a dotarilor tehnice corespunzatoare.
In mod gresit prima instanta a retinut ca reclamanta nu a depus minime diligente pentru a-si relua activitatea, atata timp cat aceasta a fost reintegrata formal, intr-o cladire evacuata, in care se zugravea, era moloz, praf si nu exista personal, utilitati si dotarile tehnice necesare pentru indeplinirea atributiilor de serviciu in bune conditii.
In biroul in care a fost reintegrata nu se afla nici macar un telefon pentru ca reclamanta sa poata contacta conducerea societatii si nici nu i s-a adus la cunostinta unde s-a mutat sediul societatii.
Daca se dorea reintegrarea reala a reclamantei, aceasta ar fi fost reintegrata in noul sediu in care angajatorul isi desfasura activitatea unde se afla Biroul Juridic, astfel incat aceasta sa aiba conditiile necesare indeplinirii obligatiilor de serviciu prevazute in fisa postului.
In mod gresit, prima instanta a inlaturat declaratia martorei [...] apreciind-o ca fiind subiectiva, atat timp cat aceasta se coroboreaza cu declaratia martorei [...], sefa Biroului Resurse Umane, care s-a ocupat personal de reintegrarea reclamantei. Din declaratiile ambelor martore rezulta ca reintegrarea a avut loc in vechea cladire a societatii, care fusese evacuata, si ca in aceasta se efectuau lucrari de zugravire. In biroul in care au fost reintegrate se aflau doar un birou, cateva coli si un pix.
Martora [...] a aratat ca Serviciul Juridic in care isi desfasurase reclamanta activitatea fusese mutat in celalalt corp de cladire.
Repunerea salariatului in situatia anterioara concedierii trebuie sa fie efectiva si reala.
Repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, astfel cum a fost reglementata de disp.art. 80 alin.2 din Codul muncii, constituie una dintre masurile de restabilire a legalitatii, de aparare eficienta a dreptului la munca.
Fara posibilitatea repunerii partilor in situatia anterioara concedierii, atingerea adusa dreptului la munca al salariatului nu s-ar putea repara si nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de munca.
In cauza reintegrarea a avut loc doar prin inscrisuri, pentru a se crea o aparenta de drept, dar nu a avut loc si o reintegrare efectiva.
Reclamanta a efectuat suficiente demersuri pentru a fi reintegrata apeland la executare silita prin executor judecatoresc, societatea fiind notificata in vederea punerii in executare a sentintei civile nr. 1538/20.06.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta.
Dupa reintegrarea efectiva intr-un sediu total inadecvat in care angajatorul nu isi mai desfasura activitatea, reclamanta a parasit sediul dar a revenit a doua zi pentru a lua legatura cu conducerea societatii dar nu i s-a permis acest lucru.
Curtea nu a retinut nulitatea deciziei ca urmare a nerespectarii procedurii cercetarii disciplinare, intrucat angajatorul a facut dovada convocarii reclamantei, cercetarea desfasurandu-se in mod legal. Aceasta situatie de fapt este recunoscuta de salariata care la intrebarea nr. 12 din interogatoriu a aratat ca a primit notificare, dar nu s-a prezentat la cercetarea disciplinara.
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca cercetarea disciplinara s-a efectuat cu respectarea dispozitiilor art. 251 din Codul muncii.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin.2 Cod procedura civila Curtea a admis apelul formulat si a schimbat in tot sentinta apelata in sensul admiterii contestatiei si anularii deciziei paratei nr. 4514/25.08.2015.
Potrivit art. 80 alin.1 si 2 din Codul muncii Curtea a obligat parata la reintegrarea reclamantei in functia detinuta anterior concedierii si la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, incepand cu data concedierii (25.08.2015) pana la reintegrarea efectiva.
In conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, Curtea a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 1.000 lei reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in prima instanta.
Decizia civila nr. 481/CM/01.11.2016 Judecator redactor Jelena Zalman
