Contestatie decizie suspendare contract individual de munca

Anularea deciziei de concediere produce efecte in ceea ce priveste drepturile salariale cuvenite salariatului pe perioada in care a fost concediat in mod nelegal si reintegrarea acestuia in cazul in care este solicitata in mod expres, dar in nici un caz nu poate da nastere unor obligatii retroactive ce ar putea izvori din calitatea de salariat pentru perioada in cauza.

Numai dupa reintegrarea efectiva salariatul isi reia atributiile prevazute prin contractul individual de munca si fisa postului, si poate fi sanctionat pentru eventualele abateri pe care le-ar putea savarsi incepand cu acest moment.

Chiar daca prin lege nu se prevede obligativitatea angajatorului de a emite o decizie de reintegrare intrucat intr-un astfel de caz opereaza efectele hotararii prin care s-a dispus reintegrarea, totusi angajatorul in cazul in care doreste sa puna benevol in executare hotararea trebuie sa il notifice pe salariat sa se

Art. 52 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 251din Legea nr. 53/2003

Art. 80 din Codul muncii Decizia Curtii Constitutionale nr. 261 din 5 mai 2016

Prin cererea inregistrata la data de 29 decembrie 2015 sub nr. 2396/88/2015, contestatorul [...] a chemat in judecata pe intimata SC [...] SRL solicitand anularea Deciziei nr. 927 din data de 18.12.2015 ca fiind nelegala si netemeinica, repunerea partilor in situatia anterioara, plata unor despagubiri egale cu veniturile de care acesta ar fi beneficiat daca nu ar fi fost emisa decizia contestata, precum si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

^<;In motivarea cererii de chemare in judecata, contestatorul a aratat ca la data de 22.12.2015, i-a fost comunicata Decizia nr. 927/18.12.2015, prin care se dispune suspendarea contractului sau individual de munca, in calitate de administrator, incepand cu data de 18.12.2015, in temeiul art. 52 alin. l lit. a din Codul Muncii, reclamantul avand calitatea de asociat la societatea intimata, precum si pe cea de administrator/director general.

O prima critica pe care contestatorul intelege sa o aduca deciziei nr. 927/18.12.2015 se refera la faptul ca angajatorul nu putea emite o decizie de sanctionare fara a exista anterior o decizie de reincadrare. Acesta apreciaza ca numai dupa o reintegrare efectiva, asa cum a dispus si instanta, angajatorul putea emite orice act cu privire la suspendarea contractului de munca.

In situatia in care se apreciaza ca nu era necesara o astfel de decizie, in contextul in care intimata nu a pus in executare niciuna din hotararile judecatoresti mai sus enuntate, nu i-a recunoscut calitatea de salariat nici anterior pronuntarii sentintelor civile mai sus enuntate si nici ulterior acestora, apreciaza ca la data savarsirii faptei, considerata abatere disciplinara, acesta avea doar calitatea de administrator statutar, situatie in care intimata nu putea uza de prorogativa prevazuta de art. 52 alin. l lit. a din Codul Muncii, fapta nefiind savarsita de o persoana care sa detina calitatea de salariat. Una dintre conditiile esentiale pentru a fi atrasa raspunderea disciplinara este aceea a calitatii de salariat, iar fapta trebuie sa fie in legatura normele de disciplina a muncii. In cazul de fata contestatorul nu mai avea nici calitatea de salariat si nici fapta nu are legatura cu aceasta calitate.

Ori, la data la care se pretinde ca a savarsit contestatorul fapta prejudiciabila nu avea calitatea de salariat si implicit drepturile sl obligatiile izvorate din contractul individual de munca. Avand in vedere ca la data la care s-a produs fapta prejudiciabila nu detinea calitatea de salariat, decizia este lovita de nulitate, pentru ca, potrivit art. 247 din Codul Muncii „Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere

.. . .. w

_A

yy

disciplinara.

O alta critica pe care contestatorul o aduce actului contestat se refera la faptul ca masura a fost dispusa de persoane care nu aveau competente, potrivit Actului Constitutiv al societatii, in ceea ce il priveste, avand calitatea de administrator si, orice act cu privire la mandatul pe care l-a primit neputand fi dispus decat de Adunarea Generala a Asociatilor, organul de conducere ce are puteri de numire, revocare si eventual o suspendare a mandatului.

A mai sustinut contestatorul ca masura a fost dispusa de doua persoane, intitulate „reprezentanti legali” dar fara a se preciza exact calitatea acestora. Atat calitatea de salariati, cat si cea de reprezentanti legali este pusa sub semnul intrebarii, potrivit evidentelor din REVISAL domnul [...] avand contractul de munca incetat din luna august, iar doamna [...] fiind o simpla salariata si neputand reprezenta legal societatea.

In situatia in care domnul [...] semneaza actul in calitate de administrator, inseamna ca se afla in situatia anterioara anularii Hotararii AGA din august 2014 (pentru ca prin aceasta hotarare si administratorul [...] a fost revocat din functie), iar potrivit art. 6.5 din actul constitutiv, administratorul care coordoneaza compartimentul respectiv al societatii este cel ce are competente sa semneze actele ce privesc angajarea, promovarea, sanctionarea personalului, deci actele in legatura cu contractele de munca ale salariatilor. Contestatorul arata ca el avea aceste competente si nu domnul [...], astfel ca si sub acest aspect decizia de suspendare este lovita de nulitate.

Prin sentinta civila nr. 426 din 14 martie 2016, Tribunalul Tulcea

a admis cererea formulata de contestatorul [...] in contradictoriu cu intimata S.C. [...] S.R.L., a anulat decizia nr. 927/18.12.2015, emisa de S.C. „[...]” S.R.L. Tulcea, ca netemeinica si nelegala si a dispus repunerea contestatorului in situatia anterioara emiterii deciziei contestate. A fost obligata intimata la plata catre contestator a tuturor drepturilor salariale cuvenite, incepand cu data de 18.12.2015 si pana la repunerea contestatorului in situatia anterioara, precum si la plata catre contestator a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin Decizia nr. 523/22.05.2015, intimata a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al contestatorului in temeiul dispozitiilor art. 248 alin. (1) lit. e) raportat la art. 247 si art. 61 din Legea nr. 53/2003 si a Regulamentului intern. Prin Decizia nr. 586/17.06.2015, contestatorului i-a fost din nou desfacut contractul de munca disciplinar conform art. 248 raportat la art. 247 si art. lit. a) din Legea nr. 53/2003.

Prin sentinta civila nr. 2352/17 decembrie 2015 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul civil nr. 1128/88/2015, instanta a dispus anularea Deciziilor nr. 523/22.05.2015 si nr. 586/17.06.2015 emise de S.C. “[...]” S.R.L. Tulcea si reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior deciziilor de concediere”.

Potrivit art. 448 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ.,
„
(1) Hotararile primei instante sunt executorii de drept cand au ca obiect:... plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca, precum si a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor
”.

Fata de aceasta dispozitie legala, hotararea instantei de fond prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului pe functia detinuta anterior era executorie de drept. Prin punerea in executare a acestei hotarari, contestatorul a redobandit calitatea de salariat, fiind indreptatit si la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit in intervalul cuprins intre desfacerea contractului individual de munca si data pronuntarii sentintei.

Potrivit art. 80 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, „
In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
”, iar potrivit alin. 2 ”
La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere
.”

Repunerea in situatia anterioara desfacerii contractului de munca echivaleaza cu redobandirea de catre persoana concediata a calitatii de salariat, iar perioada de timp cuprinsa intre desfacerea contractului individual de munca si data reintegrarii pe functia avuta anterior va constitui vechime in munca. Totodata, persoana concediata este indreptatita la toate drepturile salariale de care a fost lipsita pe aceasta perioada.

Acordarea tuturor drepturilor de care a fost lipsita persoana reintegrata pe functia detinuta anterior, urmare a anularii deciziei de concediere, are drept scop repararea prejudiciului suferit de acesta, avand caracter reparatoriu, si nicidecum nu opereaza si in ceea ce priveste obligatiile partii, atat timp cat acesta nu avea, la momentul savarsirii pretinsei fapte ilicite, calitatea de salariat.

In ceea ce priveste raspunderea disciplinara, dreptul de a aplica sanctiuni disciplinare apartine angajatorului, aceasta putand fi antrenata in cazul savarsirii unei abateri disciplinare. Abaterea disciplinara este definita de textul de lege ca fiind acea fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Deci sanctiunea disciplinara, dar si masurile premergatoare efectuarii cercetarii disciplinare pot fi luate de angajatori numai in privinta salariatilor. Ori, la data la care se pretinde de catre intimata ca reclamantul a savarsit fapta prejudiciabila, acesta din urma nu avea calitatea de salariat si implicit drepturile si obligatiile izvorate din contractul individual de munca. Drept urmare, acestuia nu i se poate imputa vreo fapta in legatura cu munca, raspunderea sa putand fi antrenata cel mult pe temei delictual.

Pe cale de consecinta, motivele invocate de intimata in sustinerea deciziei de suspendare a contractului individual de munca sunt nelegale, fapt ce atrage nelegalitatea deciziei contestate.

Apararea contestatorului in sensul ca decizia de suspendare a contractului individual de munca nu este legala atat timp cat nu a fost emisa in prealabil o decizie de reincadrare nu poate fi primita.

De vreme ce instanta a dispus anularea deciziei de concediere, anularea produce efecte retroactive, inlaturand efectele concedierii produse intre momentul emiterii actului si cel al anularii de catre instanta.

Altfel spus, persoana este repusa in situatia anterioara concedierii prin recuperarea tuturor drepturilor de care a fost lipsita prin decizia nelegala, respectiv statutul de salariat, functia, postul, locul de munca, precum si despagubiri echivalente cu salariul datorat pe acea perioada cat a fost impiedicat sa-si indeplineasca atributiile de serviciu.

In aceste conditii nu este necesara emiterea unei decizii noi prin care angajatorul sa dispuna repunerea salariatului in postul detinut anterior, deoarece cu ocazia solutionarii litigiului s-a transat aceasta problema a functiei ocupate de salariat, astfel ca angajatorul trebuie sa se conformeze, reintegrandu-l pe salariat in litera si in spiritul titlului executoriu.

Pentru toate aceste considerente, instanta a anulat Decizia nr. 927/18.12.2015 emisa de parata S.C. [...] S.R.L. ca netemeinica si nelegala, a dispus repunerea contestatorului in situatia anterioara emiterii deciziei contestate, obligand intimata la plata catre contestator a tuturor drepturilor salariale cuvenite, incepand cu data de 18.12.2015 si pana la repunerea sa in situatia anterioara.

Totodata, instanta a dispus obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu avocat).

impotriva sentintei civile nr. 426/14.03.2016, pronuntata de Tribunalul Tulcea, in termen legal a declarat apel parata S.C. “[...]” S.R.L. Tulcea, pe care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate sub urmatoarele aspecte:

In motivarea apelului sau, apelanta parata a aratat ca prin Deciziile nr. 523/22.05.2015 si 586/17.06.2015 emise de S.C. [...] S.R.L., contestatorul [...] a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nr. 01/17.08.2011 pentru savarsirea unor abateri grave.

Mai arata ca [...] a contestat aceste decizii, iar pe rolul Tribunalului Tulcea a fost inregistrat dosarul nr. 1128/88/2015, instanta de judecata pronuntand sentinta civila nr. 2352/17.12.2015 prin care s-a admis cererea contestatorului si s-a dispus reintegrarea acestuia. Hotararea mentionata nu este definitiva, S.C. [...] S.R.L. declarand apel, cauza fiind in prezent inregistrata pe rolul Curtii de Apel Constanta, fara a se fi stabilit termen de judecata.

La data de 18.11.2015 numitul [...] aflat la sediul fermei din localitatea [...], comuna [...], cladirea ..., judetul Tulcea, a amenintat-o pe salariata [...], prezentand un comportament agresiv, fizic si verbal.

Astfel, dupa ce instanta a admis contestatia initiala si a dispus reintegrarea contestatorului prin sentinta civila nr. 2352/17.12.2015, la data de 18.12.2015 angajatorul S.C. [...] S.R.L. a dispus suspendarea contractului de munca si cercetarea disciplinara a numitului [...] pentru abaterile disciplinare savarsite la data de 18.11.2015, sens in care salariatul a fost convocat pentru cercetarea disciplinara prealabila.

La data de 05.01,2016 salariatul [...] nu s-a prezentat la locul mentionat pentru realizarea procedurii de cercetare disciplinara prealabila.

Prin sentinta civila nr. 426/14.03.2016, instanta a retinut in considerente, in esenta, ca:
sanctiunea disciplinara, dar si masurile premergatoare efectuarii cercetarii disciplinare pot fi luate de angajatori numai in privinta salariatilor. Ori, la data la care se pretinde de catre intimata ca reclamantul a savarsit fapta prejudiciabila, acesta din urma nu avea calitatea de salariat si implicit drepturile si obligatiile izvorate din contractul individual de munca. Drept urmare, acestuia nu i poate imputa vreo fapta in legatura cu munca, raspunderea sa putandfi antrenata cel mult pe temei delictual
’.

Considera apelanta parata ca acesta reprezinta singurul argument in raport de care instanta a

admis contestatia formulata de [...]. Aprecierea instantei de fond este gresita si in totala contradictie cu restul considerentelor sentintei, intrucat, tot instanta de fond arata ca: „De vreme ce instanta a dispus anularea deciziei de concediere, anularea produce efecte retroactive, inlaturand efectele concedierii produse intre momentul emiterii actului si cel al anularii de catre instanta. Altfel spus, persoana este repusa in situatia anterioara concedierii prin recuperarea tuturor drepturilor de care a fost lipsita. prin decizia nelegala, respectiv statutul de salariat, functia, postul, locul de munca, precum si despagubiri echivalente cu salariul datorat pe acea perioada cat a fost impiedicat sa-si indeplineasca atributiile de serviciu.

In aceste conditii nu este necesara emiterea unei decizii noi prin care angajatorul sa dispuna repunerea salariatului in postul detinut anterior, deoarece cu ocazia solutionarii litigiului s-a transat aceasta problema a functiei ocupate de salariat, astfel ca angajatorul trebuie sa se conformeze, reintegrandu-l pe salariat in litera si in spiritul titlului executoriu."

Or, daca reintegrarea contestatorului a fost dispusa pentru trecut, efectele juridice roactive ale repunerii partilor in situatia anterioara nu se pot rasfrange doar asupra drepturilor contestatorului. ci si asupra obligatiilor acestuia, ceea ce nu il exonereaza pe [...] de raspunderea disciplinara pentru faptele savarsite de el si care se constituie in abateri disciplinare grave.

Sustinerea contestatorului ca angajatorul S.C. [...] S.R.L. nu a pus in executare hotararea instantei privind reintegrarea acestuia pe functia ocupata anterior este neintemeiata si nefondata.

Totodata, intelege sa invoce exceptia puterii lucrului judecat, avand in vedere ca intre aceleasi parti s-a mai judecat si cauza inregistrata sub nr. .../88/2014, avand ca obiect contestatie decizie de suspendare a contractului individual de munca, iar prin Decizia civila nr. 396/CM din 15.09.2015, Curtea de Apel Constanta a stabilit ca „Potrivit art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului, pe durata cercetarii disciplinare, iar suspendarea contractului individual de munca constituie o masura temporara, putand fi dispusa de angajator pe durata cercetarii disciplinare prealabile."

Analizand sentinta apelata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin deciziile nr. 523/22.05.2015 si nr. 586/17.06.2015 emise de S.C. “[...]” S.R.L. Tulcea, contestatorul a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Prin sentinta civila nr. 2352/17.12.2015, pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 1128/88/2015, s-a admis cererea contestatorului, s-au anulat deciziile de concediere mentionate mai sus, dispunandu-se reintegrarea contestatorului [...] pe postul detinut anterior concedierii si plata de despagubiri.

Prin decizia nr. 927/18.12.2015 contestata in prezenta cauza s-a

contractului individual de munca al contestatorului incepand cu data de 1 dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 251din Legea nr. 53/2003.

In motivarea acestei decizii s-a retinut ca la data de 18.11.2015 contestatorul [...], aflat la sediul fermei din localitatea [...], comuna [...], a amenintat-o pe salariata [...], prezentand un comportament agresiv, fizic si verbal.

Este de observat ca la data de 18.11.2015 cand se pretinde ca s-a savarsit abaterea disciplinara, contestatorul nu avea calitatea de salariat fiind concediat disciplinar prin deciziile nr. 523/22.05.2015 si nr. 586/17.06.2015.

Prin urmare, contestatorul nu mai avea drepturile si obligatiile izvorate din contractul individual de munca si nici nu i se putea antrena raspunderea disciplinara pentru vreo fapta in legatura cu activitatea sa la locul de munca.

In situatia in care in aceasta perioada contestatorul savarsea vreo fapta ilicita i se putea antrena raspunderea civila delictuala.

Art. 80 din codul muncii este o norma de protectie a drepturilor salariatului, in fata manifestarii abuzive a angajatorului.

In momentul anularii deciziei angajatorului salariatul este repus in drepturile pe care le-ar fi avut daca nu ar fi fost adoptata masura concedierii nelegale.

Astfel, primul alineat al acestui articol prevede ca angajatorul va fi obligat la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, in situatia in care decizia de concediere a fost anulata de catre instanta de judecata.

De asemenea, la solicitarea salariatului se poate dispune si reintegrarea salariatului in functia detinuta anterior.

Sustinerea apelantei ca efectele juridice retroactive ale repunerii partilor in situatia anterioara se resfrang nu doar asupra drepturilor contestatorului ci si asupra obligatiilor acestuia, nu poate fi retinuta intrucat dispozitiile art. 80 din codul muncii prevad repunerea salariatului in situatia anterioara in ceea ce priveste drepturile acestuia nu si obligatiile.

Anularea deciziei de concediere produce efecte in ceea ce priveste drepturile salariale cuvenite salariatului pe perioada in care a fost concediat in mod nelegal si reintegrarea acestuia in cazul in care este solicitata in mod expres, dar in nici un caz nu poate da nastere unor obligatii retroactive ce ar putea izvori din calitatea de salariat pentru perioada in cauza.

Contestatorul neavand calitatea de salariat la data de 18.11.2015, nu poate fi antrenata raspunderea disciplinara pentru presupusa abatere savarsita la aceasta data si in consecinta decizia nr. 927/18.12.2015 de suspendare a contractului individual de munca este lovita de nulitate.

contestatorului pe functia detinuta anterior concedierii si achitarii drepturilor salariale ce i se cuveneau pe perioada suspendarii sale nelegale.

De altfel, nici nu ar fi avut cand sa-l puna in executare, de vreme ce titlul executoriu prin care parata este obligata la reintegrare si plata drepturilor salariale s-a pronuntat pe 17.12.2015, iar pe 18.12.2015 deja era e misa decizia nr. 927 de suspendare a contractului individual de munca pe perioada cercetarii disciplinare prealabile.

Numai dupa reintegrarea efectiva salariatul isi reia atributiile prevazute prin contractul individual de munca si fisa postului, si poate fi sanctionat pentru eventualele abateri pe care le-ar putea savarsi incepand cu acest moment.

Chiar daca prin lege nu se prevede obligativitatea angajatorului de a emite o decizie de reintegrare intrucat intr-un astfel de caz opereaza efectele hotararii prin care s-a dispus reintegrarea, totusi angajatorul in cazul in care doreste sa puna benevol in executare hotararea trebuie sa il notifice pe salariat sa se prezinte la locul de munca pentru punerea in executare a hotararii.

In cauza, nu poate fi retinuta autoritatea de lucru judecat raportat la decizia civila nr. 396/15.09.2015 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr. 201/88/2014 intrucat nu exista identitate de obiect, acest dosar privind o alta decizie de suspendare a contractului individual de munca, respectiv decizia nr. 5/30.09.2014.

Curtea urmeaza a retine si decizia nr. 261/5 mai 2016 prin care Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. a) din legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt neconstitutionale.

Curtea Constitutionala a apreciat ca lipsa unor criterii obiective pentru a analiza caracterul legal si temeinic al masurii suspendarii dispuse de angajator potrivit art. 52 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 53/2003 constituie, in fapt, doar un acces formal la instantele de judecata, care nu poate fi considerat ca satisface cerintele art. 21 alin. (1) din Constitutie, atat timp cat judecatorul nu are la dispozitie instrumente legale suficiente pentru a decide asupra pretentiilor sau contestatiilor formulate de salariatul reclamant, care privesc, in speta, o eventuala conduita abuziva a angajatorului, ce are drept consecinta incalcarea dreptului la munca.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 al. 1 cod procedura civila Curtea a respins apelul ca nefondat.

453 alin.1 cod procedura civila Curtea a obligat apelanta latul reclamant.

Decizia civila nr. 400/CM/27.09.2016 Judecator redactor Jelena Zalman