Motivele contestatiei in anulare formulata impotriva unei hotarari pronuntata in apel.

 

Art.503 alin.1 si 2 Cod procedura civila

Art.634 alin. 4 Cod procedura civila

 

Hotararile definitive pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru motivele prevazute de art.503 alin.1 si 2 Cod procedura civila.

Sunt definitive in intelesul art.634 alin. 4 Cod procedura civila si hotararile pronuntate in apel fara drept de recurs care pot fi atacate cu contestatie in anulare numai pentru motivele prevazute de art.503 alin.2 pct.1, 2 si 4 din acest cod.

Pentru promovarea contestatiei in anulare impotriva hotararilor instantelor de apel, legiuitorul a exclus motivul prevazut de art.503 alin.2 pct.3 Cod procedura civila, referitor la omisiunea instantei sa cerceteze vreunul din motivele de casare invocate in termen.

Fata de caracterul extraordinar al caii de atac, in sensul formularii numai pentru motivele limitativ si expres prevazute de lege, contestatia in anulare intemeiata pe dispozitiile art.503 alin.2 pct.3 Cod procedura civila si promovata impotriva hotararii formulata in apel este inadmisibila.

 

(Decizia civila nr. 1974/15.06.2017)

 

Constata ca, prin sentinta civila nr.1768/23 iunie 2016, Tribunalul Arges a respins actiunea formulata de C.I. impotriva paratei P.S.C.M., urmare a admiterii exceptiei autoritatii lucrului judecat invocata de catre parata.

In motivare s-a retinut ca, prin cererea de fata, reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata unei diferente salariale considerate cuvenite in intervalul 1 ianuarie 2005-30 aprilie 2006, constand in salariul brut minim garantat, spor de vechime, indemnizatie de pensionare, indemnizatie de concediu de odihna, in diferiti ani in acelasi interval, diferenta intre salariu si rata inflatiei pentru aceste sume si concedii medicale, sume retinute asupra drepturilor sale salariale constand in impozit pe venit, CAS, CASS si altele, care nu au fost virate la fonduri, desi au fost oprite.

Totodata, s-a constatat ca aceleasi pretentii au fost invocate in instanta in dosarele nr.3421/CV/2005, nr.8330/109/2005, nr.1880/109/2007 ale Tribunalului Arges, solutionate irevocabil, potrivit deciziilor pronuntate in acestea.

In toate cele trei dosare au figurat aceleasi parti, in aceeasi calitate, cauza cererilor de chemare in judecata fiind aceeasi, respectiv indreptatirea reclamantului la plata acestor diferente de drepturi banesti pentru acelasi interval, situatie in care, s-a constatat existenta tripla identitate de parti, obiect si cauza prevazuta de lege.

Nu in ultimul rand, in considerente s-a constatat fondata si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, fata de dispozitiile art.268 alin.1 lit.c) din Codul muncii.

In cauza a fost formulata si o cerere privind eliberarea unui certificat din care sa rezulte o alta situatie privind drepturile salariale cuvenite reclamantului in acelasi interval, decat cea consacrata prin anterioarele hotarari judecatoresti, fata de solutia data celui dintai capat de cerere, prin prisma primei exceptii.

Impotriva sentintei, in termen, la data de 1 august 2016
,
a formulat apel reclamantul, considerand gresit apreciata ca intemeiata exceptia autoritatii lucrului judecat, intrucat in dosarul nr.3421/CV/2007 a solicitat salariul minim brut garantat pentru intervalul 1 ianuarie 2005-7 martie 2006, insa instanta a admis actiunea numai pana la 31 decembrie 2005, deci diferenta face obiectul prezentei judecati, in vechiul dosar parata aratandu-se de acord sa plateasca drepturile solicitate si in prezenta actiune.

Cat despre drepturile de pensionare, ele nu au fost solicitate si nici acordate, la fel dupa cum, nici indemnizatia pentru concediile de odihna neplatite, in cursul anilor 2005, 2006, neexistand identitate de obiect.

Cat priveste punctul 2 al actiunii, cererea trebuia respinsa ca ramasa fara obiect, intrucat intr-o alta judecata, cea purtata in dosarul nr.1880/109/2007 a solicitat rectificarea, iar nu eliberarea contractului de munca, prin inscrierea tuturor drepturilor salariale, incepand cu 1995 si pana in 2006, cererea fiind admisa irevocabil.

Or, in prezent, s-a solicitat eliberarea unui certificat din care sa rezulte drepturile salariale asa cum au fost ele castigate in instanta.

Motivarea apelului a fost redactata prin aparator, iar in sedinta publica din data de 10.01.2017, apelantul a solicitat amanarea pentru imposibilitatea prezentarii acestuia care, insa, nu a dovedit motivul ce l-a impiedicat sa se prezinte in instanta, delegatia sa fiind depusa inca din septembrie 2016.

In cursul procedurii de pregatire a judecatii, s-a formulat cerere de ascultare de martori, pentru a se dovedi ca parata nu ar fi platit drepturile salariale pretinse.

Totodata, au fost depuse numeroase alte inscrisuri referitoare la judecati purtate intre parti, expertize, anchete penale, cai de atac declarate si solutionate pana la prezenta judecata.

La fel, prin memoriul depus la 19 octombrie 2016, apelantul a dezvoltat punctul sau de vedere cu privire la drepturile salariale pe care parata ar fi trebuit sa i le plateasca in perioada in care a fost angajatul acesteia, precum si cu privire la obligatia fostului angajator de a-i elibera o adeverinta certificata cu aceste drepturi, asa cum le solicita, spre a-i fi de folos la casa de pensii.

Prin intampinare, intimata P.S.C.M. solicita respingerea apelului, intrucat corect prima instanta a constatat operanta autoritatea lucrului judecat.

Raspunsul la aceasta intampinarea a reluat apararile formulate in fond, cu referiri la intampinari prin care se pretinde ca, in alte pricini, pana in anul 2007 parata ar fi recunoscut debitele, prin memoriul intocmit de acelasi aparator ales.

In sedinta publica din data de 10 ianuarie 2017, instanta a constatat ca aparatorul ales nu a invederat instantei ca se afla in imposibilitate de a se prezenta la judecata, intrucat ar avea mai multe alte cauze la alte instante care nu i-ar permite prezentarea, si nu a depus delegatie de reprezentare sau asistenta pentru alte cauze, iar declaratia de apel a fost formulata in luna august 2016 existand suficient timp pentru a se formula apararea, asa incat, a respins cererea de amanare pentru lipsa de aparare.

Fata de pronuntarea primei instante in exceptie, s-a constatat ca nu este necesara suplimentarea probatoriului sub aspectul neplatii drepturilor salariale in momentul scadentei lor in anul 2006, pretins de catre apelantul-reclamant, fiind respinse probele cu inscrisuri si martori pe aceasta teza.

Dandu-se cuvantul asupra exceptiei prescriptiei avuta in vedere de prima instanta dar necriticata prin motivele de apel, se arata ca ea nu este operanta, intrucat drepturile pretinse au facut obiectul altei cereri, incepand cu anul 1994 si continuand in anul 2005 si urmatorii, ceea ce constituie o intrerupere a cursului acesteia.

Prin decizia civila nr.84/17.01.2017, pronuntata in dosarul nr.1027/109/2016, Curtea de Apel Pitesti a respins ca nefondat apelul, retinand urmatoarele:

Cea dintai instanta a examinat pretentiile reclamantului prin prisma identitatii de obiect, cauza si parti fata de solutii pronuntate in alte dosare de catre instantele judecatoresti, constatand ca aceleasi drepturi au mai fost invocate si in alte litigii deja solutionate.

Subsidiar, a constatat ca de altfel aceste drepturi sunt si prescrise.

Curtea a apreciat ca prioritara examinarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, fata de cercetarea autoritatii de lucru judecat.

Astfel, cel mai tarziu, a pretins reclamantul, scadenta drepturilor formulate pentru anii 2005, 2006, ar fi constituit-o momentul iesirii sale la pensie, anul 2006.

De la acel moment, intr-un termen de 3 ani, acesta trebuia sa incerce valorificarea drepturilor intr-o instanta de judecata, deci cel mai tarziu pana in anul 2009.

Potrivit raspunsului apelantului la aceasta exceptie, asa cum a fost formulat oral, intrucat in motivele de apel nu s-a facut vorbire despre solutia data de prima instanta sub acest aspect, a considerat ca termenul de prescriptie s-ar fi intrerupt, intrucat ar mai fi formulat si alte cereri de chemare in judecata pentru aceleasi drepturi.

Cererea de chemare in judecata este intrerupatoare de prescriptie, ceea ce inseamna ca, de la acel moment, eventual, in masura in care judecata nu ar fi lasata in nelucrare, ar incepe curgerea unui nou termen.

In cauza, apelantul a pretins ca partea de drepturi solicitata nu ar fi fost admisa prin cererile de chemare in judecata anterior formulate si, de aceea, a adresat noua sa actiune, in data de 7 martie 2016.

Cum se poate observa insa, ultimele pronuntari irevocabile dateaza din anul 2011 (decizia civila nr.313 din 21 februarie 2011), moment de la care eventual s-ar putea verifica o noua alta curgere a unui termen de prescriptie la fel de 3 ani, fiind supus acelorasi dispozitii ale art.268 alin.1 lit.c) Codul muncii.

Or, de la acest moment, in mod evident pana la data formularii actiunii au trecut mai mult de 3 ani.

Fata de aceasta situatie, nu se impune a se mai examina eventuala autoritate de lucru judecat, intrucat daca drepturile au facut obiect al unei solicitari in instanta, ele au suportat o reglementare judiciara care nu permite o alta judecata, noua actiune fiind inadmisibila ca urmare a autoritatii lucrului judecat, iar daca nu au facut obiectul unei astfel de examinari, in mod evident, sunt prescrise.

Sub aspectul cererii de obligare la eliberarea unei noi adeverinte din care sa rezulte alte drepturi decat cele pentru care raporturile partilor au fost deja lamurite, chiar daca o astfel de cerere nu este una prescriptibila si nici nu se dovedeste o eventuala autoritate de lucru judecat, ceea ce trebuie observat este faptul ca pretentia reclamantului vizeaza eliberarea unei astfel de adeverinte care sa cuprinda drepturile cerute la primul petit al actiunii, insa in forma nou solicitata, iar nu in cea in care instantele anterioare s-au pronuntat.

Or, cata vreme acestea corect nu au fost cercetate de catre instanta, o adeverinta care sa aiba continutul solicitat de catre reclamant, nu poate sa fie eliberata, iar faptul ca nu s-ar fi eliberat una care sa corespunda solutiilor pronuntate in judecatile anterioare, nu se invoca.

Fata de toate acestea, s-a constatat ca apelul este nefondat, fiind respins, potrivit art.480 Cod procedura civila.

Impotriva deciziei civile nr.84/17 ianuarie 2017, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul nr.1027/109/2016, a formulat contestatie in anulare CI, solicitand admiterea acesteia ca drept consecinta anularea deciziei respective raportat la dispozitiile art.503 alin.2 pct.3 NCPC, dupa cum urmeaza:

- instanta de apel a analizat numai exceptia prescriptiei dreptului la actiune considerand-o prioritara fata de exceptia autoritatii de lucru  judecat, in mod eronat cu alte cuvinte prin decizia pronuntata, instanta de control judiciar nu a analizat exceptia autoritatii de lucru judecat, care conducea la o alta solutie;

- se solicita a se constata faptul ca in speta dedusa judecatii nu opereaza exceptia prescriptiei dreptului la actiune, intrucat  nu a expirat termenul de 3 ani de la data ultimului proces, avand  ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului si neachitate de intimata parata in mod eronat, atata vreme cat instanta nu a analizat sentintele judecatoresti;

- pe de alta parte, exceptia prescriptiei nu a fost dezbatuta in fata primei instante si de altfel aceasta instanta nici nu s-a pronuntat in dispozitivul sentintei apelate.

S-au invocat dispozitiile art.503 alin.2 pct.3 NCPC, raportat la dispozitiile art.503 alin.3 care prevad ca dispozitiile alin.2 pct.1, 2 si 4 se aplica in mod corespunzator si hotararilor instantelor de apel, care potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs, in sensul omisiunii instantei de apel de a se pronunta cu privire la anumite motive de apel.

Prin intampinare, intimata PSCM a solicitat respingerea contestatiei in anulare ca inadmisibila, pe considerentul ca motivele de apel cu privire la care se sustine  ca instanta a omis sa se pronunte, trebuiau sa fie invocate de catre contestator si nu de catre intimata, precizandu-se ca atat exceptiile ce vizeaza autoritatea de lucru judecat cat si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, au fost invocare de catre intimata si nu de catre contestator. A solicitat admiterea contestatiei in anulare si ca drept consecinta, anularea deciziei pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, iar pe fond admiterea contestatiei formulata de intimatul-contestator.

In sedinta din 15.06.2017, Curtea a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii contestatiei in anulare raportat la dispozitiile art.503 alin.3 NCPC, exceptie cu privire la care ramane in pronuntare.

Prin decizia civila nr. 1974/15.06.2017, Curtea de Apel Pitesti a respins, ca inadmisibila, contestatia in anulare formulata de C.I.,

intimata fiind PSCM.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

Contestatorul a invocat in cuprinsul motivelor sale dispozitiile art.503 alin.2 pct.3 NCPC, pe considerentul ca instanta de apel a omis sa cerceteze doua dintre motivele de apel invocate de apelanta.

Curtea constata insa ca, dispozitiile art.503 alin.3 NCPC prevad in mod expres in ceea ce priveste motivele contestatiei in anulare, se aplica in mod corespunzator hotararilor instantelor de apel, care potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs, insa in numai ceea ce priveste dispozitiile alin.2 pct.1, 2 si 4, ceea ce inseamna ca dispozitiile art.503 alin.2 pct.3 NCPC invocate in cuprinsul contestatie in anulare nu sunt aplicabile hotararilor instantelor din apel ci, numai celor pronuntate in recurs.

De altfel, prin decizia Curtii Constitutionale nr.483/2015 a fost respinsa ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate referitoare la prevederile art.503 alin.2 pct.3 NCPC, iar in considerentele acestei decizii s-a precizat in mod expres ca lipsa posibilitatii partilor de a exercita contestatia in anulare, in ceea ce priveste omisiunea instantei de apel de a cerceta „
un motiv de casare”
este o consecinta fireasca a caracterului ordinar devolutiv al apelului, fara a aduce atingere principiului egalitatii in fata legii si a accesului liber la justitie.

Curtea a retinut ca aceasta critica nu poate fi primita, deoarece motivul contestatiei in anulare speciala – omisiunea cercetarii unui motiv de casare – potriveste exclusiv hotararile instantelor de recurs, cale extraordinara de atac care poate fi exercitata numai pentru motivele de casare expres si limitativ prevazute de art.488 din cod.

Or, apelul este o cale de atac ordinara si devolutiva – prin care se rejudeca in fond cauza – spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv in configuratia actualului Cod de procedura civila. totodata, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt si de drept.

Fiind o cale de atac ordinara, legea nu stabileste in mod expres motivele pentru exercitarea apelului si, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotararii atacate, precum si pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea cailor extraordinare de atac.

Pe de alta parte, Curtea Constitutionala a observat ca o eventuala admitere a exceptiei de neconstitutionalitate ar transforma calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare speciale  intr-o cale de atac ordinara, din moment ce instanta care va solutiona contestatia in anulare ar trebui sa reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putand fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotararea instantei care a judecat fondul.

Fata de cele aratate mai sus, raportat la dispozitiile art.248 si art.508 NCPC Curtea a respins contestatia in anulare, ca inadmisibila.