Momentul de la care incepe sa curga prescriptia extinctiva

 

Art.8 din Decretul nr.167/1958 republicat privind prescriptia extinctiva

 

Termenul de prescriptie extinctiva pentru recuperarea unei pagube cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data la care persoana pagubita a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de cauzarea sa, potrivit art.8 din Decretul nr.167/1958 republicat privind prescriptia extinctiva.

Din textul de lege enuntat rezulta ca relevant pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de prescriptie este atat cunoasterea pagubei, cat si cunoasterea autorului acesteia, cele doua conditii urmand sa fie indeplinite cumulativ.

(Decizia civila nr. 376/19.11.2015)

 

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 10.08.2012, pe rolul Judecatoriei Campulung, S.P. a chemat in judecata Ocolul Silvic Aninoasa pentru a fi obligat la plata sumei de 221.130 lei, reprezentand contravaloare masa lemnoasa exploatata in mod ilegal, precum si contravaloarea sumei pentru regenerarea fondului forestier.

In motivarea cererii s-a aratat ca in ianuarie 2008, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de 172 ha padure, potrivit titlului de proprietate nr.136574/2008.

In baza unui contract de prestari servicii silvice incheiat la data de 23.10.2008 paratul Ocolul Silvic Aninoasa a preluat pentru paza si administrare padurea. In februarie 2011 i-a fost comunicat reclamantului ca de la data punerii in posesie asupra padurii din 15.01.2008 si pana la data de 23.10.2008, cand a fost incheiat contractul de prestari servicii silvice de pe terenul cu vegetatie forestiera s-a taiat si exploatat masa lemnoasa in baza unor acte emise de catre parat.

In lipsa unui contract pentru exploatarea materialului lemnos, paratul a savarsit o fapta cauzatoare de prejudicii.

Prin sentinta civila nr.1716/2012 pronuntata de Judecatoria Campulung, a fost respinsa cererea de chemare in judecata ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate de exercitiu.

Tribunalul Arges, prin decizia nr.5/18.01.2013 a casat sentinta cu trimitere spre rejudecare.

Dupa casarea sentintei, reclamantul si-a completat cererea de chemare in judecata, solicitand sa fie introdusi in cauza si paratii D.S. Arges, R.N.P. – Romsilva, care in solidar cu Ocolul Silvic Aninoasa sa fie obligati la despagubiri.

Prin sentinta civila nr.2331/19.12.2014 a fost respinsa cererea de chemare in judecata avand ca obiect contravaloarea masei lemnoase si s-a constatat renuntarea reclamantului la judecata capatului de cerere privind contravaloarea cheltuielilor pentru regenerarea fondului forestier.

Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de fond a retinut ca in procesul-verbal de punere in posesie nr.254/15.01.2008 s-a facut mentiunea ca paza si administrarea terenului forestier sunt asigurate de proprietar.

De pe terenul acestuia au avut loc taieri ilegale de arbori in alte perioade decat acelea indicate in cererea de chemare in judecata, in sarcina paratilor neputandu-se retine nicio culpa. Judecatoria a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de catre parata R.N.P. – Romsilva.

Impotriva hotararii au formulat apel reclamantul pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, iar R.N.P. – Romsilva pentru solutionarea gresita a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, precum si a solutiei de suspendare a actiunii in baza art.183 Cod procedura civila, pana la solutionarea plangerii avand ca obiect defaimarea unor acte ca fiind false.

Tribunalul Arges prin decizia civila nr.1168/158.04.2015 a respins apelul reclamantului ca nefondat si a admis apelul R.N.P. – Romsilva, in sensul ca a schimbat sentinta, constatandu-se prescriptia dreptului material la actiune.

Pentru a pronunta o astfel de solutie tribunalul a retinut, in esenta, ca reclamantul a luat cunostinta de paguba in aprilie 2009, potrivit raspunsului sau la interogatoriul administrat din oficiu. Din procesele verbale de predare-primire intocmite la datele de 26.03.2009 si 26.04.2009 au fost constatate taieri ilegale de arbori, rezultand ca data certa a cunoasterii pagubei data de 26.04.2009.

Cu privire la autorul pagubei, reclamantul a indicat ca acesta este Ocolul Silvic Aninoasa, potrivit obligatiei legale de paza si administrarea padurii, rezultand din art.35 din Legea nr.1/2000.

Decizia a fost criticata de catre reclamant pentru motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct.9 Cod procedura civila, in dezvoltarea caruia s-a aratat, in esenta, ca instanta de apel a apreciat in mod eronat prescriptia dreptului material la actiune si a solutionat cauza pe exceptie.

Prin intampinare R.N.P. – Romsilva a invocat exceptia tardivitatii recursului, iar pe fond respingerea acestuia si pastrarea solutiei instantei de apel.

La termenul de judecata din 05 noiembrie 2015, intimata R.N.P. – Romsilva, prin reprezentantul sau, a precizat ca nu mai sustine exceptia decaderii pentru formularea tardiva a caii de atac.

Prin decizia nr. 376/19.11.2015, Curtea de Apel Pitesti, sectia I civila, a admis recursul declarat de reclamantul S.P. si a casat

decizia cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arges.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

Potrivit art.8 din Decretul nr.167/1958 republicat, termenul general de prescriptie de 3 ani pentru recuperarea unei pagube cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data cand persoana pagubita a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de cauzarea sa.

Din textul de lege enuntat rezulta ca relevant pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de prescriptie este atat cunoasterea pagubei, cat si cunoasterea autorului acesteia, cele doua conditii urmand sa fie indeplinite cumulativ.

Pentru solutionarea exceptiei prescriptiei extinctive, instanta de apel a avut in vedere raspunsul dat la interogatoriu, administrat din oficiu, prin intermediul caruia reclamantul a recunoscut ca a constatat paguba in luna aprilie 2009, in urma efectuarii unui control de fond.

Cunoasterea doar a pagubei nu si a autorului sau in luna aprilie 2009 nu este suficienta pentru aprecierea termenului de prescriptie ca implinit, fiindca potrivit argumentelor evocate la aceeasi data, reclamantul trebuia sa cunoasca si persoana care a exploatat fara drept materialul lemnos.

Cu privire la autorul pagubei, tribunalul, pentru a justifica implinit termenul de prescriptie, a argumentat ca reclamantul a cunoscut ca Ocolul Silvic Aninoasa are aceasta raspundere, potrivit obligatiilor legale de paza stabilite in sarcina sa prin Legea nr.1/2000.

Argumentul instantei de apel este rezultatul unei prezumtii, in sensul ca singurul raspunzator de repararea pagubei este Ocolul Silvic Aninoasa, care trebuia sa pazeasca si sa administreze padurea, numai ca aceasta prezumtie de raspundere legala nu este suficienta pentru a determina momentul concret la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca autorul prejudiciului.

Din marturisirea reclamantului la care face referire instanta de apel nu rezulta ca acesta dinainte cunostea la data de 26 aprilie 2009 cu certitudine pe autorul pagubei, precizarile sale fiind contradictorii in legatura cu autorul pagubei, osciland intre paratul Ocolul Silvic Aninoasa, SC P.E.L. SRL si SC P. SRL.

Aceasta incertitudine conduce la concluzia ca la data de 26 aprilie 2009 reclamantul nu a cunoscut si pe autorul pagubei si nu a putut sa-l cunoasca, avand in vedere existenta si a altor persoane cu privire la care putea sa invoce pretentii in legatura cu taierea ilegala a arborilor.

Pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de art.8 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia, nu se poate retine ca termenul general de 3 ani pentru raspunderea delictuala a inceput sa curga de la data de 26 aprilie 2009, motiv pentru care instanta de apel a solutionat gresit cauza pe exceptie, fara a cerceta fondul, Curtea a admis admite recursul in baza art.312 alin.5 Cod procedura civila, in sensul casarii deciziei cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arges.