Momentul de la care curge termenul de formulare a recursului impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de revizuire

 

Art.53 alin.1 Teza a II-a Cod procedura civila

 

Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare in cauzele solutionate in prima instanta printr-o hotarare definitiva este susceptibila de calea de atac a recursului la instanta ierarhic superioara.

Temeiul de recurs este de 5 zile si curge de la comunicarea hotararii pronuntata asupra fondului si nu de la comunicarea incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare potrivit art.53 alin.1 Teza a II-a Cod procedura civila.

(Decizia civila nr. 71/09.03.2016)

 

Constata ca, la data de 21 decembrie 2015, in cadrul dosarului nr. 3401/288/2013 aflat pe rolul Tribunalului Valcea, stadiu procesual apel, petentii D.Gh.Gh., D.L. si D.Gh.I. au formulat cerere de recuzare impotriva completului de judecata A7, investit cu solutionarea dosarului nr.3401/288/2013.

In motivarea cererii petentii au aratat ca, la tribunal nu au avut posibilitatea studierii  dosarului in timp util, din culpa grefierul, iar instanta de apel nu a asteptat expirarea termenului de apel, pentru a efectua procedura prealabila. S-a sustinut ca instanta de control judiciar a urmat indicatiile aparatorului partii adverse si in sedinta publica din data de 15.12.2015 au fost respinse toate cererile si probele solicitate de petenti, ceea ce echivaleaza, evident, cu o antepronuntare.

Prin incheierea nr.31 din 29 ianuarie 2016, pronuntata de Tribunalul Valcea in dosarul nr.3401/288/2013, a fost respinsa cererea de recuzare, apreciindu-se ca este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

Dispozitiile legale mentionate prevad ca: „Judecatorul este, de asemenea, incompatibil a judeca in urmatoarele situatii: pct.13. Atunci cand exista elemente care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea sa”.

In cauza nu au fost identificate situatii de natura sa nasca in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea magistratilor completului. In plus, vazand si cazurile care atrag starea de incompatibilitate sau justifica recuzarea/abtinerea unui magistrat de la solutionarea unei cauze, tribunalul a apreciat ca imprejurarile invederate de petenti nu sunt de natura sa atraga vreo astfel de stare.

Astfel fiind, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si ca nu exista motive care sa poata prezuma lipsa de impartialitate a judecatorilor completului de judecata de apel, in temeiul disp. art.50 alin.1 coroborat cu art.53 alin.1 Cod procedura civila a fost respinsa cererea de recuzare formulata de petenti, in cauza neexistand motive care sa reclame incidenta dispozitiilor art.42 alin.1 pct.13 Cod de procedura civila.

Impotriva acestei incheieri au declarat recurs, in termen legal, petentii D.Gh.Gh., D. L. si D.Gh.I. criticand-o, in esenta, pentru nelegalitate si netemeinicie dupa cum urmeaza:

Dupa ce petentii nu au beneficiat nici la fond de o judecata impartiala, cercetarea judecatoreasca fiind incompleta, dosarul a  fost inaintat in calea de atac, anterior expirarii termenului de apel pentru toate partile, iar in fata tribunalului, recurentii au fost in imposibilitate de a mai studia dosarul in timp util. S-a mai invocat faptul ca in sedinta din 15.12.2015, completul de apel a respins toate probele solicitate de petenti, apreciindu-se ca modalitatea de conducere a dosarului este consecinta influentei exercitate de avocatul reclamantului-fost magistrat, asupra actualilor magistrati.

La termenul din data de 09.03.2016, Curtea a invocat din oficiu exceptia prematuritatii recursului, in timp ce recurentii prin aparator au aratat faptul ca recursul a ramas fara obiect, intrucat prin sentinta civila nr.17/11.02.2016 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti a fost admisa cererea de stramutare a dosarului nr.3401/288/2013 de la Tribunalul Valcea la Tribunalul Arges, cu desfiintarea actelor indeplinite de Tribunalul Valcea.

Prin decizia civila nr. 71/09.03.2016, Curtea de Apel Pitesti - Sectia I civila a respins, ca prematur formulat, recursul declarat de petenti, retinand urmatoarele:

Prin dispozitiile art.457 alin.(1) NCPC, legiuitorul a stabilit ca hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligatia de a sesiza jurisdictia competenta, in conditiile legii procesual civile, aceeasi pentru subiectele de drept aflate in situatii identice.

Aceleasi exigente exclud examinarea in fond a unei cereri sau cai de atac exercitate in alte conditii decat cele determinate de dreptul intern prin legea procesuala.

Conform art.7 alin.(2) din Legea nr.76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, raportat la dispozitiile art. 5 alin 1 Titlul XIII din legea 247/2005, hotararile pronuntate in cererile privitoare la litigiile de fond funciar, cum este cazul in speta, nu sunt supuse recursului, dupa intrarea in vigoarea a Noului Cod de procedura civila fiind supuse numai apelului la tribunal, fiind astfel definitive in intelesul art.634 NCPC.

Potrivit art. 53 alin. (1) NCPC, „incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai de parti, odata cu hotararea prin care s-a solutionat cauza. Cand aceasta din urma hotarare este definitiva, incheierea va putea fi atacata cu recurs, la instanta ierarhic superioara, in termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotarari.”

Conform art. 53 alin. (3) teza a II-a NCPC, „cand instanta de recurs constata ca recuzarea a fost gresit respinsa, ea va casa hotararea, dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel sau, atunci cand calea de atac a apelului este suprimata, la prima instanta.”

Din coroborarea dispozitiilor art. 53 alin. (1) NCPC, cu prevederile alin. (3) teza a            II-a al aceluiasi articol mentionat, rezulta ca impotriva incheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanta ierarhic superioara, in termen de 5 zile de la comunicarea hotararii prin care s-a solutionat cauza, in ipoteza in care aceasta din urma hotarare este definitiva, iar nu in termen de 5 zile de cand a fost comunicata incheierea recurata, textele legale invocate folosind sintagmele „hotararea prin care s-a solutionat cauza”, „trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel sau (...) la prima instanta”, ceea ce inseamna ca incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecator sau a membrilor completului care participa la judecarea unui apel va putea fi atacata cu recurs
numai dupa solutionarea cauzei respective si pronuntarea unei hotarari definitive
, in intelesul art. 634 NCPC.

In speta, s-a constatat ca, la data declararii recursului impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a completului insarcinat cu judecarea apelului, respectiv data de                          8 februarie 2016, cauza in care s-a pronuntat aceasta incheiere nu fusese solutionata pe fond.

In acest context, s-a constatat ca judecarea apelului de catre Tribunalul Valcea nu era finalizata, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o incheiere intermediara, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului insarcinat cu judecarea apelului, ceea ce inseamna ca recursul declarat impotriva unei incheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, inainte de solutionarea cauzei in fond, este prematur formulat.

Avand in vedere considerentele expuse, in aplicarea dispozitiilor art.493 alin.(5) NCPC, Curtea a respins ca prematur formulat recursul de fata.

Curtea a apreciat ca, fata de gasirea intemeiata a exceptiei prematuritatii, nu se mai impune analizarea aspectului invocat de catre recurenti, respectiv ramanerea fara obiect a recursului, intrucat analizarea acestui aspect ar presupune existenta un recurs declarat in conformitate cu exigentele dispozitiilor art. 53 alin 1 Cod procedura civila, ceea ce nu este cazul.