Modul de calcul al impozitului pe cladiri pentru persoanele juridice.

 

 Art.253 alin. 1 Cod fiscal

Art. 119 alin.1 si art.124

¹

(1) din OG nr.92/2003

 

Conform dispozitiilor art.253 alin. 1 Cod fiscal, in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Conform alin. 6 astfel cum a fost modificat prin OG 30/2011 „ In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre: a) 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta;  b) 30% si 40% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinta.

Conform pct.54 alin.1 Art. 253 - (1) In cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. din HG nr.44/2004, impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta se calculeaza pe baza cotei stabilite prin hotararea consiliului local intre 10% si 20% care se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanei juridice.

Prin urmare, pentru anii fiscali 2010, 2011 impozitul pe cladiri a fost calculat prin aplicarea cotei de 7% stabilita prin HCL nr.411/2009 si HCL nr.158/2010, asupra valorii de 171.918,71 lei, reprezentand valoarea cladirii, inregistrata in balanta de verificare a societatii la data de 31.12.2009 si in balanta de verificare a societatii la data de 31.12.2010. Pentru anii fiscali 2012, 2013, prin aplicarea cotei de 30%, stabilita prin HCL nr.408/2011 si HCL nr.241/2012, asupra valorii de 171.918,71 lei, reprezentand valoarea cladirii, inregistrata in balanta de verificare a societatii la data de 31.12.2009 si in balanta de verificare a societatii la data de 31.12.2010. Pentru anul fiscal 2014, prin aplicarea cotei de 32%, stabilita prin HCL nr.135/2013, asupra valorii de 171.918,71 lei, reprezentand valoarea cladirii inregistrata in balanta de verificare a societatii la data de 31.01.2014, pentru luna ianuarie, si pentru perioada februarie-decembrie 2014, asupra valorii de 157.715,72 lei, reprezentand valoarea cladirii, inregistrata in balanta de verificare a societatii din lunile februarie-noiembrie 2014. Ca urmare a efectuarii reevaluarii la data de 31.12.2014, avand in vedere prevederile art.253 alin.2 si alin.5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, impozitul pe cladiri datorat pentru anul fiscal 2015 a fost calculat prin aplicarea cotei de 1,3% stabilita prin HCL nr.181/2014 la valoarea reevaluata a cladirii in suma de 138.200 lei, inregistrata in balanta de verificare a societatii la data de 31.12.2014.

Totodata, in mod legal, pentru neachitarea la scadenta de catre debitor a obligatiei de plata datorate bugetului local au fost stabilite, conform art. 119 alin.1 si art.124

¹

(1) din OG nr.92/2003, majorari de intarziere.

 

(Decizia nr. 160/R-CONT/8.02.2017)

 

Prin cererea formulata la data de 20.10.2015 si inregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr. 4572/109/2015, reclamanta SC M SRL, in contradictoriu cu paratul Municipiul Pitesti - Directia Economica - Serviciul Constatare Impunere Persoane Juridice a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. F/61273/17.06.2015, a Deciziei nr. F/63218/17.06.2015 precum si a Dispozitiei nr. 1378/23.09.2015 prin care s-a respins contestatia.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca parata a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 253 si art. 254 alin.8 lit. c) Cod fiscal, apreciind ca data la care s-a nascut creanta fiscala este data de 17.08.2005, data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire nr. 944/17.08.2004, desi o constructie se considera dobandita atunci cand aceasta are pereti si acoperis, deci are elemente structurale de baza in raport de care se incheie si procesul verbal de receptie. Ca atare, prima reevaluare a cladirii trebuia facuta in august 2013, iar parata trebuia sa se raporteze la aceasta data in aplicarea cotei de impozit suplimentar pentru cladiri nereevaluate. A mai aratat reclamanta ca in patrimoniul acesteia valoarea investitiei este diferentiata in valoarea cladirii si valoarea gardului, astfel ca potrivit pct. 63 din Normele metodologice la Legea nr. 571/2003 este necesara diminuarea suprafetei de teren pentru care se datoreaza impozitul pe teren cu suprafata construita la sol a cladirii respective. In privinta majorarilor de intarziere s-a aratat ca plata acestora este determinata de depasirea termenului la care era necesara plata debitului principal dupa comunicarea acestuia.

Legal citat, paratul a formulat
intampinare
invocand exceptia inadmisibilitatii pentru Decizia de impunere nr. F/61273/17.06.2015 si Decizia nr. F/63218/17.06.2015, iar pentru Dispozitia nr. 1378/23.09.2015  a solicitat respingerea actiunii. Exceptia invocata a fost respinsa prin incheierea din 22.02.1016.

Prin sentinta nr.572 din 6 iunie 2016, Tribunalul Arges – Sectia civila – Complet specializat contencios administrativ si fiscal a admis actiunea formulata de reclamanta, s-a dispus anularea Dispozitiei nr. 1378/23.09.2015, s-a admis contestatia, iar pe fond s-a anulat in parte Decizia de impunere nr. F/61273/17.06.2015, pana la concurenta sumei de 29.657 lei si in parte, Decizia nr. F/63218/17.06.2015, pana la concurenta sumei de 11.768 lei.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca reclamanta a dobandit terenul in suprafata de 228,44 mp situat in mun. ***, prin Contractul de vanzare-cumparare nr. 1989/17.05.2004, fiindu-i emisa Autorizatia de construire nr. 944/187.08.2004 pentru edificarea pe acest teren a unui imobil avand functiunea de birouri. Edificarea imobilului cladire a fost finalizata in anul 2010, cand s-a incheiat Procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 434/12.08.2010, la aceeasi data emitandu-se si calculul regularizarii taxei pentru Autorizatia de construire nr. 42453/12.08.2010, reclamanta depunand declaratia privind valoarea reala a lucrarilor executate si achitand taxa finala. Partile au pozitii divergente in ceea ce priveste data dobandirii cladirii impuse la plata impozitului.

S-au avut in vedere dispozitiile art. 249 alin.1 si 5 din Legea nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, text in vigoare incepand cu data de 12 iunie 2015, fata de data actului de baza contestat
,
precum si dispozitiile art. 254 alin.8 lit. c) din acelasi act normativ, din continutul carora rezulta ca reclamanta datora impozit pentru cladirea

avand ca elemente structurale de baza peretii si acoperisul, de la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire dar numai pentru suprafata construita desfasurata care are elementele structurale de baza ale unei cladiri, in speta pereti si acoperis.

Data dobandirii cladirii are relevanta, retine instanta de fond in raport dispozitiile pct. 63 din Hotararea nr. 44 din 22 ianuarie 2004
(1) Data dobandirii/construirii cladirii, potrivit mentiunii prevazute la art. 254 alin. (8) din Codul fiscal, determina concomitent, in conditiile Codului fiscal si ale prezentelor norme metodologice, urmatoarele: a) datorarea impozitului pe cladiri; b) diminuarea suprafetei de teren pentru care se datoreaza impozitul pe teren cu suprafata construita la sol a cladirii respective.”

Reclamanta a facut dovada ca in anul 2005, cand a expirat autorizatia de construire, cladirea nu exista, conform planselor reprezentand ortofotoplanurile zonei, aceasta fiind finalizata in anul 2010 asa cum rezulta din procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 434/12.08.2010.Parata nu a probat momentul la care suprafata construita desfasurata a dobandit elementele structurale de baza ale unei cladiri, in speta pereti si acoperis, astfel incat sa se poata face aplicabile dispozitiile art. 254 alin.8 lit. c) expus mai sus. Ca atare, data expirarii autorizatiei de construire nu poate fi considerata data dobandirii cladirii, dar nici data de 31.12.2007, stabilita de expertul cauzei fara sa tina cont de faptul ca valoarea inregistrata in contul 231 „imobilizari corporale in curs de executie”a fost corectata la 31.01.2014 inregistrandu-se in mod corect in contul 212 „constructii”.

Fata de aceste retineri, tribunalul a inlaturat calculul facut de expertul Ionescu, urmand a omologa calculul facut de expertul B, fata de data dobandirii cladirii astfel stabilita, urmand a prelua si concluziile referitoare la obligatia de reevaluare si calculul majorarilor de intarziere si a admis actiunea astfel cum s-a retinut in dispozitivul sentintei.

Impotriva sentintei a declarat recurs paratul Municipiu Pitesti – Directia Economica – Serviciul Constatare Impunere Persoane Juridice, invocand dispozitiile art.488 pct.8 din Codul de procedura civila, in sensul ca hotararea pronuntata este data cu aplicarea gresita legii.

Arata ca, procesul verbal de receptie se intocmeste la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire, consemnandu-se stadiul lucrarilor, precum si suprafata construita desfasurata in raport cu care se stabileste impozitul pe cladiri. Instanta de fond a stabilit ca in raport de textele lege privind aplicarea Codului de procedura fiscala, reclamanta datoreaza impozit pentru cladirea proprietatea sa, la data finalizarii lucrarilor, respectiv de la data de 12.08.2010, cand a fost incheiat procesul verbal de finalizare a lucrarilor cu nr.535/2010 si nu de la data expirarii termenului de finalizare a lucrarilor prevazute in autorizatia de construire. Termenul de valabilitate al autorizatiei de construire nr.944/17.08.2004 a fost de 12 luni, iar agentul economic nu a solicitat nici prelungirea valabilitatii autorizatiei, in conditiile legii, care este cu cel putin 15 zile inaintea termenului de expirare a valabilitatii autorizatiei de construire. Data dobandirii cladirii are relevanta, astfel cum stabilesc dispozitiile art.63 din Hotararea nr.44/2004 – partea a II-a pentru aprovarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

In ceea ce priveste data dobandirii cladirii impuse la plata impozitului,  arata recurentul, instanta de fond, in mod gresit a stabilit ca aceasta data corespunde cu data finalizarii constructiei care este anul 2010, cand a fost incheiat procesul verbal de receptie nr.434/12.08.2010. Paratul considera ca  existenta planselor reprezentand ortofotoplanurile zonei nu pot face dovada cu privire la data dobandirii constructiei, respectiv a datei de la care agentul economic datoreaza impozit pe cladiri, iar planurile care sunt intocmite si eliberare de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, nu pot face dovada decat a existentei unei cladiri si a pozitiei acesteia intr-o anumita zona pe teritoriul unei localitati. Verificarea stadiului in care se afla o cladire autorizata se face potrivit legii speciale in aceasta materie, respectiv a Legii nr.50/1991, prin intocmirea Procesului-verbal de receptie la finalizarea lucrarilor, urmare verificarilor efectuate in termen de catre proiectant si reprezentantul primariei, in calitatea sa de emitent al actului de autorizare.

Rezulta ca lucrarile de constructii pentru cladirea din ***, in valoare de 111.883,55 lei, pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilitatii autorizatiei, in conditiile legii, au fost realizate la data expirarii termenului prevazut in Autorizatia de construire nr.944/2004, respectiv data de 17.08.2005, asa cum reiese din Declaratia agentului economic privind valoarea reala a lucrarilor executate in baza autorizatiei de construire mentionata, precum si din balanta de verificare de la data de 31.12.2005. Agentul economic nu a depus Declaratia fiscala privind stabilirea impozitului pe cladiri, in termenul  legal de 30 zile de la data dobandirii, respectiv data de 17.08.2015, potrivit art.254 alin.5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit art.91 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale care se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala, respectiv data de 17.08.2005, data expirarii termenului prevazut de autorizatia de construire, impozitul pe cladiri datorat de agentul economic mentionat in decizia de impunere, in suma de 179.864 lei, a fost stabilit astfel: cladirea situata in *** a fost inregistrata in evidenta fiscala la rolul nominal unic al reclamantei cu valoarea de inventar in suma de 171.918,71 lei, iar impozitul pe cladiri a fost stabilit incepand cu data de 01.01.2010, pentru perioada 2010-2015, conform prevederilor art.91 din OG nr.92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare; intrucat agentul economic nu a inregistrat in evidenta contabila, in perioada 2010-2014 nicio reevaluare a acestei cladiri, asa cum rezulta din balantele de verificare a societatii, prezentate de agentul economic organului fiscal, impozitul pe cladiri datorat de agentul economic pentru aceasta perioada a fost calculat potrivit prevederilor pct.54 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a art.253 alin.6 din Legea nr.571/2003, aprobate prin HG nr.44/2004.

Avand in vedere
data dobandirii cladirii
situate in ***, respectiv data de 17.08.2005, potrivit art.254 alin.8 lit. c) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, impozitul pe cladiri datorat de reclamanta pentru perioada 2010-2015, este in suma de 179.864 lei, stabilit prin Decizia de impunere nr. F/61273/17.06.2015, iar in ceea ce priveste
termenele
la care cladirea trebuia reevaluata in raport de data finalizarii constructiei paratul arata ca potrivit art.253 alin.6 din Legea nr.571/2003, in cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre: 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta; 30% si 40% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinta. Astfel, potrivit dispozitiilor art.253 alin.6

¹

din acelasi act normativ, cota impozitului pe cladiri prevazuta la alin.6 se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare. Conform dispozitiilor art.254 alin.8 lit.c) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare data dobandirii cladirii este 17.08.2005, astfel, agentul economic avea posibilitatea sa efectueze reevaluarea cladirii la data de 31.12.2008 respectiv la data de 31.12.2011.

In ceea ce priveste
suma datorata
de reclamanta bugetului local cu titlu de majorari de intarziere pentru neplata la termen a impozitului pe cladire datorat de persoanele juridice, paratul arata ca, potrivit art.124

¹

alin.1 din OG nr.92/2003R, prin exceptie de la prevederile art.119 alin.1 si art.120

¹

, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata datorate bugetelor locale, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere.

Astfel, pentru neplata la termenele scadente a impozitului pe cladiri datorat de agentul economic, a fost emisa Decizia nr. F/63218/17.06.2015, referitoare la obligatiile de plata accesorii in suma de 100.351 lei, majorari de intarziere care au fost calculate pana la data de 17.06.2015, pentru neplata la termenele scadente a impozitului pe cladiri datorat de agentul economic, conform OG nr.92/2003R.

De asemenea, parata mentioneaza ca incepand cu data de 1 iulie 2010, pana la 31 decembrie 2015, nivelul majorarii de intarziere este de 2% din cuantumul obligatiilor fiscale principale neachitate in termen, calculata pentru fiecare luna sau fractiune de luna, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. Pana la data de 30 iunie 2010, inclusiv, nivelul majorarii de intarziere a fost de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, calculata pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. Pentru cele aratate solicita admiterea recursului, in sensul desfiintarii sentintei recurate.

Intimata-reclamanta a formulat intampinare la data de 13 octombrie 2016, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

In motivarea intampinarii intimata arata ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica, stabilind in mod corect incadrarea in drept a acesteia. Tribunalul a stabilit in mod just pe baza probelor administrate, constand in inscrisuri, evidentele contabile ale reclamantei, plansele ortofotoplan si expertiza contabila faptul ca imobilul in litigiu nu exista din punct de vedre fizic la data de 17.08.2005, data luata in calcul de recurentul-parat. Chiar daca termenul fixat initial pentru finalizarea lucrarilor a fost 17.08.2005, lucrarile nu au putut fi terminate la data fixata prin autorizatie, datorita problemelor care au aparut pe parcurs legate de faptul ca termenul se afla intr-o zona supusa frecvent inundatiilor, care a necesitat lucrari suplimentare de consolidare, precum si investitiei care a trebuit sa fie suplimentata peste nivelul avut in vedere initial. Astfel, edificarea imobilului cladire a fost finalizata abia in anul 2010, moment la care comisia de receptie constituita cu participarea si a delegatului Primariei Municipiului Pitesti a incheiat procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr.434/12.08.2010. Impozitul pe cladiri se datoreaza si se calculeaza potrivit dispozitiilor Codului fiscal, care stabileste in mod expres ce se intelege prin notiunea de „cladire”, norma de drept coroborandu-se si cu alte acte normative care reglementeaza regimul constructiilor, respectiv cu Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

Impozitul pe cladire se datoreaza incepand cu data dobandirii constructiei, in sensul pe care Codul fiscal il da acestei sintagme, respectiv constructia care sa aiba pereti si acoperis (art.254 alin.8 lit.c). In acelasi sens sunt si dispozitiile art.37 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

Intimata sustine ca afirmatia recurentului-parat potrivit careia agentul economic nu a inregistrat nicio reevaluare a cladirii in perioada 2010-2014 nu subzista in conditiile in care reevaluarea trebuie realizata din 3 in 3 ani, iar in anul 2010 cladirea abia fusese terminata, astfel incat obligatia de reevaluare inca nu se nascuse in sarcina sa. Data dobandirii cladirii este elementul de baza in functie de care curge si obligatia de plata a impozitului pe cladiri si obligatia reevaluarii cladirilor din 3 in 3 ani, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond, iar aceasta data nu poate fi stabilita in alta modalitate decat cea avuta in vedere de ansamblul dispozitiilor legale care reglementeaza aceasta materie.

Conditia prevazuta de legiuitor pentru a considera o constructie ca fiind finalizata si, deci, dobandita, cuprinde doua elemente care trebuie intrunite cumulativ: daca   s-au realizat toate elementele prevazute in autorizatie si daca s-a efectuat receptia la terminarea lucrarilor. Or, in cazul de fata, ambele elemente au fost cumulativ intrunite la data de 12 august 2010, astfel cum a retinut si instanta de fond, data la care a fost incheiat procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr.434/12.08.2010, impreuna cu reprezentantul legal al autoritatii publice locale.

In acelasi sens, plansele reprezentand ortofotoplanurile zonei care include *** demonstreaza faptul ca in anul 2005 – anul cand a expirat autorizatia de constructie – cladirea nu exista, iar paratul, la randul sau, nu a prezentat dovezi in sensul celor pe care le pretinde.

Reclamanta-intimata arata ca a fost pusa in situatia de a face dovada unui fapt negativ, in conditiile in care emitentul celor doua decizii de impunere nu a fost in masura sa faca el insusi dovada faptului pozitiv pe care il afirma.

In concluzie, intimata sustine ca intreg probatoriul administrat indica drept data a dobandirii constructiei, data de 12.08.2010, iar nu 17.08.2005, astfel cum sustine recurentul-parat, fara insa a proba, astfel ca solicita instantei sa retina ca instanta a procedat in mod corect atunci cand a omologat calculul impozitului pe cladiri si al accesoriilor la acesta, intocmit de expert B, cu luarea in calcul a acestei date, stabilind ca societatea reclamanta datoreaza suma de 29.657 lei, cu titlu de impozit pe cladiri si suma de 11.768 lei, cu titlu de obligatii de plata accesorii, solutie care trebuie mentinuta ca fiind legala si temeinica.

Examinand recursul prin prisma criticilor invocate, a probatoriului administrat in cauza si a normelor de drept incidente, Curtea constata ca este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:

Este intemeiata critica recurentei conform careia data dobandirii cladirii situata in ***, este data de 17.08.2005, data expirarii perioadei de valabilitate a autorizatiei de constructie, pentru urmatoarele considerente:

Prin Autorizatia de constructie nr.944/17.08.2004 reclamanta M SRL a fost autorizata sa execute un imobil - constructie din elemente usoare, termenul de valabilitate al autorizatiei fiind stabilit, conform pct. B, din cuprinsul autorizatiei, la 12 luni.

Conform pct.12 lit. D) „toate constructiile proprietate particulara se declara, in vederea impunerii, la organele financiare teritoriale sau la unitatile subordonate acestora, dupa terminarea lor completa si nu mai tarziu de 15 zile de la data expirarii termenului de valabilitate a autorizatiei de construire/desfiintare (inclusiv durata de executie a lucrarilor).

Potrivit dispozitiilor art.254 alin.5 Cod fiscal „
Orice persoana care dobandeste, construieste sau instraineaza o cladire are obligatia de a depune o declaratie fiscala la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in a carei raza de competenta se afla cladirea, in termen de 30 de zile de la data dobandirii, instrainarii sau construirii.
”, iar potrivit alin.8, in vigoare cu 01.01.2012 „
Atat in cazul persoanelor fizice, cat si in cazul persoanelor juridice, pentru cladirile construite potrivit Legii nr. 50/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, data dobandirii cladirii se considera dupa cum urmeaza: a) pentru cladirile executate integral inainte de expirarea termenului prevazut in autorizatia de construire, data intocmirii procesului-verbal de receptie, dar nu mai tarziu de 15 zile de la data terminarii efective a lucrarilor; b) pentru cladirile executate integral la termenul prevazut in autorizatia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea intocmirii procesului-verbal de receptie in termenul prevazut de lege;
c) pentru cladirile ale caror lucrari de constructii nu au fost finalizate la termenul prevazut in autorizatia de construire si pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilitatii autorizatiei, in conditiile legii, la data expirarii acestui termen si numai pentru suprafata construita desfasurata care are elementele structurale de baza ale unei cladiri, in speta pereti si acoperis
. Procesul-verbal de receptie se intocmeste la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire, consemnandu-se stadiul lucrarilor, precum si suprafata construita desfasurata in raport cu care se stabileste impozitul pe cladiri
.”

 Conform  pct.61 din H.G.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal” in forma in vigoare pe perioada de valabilitate a autorizatiei de constructie  „(1) Prin expresia cladire dobandita se intelege orice cladire intrata in proprietatea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice”, iar pct. 62 dispune „(1) Atat in cazul persoanelor fizice, cat si in cazul persoanelor juridice, pentru cladirile executate potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile ulterioare, data dobandirii cladirii se considera dupa cum urmeaza: a) pentru cladirile executate integral inainte de expirarea termenului prevazut in autorizatia de construire, data intocmirii procesului-verbal de receptie, dar nu mai tarziu de 15 zile de la data terminarii efective a lucrarilor; b) pentru cladirile executate integral la termenul prevazut in autorizatia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea intocmirii procesului-verbal de receptie in termenul prevazut de lege; c) pentru cladirile ale caror lucrari de constructii nu au fost finalizate la termenul prevazut in autorizatia de construire si pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilitatii autorizatiei, in conditiile legii, la data expirarii acestui termen si numai pentru suprafata construita desfasurata care are elementele structurale de baza ale unei cladiri, in speta pereti si acoperis. Procesul-verbal de receptie se intocmeste la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire, consemnandu-se stadiul lucrarilor, precum si suprafata construita desfasurata in raport de care se stabileste impozitul pe cladiri”. Pct.  63. (1) Data dobandirii/construirii cladirii, potrivit mentiunii prevazute la pct. 62, determina concomitent, in conditiile Codului fiscal si ale prezentelor norme metodologice, urmatoarele: a) datorarea impozitului pe cladiri;”

Declaratia fiscala privind stabilirea impozitului/taxei pe cladiri a fost depusa la data de 16.04.2015 de SC M SRL.

In raport de normele invocate, Curtea constata ca in mod legal, recurentul a apreciat ca data dobandirii constructiei este data expirarii perioadei de valabilitate a autorizatiei de construire.

Conform art.39 din Legea nr.50/1991, „
toate constructiile proprietate personala, realizate in conditiile prezentei legi, se declara in vederea impunerii la organele financiare teritoriale sau unitati subordonate acestora, dupa terminarea lor completa si nu mai tarziu de 15 zile de la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire
”.

Sustinerea reclamantei-intimate in sensul in care cladirea ar fi fost finalizata in august 2010, cand a fost intocmit si procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr.434/12.08.2010, nu poate fi sustinuta. Planurile ortofoto de la dosar, nu pot fi primite cu relevanta juridica in sustinerea faptului ca imobilul nu a fost edificat in anul 2005 ci in anul 2010, intrucat se indica anul 2005, fara mentionarea datei exacte la care au fost realizate, nefiind suficienta numai indicarea anului, cata vreme valabilitatea autorizatiei de construire a  expirat la 17.08.2005, asa incat relevante ar fi fost dovezi care sa fie in mod cert ulterioare acestei date. In plus, rezolutia la care sunt realizate plansele nu permite vizualizarea clara a existentei sau inexistentei unei anumite cladiri, iar in cele de la dosar este mentionat orasul Bacau. Reclamantei, careia, in lipsa solicitarii prelungirii valabilitatii autorizatiei, ii revenea sarcina de a dovedi ca la data expirarii termenului din autorizatie, cladirea nu avea elementele structurale de baza ale unei constructii – pereti si acoperis, nu a facut aceasta dovada.

Desi s-a sustinut ca imobilul nu a fost edificat in 2005, reclamanta nu a intocmit procesul verbal de receptie la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire in care sa se consemneze stadiul lucrarilor, respectiv pretinsa imprejurare ca imobilul nu a fost edificat, astfel cum impun dispozitiile  pct. 62 din H.G. 44/2004 teza finala.

Conform art.53 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, in cazul in care lucrarile de constructii nu au fost incepute ori nu au fost executate integral in termenele stabilite prin autorizatia de construire/desfiintare potrivit prevederilor art. 52, investitorul poate solicita autoritatii emitente prelungirea valabilitatii autorizatiei, obligatie impusa de altfel si prin autorizatia de construire lit. D, pct. 10. Prelungirea valabilitatii autorizatiei de construire/desfiintare se va solicita cu cel putin 15 zile inaintea datei expirarii termenului de valabilitate si se poate acorda, potrivit legii, o singura data pentru cel mult 12 luni.

Autorizatia de construire, conform art.54 alin.1 din Lg. 50/1991, isi pierde valabilitatea prin neinceperea lucrarilor in termenul stabilit prin autorizatie, daca nu a fost solicitata prelungirea valabilitatii autorizatiei „(2) In situatiile prevazute la alin.1 este necesara emiterea unei noi autorizatii de construire”.

Faptul ca reclamanta-intimata a declarat, ca lucrarile au fost finalizate la 12.08.2010, sens in care s-a incheiat procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 434/12.08.2010, nu  presupune de plano  ca imobilul a fost finalizat  la aceasta data, intrucat nu s-a sustinut si nu s-a facut dovada ca s-a solicitat prelungirea autorizatiei de constructie in conditiile art. 53 si 54 din Lg. 50/1991, ceea ce prezuma ca imobilul a fost edificat in perioada de valabilitate a autorizatiei. Prin referatul intocmit la data de 29.07.2010, in vederea realizarii receptiei finale de incheiere a lucrarilor (fila 78)  seful de proiect, a precizat ca lucrarile au inceput in august 2004 (fila 75).

Pe de alta parte, procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor  atesta ca lucrarea era
finalizata
 - adica avea toate elementele constructive prevazute in autorizatia de construire - la 12.08.2010, nu si faptul ca anterior acestei date nu avea elementele constructive de baza, adica peretii si acoperisul.

Ca atare, si rationamentul instantei fundamentat pe opinia separata a expertului consilier B, conform caruia imobilul a fost finalizat in anul 2010, cand s-a efectuat receptia, este eronat.

Expertului desemnat de instanta a sustinut ca, din verificarea balantelor anulate de verificare reiese ca lucrarile au fost finalizate la 31.12.2007, intrucat in luna decembrie s-au facut ultimele inregistrari in contul 231 Imobilizari in curs de executie cu specificatia „2004” (anul autorizatiei). Valoarea totala  inregistrata la 31.12.2007 in acest cont, 171.918,71 lei, ramane neschimbata pana la 31.01.2014 cand se modifica si se corecteaza in contabilitate la valoarea de 157.715,72 lei, inregistrandu-se in contul 212 Constructii.

Analiza inregistrarilor contabile, astfel expusa de expertul desemnat  I, releva faptul ca in perioada 2007-2010 societatea reclamanta nu a efectuat inregistrari in contul Imobilizari in curs de executie cu specificatia „2004”, prin urmare teza finalizarii constructiei in anul 2010 nu este sustinuta, ci este contrazisa, de propriile inregistrari contabile.

Pe de alta parte, sustinerea expertului I privind finalizarea constructiei in anul 2007, desi este corect argumentata din punct de vedere contabil,  nu demonstreaza dobandirea, din punct de vedere fiscal, a constructiei in acest an, deoarece expertul are in vedere finalizarea constructiei din punct de vedere al efectuarii/inregistrarii  ultimelor cheltuieli in contul de imobilizari in curs de executie. Or, dobandirea constructiei presupune, prin raportare la disp. art. 254 al. 8 lit. c) C.fisc., expirarea termenului prevazut in autorizatie si edificarea constructiei in elementele structurale de baza. Or, inregistrarile contabile analizate de expert nu atesta in concret ce reprezinta suma de 6787,61 lei, inregistrata in luna decembrie ca fiind cheltuita pentru executia imobilului autorizat in anul 2004. Raportandu-se la dispozitiile legale mentionate, Curtea are in vedere ca nu orice cheltuiala este relevanta pentru stabilirea momentului finalizarii constructiei, ci numai aceea care ar atesta edificarea elementelor constructive de baza  - pereti si acoperis, aspect cu privire la care inregistrarile contabile nu sunt edificatoare.

Potrivit dispozitiilor art.91 Cod procedura (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.

Prin urmare,in conditiile in care plata impozitului pe cladiri este anuala, conform art. 255 alin. 1 Cod fiscal, in mod legal s-a procedat la calcularea impozitului incepand cu anul 2010. In ceea ce priveste imprejmuirea in valoare de 37504,68 lei in Dispozitia nr. 1378/23.09.2015 s-a precizat ca aceasta a fost inregistrata in evidenta fiscala la data de 31.01.2014, pentru care agentul economic nu datoreaza impozit in conditiile legii

De asemenea, retinand ca data a dobandirii cladirii 17.08.2005, este fondata si critica recurentei conform careia agentul economic avea obligatia sa efectueze reevaluarea cladirii la data de 31.12.2008 si 31.12.2011 si nu la data de 31.12.2014, cum a statuat implicit instanta de fond retinand ca data a dobandirii cladirii –12.08.2010.

Conform dispozitiilor art.253 alin. 1 Cod fiscal, in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Conform alin. 6 astfel cum a fost modificat prin OG 30/2011 „ In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre: a) 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta;  b) 30% si 40% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinta.

Conform pct.54 alin.1 Art. 253 - (1) In cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. din HG nr.44/2004, impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta se calculeaza pe baza cotei stabilite prin hotararea consiliului local intre 10% si 20% care se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanei juridice.

Prin urmare, pentru anii fiscali 2010, 2011 impozitul pe cladiri a fost calculat prin aplicarea cotei de 7% stabilita prin HCL nr.411/2009 si HCL nr.158/2010, asupra valorii de 171.918,71 lei, reprezentand valoarea cladirii, inregistrata in balanta de verificare a societatii la data de 31.12.2009 si in balanta de verificare a societatii la data de 31.12.2010. Pentru anii fiscali 2012, 2013, prin aplicarea cotei de 30%, stabilita prin HCL nr.408/2011 si HCL nr.241/2012, asupra valorii de 171.918,71 lei, reprezentand valoarea cladirii, inregistrata in balanta de verificare a societatii la data de 31.12.2009 si in balanta de verificare a societatii la data de 31.12.2010. Pentru anul fiscal 2014, prin aplicarea cotei de 32%, stabilita prin HCL nr.135/2013, asupra valorii de 171.918,71 lei, reprezentand valoarea cladirii inregistrata in balanta de verificare a societatii la data de 31.01.2014, pentru luna ianuarie, si pentru perioada februarie-decembrie 2014, asupra valorii de 157.715,72 lei, reprezentand valoarea cladirii, inregistrata in balanta de verificare a societatii din lunile februarie-noiembrie 2014. Ca urmare a efectuarii reevaluarii la data de 31.12.2014, avand in vedere prevederile art.253 alin.2 si alin.5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, impozitul pe cladiri datorat pentru anul fiscal 2015 a fost calculat prin aplicarea cotei de 1,3% stabilita prin HCL nr.181/2014 la valoarea reevaluata a cladirii in suma de 138.200 lei, inregistrata in balanta de verificare a societatii la data de 31.12.2014.

Totodata, in mod legal, pentru neachitarea la scadenta de catre debitor a obligatiei de plata datorate bugetului local au fost stabilite, conform art. 119 alin.1 si art.124

¹

(1) din OG nr.92/2003, majorari de intarziere.

Pentru aceste considerente Curtea, in baza art. 496 si art. 498 alin. 1 C. proc. civ. a admis recursul paratului, a casat sentinta si, in rejudecare, a respins in tot cererea reclamantei.