Modificarea obiectului actiunii nu poate forma obiect de judecata pentru prima data in calea de atac a apelului
31 martie 2020Minor Plasament, Incetarea masurii Conditii
31 martie 2020
Modificarea contractului individual de munca Efectele detasarii
- Legea nr. 53/2003: art. 43, art. 45 si art. 47
- Regulamentul (CE) nr. 883/2004: art. 12 alin. 1
Desi termenii de detasare sunt acelasi in legislatia romaneasca si in cea europeana, acestia nu trebuie confundati, intrucat detasarea transnationala se apropie mai mult de delegare decat de detasare, asa cum sunt acestea definite de Codul muncii.
In cazul detasarii transnationale, asa cum este reglementata in Regulamentul (CE) nr. 883/2004, salariatul, pe perioada detasarii, continua sa munceasca pentru angajatorul care a dispus detasarea, pe cand in cazul detasarii prevazuta de Codul muncii, salariatul, pe durata detasarii, va presta munca pentru angajatorul la care s-a dispus detasarea.
(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 323 din 4 aprilie 2017,
rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)
Prin sentinta civila nr. 3135/2016, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. x/30/2015, a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul A..., in contradictoriu cu parata SC B... SRL. A fost obligata parata la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 13.12.2013 - 31.07.2014, perioada in care a fost detasat la SC B. SRL, la nivelul sumei de 2282 euro brut, suma din care s-au dedus drepturile salariale achitate in tara in RON, pe aceeasi perioada, la care s-a adaugat dobanda legala aferenta calculata pentru fiecare salariu in parte de la data de la care salariul era datorat pana la data platii efective. A fost respinsa in rest cererea fiind obligata parata la plata catre reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In ceea ce priveste puterea de lucru judecat care s-a impus in prezenta cauza, ca aparare procedurala potrivit art. 31 NCPC, fata de dispozitiile deciziei civile nr. 384/24.03.2016 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. y/30/2015, tribunalul a apreciat ca fiind intemeiata, urmand a fi retinuta, pentru urmatoarele considerente.
(..) Asadar, astfel cum rezulta fara echivoc din cuprinsul articolului 431 din acelasi cod, efectele lucrului judecat constau in faptul ca: „(1) nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect. (2) oricare dintre parti poate opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma”.
Analizand dispozitivul si considerentele deciziei civile nr. 384/24.03.2016 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. y/30/2015, tribunalul a retinut ca, pentru intervalul
- - 12.12.2013 intre parti a operat efectul pozitiv al lucrului judecat. Astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care nu prezinta tripla identitate cu primul, dar care are legatura cu aspectul litigios dezlegat anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. In acest sens, puterea de lucru judecat, in forma prezumtiei, vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararilor judecatoresti. Prezumtia nu opreste judecata celui de-al doilea proces, ci doar usureaza sarcina probatiunii, aducand in fata instantei constatari ale unor raporturi juridice facute cu ocazia judecatii anterioare si care nu pot fi ignorate. In speta, prin decizia civila nr. 384/24.03.2016 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. y/30/2015, s-a statuat asupra faptului ca, in intervalul 12.06.2013 - 12.12.2013, reclamantul din prezenta cauza s-a aflat la un curs de formare profesionala desfasurat in Germania, cu tema „Scolarizarea echipei pentru setup fabrica B... in Romania”. Prin urmare, tribunalul a retinut ca pentru acest interval a operat puterea de lucru judecat, astfel ca a respins actiunea reclamantului pentru aceasta perioada, anume 01.07.2013 - 12.12.2013, iar, pe cale de consecinta, a analizat cererea de chemare in judecata pentru intervalul 13.12.2013 - 01.05.2014.
Reclamantul a fost angajatul paratei in baza contractului individual de munca nr. 8/14.05.2013 (filele 22 -24 dosar). In aceeasi zi, intre parti a intervenit si un act aditional de formare profesionala, act aditional in baza caruia trebuia sa participe la un curs de formare profesionala ce se tinea in Germania si avea o durata de 6 luni, pentru intervalul 12.06.2013 -
- (fila 25 dosar).
Ulterior, la data de 08.08.2013, intre parti a intervenit decizia nr. 83 de schimbare a locului de munca (filele 6 - 7 dosar), recunoscuta de parti, in cuprinsul careia la art. 2 s-au convenit urmatoarele: „perioada de detasare incepe cu data de 01.09.2013 pana la data de 31.07.2014. Pe durata detasarii, salariatul beneficiaza de aceleasi drepturi conform CIM numarul 8/14.05.2013 inregistrat la ITM/in Registrul general de evidenta a salariatilor”; la art. 3 „pe durata detasarii SC B. SRL se obliga sa achite in RON contributiile sociale la sistemul securitate sociala din Romania. Obligatia de a plati drepturile salariale ale persoanei detasate, precum si celelalte beneficii revin SC B... SRL”, art. 6 „detasarea se face cu respectarea prevederilor art. 45-47 din Legea nr. 53/2003 modificata”.
Aceasta conventie de detasare reprezinta un act juridic valabil, asumat de ambele parti conform art. 268 NCPC, iar parata nu a inteles sa solicite, pe cale reconventionala constatarea nulitatii absolute, anularea, caducitatea ori orice alta cauza de ineficacitate ori de incetare a actului juridic civil, astfel ca la momentul actual, conventia de detasare produce efectele juridice dorite de parti la semnarea sa, potrivit principiului fortei obligatorii a contractului instituit de art. 1270 alin. (1) NCC, „contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante”.
Din analiza continutului conventiei de detasare, tribunalul a retinut ca art. 3 teza finala prevede ca „obligatia de a plati drepturile salariale ale persoanei detasate, precum si celelalte beneficii revin SC B. SRL”.
(..) La randul sau, art. 46 Codul muncii impune o serie de conditii ce reprezinta caracteristici obligatorii ale detasarii. Astfel, detasarea este urmarea unei dispozitii obligatorii pentru salariat, are caracter temporar (cel mult un an), se dispune in cadrul altei unitati.
(..) In speta, tribunalul a retinut ca, desi se afla in prezenta institutiei detasarii, iar decizia nr. 83/08.08.2013 de schimbare a locului de munca reprezinta un act juridic valabil, care produce efecte juridice, parata nu a facut dovada achitarii drepturilor salariale mai favorabile, cuvenite reclamantului pentru perioada 13.12.2013 - 31.07.2014.
A fost intemeiata sustinerea paratei potrivit careia la nivel european exista doar institutia detasarii, societatea parata neputand trimite spre formare profesionala decat in prezenta unei conventii de detasare, in baza formularului A1, insa in raport cu legislatia noastra, in situatia detasarii lucratorilor romani in tarile U.E., sunt prioritare reglementarile Directivei 96/71/CE privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii. De asemenea, fac parte din dreptul nostru intern in materie, incepand cu 1 mai 2010, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, precum si Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, insa aceste acte normative nu modifica raporturile juridice dintre parti..
Astfel, Legea nr. 344/2006 privind detasarea salariatilor in cadrul prestarii de servicii transnationale a transpus in legislatia nationala Directiva nr. 96/71/C.E., iar potrivit art. 1 lit. b) din aceasta lege, acest act normativ se aplica intreprinderilor stabilite pe teritoriul Romaniei care, in cadrul prestarii de servicii transnationale, detaseaza, pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al Spatiului Economic European sau pe teritoriul Confederatiei Elvetiene, salariati cu care au stabilite raporturi de munca, in conditiile stabilite la art. 4 alin. (2). Parata nu se incadreaza in domeniul de aplicare al acestei legi, prin urmare, sunt aplicabile prevederile dreptului national, respectiv art. 45-47 Codul muncii, descrise mai sus.
In speta, intrucat in conventia de detasare in cuprinsul art. 2 s-a stabilit ca: „perioada de detasare incepe cu data de 01.09.2013 pana la data de 31.07.2014. Pe durata detasarii, salariatul beneficiaza de aceleasi drepturi conform CIM numarul 8/14.05.2013 inregistrat la ITM/in Registrul general de evidenta a salariatilor”, tribunalul a facut aplicarea prevederilor art. 57 alin. (4) Codul muncii potrivit carora in situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri. Pe cale de consecinta, instanta a aplicat in speta prevederile art. 47 alin. (2) Codul muncii, potrivit carora „pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detasat.
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor, in baza art. 272 Codul muncii, tribunalul a constatat decaderea paratei din dreptul de a proba cuantumul salariatului similar in Germania, aceasta fiind citata in mod expres cu aceasta solicitare, insa nu s-a conformat, prin urmare, instanta va avea in vedere valoarea indicata in cuprinsul inscrisului de la filele 132137, anume fila 136, Grupa E1, anume 2282 euro/luna.
Prin incheierea de indreptare a erorii materiale din cuprinsul sentintei civile nr. 3135/08.12.2016, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. x/30/2015, a fost admisa cererea de indreptare a erorii materiale.
S-a dispus indreptarea erorii materiale strecurate in considerentele si dispozitivul sentintei civile nr. 3135/PI/08.12.2016 pronuntata de Tribunalul Timis in sensul ca se va indica in mod corect perioada pentru care se obliga parata la plata drepturilor salariale pentru reclamant respectiv 13.12.2013 - 01.05.2014, in loc de 13.12.2013-31.07.2014, cum din eroare s-a consemnat.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut faptul ca, intr-adevar, in considerentele si dispozitivul hotararii s-a consemnat in mod eronat perioada pentru care a fost obligata parata la plata drepturilor salariale catre reclamant si anume 31.07.2014, in loc de 01.05.2014, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata.
Totodata, s-a constatat ca aceasta eroare se incadreaza in prevederile art. 442 alin. (1) C. pr. civ., fiind respectat, totodata, principiul disponibilitatii.
Prin incheierea de lamurire si de indreptare a dispozitiilor contradictorii din cuprinsul sentintei civile nr. 3135/08.12.2016, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. x/30/2015, a fost admisa cererea de lamurire si de indreptare a dispozitiilor contradictorii din cuprinsul sentintei civile nr. 3135/PI/08.12.2016 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. x/30/2015.
S-a dispus obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 2282 euro brut, suma ce se va achita lunar, pentru fiecare luna din perioada 13.12.2013 - 01.05-2014.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca dispozitiile art. 443 din Codul de procedura civila trebuie intelese in sensul clarificarii, explicitarii masurilor dispuse de instanta prin dispozitivul hotararii atunci cand acesta nu este suficient de clar si poate genera dificultati in intelegerea lui.
S-a constatat ca, intr-adevar, prin dispozitivul hotararii s-a dispus obligarea paratei la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada in care a fost detasat, la nivelul sumei de 2282 euro brut, suma din care se vor deduce drepturile salariale achitate in tara in RON, la care se adauga dobanda legala aferenta calculata pentru fiecare salariu in parte de la data de la care salariul era datorat pana la data platii efective, or, a fost evident ca aceasta suma se va plati lunar avand in vedere faptul ca si salariul cuvenit petentului se acorda lunar conform CIM.
S-a constatat cererea de lamurire si de indreptare a dispozitiilor contradictorii din cuprinsul sentintei civile nr. 3135/PI/08.12.2016 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. x/30/2015 s-a incadrat in prevederile art. 443 C. pr. civ.
Impotriva sentintei civile a declarat apel atat reclamantul A..., cat si parata SC B...
SRL.
I) Prin cererea de apel reclamantul A. a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei apelate in sensul ca parata sa fie obligata sa plateasca reclamantului drepturile salariale aferente detasarii in suma de 2.282 euro brut pentru fiecare luna din perioada
- -01.05.2014, suma din care se vor deduce drepturile salariale achitate in tara in RON pentru aceeasi perioada (13.12.2013 - 01.05.2014), la care se adauga dobanda legala aferenta, calculata pentru fiecare salariu in parte de la data de la care era datorat pana la data platii efective.
In motivare s-a aratat ca, desi opinia reclamantului este ca neconcordantele evidentiate se pot indrepta pe calea actiunilor prevazute la art. 442 si 443 din codul de procedura civila, a formulat prezentul apel pentru situatia in care prima instanta ar avea o apreciere diferita, pentru a nu pierde termenul de apel. Astfel cum rezulta din dosarul cauzei, respectiv dupa cum rezulta si din considerentele hotararii, salariul de 2.282 euro brut trebuie calculat si platit pentru fiecare luna din perioada de detasare, 13.12.2013 - 01.05.2014. In acest sens, reclamantul apreciaza ca se impune ca dispozitivul hotararii sa prevada faptul ca salariul de 2.282 euro brut trebuie calculat si platit pentru fiecare luna din perioada de detasare,
- - 01.05.2014.
In drept: dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
II) Prin cererea de apel parata SC B... SRL a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotararii atacate, respingerea in totalitate a actiunii intimatului si obligarea intimatului la plata de cheltuieli de judecata atat in prima instanta cat si in apel.
In sustinerea apelului au fost invederate, in esenta trei aspecte: autoritatea de lucru judecat in raport de decizia nr.384/24.03.2016 pronuntata in dosar in dosarul nr. y/30/2015, nelegala obligarea a societatii parate la plata pretinselor drepturi pana la 31.07.2014, in conditiile in care reclamantul a cerut plata pana la 01.05.2014, incalcarea dispozitiilor legale incidente si a probatoriului administrat sub doua aspecte: ca a fost finalizat cursul la
- si ca in perioada 13.12.2013-01.05.2014 reclamantul a muncit la societatea B... GmbH si ca a fost dovedit cuantumul sumei acordate (2.282 de euro pe luna) ori ca parata nu s-a conformat in vreun fel dispozitiilor instantei.
Cu privire la existenta autoritatii de lucru judecat in raport de decizia nr. 384/24.03.2016 pronuntata in dosar in dosarul nr. y/30/2015, parata a aratat ca prin aceasta hotarare s-a stabilit ca reclamantul a fost la cursul de formare profesionala in Germania in intreaga perioada si a fost obligat la plata de despagubiri pentru cheltuielile efectuate de societatea cu acest curs.
Curtea de Apel Timisoara a stabilit, analizand intreaga perioada si intreaga documentatie cu privire la curs (planurile de scolarizare pentru intreaga perioada petrecuta in Germania la curs, dovada cheltuielilor suportate de societatea noastre pentru curs pe intreaga perioada), in care reclamantul din prezentul dosar a fost in Germania, in pagina 4 alin.4 mentionand ca :
In acest sens se impune precizarea ca natura postului ocupat operator productie, a impus efectuarea unui stagiu de formare profesionala de ordin practic, fiind detasat in acest scop, nicidecum pentru a presta activitate in interesul companiei mama, astfel ca, sub acest aspect, instanta de fond a dat o justa interpretare atat probatoriului administrat in cauza (contractul individual de munca, actul aditional cu clauza de formare profesionala, decizia de detasare), cat si prevederilor art. 196 alin. (2), art. 197 alin. (1) si art. 198 alin. (1), (2) si (3) din Codul muncii.
Potrivit sustinerilor la interogatoriu in perioada iulie 2013 - mai 2014 intimatul a fost detasat in Germania la Societatea B... GmbH, cheltuielile de «transport si cazare » fiind suportate « de societate ». Aceste sustineri, coroborate cu inscrisurile de la filele 6-38, 47, 48, 63-72 din dosarul instantei de apel atesta achitarea cheltuielilor de catre apelanta. "
Prin urmare, Curtea de Apel Timisoara a analizat si transat definitiv orice litigiu in legatura cu raporturile de munca si este stabilit cu autoritate de lucru judecat ca, pe intreaga perioada, in care a fost in Germania, reclamantul a participat la cursul de formare profesionala, o chestiune de fond transata definitiv.
Reclamantul incearca prin prezenta actiune sa modifice concluziile definitive ale instantei de judecata, deoarece argumentul de la care pleaca actiunea reclamantului este ca a lucrat in Germania si nu ca fost la un curs de formare profesionala.
Instanta in mod nelegal a aplicat doar partial autoritatea de lucru judecat a sentintei, solutia temeinica si legala fiind respingerea actiunii, ca urmare a transarii definitive a chestiunii litigioase.
In privinta nelegalei obligari a societatii parate la plata pretinselor drepturi pana la
- in conditiile in care reclamantul a cerut plata pana la 01.05.2014 arata ca este necontestat de nimeni ca detasarea a incetat la aceasta data (anexat s-a depus decizia de incetare a detasarii nr. 9/29.04.2014) si ca dupa aceasta data reclamantul nu se mai afla in Germania. Prin urmare, depasind limitele actiunii si probatoriul administrat, instanta a stabilit perioada pentru care trebuie sa plateasca parata, pana la 31.07.2014.
Apelanta a sustinut in continuare ca prima instanta prin ignorarea si incalcarea dispozitiilor legale incidente si a probatoriului administrat instanta a ajuns la doua concluzii vadit gresite :- ca a fost finalizat cursul la 12.12.2013 si ca in perioada 13.12.2013-01.05.2014 reclamantul a muncit la societatea B... GmbH. - ca a fost dovedit cuantumul sumei acordate (2.282 de euro pe luna) si ca parata nu s-a conformat in vreun fel dispozitiilor instantei.
Din actele depuse in prezentul dosar reiese ca reclamantul a fost la curs pe intreaga perioada. Parata a dovedit ca reclamantul a fost format si a semnat protocoale de scolarizare si procese-verbale de scolarizare pe intreaga perioada petrecuta in Germania astfel ca reclamantul stia exact de ce scolarizare a beneficiat si putea refuza semnarea planului daca acesta nu corespundea realitatii. Instanta de fond, in mod gresit, a respins incidenta legislatiei comunitare Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009,) care dovedeste ca la nivel comunitar nu exista institutia delegarii, ci doar a detasarii.
Se invedereaza faptul ca, in prezentul litigiu, nu sunt indeplinite conditiile art. 47 alin. (2) Codul muncii, reclamantul nefiind detasat in Germania (in intelesul art.47), ci delegat in vederea efectuarii cursului de formare profesionala.
Luand in considerare faptul ca la nivel european nu exista decat institutia „detasarii” societatea parata si reclamantul nu puteau beneficia de prevederile formularului european A1 si implicit nu putea trimite spre formare profesionala salariatii in lipsa unei dispozitii de detasare.
Documentul portabil Al se elibereaza in aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si cele ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009, regulamente care se aplica in relatia dintre statele membre UE si Spatiul Economic European (SEE).
De altfel si Conventia din data de 20.08.2013, incheiata intre parata si societatea B... GmbH din Germania la punctul 5 lamureste acest aspect; „Pe perioada stagiilor de specializare profesionala si practica salariatii B. Romania vor fi detasati, sensul prevederilor Regulamentului CE 683/2004 in Germania la locatia B.... Germania stabilita la punctul 2. Din punct de vedere al prevederilor Codului Muncii din Romania, detasarea in Germania a salariatilor va fi tratata ca o delegare, salariatii fiind trimisi temporar din dispozitia angajatorului lor in Germania in vederea urmarii stagiului de specializare profesionala si practica.
In aceste conditii, concluziile instantei de fond referitoare la faptul ca reclamantul a fost detasat si a muncit pentru societatea mama din Germania sunt eronate, necorespunzand realitatii situatiei, si nelegale, fiind o gresita interpretare si aplicare a prevederilor comunitare si romane incidente.
Instanta doar a mentionat aceste prevederi legale, insa nu le-a aplicat situatiei concrete din speta.
Instanta de fond in mod gresit si nelegal a retinut ca parata nu s-a conformat dispozitiilor instantei si a refuzat sa comunice cuantumul salariului reclamantului la societatea din Germania si, prin urmare, a considerat dovedite simplele afirmatii ale reclamantului ca trebuia sa primeasca 2.282 de euro/ brut pe luna.
Parata s-a conformat integral dispozitiilor instantei si a depus raspunsul primit de la B... GmbH prin adresa din 09.05.2016 in care a precizat ca reclamantul nu a fost niciodata angajat al societatii B. GmbH si ca nu a fost platit de B. GmbH. B. GmbH a precizat ca reclamantul a fost in Germania la cursul de formare profesionala si ca fost platit de societatea parata in baza contractului individual de munca incheiat cu societatea parata.
Totodata, parata afirma ca s-a conformat dispozitiilor instantei cand a depus toate diligentele necesare si a depus toate inscrisurile solicitate.
Mai mult fiind vorba de un tert (B... GmbH), parata nu avea nici o obligatie sau posibilitate legala de a obtine alte raspunsuri dorite de instanta (dar evident nementionate pana la motivarea sentintei).
Instanta a incalcat si prevederile art. 272 din Codul Muncii (coroborat cu art. 249 C. pr. civ.), deoarece sarcina probei in litigiile de munca apartine angajatorului doar cu privire la raporturile de munca dintre angajator si salariat si numai intre subiectele acestor raporturi juridice. Angajatorul nu poate sa fie obligat sa combata prin inscrisuri orice simple afirmatii ale reclamantului care nu au legatura cu raportul dintre ei (in acest caz sa depuna alte inscrisuri de la un tert).
Mai mult, Tribunalul Timis a acordat suma de 2.282 de euro fara a justifica aceasta decizie.
Instanta a acceptat un email depus de reclamant si prin care sustine ca reprezinta suma care era platita in bransa. Insa, emailul a fost nelegal acceptat, deoarece a fost depus dupa administrarea probatoriului, la termenul de dezbatere al fondului (desi emailul e din 16.03.2016), Mai mult, email-ul nu are nici un fel de valoare probatorie, deoarece contine doar opinia unei persoane fara a dovedi ceva.
De altfel, s-a sustinut si faptul ca reclamantul nu face in nici un fel dovada solicitarilor formulate in prezentul dosar, astfel ca, nu exista la dosarul cauzei niciun document justificativ al sumei de 26,950 Euro solicitata prin actiune. Mai mult, nu exista niciun temei legal care sa justifice aceasta solicitare, intrucat, asa cum a detaliat deja, reclamantul a fost in Germania pentru formare profesionala trimis sl platit de catre parata, in baza unui contract individual de munca legal incheiat in Romania, de catre o societatea romana sl un cetatean roman. Reclamantul nu are un drept salarial mai favorabil fata de cel stabilit in Contractul Individual de Munca 8/14.05.2013, drept care i-a fost achitat integral.
Impotriva incheierii de indreptare a erorii materiale din cuprinsul sentintei civile nr. 3135/08.12.2016, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. x/30/2015, precum si a incheierii de lamurire si de indreptare a dispozitiilor contradictorii din cuprinsul aceleasi sentinte, a formulat apel parata B... SRL, invederand faptul ca, avand in vedere ca prin cele doua incheieri este modificata sentinta nr. 3135/8.12.2016, acestea trebuie sa urmeze solutia din apel cu privire la sentinta, a carei modificare a solicitat-o prin cererea de apel, in sensul respingerii in totalitate a actiunii.
Mai mult, se considera ca, prin Incheierea Tribunalului Timis din data de 26.01.2017, de solutionare a cererii de lamurire si de indreptare a dispozitiilor contradictorii, au fost depasite limitele unei lamuriri de dispozitiv, in sensul ca prin incheiere a fost modificat complet dispozitivul sentintei transformand o obligatie unica de plata a sumei de 2.2282 euro, intr-o obligatie de plata a aceleiasi sume pe o perioada de mai multe luni, multiplicand obligatia paratei de plata.
In cauza, s-a depus intampinare reclamantul A., la apelul formulat de catre apelanta impotriva sentintei civile nr. 3135/08.12.2016 precum si la apelul formulat de catre apelanta impotriva incheierii Tribunalului Timis din data de 26.01.2017 de solutionare a cererii de lamurire dispozitiv si impotriva incheierii Tribunalului Timis din data de 26.01.2017 de solutionare a cererii de indreptare a erorii materiale, solicitand respingerea apelurilor formulate de parata SC B. SRL, ca nefondate, cu cheltuieli de judecata. In motivare au fost reluate, cu nuantari, sustinerile facute in fata primei instante
In cauza, s-a depus intampinare de catre parata SC B. SRL, prin care s-a solicitat respingerea apelului formulat de reclamant, ca inadmisibil.
In cuprinsul intampinarii se sustine faptul ca, raportat la prevederile art. 445 C. pr. civ., apelul este inadmisibil, solicitand respingerea acestuia ca atare.
Examinand apelurile reclamantului si paratei prin raportare la motivele de apel si la probele administrate in cauza, Curtea constata ca sunt neintemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Analizand cu prioritate exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de decizia nr. 384/24.03.2016 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosar in dosarul nr. y/30/2015, instanta constata ca in cauza se invoca efectul pozitiv al acestei autoritati.
In dosarul nr. y/30/2015 obiectul judecatii l-a format clauza contractuala de formare profesionala, cuprinsa in actul aditional la contractul individual de munca nr. 8/14.05.2013. Prin actul aditional mentionat partile au stabilit ca angajatul va participa in perioada 12.06.2013-12.12.2013 la un curs de formare profesionala desfasurat in Germania, acesta asumandu-si, totodata, obligatia de a nu avea initiativa incetarii contractului individual de munca timp de 24 luni de la data incheierii programului de formare profesionala, in caz contrar urmand sa suporte costurile pregatirii profesionale, proportional cu perioada ramasa nelucrata din cele 24 de luni.
Prin decizia civila nr. 384/24.03.2016 Curtea de Apel Timisoara, dand eficienta clauzei inscrise in actul aditional la contractul de munca a stabilit ca in perioada 12.06.
- reclamantul a participat la un curs de formare profesionala desfasurat in Germania, cu tema „Scolarizarea echipei pentru setup fabrica B... in Romania”, fiind detasat in acest scop, nicidecum pentru a presta activitate in interesul companiei mama.
Conform noii reglementari din art. 430 alin. (1) Codul de procedura civila, daca aceeasi problema dedusa judecatii intr-un litigiu anterior, purtat intre aceleasi parti, a fost solutionata definitiv, intr-o anumita maniera, precum cea din speta, acest aspect dobandeste autoritate de lucru judecat, iar instanta, dand expresie functiei pozitive a autoritatii de lucru judecat, pentru evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotararilor judecatoresti, este tinuta sa pronunte aceeasi solutie, in caz contrar ajungandu-se la incalcarea componentei puterii lucrului judecat. In consecinta, in mod legal a constatat prima instanta ca pentru perioada 12.06-11.12.2013 a operat efectul pozitiv al lucrului judecat, aspectele invocate de reclamant fiind deja analizate prin hotararea mentionata, astfel ca motivele cu valoare decizionala din aceasta hotarare se impun si in prezenta cauza, conform art. 430 alin. (1) Cod procedura civila. Criticile formulate de parata cu privire la efectul aceste decizii si cu privire la perioada ulterioara indicata prin cerere sunt neintemeiate. Asa, cum s-a aratat anterior rationamentul instantei in pronuntarea deciziei nr. 384/24.03.2016 a fost determinat de actul aditional la contractul de munca. Cum acest act a vizat o perioada limitata de timp, iar ulterior acesta nu a mai fost nici prelungit si nici nu a fost incheiat un act aditional identic cu clauza de formare profesionala, nu se poate extinde efectul pozitiv al puterii de lucrul judecat pentru perioada 13.12.2013-01.05.2014, tribunalul procedand in mod legal la analizarea pe fond a pretentiilor.
In continuare, Curtea va analiza critica paratei privitoare la pretinsa nelegala obligare a societatii parate la plata drepturilor salariale pana la data de 31.07.2014, in conditiile in care reclamantul a cerut plata pana la 01.05.2014.
Prin sentinta civila nr. 3135/PI/ pronuntata in sedinta publica din data 08.12.2016, sentinta ce face obiectul controlului judiciar in apel, s-a dispus obligarea paratei la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 13.12.2013 - 31.07.2014. Prin incheierea pronuntata la data de 26.01.2017 s-a admis cererea de indreptare a erorii materiale dispunandu-se indicarea corecta a perioadei pentru care a fost obligata parata la plata drepturilor salariale, ca fiind 13.12.2013 - 01.05.2014. Intrucat prin incheierea din data de 26.01.2017, a fost corectata eroarea materiala din sentinta, Curtea constata ca sunt neintemeiate sustinerile apelantei privitoare la acordarea unor drepturi ce nu au fost solicitate de reclamant.
In fine, avand de analizat critica privitoare la incalcarea de catre prima instanta a dispozitiilor legale incidente si a probatoriului administrat sub doua aspecte, respectiv retinerea gresita ca a fost finalizat cursul de pregatire profesionala a reclamantului la data de
- si ca in perioada 13.12.2013-01.05.2014 reclamantul ar fi muncit la societatea B... GmbH, Curtea retine ca esential in aceasta analiza este calificarea corecta a deciziei nr.
83/08.08.2013. Astfel, apelanta a sustinut ca perioada de scolarizare stabilita prin Actul aditional cu clauza de formare profesionala a fost prelungita intrucat materia de scolarizare nu a fost parcursa, sens in care a atasat procesul verbal de scolarizare semnat de reclamant. In privinta Deciziei nr. 83/08.08.2013 apelanta a sustinut ca aceasta nu are decat valoarea unei delegari pentru continuarea cursului de formare profesionala.
Potrivit art. 196 alin. (2) din Codul muncii, toate prevederile legate de formarea profesionala se stabilesc prin acordul partilor, in cadrul unui act aditional la contractul individual de munca. Or, in cauza a fost incheiat un singur act aditional la contractul individual de munca, respectiv actul aditional nr. 8/14.05.2013 (f.8 dosar prima instanta), prin care partile au stabilit ca angajatorul initiaza si finanteaza integral participarea salariatului A... la un curs de formare profesionala avand o durata de 6 luni, care se va desfasura in perioada 12.06.2013-12.12.2013. Ulterior, angajatorul nu indicat vreo imprejurarea din care sa rezulte ca obiectivul de formare profesionala nu a fost atins si era necesara prelungirea cursului. Mai mult, Curtea constata ca in toate procesele verbale de scolarizare este inscrisa mentiunea ca scolarizarea a fost eficienta. In conditiile in care formarea profesionala devine decizie concreta, doar in prezenta unui act aditional la contractul individual de munca al salariatului, in lipsa acestuia, in mod legal se poate constata ca la incetarea actului aditional nr. 8/14.05.2013 scopul pentru care salariatul continua sa se afle la societatea B... GmbH Germania nu a fost acela de urmare a unor cursuri de formare profesionala. Ca este asa, rezulta din decizia nr. 83/08.08.2013 de schimbare a locului de munca prin detasare, conform careia a existat o solicitare de detasare personal facuta de societatea B. GmbH Germania, iar decizia paratei a fost aceea de detasare a reclamantului la societatea solicitanta pentru perioada 01.09.2013-31.07.2014 in functia de operator productie.
In acord cu sustinerile apelantei parate, Curtea admite ca termenul de detasare desi este acelasi si in legislatia romaneasca, si in cea europeana, acestia nu trebuie confundati, intrucat detasarea transnationala se apropie mai mult de delegare decat de detasare, asa cum sunt acestea definite de Codul muncii (art. 43, respectiv art. 45).
Astfel, conform art. 12 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, regulament UE cu aplicabilitate directa in tara noastra, salariatul detasat este:
“(1) Persoana care desfasoara o activitate salariata intr-un stat membru, pentru un angajator care isi desfasoara in mod obisnuit activitatile in acest stat membru, si care este detasata de angajatorul respectiv in alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continua sa fie supusa legislatiei primului stat membru, cu conditia ca durata previzibila a activitatii sa nu depaseasca douazeci si patru de luni si sa nu fi fost trimisa sa inlocuiasca o alta persoana.“
Astfel, in cadrul detasarii transnationale, asa cum este definita ea in Regulament, salariatul, pe perioada detasarii, continua sa munceasca pentru angajatorul care a dispus detasarea, pe cand in cazul detasarii in sensul Codul muncii, salariatul, pe durata detasarii, va presta munca pentru angajatorul la care s-a dispus detasarea, dupa cum rezulta din textul art. 45 alin. (1), respectiv art. 47 alin. (1) din Codul muncii.
Legea nu interzice o detasare la un angajator strain (din cadrul unui stat membru UE) in sensul Codului muncii, dar, in acest caz, salariatul detasat se va supune prevederilor din tara in care este detasat, astfel acesta va datora taxe si contributii sociale statului unde s-a dispus detasarea. Or, in speta, analizand decizia nr. 83/08.08.2013 rezulta ca partile au inteles sa incheie un acord de detasare in sensul Regulamentului precizat. Ca este asa, rezulta din faptul ca s-a mentionat ca pe intreaga perioada a detasarii transnationale, obligatiile de plata ale salariatului, a virarii taxelor si contributiilor sociale, vor fi indeplinite in continuare de catre angajatorul roman care a dispus detasarea. Avand in vedere aceste considerente rezulta ca, pe intreaga perioada a acestui tip de detasare, contractul de munca al salariatului roman nu a fost suspendat, acesta figurand in continuare la angajatorul roman care a dispus detasarea.
Ceea ce a omis apelanta parata, a fost faptul ca aceasta forma de detasare transnationala nu inseamna ca, salariatul detasat pierde drepturile suplimentare, atat in relatia cu angajatorul unde este detasat, cat si cu angajatorul care l-a detasat. Astfel, angajatorul care detaseaza trebuie sa asigure salariatului conditii de munca si de angajare in statul unde este detasat, precum: perioadele maxime de lucru si perioadele minime de odihna; salariul minim, inclusiv plata orelor suplimentare, securitatea, sanatatea si igiena la locul de munca si altele prevazute expres de lege. De asemenea, dispozitiile minimale in ceea ce priveste salariul minim din statul unde este detasat trebuie aplicate salariatului, cu exceptia cazului in care dispozitiile minimale din Romania sunt mai favorabile. Aceste prevederi au fost incluse in Decizia nr. 83/08.08.2013, chiar daca intr-o forma simplificata si cu referire la legislatia nationala. Astfel, art. 5 din decizie face referire la conditiile de clima, riscuri si legislatie, iar art. 6 din aceeasi decizie face referire la art. 47 din Codul muncii, care la alin. (2) prevede ca „pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detasat.” Contrar celor sustinute de apelanta parata, Curtea constata ca actul juridic incheiat la data de 20.08.2013 intre B... GmbH Germania si B... SRL Romania (f.60-61 dosar prima instanta) nu contrazice decizia de detasare din litigiu si nici nu confirma ca reclamantul s-a aflat in cadrul societatii din Germania pentru urmarea unui stagiu de specializare profesionala si de practica. Astfel, conventia din data de 20.08.2013 prin care cele doua societati au convenit ca salariatii societatii B. Romania sa urmeze stagii de specializare profesionala si de practica la B. Germania, pe de o parte este ulterioara Deciziei de detasare a reclamantului nr. 83/08.08.2013, iar pe de alta parte nu lamureste situatia reclamantului care isi incetase stagiul de pregatire la expirarea termenului convenit prin actul aditional la contractul individual de munca.
Nici referirea la necesitatea emiterii deciziei de detasare pentru beneficiul de prevederile formularului european A1 nu schimba continutul clauzelor stabilite prin aceasta decizie. Astfel, angajatorul roman avea obligatia de a indeplini formalitatile necesare in vedere obtinerii certificatului A1 de la Casa de Pensii. Prin acest certificat salariatul dovedeste ca Romania este tara in care isi are rezidenta si isi va achita contributiile sociale in aceasta tara. In cazul acestui tip de detasare transfrontaliera (pentru care partile din litigiu au optat), certificatul A1 devine obligatoriu, in caz contrar, salariatul datoreaza contributii sociale in tara in care este detasat.
Cu privire la critica apelantei referitoare la faptul ca nu a fost dovedit cuantumul sumei acordate (2.282 de euro pe luna), iar parata nu avea vreo obligatie procesuala in privinta probei, Curtea retine ca in mod legal prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 272 din Codul muncii privitoare la sarcina probei, sarcina care, in litigiile de munca revine angajatorului. In acest context, instanta de control judiciar constata ca aspectele critice invocate de apelanta sunt nefondate cata vreme anterior detasarii angajatorului roman avea obligatia de a se interesa care sunt principalele prevederi nationale ale statului in care se dispune detasarea, pentru a verifica daca dispozitiile principale privind legislatia muncii din tara unde s-a dispus detasarea sunt sau nu mai favorabile, astfel incat salariatul roman sa beneficieze de cel putin nivelul minim de reglementare din tara respectiva. Or, parata apelanta nici in calea de atac a apelului nu a inteles sa depuna alte inscrisuri de la societatea din Germania, care face parte din cadrul aceluiasi grup de firme, din care sa rezulte care era nivelul de salarizare pentru lucratori comparabili la angajatorul strain. Cuantumul salariului la care a fost obligata parata a rezultat din inscrisul de la pagina 132-137 dosar prima instanta, inscris ce a constituit singurul element de referinta in raport de sustinerile reclamantului si in lipsa altor probe din partea paratei.
In privinta apelului declarat de parata impotriva incheierii de indreptare a erorii materiale si a incheierii de lamurire a dispozitivului, Curtea retine ca singurul argument adus de apelanta este ca prin modul de solutionare au fost depasite limitele unei lamuriri de dispozitiv, in sensul ca prin incheiere a fost modificat complet dispozitivul sentintei transformand o obligatie unica de plata a sumei de 2282 euro, intr-o obligatie de plata a aceleasi sume pe mai multe luni.
Curtea in acord cu apelanta parata concluzioneaza ca procedura speciala de lamurire a dispozitivului poate fi folosita de parti doar in ipoteza in care dispozitivul hotararii judecatoresti nu este suficient de clar, fapt ce poate crea dificultati in procedura de executare silita, nefiind o cale menita sa duca la anularea ori modificarea hotararii, intrucat o astfel de finalitate poate fi atinsa doar prin intermediul cailor legale de atac. Insa, in speta, reclamanta a solicitat instantei de fond lamurirea dispozitivului sentintei civile nr. 3135/08.12.2016 in sensul ca suma de 2282 euro este cuantumul salariului brut pentru fiecare luna din perioada
- - 01.05.2014. Prin sentinta mentionata, expresia „la nivelul sumei de 2280 euro brut la care se adauga dobanda legala aferenta calculata pentru fiecare salariu in parte de la data la care salariul era datorat pana la data platii efective”, a fost interpretata ca insemnand ca 2282 euro salariu brut este salariul cuvenit „pentru fiecare luna din perioada 13.12.2013 - 01.05.2014”, expresii identice ca si continut, instanta nemodificand astfel hotararea supusa procedurii de lamurire a dispozitivului, scopul fiind doar acela de acuratete. In privinta incheierii de indreptare a erorii materiale, aceasta a vizat doar o eroare de dactilografiere, eroare indreptata in mod legal prin incheierea din data de 26.01.2017, asa cum s-a aratat in considerentele de mai sus.
Desi in apel s-a depus solutia pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosar nr. z/30/2015 privind admiterea apelului declarat de parata intr-o cauza cu obiect similar, Curtea constata ca in prezenta cauza motivele de apel difera (nu s-a invocat nelegalitatea acordarii diferentelor salariale in raport de cuantumul salariului brut), astfel ca retinand limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, jurisprudenta depusa de parata apelanta nu poate fi retinuta.
Apelul declarat de reclamant impotriva sentintei civile nr. 3135/08.12.2016 este lipsit de interes, in conditiile in care solicitarea acestuia a fost deja admisa prin incheierile de indreptare a erorii materiale si lamurire dispozitiv din data de 26.01.2017. Reclamantul a si mentionat ca a declarat apelul numai pentru ipoteza in care ar fi fost admis apelul paratei impotriva incheierii de lamurire a dispozitivului hotararii apelate.
