Litigiu ANRP, Principiul securitatii raporturilor juridice

 

In conditiile in care Legea nr. 290/2003 stabileste in art. 8 alin. 4, un termen de 60 de zile pentru solutionarea contestatiilor, iar in art. 10 un termen de maxim 2 ani de la comunicarea hotararii ramasa definitiva, pentru punerea in executare a acesteia, interventia vicepresedintelui A.N.R.P. si solicitarea - pe langa solutionarea contestatiei reclamantei impotriva hotararii nr. 582/23.05.2011 a Comisiei Judetene Iasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003- a revocarii actului administrativ de recunoastere a drepturilor reclamantei- recurente - drepturi stabilite in urma cu 6, respectiv 4 ani (hotararea nr. 416/2008, alaturi de hotararea nr. 582/23.05.2011) pune sub semnul incertitudinii dreptul sau consfintit, in conditiile in care exista, fara indoiala, un bun in acceptiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului.

Principiul securitatii raporturilor juridice se opune modificarii unui status quo obtinut prin mijloace legale, in speta hotararile nr. 416/29.05.2008, alaturi de hotararea nr. 582/23.05.2011 emise de Comisia Judeteana Iasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Decizia nr. 1215/19.12.2016

Prin sentinta nr. 1693439/c.a/12.05.2016 pronuntata de Tribunalul Iasi a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta C.G. in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.

Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul Iasi a retinut ca prin Hotararea nr. 416 din data de 29.05.2008, Comisia Judeteana lasi pentru aplicarea Legii nr.290/2003 i-a acordat cu titlu de despagubire suma de 467.477,97 lei pentru parte din bunurile apartinand autorilor sai B.B. si B.V., retinand in motivare ca pentru autoarea V.E. nu a facut dovada calitatii de refugiat, conform art. 1 alin.1 din Legea nr.290/2003 si ca valoarea totala a despagubirii nu poate depasi suma veniturilor salariilor medii pe economie ale unei persoane

Urmare a contestatiei formulate impotriva acestei hotarari, parata, prin decizia nr. 688 din 15.04.2010, admitand contestatia, a constatat ca s-a facut dovada pretentiilor reclamantei insa, ulterior, in executarea acestei decizii, Comisia Judeteana Iasi pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a emis Hotararea nr.582 din data de 23.05.2011 prin care hotaraste acordarea de despagubiri in suma de 216.725 lei doar pentru bunurile ce au apartinut autoarei V.S., omitand sa se pronunte asupra cererii de despagubiri pentru cele 6 ha teren situat in extravilanul comunei M. ce a apartinut autorilor B.B. si B.V. cat si asupra terenului in suprafata de 18,6 ha proprietatea lui V.V..

Reclamanta a contestat si aceasta hotarare, insa parata a emis Decizia nr.759 din data de 15.07.2014, prin care a propus Comisiei Judetene Iasi pentru aplicarea Legii nr.290/2003 reanalizarea dosarului si revocarea Hotararii nr.503/10.05.2010 si a Hotararii nr.416/29.05.2008.

Potrivit HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 17 alin 4 lit. h:
„(1) Serviciul pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003
functioneaza in (4) Serviciul pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003
are urmatoarele atributii: h) in situatia in care constata incalcarea prevederilor
Legii nr. 290/2003,
cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a normelor metodologice adoptate in aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative_emise in aplicarea acestei legi de catre comisiile judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003
. Decizia motivata a vicepresedintelui se comunica comisiilor judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003
. In baza raporturilor administrative ierarhice, vicepresedintele poate solicita comisiilor judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003
revocarea actelor administrative emise, in situatia in care constata incalcarea prevederilor legale in vigoare".

Primul motiv al cererii, a retinut instanta, este nefondat deoarece, pe de o parte art. 17 alin 4 lit. h din HG nr. 1120/2006 permite paratei sa propuna reanalizarea celor doua hotarari emise, iar pe de alta parte lit. h se constituie ca si o exceptie de la principiul irevocabilitatii actului administrativ. Mai mult decat atat, in cauza, decizia contestata nu reprezinta o revocare a actelor administrative reprezentate de Hotararile nr.503/10.05.2010 si nr.416/29.05.2008, deoarece propunerea ANRP este aceea de reanalizare a actelor depuse de catre reclamanta in sprijinul cererii sale.

In alta ordine de idei, nu se poate retine incalcarea de catre parata a principiului enuntat anterior respectiv, principiul irevocabilitatii actelor administrative, intrucat, pe de o parte, fiind vorba de o dispozitie de restituire emisa in procedura Legii nr. 290/2003, ea are semnificatia unui act civil de dispozitie, iar nu pe aceea a unui act al puterii administrative , iar pe de alta parte, pentru ca emitentul avea aptitudinea sa revina unilateral asupra actului supus cenzurii organului jurisdictional, asa dupa cum prevad dispozitiile art. 17 alin 4 lit. h din HG nr. 1022/2006.

Chiar daca exprimarea din decizia 759 sin 15.07.2014 nu este cea mai potrivita in ceea ce priveste solicitarea Comisiei Judetene de a revoca hotararea 503/10.05.2010 si a Hotararii 416/29.05.2008 in conditiile in care acestea au intrat in circuitul civil, nu este in masura a afecta legalitatea deciziei. Modalitatea de solicitare a anularii Hotararilor emise cu incalcarea dispozitiilor legale, hotarari ce au intrat in circuitul civil, este cea prevazuta de lege. Pe de alta parte, ANRP a solicitat Comisiei sa revoce hotararile, insa in conditiile prevazute de lege. In acest sens este si practica instantei supreme, respectiv, Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia I-a civila, decizia nr. 8965 din 4 noiembrie 2009.

Cu privire la capatul doi de cerere, referitor la constatarea dreptului reclamantei, instanta a retinut ca, desi i s-a pus in vedere de catre instanta sa faca dovada refugiului si parasirii fortate si definitive a tuturor membrilor familiei, astfel incat sa nu fi existat alti membri ai familiei care, locuind in continuare in teritoriul ocupat sa se fi bucurat de prerogativele dreptului de proprietate asupra acestora, si nici vocatia succesorala fata de autorii pentru care bunuri se solicita despagubiri, aceasta nu a produs dovezi. Astfel, din actele de la dosar exista indicii ca ar mai exista un fiu, Vl., asa cum rezulta din adeverinta 29455 din 16 martie 1945v emisa de Serviciul Evidentei Refugiatilor basarabeni si bucovineni din cadrul Comisariatului General al Refugiatilor. In aceasta adeverinta este prevazut ca autorul B.B. a fost repatriat in iunie 1941 din Basarabia impreuna cu familia sa, V. sotie de 50 ani, L. fiica de 23 ani si Vl. fiu 22 ani.

Asa cum a retinut si ANRP, intre declaratiile martorilor exista neconcordante si omisiuni, ce fac ca solicitarea sa nu cuprinda documentele complete impuse de HG 1120/2006 in ceea ce priveste refugiul pentru intreaga familie.

In ceea ce priveste vocatia succesorala a reclamantei C.G. fata de autorii B.B., B.V..,

3. E. si V.S., s-a retinut in mod corect de catre ANRP ca nu s-a facut dovada in ceea ce priveste fiul autorilor, Vl., fratele defunctei S.L. (mama reclamantei C.G.). Avand in vedere ca nu s-au depus acte de stare civila in ceea ce priveste fiul, Vl., si nici certificate de mostenitor din care sa rezulte ca reclamanta este unica mostenitoare a autorilor pentru care a solicitat despagubiri, in mod legal si temeinic a retinut ANRP prin decizia contestata ca reclamanta nu a facut dovada refugiului, a parasirii fortate si definitive de catre toti membrii , astfel incat sa nu fi existat membri ai familiei care sa se fi bucurat in continuare de prerogativele dreptului de proprietate asupra acelor bunuri si nici dovada vocatiei succesorale fata de de toti autorii pentru care a solicitat despagubiri .

In ceea ce priveste apararile reclamantei cu privire la perioada de timp in care s-au succedat actele si faptele, desi a retinut tribunalul ca a trecut o perioada considerabila, fiind incalcate termenle de solutionare a contestatiilor prevezute de dispozitiile legale, nu pot fi primite ca si motive in ceea ce priveste legalitatea actelor.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termenul legal reclamanta C.G..

Prin cererea sa de recurs, reclamanta C.G. a solicitat admiterea caii de atac, casarea sentintei recurate si rejudecarea cauzei, cu consecinta admiterii in tot a actiunii, a anularii deciziei nr. 759/15.07.2014, admiterii contestatiei nr. 5804/05.08.2011 formulata de reclamanta impotriva hotararii nr. 582/23.05.2011 a Comisiei Judetene Iasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 si a recunoasterii integrale si complete a dreptului reclamantei la despagubiri, conform cererii formulate in acest scop si dovezilor prezentate.

In motivarea cererii de recurs, s-a aratat ca sentinta recurata este nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material aplicabile. Astfel, toate hotararile emise de comisiile prevazute de Legea nr. 290/2003 si deciziile ANRP sunt acte administrative, in intelesul art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, este fara temei calificarea ca act civil de dispozitie a celor 2 hotarari emise de Comisie in beneficiul reclamantei - hotararea nr. 416/29.05.2008 si hotararea nr. 582/23.05.2011 - si, cu atat mai putin, a deciziei nr. 688/15.04.2010 si a deciziei nr. 759/25.07.2014, aceasta din urma contestata in cauza de fata, acestea doua din urma fiind acte administrative jurisdictionale, conform art. 8 din Legea nr. 290/2003 si art. 17 din HG nr. 1120/2006. De aceea, este gresita trimiterea judecatorului fondului la decizia civila nr. 8965/04.11.2009 a ICCJ, speta respectiva privind aplicarea Legii nr. 10/2001.

Cu privire la abilitarea recunoscuta paratei potrivit art. 17 alin. 4 lit. h din HG nr. 1120/2006 de a propune reanalizarea si revocarea unor hotarari emise de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, instanta de fond a calificat-o gresit drept exceptie de la principiul irevocabilitatii, confundandu-se principiul revocabilitatii cu exceptiile de la acesta. Revocarea este un principiu general al dreptului administrativ, dar art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 prevede ca atunci cand un act administrativ unilateral a intrat in circuitul civil, nu mai poate fi revocat, ci doar se poate cere instantei constatarea nulitatii ori anularea lui.

Ca atare, revocarea hotararilor emise in baza Legii nr. 290/2003 nu se poate realiza decat cu respectarea celor sus-aratate, iar nu fara nicio limita in timp si independent de ramanerea definitiva a unei atare hotarari.

Mai mult, art. 8 alin. 4 din Legea nr. 290/2003, in forma in vigoare la data emiterii hotararilor si a deciziei contestate, stabilea un termen de 60 de zile pentru solutionarea contestatiilor, iar art. 10 un termen de 2 ani de la comunicare pentru punerea in executare a hotararilor Comisiei.

Interventia fara restrictie temporala a autoritatilor in procedura de acordare a despagubirilor ar reprezenta o incalcare a art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Instanta a apreciat in mod gresit ca perioada indelungata in care s-a derulat procedura nu ar afecta legalitatea actelor emise de parata, cand in fapt reclamantei- recurente i se neaga perpetuu dreptul la realizarea creantei sale. Procedura administrativa a durat in situatia reclamantei peste 10 ani, fiind una cu un caracter nerezonabil.

Reclamanta-recurenta a mai invederat ca prin cererea nr. 6602/20.04.2004 a solicitat acordarea de compensatii pentru bunurile proprietatea autorilor sai B.B., B.V.. (bunicii materni), V.E., V.V., V.S. (surorile bunicii materne), bunuri abandonate pe teritoriul Republicii Moldova si Ucraina.

A facut proba calitatii de refugiat a proprietarului detinator al bunurilor, a cetateniei romane, a dreptului de proprietate asupra bunurilor si a calitatii de mostenitor legal, in conformitate cu dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 coroborate cu cele ale art. 2 lin. 4 si 5 din HG nr. 1120/2006.

Dupa 4 ani de la data cererii s-a emis hotararea nr. 416/29.05.2008 a Comisiei Judetene Iasi de aplicare a L. nr. 290/2003, fiind admisa in parte cererea si acordate despagubiri de 467477,97 lei pentru parte din bunurile apartinand autorilor B.B. si B.V.., retinandu-se de catre Comisie ca pentru V.E. nu a facut dovada calitatii de refugiat si ca valoarea totala a despagubirilor nu poate depasi suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei perioade de 20 de ani, care, la nivelul lunii martie 2008, era de 286079,97 lei.

Impotriva acestei hotarari s-a formulat contestatie, admisa prin decizia nr. 688/15.04.2010, prin care s-a constatat ca au fost depuse documentele necesare prin care petenta sa-si dovedeasca pretentiile, atat in ceea ce priveste calitatea de refugiat, cat si cu privire la proprietatea autorilor sai pentru bunurile pentru care solicitase despagubirea. Astfel, Hotararea nr. 416/2008 a devenit definitiva.

In executarea deciziei nr. 688/2010, Comisia emite in completarea primei hotarari hotararea nr. 582/23.05.2011 prin care ii acorda despagubiri de 216725 lei doar pentru bunurile ce au apartinut autoarei V.S., omitand a se pronunta asupra cererii reclamantei de despagubire pentru cele 6 ha teren din extravilanul com. M. ce au apartinut autorilor B.B. si B.V.., cat si asupra terenului de 18, 6 ha proprietatea numitei V.V..

Constatand aceste lipsuri, reclamanta a formulat contestatie impotriva hotararii nr. 582/2011, la data de 05.08.2011, aceasta fiind solutionata nu in termenul de 60 zile imperativ, ci in 3 ani, prin emiterea deciziei nr. 759/2014, contestata in cauza.

Prin aceasta deciziei, parata propune reanalizarea dosarului si revocarea hotararii nr. 503/10.05.2010 (hotarare care nu are legatura cu reclamanta) si a hotararii nr. 416/29.05.2008, pe care anterior o validase prin decizia nr. 688/2010. Aceasta interventie, dupa 6, respectiv 4 ani de la adoptarea unor hotarari ale Comisiei, pune sub semnul incertitudinii efectivitatea dreptului la despagubiri si principiul securitatii raporturilor juridice, stopand totodata reclamanta din incercarea de a-si valorifica creanta constituita in favoarea sa prin cele 2 hotarari. De altfel, executarea silita s-a finalizat prin plata integrala de catre parata a sumelor datorate in temeiul hotararilor nr. 416/2008 si nr. 582/2011.

Reclamanta-recurenta a criticat solutia Tribunalului Iasi si pentru nemotivare, nefiind aratate motivele pentru care au fost inlaturate apararile acesteia privind dovada refugiului tuturor membrilor familiei si a calitatii sale de unic mostenitor al proprietarilor bunurilor pentru care a solicitat despagubirea.

Pentru dovada refugiului, a prezentat recurenta, a aratat: ordin de serviciu nr. 2333/15.03.1944, adeverinta nr. 29455/16.03.1945, extras din opisul alfabetic pe anul 1940 pentru transilvaneni, bucovineni si basarabeni nr. 104/23.01.2004, certificat nr. 16404/04.12.1944, declaratiile lui B.Vl., I.N., D.L. Acestea confirma statutul de refugiat al bunicilor materni, al mamei sale, al unchiului sau, al surorilor bunicii materne U.V., V.E. si

5. S..

Cu privire la calitatea sa de unic mostenitor, reclamanta a precizat ca a depus certificat de mostenitor legal nr. 64/05.08.1999 pentru calitatea sa de mostenitor al parintilor S.L. si

S.P., certificat de mostenitor nr. 22/04.11.2004 pentru calitatea de descendent de gr I a mamei sale dupa bunicii materni B.B. si B.V.., certificat de calitate de mostenitor nr. 391/09.11.2004 privind calitatea de mostenitor legal a bunicii B.V.. dupa sora sa defuncta V.E. si calitatea de mostenitor legal gr. II a mamei sale, S.L. pentru defunctele V.S. si U.V.. Unchiul sau, B.Vl. a decedat, necasatorit, la data de 31.05.1955, nesuccedandu-i pe B.B. si B.V...

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 488 pct. 6 si 8 C. Proc. Civ.

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Intimata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca textul art. 17 alin. 4 lit. h din HG nr. 1120/2006 modificata prin HG nr. 57/2008 vizeaza de fapt modalitatea de actiune a ANRP in situatia exercitarii controlului administrativ ierarhic. Mai mult, din acest text nu rezulta ca ANRP are prerogativa de a invalida hotararile comisiilor, ci doar de a propune reanalizarea hotararilor, vicepresedintele ANRP putand solicita revocarea hotararilor, daca s-au constatat incalcari ale prevederilor legale. Comisia are posibilitatea de a mentine hotararea motivat, de a solicita beneficiarilor acte in completare, de a revoca hotararea.

Intimata a aratat ca in mod corect instanta de fond a retinut ca nu s-a dovedit refugiul autorilor sai, existand neconcordante intre declaratiile martorilor si declaratiile reclamantei, precum si intre acestea si documentele de la dosar. Era nevoie a se dovedi ca toti membrii familiei sa fi parasit fortat si definitiv teritoriul, astfel incat sa nu fi existat membri ai familiei

care, locuind in continuare pe teritoriul ocupat, sa se fi bucurat de prerogativele dreptului de proprietate.

Cat priveste vocatia succesorala, nu a fost depus certificat de mostenitor de pe urma autorilor defuncti B.B. si B.V.. ori de pe urma autoarelor V.E. si S. , nu exista niciun document privind fiul autorilor, Vl..

In recurs s-a administrat proba cu inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, asupra recursului de fata, Curtea retine urmatoarele:

Sentinta pronuntata de Tribunalul Iasi este nelegala, fiind pronuntata cu aplicarea gresita a dispozitiilor Legii nr. 290/2003 si HG nr. 1120/2006, motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, invocat de recurenta prin cererea sa, fiind fondat.

Instanta de fond s-a marginit a arata, in mod eronat, ca textul art. 17 alin. 4 lit. h din HG nr. 1120/2006 este o reflectare a unei exceptii de la principiul irevocabilitatii actelor administrative. Statuand ca principiul ce guverneaza actele administrative este revocabilitatea, iar nu irevocabilitatea, cum gresit a retinut instanta de fond, cu exceptiile prevazute de art.1 alin. 6 din legea nr. 554/2006, Curtea arata ca judecatorul fondului nu a pasit la o analiza mai aprofundata a aspectelor invocate de reclamanta, in raport de circumstantele concrete ale spetei, de data cererii de acordare despagubiri - 2004, de parcursul acestei cereri, de imprejurarea ca reclamanta si-a realizat, prin executare silita, pana la momentul pronuntarii sentintei recurate, creanta fata de stat in baza a doua hotarari ale Comisiei judetene Iasi de aplicare a Legii nr. 290/2003 - nr. 416/29.05.2008 si nr. 582/23.05.2011.

Astfel, Curtea constata, in primul rand, ca reglementand procedura de solutionare a cererilor depuse de persoanele indreptatite la acordarea despagubirilor sau compensatiilor pentru bunurile sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a aplicarii Tratatului de la Paris din 1947, dispozitiile art. 8 din Legea nr. 90/2003 stabilesc competenta comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti de a primi, verifica si rezolva aceste cereri, hotararile emise privind recunoasterea drepturilor, acordarea despagubirilor sau a compensatiilor, urmand a fi comunicate A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum si solicitantului.

Potrivit alin. 3 si 4 ale aceluiasi articol, solicitantul nemultumit de hotararea comisiei poate face contestatie, in termen de 15 zile de la comunicare, la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 care, in termen de 60 de zile, le va analiza si le va aproba sau le va respinge prin decizie motivata a vicepresedintelui A.N.R.P.

In privinta cailor de atac, legea stabileste in alin. 5 al art. 8 ca hotararile A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecatoresc, putand fi atacate in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare.

Asa cum se desprinde din dispozitiile legale citate anterior, calea contestatiei impotriva hotararilor comisiilor judetene ori a municipiului Bucuresti este deschisa exclusiv solicitantului care, nemultumit de hotararea emisa de A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 in solutionarea contestatiei formulate, se poate adresa instantei de contencios administrativ, in conditiile Legii nr. 554/2004.

In lipsa unei contestatii exercitate in termenul de 15 zile prevazut de art. 8 alin. 3 din Legea nr. 290/2003, hotararea comisiei judetene sau a municipiului Bucuresti devine definitiva, nemaiputand fi pusa in discutie din initiativa solicitantului si cu atat mai putin a comisiei ori A.N.R.P., nici chiar in situatia in care ulterior apar si alte persoane avand vocatie succesorala.

Asa cum statueaza art. 10 alin. 2 din lege, daca priveste acordarea de despagubiri sau compensatii, cum este cazul in speta de fata, hotararea urmeaza sa fie pusa in executare intr- un termen de cel mult 2 ani de la comunicarea acesteia.

Emise in aplicarea Legii nr. 290/2003, Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1.120/2006, in redactarea initiala, stabilesc in art. 17 atributii ale Serviciului pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 si confera acestui serviciu competente limitate legate de solutionarea contestatiilor si posibilitatea de a propune comisiilor reanalizarea actelor administrative emise, in cazul in care constata incalcarea dispozitiilor legale cu ocazia solutionarii contestatiilor.

In urma adoptarii HG nr. 57/2008, art. 17 din HG nr. 1.120/2006 este modificat, prin prevederile de la litera h a alin. 4, adaugandu-se la dispozitiile Legii nr. 290/2003.

Potrivit textului aratat, avut in vedere de intimata din cauza de fata la emiterea deciziei contestate de recurenta, „in situatia in care constata incalcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a normelor metodologice adoptate in aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise in aplicarea acestei legi de catre comisiile judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Decizia motivata a vicepresedintelui se comunica comisiilor judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. In baza raporturilor administrative ierarhice, vicepresedintele poate solicita comisiilor judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, in situatia in care constata incalcarea prevederilor legale in vigoare".

Or, posibilitatea inserata prin HG nr. 1120/2006 modificata prin HG nr. 57/2008, prin prisma dispozitiilor art. 20 alin. 2 din Constitutie, neprevazuta de dispozitiile Legii nr. 290/2003, in unele situatii concrete - precum cel al reclamantei: care a depus cererea de despagubiri inca din anul 2004, a obtinut in anul 2008 o hotarare a Comisiei judetene Iasi de aplicare a Legii nr. 290/2003 definitiva prin decizia nr. 688/15.04.2010 a vicepresedintelui ANRP sub aspectul despagubirilor acordate de 467477,97 lei - incalca in mod flagrant principiul securitatii raporturilor juridice, readucand in discutie o situatie juridica solutionata definitiv prin epuizarea cailor de atac prevazute de lege, cu consecinta imediata a crearii pentru reclamanta unui climat de nesiguranta si incertitudine in ce priveste respectarea obligatiilor asumate de stat fata de proprii cetateni.

Decizia contestata de reclamanta-recurenta C.G., decizia nr. 759/15.07.2014 a vicepresedintelui ANRP a fost emisa in baza contestatiei reclamantei impotriva hotararii nr. 582/23.05.2011 a Comisiei Judetene Iasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, hotarare prin care - in aplicarea celor statuate de chiar vicepresedintele ANRP cu titlu definitiv prin decizia nr. 688/15.04.2010 (decizie necontestata in contencios administrativ, definitiva in sistemul cailor administrative de atac) - fusese admisa cererea reclamantei si acordate compensatii banesti in valoare totala de 216725 lei pentru bunurile din Barasabia care au apartinut autoarei V.S..’

De mentionat ca aceasta contestatie, soldata prin emiterea deciziei nr. 759/15.07.2014, nu a vizat in niciun fel hotararea Comisiei nr. 416/29.05.2008, hotarare definitiva in sistemul cailor administrative de atac, prin decizia nr. 688 din 15.04.2010, reclamantei consfintindu-se in mod definitiv dreptul la suma de 467477,97 lei, cu titlu de despagubiri pentru parte din bunurile apartinand autorilor sai, B.B. si B.V.. (bunicii materni): 2 case de locuit cu anexe, situate in comuna M., jud. Balti, Basarabia si 18,9016 ha teren agricol in comuna Faraoni, jud. Cetatea Alba, Ucraina.

Ca atare, in conditiile in care Legea nr. 290/2003 stabileste in art. 8 alin. 4, un termen de 60 de zile pentru solutionarea contestatiilor, iar in art. 10 un termen de maxim 2 ani de la comunicarea hotararii ramasa definitiva, pentru punerea in executare a acesteia, interventia vicepresedintelui A.N.R.P. si solicitarea - pe langa solutionarea contestatiei reclamantei impotriva hotararii nr. 582/23.05.2011 a Comisiei Judetene Iasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003- a revocarii actului administrativ de recunoastere a drepturilor reclamantei- recurente - drepturi stabilite in urma cu 6, respectiv 4 ani (hotararea nr. 416/2008, alaturi de hotararea nr. 582/23.05.2011 (mentionata eronat ca fiind hotararea nr. 503/10.05.2010) pune sub semnul incertitudinii dreptul sau consfintit, in conditiile in care exista, fara indoiala, un bun in acceptiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului.

Curtea apreciaza, de asemenea, ca principiul securitatii raporturilor juridice se opune modificarii unui
status quo
obtinut prin mijloace legale, in speta hotararile nr. 416/29.05.2008, alaturi de hotararea nr. 582/23.05.2011 emise de Comisia Judeteana Iasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, relevanta in acest sens fiind hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Silviu Marin c. Romania (35482/06, 02 iunie 2009), prin care instanta europeana a retinut ca: „Decizia administrativa ce constituia titlul de proprietate al reclamantului a fost anulata dupa 13 ani pentru o eroare a administratiei la momentul emiterii deciziei. Sanctiunea nulitatii pentru acest tip de situatie a fost introdusa printr-o lege intrata in vigoare la 4 ani de la emiterea deciziei. Aplicand o sanctiune introdusa printr-o lege care a fost adoptata ulterior, instantele nationale l-au privat pe reclamant de proprietatea sa. Cata vreme reclamantul nu actionase de o maniera ilegala iar autoritatile aveau obligatia de a verifica, inainte de a emite deciziile, daca au fost respectate cerintele legale, aplicarea sanctiunii nulitatii introdusa abia ulterior in lege era imprevizibila incalcand articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului".

Pentru toate aceste motive, Curtea apreciaza ca decizia nr. 759/15.07.2014 a ANRP este nelegala - contrar celor statuate de judecatorul fondului - din perspectiva propunerii reanalizarii dosarului constituit la Comisia Judeteana Iasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, al transmiterii dosarului aferent hotararilor nr. 582/23.05.2011, respectiv nr. 416/29.05.2008 la Comisia judeteana Iasi de aplicare a Legii nr. 290/2003, al solicitarii adresata Comisiei Judetene Iasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de revocare a hotararilor aratate, toate acestea cu consecinta, pentru considerentele sus-indicate, a mentinerii hotararii nr. 416/29.05.2008 emisa de Comisia Judeteana Iasi de aplicare a legii nr. 290/2003 de acordare de despagubiri in valoare de 467477,97 lei reclamantei C.G. pentru parte din bunurile apartinand autorilor sai, B.B. si B.V.. (bunicii materni): 2 case de locuit cu anexe, situate in comuna M., jud. Balti, Basarabia si 18,9016 ha teren agricol in comuna Faraoni, jud. Cetatea Alba, Ucraina. Prin aceeasi hotarare, mentinuta sub acest aspect prin decizia nr. 688/15.04.2010 a ANRP, s-a stabilit definitiv si ca reclamanta nu a facut dovada refugiului numitei V.E., sora bunicii sale materne.

Cat priveste contestatia formulata de reclamanta impotriva hotararii nr. 582/23.05.2011 a Comisiei Judetene Iasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, privind acordarea de despagubiri de 216725 lei reclamantei C.G. pentru terenul de 18,9016 ha din comuna Caraharan, jud. Cetatea Alba, Ucraina, ce a apartinut autoarei sale, V.S. (sora bunicii sale materne), aspect cu privire la care ANRP fusese sesizat in conditiile art. 8 din Legea nr. 290/2003 de catre reclamanta, acesta este neintemeiata, pentru motivele ce vor fi aratate, hotararea urmand a fi mentinuta asa cum a fost adoptata de Comisie.

De altfel, la primul punct al deciziei nr. 759/15.07.2014 se arata de catre parata ANRP ca se respinge contestatia nr. 5804/05.08.2011 formulata de C.G. impotriva hotararii nr. 582/23.05.2011 emisa de Comisia Judeteana Iasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Solutia este cea corecta, insa pentru motivele urmatoare: Reclamanta-recurenta a criticat in fata intimatei-parate faptul ca prin aceasta hotarare nu i s-au acordat despagubiri si pentru 6 ha teren din extravilanul com. M. ce au apartinut autorilor B.B. si B.V., cat si pentru terenul de 18, 6 ha ce a fost proprietatea numitei V.V. (casatorita U.).

Curtea constata, mai intai, ca in privinta autorilor sai, B.B. si V., bunici materni, a surorilor bunicii materne, V.S., V.V., reclamanta a facut, cu acte de stare civila, dovada cetateniei romane, a facut dovada refugiului prin coroborarea ordinului de serviciu nr. 2333/1944, cu adeverinta nr. 29455/16.03.1945 a Serviciului Evidentei Refugiatilor basarabeni si bucovineni din cadrul Comisariatului general al refugiatilor si al evacuatilor, precum si cu extrasul de pe opisul alfabetic pentru transilvaneni, bucovinei si basarabeni pe anul 1940, dar si cu declaratiile autentice de martor. Declaratiile martorilor, persoane in varsta, pot fi doar unele aproximative, astfel incat nu poate imputa parata reclamantei neconcordante intre acestea si documentele oficiale vizand anii, care sa puna sub semnul indoielii dovada refugiului autorilor reclamantei.

Fratele numitei S.L., mama reclamantei, numitul B.V.l., amintit in adeverinta nr. 29455/16.03.1945 a decedat fara mostenitori in anul 1955, potrivit certificatului de deces aflat in copie la dosar, situatia sa neputand influenta astfel in niciun fel dreptul reclamantei de a pretinde despagubiri ca mostenitor al autorilor sai.

Curtea retine ca s-a facut de catre reclamanta si dovada calitatii sale de unic mostenitor al autorilor sai sus-aratati, cu certificat de mostenitor legal nr. 64/05.08.1999 pentru calitatea sa de mostenitor al parintilor S.L. si S.P., certificat de mostenitor nr. 22/04.11.2004 pentru calitatea de descendent de gr I a mamei sale dupa bunicii materni B.B. si B.V.., certificat de calitate de mostenitor nr. 391/09.11.2004 privind calitatea de mostenitor legal a bunicii B.V.. dupa sora sa defuncta V.E. si calitatea de mostenitor legal gr. II a mamei sale, S.L. pentru defunctele V.S. si U.V..

Cu toate acestea, examinand cererea de acordare despagubiri avand nr. 6602/20.04.2004, cerere a reclamantei C.G. de acordare a drepturilor ce i se cuvin potrivit Legii nr. 290/2003, Curtea constata ca nici cele 6 ha teren arabil care ar fi apartinut familiei B. (cu privire la care, de altfel, nu exista dovezi clare de proprietate la dosar), nici terenul proprietatea numitei U.V., in suprafata de 18,6 ha, nu au facut obiectul solicitarii reclamantei. Astfel, Comisia nu se putea pronunta in afara cadrului stabilit expres de catre reclamanta, care a indicat bunurile ce ar fi apartinut autorilor sai, pentru care doreste a fi despagubita.

Pentru aceste motive, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 496 raportat la art. 488 pct. 8 C.proc.civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, admite recursul si caseaza sentinta recurata, rejudecand cauza si dispunand in sensul admiterii in parte a actiunii, in sensul pe larg aratat in cele ce preced.