Lipsa de folosinta asupra terenului, Dreptul de accesiune

Dispozitiile art.483 Cod civil prevad ca fructele naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile, sporul animalelor, se cuvin proprietarului in puterea dreptului de accesiune, fructele civile fiind chiriile caselor, dobanzile sumelor exigibile, venitul rentelor si arendele.

Dreptul de folosinta constituie o prerogativa a proprietatii in temeiul careia proprietarul are puterea de a utiliza bunul in propriul sau interes, dobandind in proprietate fructele si veniturile pe care le obtine din acesta. Pe acest principiu se intemeiaza si dispozitiile art.483 Cod civil, enuntate mai sus, si nu imbogatirea fara just temei, situatie in care, pentru a fi indreptatit la despagubiri pentru lipsa de folosinta a bunului respectiv, dreptul de proprietate asupra terenului trebuie sa constituie o certitudine.

Fiind investita cu o actiune intemeiata pe dreptul de accesiune al proprietarului, s-a impus ca instanta sa constate daca reclamantul justifica existenta dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu pentru a-l putea folosi si dobandi fructele acestuia. In situatia in care s-a demonstrat ca in prezent terenul nu mai este cuprins in domeniul public al M. C. este lipsit de relevanta daca paratul recurent este sau nu proprietarul terenului folosit.

La data de 11.02.2011, reclamantii M. C. prin primar si C.L.C., prin primar, au chemat in judecata pe parata C.C.S.C, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligata parata la plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului in suprafata de 1.017 mp din acte si 1.087 mp din masuratori si obligarea paratei sa demoleze constructia terasa, edificata fara autorizatie de construire pe terenul sus-mentionat, iar in caz de refuz, sa fie autorizati reclamantii sa efectueze respectivele lucrari de desfiintare pe cheltuiala paratei, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca terenul in suprafata de 1017 mp, situat in C., este proprietatea publica a municipiului C., in conformitate cu art. 6 Legea 213/1998, fiind atestat prin HG 141/2008, pentru modificarea si completarea H.G. nr. 965/2002, la pozitia nr. 3819 din anexa nr. 2 la aceasta (pozitia 5166 din anexa nr. 2 la HG 965/2002) si modificat prin Hotararea Consiliului Local Craiova nr. 379/2009, anexa nr. 3.

Terenul in suprafata de 1017 mp precizat a fost preluat de statul roman prin Decretul de nationalizare nr. 92/19 50, fiind mentionat la pozitia nr. 231 din anexa la acesta, respectiv imobilul situat in C., de la H.I.

Pe acest teren s-a construit cladirea paratei, iar C.L.C. a exclus din inventarul public aceasta cladire, deoarece aceasta nu a fost edificata de Municipiul C.

Pe terenul apartinand domeniului public al M.C., parata a edificat o terasa pentru desfasurarea activitatilor comerciale, prestari servicii, fara a obtine autorizatie de construire si fara a achita folosinta terenului pe care parata il foloseste.

Au solicitat reclamantii obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta pe ultimii 3 ani, suma ce urmeaza a fi reactualizata la data executarii efective a obligatiei, obligarea paratei sa demoleze constructia terasa edificata fara autorizatie de construire pe terenul sus-mentionat, iar in caz de refuz, sa fie autorizati sa efectueze respectivele lucrari de desfiintare pe cheltuiala paratei.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 1073-1077 Cod civil precum si principiul imbogatirii fara justa cauza (just temei).

La data de 18.04.2011 parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata.

In fapt, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor privind petitul nr. 1 referitor la obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului in suprafata de 1017 mp din acte( 1087 mp din masuratori), situat in C., deoarece calitatea procesuala activa presupune existenta identitatii intre persoana reclamantului si cel care ar fi titularul dreptului de proprietate afirmat. Or, a sustinut parata, reclamantii nu sunt titularii dreptului de proprietate ci, dimpotriva parata este proprietara terenului respectiv

La data de 23.05.2011 reclamantul municipiul C. a formulat precizare la actiune, prin care a evaluat contravaloarea lipsei de folosinta a terenului in litigiu la suma provizorie de 1000 lei, urmand ca dupa evaluarea de catre expertul tehnic sa modifice catimea obiectului cererii.

A invederat ca imobilul situat in C., str. F.B. nr.... a fost preluat prin Decretul de nationalizare nr. 92/1950 de la fostul proprietar H.I., iar imobilul situat in C., str. F.B. nr.. de la fostul proprietar P.I.

Imobilul restituit in natura situat in C., str. F.B. nr.. a fost atribuit in proprietate prin Decretul nr. 102/1959 in favoarea C.C.S din R.P.R.

Prin Hotararea nr.236/03.03.1959 au trecut unele imobile din proprietatea statului in proprietatea Consiliului Central al Sindicatelor si nu in proprietatea reclamantei ori a intervenientei.

Imobilul restituit in natura mostenitorilor P.I, situat in str. F. B. nr. 21 se invecineaza cu corpul de cladire intitulat "CCS" pe latura de sud si cu str. F. B. pe latura de vest.

Imobilul situat in C.., str. K.M. nr. 21 (fost nr. 39) a fost restituit mostenitorilor autorului P.G. prin s.c. nr. ./., ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. ./. a C.Ap.T, astfel ca, C.C.S. nu mai avea in proprietate imobilul atribuit prin Decretul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane nr. 102/18.03.1959 si nicidecum imobilul vecin pe care se afla constructia Casa de Cultura a Sindicatelor, situat in str. F.B. nr. 23, care a fost preluat de H.I.

Terenul pe care s-a construit cladirea institutiei parate nu este acelasi cu cel atribuit in proprietate C.C.S., ci cladirea este amplasata pe terenul vecin situat in CV, str. K.M. nr. 41 (actual F.B. nr. 23) preluat de statul roman prin Decretul de nationalizare nr. 92/1950, pozitia 231 din anexa la acesta si aflat in proprietatea publica a municipiului Craiova, in temeiul art. 6 Legea 213/1998, atestat prin HG 965/2002, pozitia nr. 3819 din anexa 2 la acesta.

La data de 03.09.2012 reclamantul M. C. prin Primar a formulat precizare la actiune, prin care a precizat cuantumul contravalorii lipsei de folosinta a terenului in suprafata de 1038 mp, situat in C., str. F.B. nr. 23 (fost K.M. nr. 41) la valoarea de 224.208 lei.

Prin sentinta civila nr. 13714/08.10.2012 pronuntata de Judecatoria C. a fost admisa exceptia privind lipsa calitatii procesuale active a reclamantului C.L.C. prin Primar.

A fost admisa exceptia lipsei de interes in promovarea capatului de cerere privind demolarea de catre parata a constructiei terasa sau autorizarea reclamantilor sa efectueze demolarea pe cheltuiala paratei si a fost respinsa exceptia privind lipsa calitatii procesuale active a reclamantei M.C. prin Primar

S-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta M. C. prin Primar, in contradictoriu cu parata C.C.S.

A fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 186840 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului situat in C., str. F.B., nr. 23, pentru o perioada de trei ani anterioara datei de 11.02.2011..

Au fost respinse actiunea formulata de C.L.CV. impotriva paratei C.C.S CV si capatul de cerere privind demolarea constructiei terasa formulat de reclamant M. C. in contradictoriu cu parata C.C.S..

Constatand ca reclamantul M.C. este proprietar asupra suprafetei de teren ce face obiectul cauzei, iar parata ocupa acest teren (aspect necontestat nici de aceasta), s-a constatat temeinicia actiunii si a obligat parata la plata contravalorii lipsei de folosinta a acestui teren, pentru o perioada de trei ani anterioara datei de 11.02.2011.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel atat reclamantii M.C. prin Primar si C.L.C. prin Primar, cat si parata C.C.S. CV.

In apelul formulat, reclamantii M. C. prin Primar si C.L.C prin Primar au considerat netemeinica si nelegala sentinta apelata, in ceea ce priveste respingerea capatului de cerere privind demolarea constructiei terasa, instanta de fond avand in vedere dispozitiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 care impune ca petentul sa aiba calitatea de contravenient, cerinta inexistenta la data pronuntarii hotararii. Avand in vedere ca aceasta constructie provizorie - terasa, edificata fara autorizatie de construire pe terenul proprietate publica a M. C., a fost edificata de peste doi ani, parata nu mai poate fi sanctionata contraventional pentru edificarea acestei constructii.

Parata C.C.S., in apelul formulat, a aratat ca hotararile Consiliului Local prin care se declara regimul juridic al proprietatii publice a unor bunuri in conditiile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, nu reprezinta un mod de dobandire a proprietatii, neavand caracter constitutiv de drepturi de proprietate.

Contractul de vanzare-cumparare din 17.12.1934 prin care H.I. a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului din C., str. B, nr. 41, in suprafata de 590 mp., coroborat cu dispozitia nr. 14106 a Primarului M. C., prin care s-a dispus restituirea partiala in natura a terenului respectiv, demonstreaza ca nu mai avea de unde sa ramana in proprietatea statului suprafata de 1017 mp din acte si 1087 mp din masuratori.

Apelanta a aratat ca, fata de imprejurarea ca reclamantul nu este proprietarul terenului pentru care se solicita contravaloarea lipsei de folosinta, petitul ce are acest obiect a fost gresit solutionat de catre instanta, dreptul de a culege fructele civile, potrivit art. 483 Cod civil revenindu-i proprietarului imobilului. In contextul in care terenul in speta nu a fost vreodata preluat cu titlu valabil de catre Stat de la familia P., iar apelanta l-a dobandit prin Decretul nr. 102/18.03.1959, evident ca pretentia reclamantului era neintemeiata.

Prin decizia civila nr..../... pronuntata de Tribunalul D., s-au respins, ca fiind nefondate, apelurile formulate de apelantii-reclamanti M. C. PRIN PRIMAR si C.L. C. PRIN PRIMAR, si de apelanta-parata C.C.S., impotriva sentintei civile nr. .../..., pronuntata de Jud. C. in dosarul nr

S-a respins cererea formulata de apelanta-parata privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel, ca neintemeiata.

1) Prima instanta a respins corect cererea formulata de reclamantul C.L. C, considerand ca aceasta parte nu are calitate procesuala activa, retinand ca, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 rep., unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, subiecte juridice de drept fiscal, fiind titulare ale drepturilor si obligatiile ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii, cum este cazul si in speta.

Nefondat a fost considerat si apelul reclamantului M. C., prima instanta facand o interpretare si aplicare corecta a dispozitiilor legale in materie, in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect demolarea constructiei-terasa, edificata pe terenul proprietatea publica a M. C.

1. In ceea ce priveste apelul declarat de parata C.C.S.:

Aceasta parte a formulat critici care nu au putut fi retinute in aceasta cale de atac, ca urmare a faptului ca reprezinta chestiuni litigioase care au fost transate in mod irevocabil, cu putere de lucru judecat, in doua procese anterioare purtate intre aceleasi parti.

Astfel, in ceea ce priveste criticile referitoare la lipsa de identitate dintre imobilele situate la fosta adresa din mun. C, str. K.M., nr. 39 si nr. 41, nu mai pot fi reanalizate, deoarece, prin decizia civila nr. .../... (pag. 6) pronuntata de Tb. Dj. in dosarul nr. ., ramasa irevocabila prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. .../... a C.A.C., s-a statuat cu putere de lucru judecat ca "
terenul ce a facut obiectul dispozitiei contestate, situat in C, str. K.M., nr. 41 (in prezent str. F. ., nr. 23A), constituie, cu certitudine, un imobil distinct de cel detinut de apelanta-reclamanta
(n.n. este vorba de C.C.S.),
situat in C, str. F.B., nr. 23, fosta str. K.M., nr. 39, avand in vedere starea de fapt si de drept, stabilita in raport de dovezile analizate
...".

Asadar, suprafata de teren in privinta careia s-a solicitat contravaloarea lipsei de folosinta si desfiintarea constructiei-terasa este diferita de aceea despre care parata pretinde ca a intrat in proprietatea C.C.S. prin Decretul nr. 102/18.03.1959, chestiune prejudiciala transata in litigiul anterior, astfel cum s-a aratat in precedent.

De asemenea, nu au putut fi analizate pe fond nici criticile referitoare la faptul ca M. C. nu este proprietarul terenului in litigiu, astfel cum a fost identificat de expertul D.C. in suprafata de 1.038 m.p. prin raportul de expertiza intocmit in dosarul primei instante, deoarece prin sentinta nr. .../..., pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. ..., ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului conform deciziei nr. .../... a C.A.C., s-a statuat cu putere de lucru judecat ca prin HCL nr. 379/2009 s-a modificat HCL nr. 147/1999, in sensul ca face parte din domeniul public al municipiului C. doar terenul in suprafata de 1.017 m.p., cu vecinii indicati (1.038 m.p. din masuratorile expertului D.C., situat in mun. C., str. F.B., nr. 23). De asemenea, s-a mai statuat ca acest teren, disputat in litigiul de fata, nu este proprietatea reclamantei din aceea cauza, C.C.S.

Contrar sustinerii apelantei-parate, prin decizia nr. a C.Ap.C., nu s-a statuat ca HCL

nr. 147/1999 si HCL nr. 173/2001 raman fara efecte juridice, instanta emitand doar o ipoteza sau un argument pur teoretic pentru situatia in care nu s-a retinut motivul de nulitate a celor doua hotarari de consiliu local.

Oricum, chiar daca s-ar aprecia in sensul ca raman fara efecte juridice, autoritatea publica locala a adoptat ulterior Hotararea Consiliului Local nr. 379/2009 in care figureaza terenul in litigiu si a carei legalitate a fost constatata cu putere de lucru judecat chiar in dosarul nr. .../..., chestiune prejudiciala care se impune si in prezenta cauza.

Impotriva deciziei a formulat recurs parata C.C.S. C. criticand-o pentru nelegalitate deoarece in mod gresit s-a considerat ca in cauza exista autoritate de lucru judecat fata de decizia civila nr../., pronuntata de Tribunalul D., privind situatia terenului din str. K.M. nr.41 (in prezent str. F.B. nr.23 A), in sensul ca ar constitui un imobil distinct de cel al paratei recurente; reclamantul nu are calitate procesuala activa nefiind proprietar al terenului pentru care pretinde lipsa de folosinta, atat timp cat parata recurenta a dobandit aceasta proprietate prin Decretul nr.102/18 martie 1959; asa cum rezulta din succesiunea actelor de proprietate , respectiv contractul de vanzare cumparare din 17 dec.1934, proprietar H.I. pentru imobilul din C. str. B. nr.41, sentinta civila nr. ./., definitiva si irevocabila pentru mostenitorii lui P.G.P, adresa 195/1958, terenul respectiv nu apartine domeniului public, nefiind identificat in HG 141/2008, raportat la decizia civila nr.2329/2011 a Curtii de Apel Craiova, potrivit careia HCL 147/1999 si 173/2001 nu mai produce efecte; imobilul numai putea fi reintrodus in proprietatea publica a reclamantei prin HCL 379/2009 deoarece nu a fost modificata HG 141/2008; contravaloarea lipsei de folosinta a fost stabilita nelegal prin raportare la art.17 din Legea 50/1991, iar pe de alta parte trebuia raportata numai la suprafata de 111,80 mp , restul de 674 mp dobandind un alt regim juridic , respectiv drept de superficie, fiind situat sub constructia proprietatea paratei.

Criticile formulate sunt intemeiate avand in vedere urmatoarele considerente:

Asa cum rezulta din prezentarea motivelor de recurs si din actele dosarului, in mod constant parata a contestat dreptul de proprietate al reclamantului M.C., invocand un drept propriu de proprietate.

Instanta a fost investita in principal cu o actiune in despagubiri pentru lipsa de folosinta asupra terenului in suprafata de 1017 mp (1087 mp din masuratori), situat in C. str. F.B. nr.23 si demolarea constructiei terasa situata pe acest teren, invocandu-se dreptul de proprietate publica al Mun. C. pentru aceasta suprafata de teren, asa cum a fost atestat prin HG nr.141/2008 pentru modificarea si completarea HG nr.965/2002 privind atestarea domeniului public al jud. D, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul D si cum s-a modificat prin HCL 379/2009, Anexa 3.

Asa cum a fost formulata actiunea, aceasta este intemeiata pe dispozitiile art.483 Cod civil si 523 Cod civil, potrivit carora fructele naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile, sporul animalelor, se cuvin proprietarului in puterea dreptului de accesiune, fructele civile fiind chiriile caselor, dobanzile sumelor exigibile, venitul rentelor si arendele.

Pentru modalitatea de dobandire a proprietatii au fost invocate dispozitiile art.645 Cod civil, care nominalizeaza printre aceste modalitati si legea, in cauza fiind aplicabile dispozitiile art.6 din Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, potrivit carora fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a Tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat. S-a considerat ca terenul a fost preluat cu titlu valabil, respectiv Decretul de nationalizare nr.92/1950, prin care a trecut terenul proprietatea lui H.I., in proprietatea statului.

Dreptul de folosinta constituie o prerogativa a proprietatii in temeiul careia proprietarul are puterea de a utiliza bunul in propriul sau interes, dobandind in proprietate fructele si veniturile pe care le obtine din acesta. Pe acest principiu se intemeiaza si dispozitiile art.483 Cod civil, enuntate mai sus ca fiind aplicabile in cauza, si nu imbogatirea fara just temei invocata de catre reclamant, situatie in care, pentru a fi indreptatit la despagubiri pentru lipsa de folosinta a bunului respectiv, dreptul de proprietate asupra terenului trebuie sa constituie o certitudine.

Raportat la existenta dreptului de proprietate se constata ca, fata de preluarea terenului prin Decretul de nationalizare 92/1950, isi gasesc aplicabilitatea dispozitiilor art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, dar pentru identificarea terenului se parcurge o anumita procedura stabilita prin art.21 din lege, potrivit carora inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale, se intocmeste, dupa caz, de comisii special constituie, conduse de presedintii Consiliilor judetene, respectiv de Primarul general al Municipiului Bucuresti sau de primari; inventarele intocmite potrivit prevederilor alin. 1 se insusesc dupa caz, de Consiliile judetene, de Consiliul general al Municipiului Bucuresti sau de Consiliile locale; inventarele astfel insusite se centralizeaza de Consiliul judetean , respectiv de Consiliul general al Municipiului Bucuresti, si se trimit Guvernului, pentru ca , prin hotarare sa se ateste apartenenta bunurilor la domeniul public judetean sau de interes local.

Potrivit textului de lege enuntat mai sus hotararea Consiliului local privind insusirea inventarului bunurilor din domeniul public este un act prealabil adoptarii de catre Guvern a hotararii de atestare a apartenentei bunului la domeniul public, avand natura juridica a unui act preparator, care nu poate produce efecte juridice proprii fiind supus aprobarii prin actul de autoritate al Guvernului.

In contextul celor expuse, se constata ca terenul in litigiu a fost identificat prin HCL Cc. nr.130/1999 in Anexa 1, poz. 3 lit.h cu o suprafata de 1590 mp., aceasta hotarare fiind modificata prin HCL 173/2001 in ceea ce priveste suprafata de teren , respectiv 1331 mp. in loc de 1590 mp., cele doua hotarari stand la baza emiterii HG nr.965/2002, privind atestarea domeniului public al judetului D. si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul D.

Aceste doua hotarari ale consiliului local au facut obiectul actiunii in anulare formulata de catre parata recurenta, care a fost respinsa prin sentinta nr. .../..., pronuntata de Tribunalul D. - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, irevocabila prin decizia civila nr. a C.Ap.C. -

Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.

Prin decizia pronuntata de instanta de control, in recurs, s-a retinut ca HG nr.965/2002 a fost modificata si completata prin HG nr.141/2008, iar faptul ca prin aceasta ultima hotarare de guvern nu se mai identifica terenul in litigiu, nu constituie motiv de nulitate a celor doua HCL-uri emise anterior, ci cel mult acestea ar ramane fara efecte juridice.

Reclamantul a invocat HCL 379/27 august 2009 ca element de identificare a terenului asupra caruia exista drept de proprietate publica, care este ulterioara HG nr.141/2008. Prin acest HCL 379/2009 s-a modificat din nou suprafata de teren, respectiv 1017 mp. si s-au precizat vecinatatile acesteia.

Avand in vedere ca prin HG 141/2008 (fila 33 dosar fond) la pozitia 3819 in dreptul imobilului C.C.S. D. apare zero, atat in dreptul constructiei cat si in dreptul terenului , se constata ca bunul respectiv nu mai este cuprins in domeniul public al Mun. C, situatie in care nu se mai putea introduce terenul in domeniul public prin HCL 379/2009, care este ulterioara hotararii de guvern.

Examinarea legalitatii HG 141/2008 cu privire la pozitia 3819 si HCL 379/2009 nu este de competenta instantei de drept civil ci de competenta instantei de contencios administrativ, astfel incat, in prezenta cauza, se va retine ca nu este individualizat terenul in litigiu ca apartinand domeniului public al reclamantului prin HG, pentru a se dovedi fara nici un dubiu existenta dreptului de proprietate asupra acestui teren in favoarea reclamantului.

Hotararea Consiliului local este o operatiune administrativa care sta la baza emiterii hotararii de guvern de atestare a domeniului public, or, in prezent o astfel de hotarare care sa se fi intemeiat pe HCL 379/2009 nu a fost emisa. Aceasta hotarare a consiliului local a modificat HG nr.141/2008 si a reintrodus in domeniul public suprafata de 1017 mp pe care a si individualizat-o prin vecinatati.

Nu se poate retine ca HCL nr.379/2009 a modificat HCL 147/1999, atat timp cat HCL 147/1999 fusese modificata prin HCL 173/2001, aceste ultime doua hotarari stand la baza HG 965/2002, care insa a fost modificata prin ultima HG 141/2008 si prin care, asa cum s-a precizat, la poz.3819 atat pentru teren cat si pentru constructie se consemneaza zero.

HG nr.141/2008 nu a fost contestata in instanta de contencios administrativ, astfel incat aceasta produce efecte in forma in care a fost adoptata. Faptul ca nu a fost atacata in instanta de contencios administrativ HCL 379/2009 nu este de natura a schimba situatia juridica a imobilului atestata prin HG 141/2008. Asa cum s-a aratat mai sus hotararea consiliului local nu are decat un caracter preparator, prealabil adoptarii HG, si in consecinta nu produce efecte juridice in absenta aprobarii de Guvern.

In prezenta cauza, desi constant s-a pus in discutie existenta dreptului de proprietate asupra terenului in favoarea uneia sau alteia dintre parti, instanta nu poate efectua aceasta analiza in contradictoriu, deoarece nu a fost investita cu o actiune in revendicare, conform art.480 Cod civil, care i-ar fi permis sa stabileasca cui apartine acest drept, prin compararea titlurilor.

Fiind investita cu o actiune intemeiata pe dreptul de accesiune al proprietarului, s-a impus ca instanta sa constate daca reclamantul justifica existenta dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu pentru a-l putea folosi si dobandi fructele acestuia. In situatia in care s-a demonstrat ca in prezent terenul nu mai este cuprins in domeniul public al Mun. C. este lipsit de relevanta daca paratul recurent este sau nu proprietarul terenului folosit.

In acest context, constatandu-se ca terenul asupra caruia se invoca drept de proprietate publica de catre reclamant nu poate fi identificat cu certitudine, urmeaza a se retine ca nu este intemeiata actiunea in despagubiri pentru lipsa de folosinta si nici in ceea ce priveste demolarea constructiei aflata pe acest teren, astfel incat aplicand art.312 alin.1 Cod procedura civila, se va admite recursul, se va modifica decizia civila in sensul ca se va admite apelul si se va schimba in parte sentinta civila, fiind respinsa actiunea.

Vor fi mentinute insa dispozitiile sentintei civile privind solutionarea exceptiilor si in baza art.274 Cod procedura civila intimatii vor fi obligati la 5348 lei cheltuieli de judecata.
(Decizia civila nr. 175/10 martie 2015 - Sectia I Civila, rezumat judecator Nela Dragut)