Interzic cumulul pensiei anticipate cu un venit brut ce depaseste 4 salarii medii brute/economie

Potrivit dispozitiilor art. 86 si 88 si ale art. 90 din Codul de procedura fiscala, republicat, erorile constatate dupa depunerea unei declaratii fiscale la organul fiscal pot fi corectate de catre contribuabil numai in perioada in care obligatiile stabilite se afla sub rezerva verificarii ulterioare, adica nu a facut obiectul unei inspectii fiscale sau se afla in perioada de prescriptie.

De asemenea, decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului pe baza constatarii organului fiscal competent (art.90 alin.(2) Codul de procedura fiscala, republicat).

Asupra apelului de fata, constata:

Tribunalul Mehedinti - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale prin sentinta civila nr. 91 din 14 noiembrie 2014 a admis actiunea formulata de contestatoarea P. E., in contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii Mehedinti,.

A dispus anularea deciziei contestate.

A dispus repunerea partilor in situatia anterioara.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:

Reclamanta este pensionara in sistemul public de pensii si in cursul anului 2012 a realizat venituri din activitati independente, din actele depuse la dosar rezultand ca aceasta desfasoara activitati comerciale, data inceperii activitatii fiind 01.01.2011.

In perioada 07.04.2014 - 16.05.2014 asupra activitatii paratei a fost efectuat auditul financiar al Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Mehedinti, ocazie cu care s-a constatat existenta unor pensionari care nu erau indreptatiti la cumulul pensiei anticipate cu alte venituri provenite din situatii pentru care asigurarea era obligatorie, potrivit art.6 din Legea nr. 263/2010.

Asa cum a rezultat din economia actelor depuse la dosar de catre parata, deficientele constatate trebuiau sa fie inlaturate de catre unitatea auditata conform celor dispuse.

In ceea ce o priveste pe reclamanta, in sarcina acesteia a fost emis un debit de 4.116 lei prin decizia nr. 151853/28.04.2014, contestata in dosarul de fata, dispunandu-se recuperarea „drepturilor banesti incasate necuvenit pe perioada in care a realizat venituri profesionale”, in cuprinsul deciziei referindu-se doar la faptul ca plata necuvenita a drepturilor a fost generata de incalcarea art.114 alin.(1) lit.b) din Legea nr. 263/2010. Ulterior, a fost emisa o noua decizie purtand acelasi numar si din aceeasi data si comunicata reclamantei in timpul procesului, din care a rezultat ca aceasta din urma a incasat necuvenit drepturi in suma totala de 84 lei in perioada in care a realizat venituri profesionale, decizie cuprinzand suplimentar si mentiunea „de la bugetul de stat”.

Potrivit acestui text de lege in sistemul public de pensii, plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care a intervenit una dintre mai multe cauze enumerate, printre care si aceea in care pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate partiale, se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu exceptia consilierilor locali sau judeteni.

Art. 6 enuntat face trimitere la persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii in sistemul public de pensii si anume: persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca, inclusiv soldatii si gradatii voluntari; functionarii publici; cadrele militare in activitate, soldatii si gradatii voluntari, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale; persoanele care realizeaza venituri de natura profesionala, altele decat cele salariale, din drepturi de autor si drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13

¹

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si din contracte/conventii incheiate potrivit Codului civil; persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevazute la pct. I; persoanele care beneficiaza de drepturi banesti lunare, ce se asigura din bugetul asigurarilor pentru somaj, in conditiile legii, si persoanele care realizeaza, in mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si care se afla in una dintre situatiile urmatoare:

1. administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare ori de management;
2. membri ai intreprinderii individuale si intreprinderii familiale;
3. persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati economice; etc.

Or, in ceea ce o priveste pe reclamanta, se sustine ca aceasta a incasat din activitati economice in cursul anului 2012, venituri brute de 19657 lei depasindu-se suma de 8.468 lei reprezentand cele 4 salarii medii brute/economie pentru anul 2012, iar pensia incasata se considera necuvenita incepand cu luna ianuarie 2012, fara a se dovedi in nici un fel aceasta afirmatie.

In procesul civil exista instituita prin dispozitiile art.10 la noul C. pr. civ., obligatia partilor de a-si proba pretentiile.

Aceasta obligatie se coroboreaza si cu dispozitia art. 249 din acelasi act normativ ce reglementeaza sarcina probei, text potrivit caruia cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.

Art. 251 si urmatoarele reglementeaza lipsa indatoririi de a proba si obligativitatea cunoasterii din oficiu, nimeni nefiind tinut de a proba ceea ce instanta este tinuta sa ia cunostinta din oficiu.

Or, in cauza de fata, instanta nu are obligatia sau posibilitatea cunoasterii din oficiu a datelor avute in vedere la emiterea deciziei de debit si cum continutul acesteia si a anexei insotitoare sunt insuficient de explicite, s-a procedat la solicitarea paratei sa-si dovedeasca sustinerile sale, de vreme ce obligatia de stabilire a cuantumului sumei constatat ar trebui recuperate de la reclamanta a revenit acesteia.

Parata a ignorat faptul ca, procesul civil este un proces al intereselor private, rolul activ al judecatorului neputand duce la concluzia ca intreaga sarcina a probei ar cadea asupra instantei.

S-a apreciat astfel ca, solicitarea ca instanta sa ceara relatii organului financiar pentru a completa apararile paratei si a dovedi sustinerile acesteia si cuantumul sumelor incasate de reclamanta cu titlu de venituri brute din activitatile desfasurate in cursul anului 2012 este neintemeiata.

Cum in cauza parata nu a dovedit temeinicia deciziei contestate si cuantumul sumei datorate de catre pensionara reclamanta, s-a dispus admiterea actiunii, anularea deciziei contestate si ca o consecinta a acestui fapt repunerea partilor in situatia anterioara.

S-a luat act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.

impotriva acestei sentinte a declarat apel intimata Casa Judeteana de Pensii Mehedinti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare a aratat ca instanta de fond a considerat in mod gresit ca, continutul anexei la raportul Curtii de Conturi depusa de parata, in urma controlului, este insuficient de explicit in privinta venitului brut realizat de reclamanta in anul 2012 de 19.657 lei, motivand ca instanta nu are posibilitatea cunoasterii din oficiu a datelor privind venitul brut realizat.

Instanta de fond nu si-a exercitat rolul activ in solutionarea corecta a cauzei, in sensul ca a refuzat solicitarile paratei repetate, aflate la dosar de a se intocmi o adresa catre Administratia Generala a Finantelor Publice Mehedinti pentru ca aceasta sa confirme venitul brut realizat de reclamanta in anul 2012.

De asemenea, anexa la Raportul Curtii de Conturi facea referire la suma de 19.657 lei, iar daca instanta a considerat insuficienta aceasta proba, tot instanta era indrituita sa accepte cererea de a solicita datele necesare de la Directia de Finante.

Ca atare, judecatorul cauzei nu a intrat in cercetarea fondului, ci a admis actiunea reclamantei pentru motivul ca parata nu ar fi dovedit temeinicia deciziei contestate, in sensul ca nu a dovedit ca reclamanta, in anul 2012, a realizat un venit brut de 19.657 lei, prevederile legale ale art.114 alin. lit.b) din Legea nr.263/2010, interzicand cumulul pensiei anticipate cu un venit brut ce depaseste 4 salarii medii brute/economie.

De retinut este faptul ca adresa nr.74341/03.12.2014 emisa de Administratia Judeteana de Finante Publice Mehedinti a fost obtinuta de parata dupa pronuntarea sentintei, iar in situatia in care l-ar fi depus in timpul judecarii cauzei este evident ca solutia ar fi fost aceea de respingere a actiunii

A considerat ca anexa Curtii de Conturi cu venitul brut realizat este suficienta deoarece continea numele si prenumele reclamantei, C.N.P.-ul si venitul brut realizat, ori Curtea de Contur obtinuse aceste date in format electronic tot de la Administratia de Finante Publice Mehedinti, astfel ca a facut demersul in acesta sens la institutia abilitata pentru a demonstra temeinicia sustinerilor si implicit a deciziei de debit.

In alte dosare identice judecatorii fondului au admis cererile paratei de a solicita de catre instante la Directia de Finante Publice venitul brut realizat de reclamanti, iar in aceste dosare au fost respinse actiunile vizand spete absolut identice.

In concluzie, avand in vedere inscrisul nou doveditor depus, care este suficient de explicit in ce priveste venitul brut realizat in anul 2012, a solicitat admiterea apelului, desfiintarea in tot a sentintei apelate ca netemeinica si nelegala, iar pe fond respingerea actiunii, decizia de debit nr.151853/28.04.2014 fiind legala si temeinica.

Prin intampinare, intimata contestatoare P. E., a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei ca fiind legala si temeinica, in conditiile in care venitul brut realizat in anul 2012 a fost de 2269 lei, iar actele invocate de apelanta in motivarea apelului nu pot determina o alta solutie decat cea pronuntata.

Apelul este nefondat.

Curtea, analizand sentinta prin prisma criticilor invocate, a apararilor formulate, a dispozitiilor legale relevante si a art.479 alin.(1), teza a II-a Cod Procedura Civila, constata ca nu subzista nici motive de ordine publica si nici alte motive care sa poata duce la schimbarea sau anularea acesteia.

Astfel, nu sunt intemeiate criticile apelantei cu privire la neexercitarea rolului activ de catre instanta, in sensul ca nu a solicitat relatii de la Directia Generala a Finantelor Publice Mehedinti, in conditiile in care prin incheierea din 31.10.2014 (fila 39 dosar fond) a aratat motivele pentru care a respins aceasta solicitare, apreciind justificat ca intimata are obligatia de a inainta documentele in baza carora a fost emisa decizia de dare in debit a contestatoarei.

Nu se poate retine ca instanta nu si-a exercitat aceste obligatii impuse de lege, chiar daca rolul judecatorului in aflarea adevarului este reglementat de dispozitiile art. 22 Cod Procedura Civila.

Potrivit acestora: (1)”Judecatorul solutioneaza litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile. (2) Judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc”.

De aceea, nu se poate retine ca sunt intemeiate nici criticile privind necercetarea fondului cauzei, in conditiile in care hotararea cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor, asa cum prevede art.425 Cod Procedura Civila.

Nici restul criticilor nu sunt intemeiate, intrucat nu se poate acorda relevanta juridica cuvenita inscrisului nou doveditor invocat de apelanta (adresa nr.74341/03.12.2014 emisa de Administratia Judeteana de Finante Publice Mehedinti) din care a rezultat realizarea in anul 2012 a (fila 5 dosar apel) unui venit brut de 19657 lei, in conditiile in care aceeasi institutie emitenta (filele 41-42 si 47-51 dosar apel) a comunicat ca venitul brut realizat de intimata contestatoare P.E., a fost in anul 2012 de 2296 lei, conform declaratiei rectificative.

Este adevarat ca in ultimul raspuns se face trimitere atat la declaratia initiala nr.7655923/28.02.2013, prin care a fost declarat un venit brut in cuantum de 19657 lei, cat si la declaratia rectificativa nr.10250906/15.05.2014 prin care a fost declarat venitul brut real de 2296 lei, dar in raport de toate inscrisurile doveditoare aflate la dosar se constata ca venitul brut real a fost cel de 2296 lei, situatie in care eronat s-a dispus darea in debit a intimatei contestatoare.

Potrivit dispozitiilor art.86 si 88 si ale art.90 din Codul de procedura fiscala, republicat, erorile constatate dupa depunerea unei declaratii fiscale la organul fiscal pot fi corectate de catre contribuabil numai in perioada in care obligatiile stabilite se afla sub rezerva verificarii ulterioare, adica nu a facut obiectul unei inspectii fiscale sau se afla in perioada de prescriptie.

De asemenea, decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului pe baza constatarii organului fiscal competent (art.90 alin.(2) Codul de procedura fiscala, republicat).

In speta, contestatoarea in calitatea sa de contribuabil a contestat in termen legal decizia din

2014. privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale (fila 6 dosar fond) in conditiile legale amintite, astfel ca in mod corect este argumentata solutia instantei pe aspectul ca ulterior a fost emisa o noua decizie cu acelasi numar si data, potrivit careia suma incasata necuvenit pentru anul 2012 este de 84 lei (fila 25 dosar fond).

Cu privire la jurisprudenta mentionata de apelanta, se retine ca situatia intimatei contestatoare nu este similara cu cea a persoanelor din acele cauze, astfel ca sentinta criticata se va pastra ca fiind legala si temeinica.

Hotararile invocate ca practica judiciara, reprezinta hotarari judecatoresti de speta, neavand caracter obligatoriu pentru modul de solutionare a altor spete, intrucat, in sistemul de drept roman, practica judiciara nu este izvor de drept, precum in sistemul anglo-saxon, respectiv cel al common law.

Singurele exceptii cand precedentul judiciar capata statutul de izvor de drept, fiind obligatoriu pentru instantele de judecata, sunt cele reprezentate de deciziile date de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie (I.C.C.J.) in materia „recursului in interesul legii” potrivit art.517 alin.(4) Cod Procedura Civila, (cale extraordinara de atac prin care se urmareste asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a legilor pe intreg teritoriul tarii) si deciziile Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea: unui text de lege, a unei legi in ansamblul ei, a unei ordonante ori a regulamentelor Parlamentului.

Cum, in cauza, hotararea amintita nu face parte din cele doua categorii de exceptii, sustinerea apelantei privind efectele acestora (art.429-435 Cod Procedura Civila “efectele hotararii judecatoresti”) va fi inlaturata ca fiind nefondata.

Asadar, in temeiul art. 480 Cod Procedura Civila apelul se priveste ca nefondat si se respinge, fiind pastrata sentinta ca legala si temeinica.
(Decizia nr. 2711/08 Iunie 2015 - Sectia I civila, rezumat judecator Marian Lungu)