Inlocuirea sanctiunii disciplinare, Criteriile de stabilire sanctiunii disciplinare

Respectarea deciziei I.C.C.J. pronuntata in recurs in interesul legii. Judecatorul poate analiza sub toate aspectele actul de sanctionare si, in cazul in care apreciaza ca sanctiunea disciplinara aplicata este prea aspra in raport cu fapta savarsita, poate proceda la inlocuirea sanctiunii aplicate cu o alta sanctiune mai usoara, iar la individualizarea sanctiunii trebuie avute in vedere dispozitiile legale in vigoare la data aplicarii sanctiunii si probatoriile administrate in cauza.

Prin sentinta nr. 557 din data de 12 mai 2015, pronuntata de Tribunalul Gorj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 7635/95/2014*, s-a admis, in parte, contestatia formulata de reclamantul x, in contradictoriu cu parata Directia Silvica Gorj.

S-a modificat in parte decizia nr. 170/11.08.2014 emisa de intimata Directia Silvica Gorj, in sensul ca s-a inlocuit sanctiunea disciplinara de „diminuarea salariului cu 30% pe o durata de 3 luni” cu sanctiunea disciplinara de „diminuarea salariului cu 15% pe durata de o luna”.

S-au mentinut restul dispozitiilor deciziei nr. 170/11.08.2014.

S-a luat act ca reclamantul nu solicita cheltuieli de judecata.

Impotriva sentintei a formulat recurs parata Regia Nationala a Padurilor Romsilva - Directia Silvica Gorj, sustinand ca sentinta este nelegala si netemeinica, recursul intemeiat pe dispozitiile art. 488. alin. 1 pct. 6 si 8 Noul Cod procedura civila

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de recurs, recurenta parata a apreciat ca sentinta este nelegala si ca sunt incidente motivele de casare prevazute de art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 din Noul Cod procedura civila.

Pentru a se retine incidenta motivului de casare prevazut de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 din N. Cod procedura civila, indicat in cererea de recurs, trebuie ca hotararea atacata sa nu cuprinda motivele pe care se intemeiaza si inexistenta acestora sa impiedice exercitarea controlului judiciar, sau sa cuprinda motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.

Textul art. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod procedura civila consacra principiul potrivit caruia hotararile trebuie sa fie motivate in fapt si in drept, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod procedura civila, rolul textului fiind de a se asigura o buna administrare a justitiei si pentru a se putea exercita controlul judiciar de catre instantele superioare.

Analizand sentinta recurata, Curtea constata ca instanta de fond a facut o ampla motivare, in fapt si in drept, cu referire la probele administrate si la prevederile legale aplicabile in cauza.

Sentinta instantei de fond cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia pronuntata, nu cuprinde motive contradictorii si nici straine de natura cauzei, astfel ca nu este incident motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedura civila.

Motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Noul Cod procedura civila, indicat in cererea de recurs, se refera la nelegalitatea hotararii, pentru ca a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizeaza incalcarea legii de drept substantial (material), incalcare ce poate imbraca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege strain situatiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplica ori restrangerea nejustificata a aplicarii prevederilor acesteia; textului de lege corespunzator situatiei de fapt i s-a dat o interpretare gresita.

In speta, la inlocuirea sanctiunii disciplinare, instanta de fond a avut in vedere criteriile de stabilire a sanctiunii disciplinare care sunt expres prevazute de dispozitiile art. 266 din codul muncii, potrivit carora: „Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele: a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.”.

Din textul de lege rezulta ca individualizarea sanctiunii se face atat in raport de circumstantele reale (imprejurarile obiective in care s-a savarsit fapta), cat si de cele personale (imprejurarile subiective, care au legatura cu salariatul), circumstante ce, in speta de fata, nu au fost avute in vedere in mod corect de catre angajator.

Pentru stabilirea unei sanctiuni juste trebuie avute in vedere gravitatea faptelor, cauzele si imprejurarile acestora, comportamentul la serviciu in general si consecintele fata de institutie ale faptelor, deci individualizarea sanctiunii se face atat in raport de circumstantele reale, cat si de cele personale, circumstante care au fost apreciate in mod corect de catre instanta de fond.

Judecatorul poate analiza sub toate aspectele actul de sanctionare si, in cazul in care apreciaza ca sanctiunea disciplinara aplicata este prea aspra in raport cu fapta savarsita, poate proceda la inlocuirea sanctiunii aplicate cu o alta sanctiune mai usoara, iar la individualizarea sanctiunii trebuie avute in vedere dispozitiile legale in vigoare la data aplicarii sanctiunii si probatoriile administrate in cauza.

Prin reglementarea dreptului persoanei nemultumite de sanctiunea disciplinara aplicata de a se adresa instantei de contencios administrativ, judecatorului ii revine obligatia de a controla masura in care o sanctiune este adecvata greselii imputate, ceea ce implica, cu certitudine posibilitatea controlului pe terenul oportunitatii, dar realizarea acestui control necesita pastrarea limitelor rezonabilitatii si proportionalitatii.

Instanta de fond, in analiza efectuata, a procedat la o evaluare comparativa a valorilor pozitive si negative din activitatea reclamantului, determinand, in functie de natura lor, de caracterul mai mult sau mai putin semnificant al faptelor, care latura este prevalenta in aceasta comensurare. Cum instanta a conchis ca prevalente sunt deficientele stabilite, a evaluat in raport de gravitatea deficientelor, inclusiv a consecintelor carora le-au dat nastere, care trebuie sa fie sanctiunea aplicabila.

Trebuie mentionat faptul ca in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 460/25 iulie 2013 a fost publicata Decizia I.C.C.J. nr. 11 din 10 iunie 2013 pronuntata in recurs in interesul legii, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. 5 din Codul muncii cu privire la posibilitatea instantei de judecata, sesizate cu o contestatie impotriva deciziei prin care s-a luat o masura disciplinara impotriva salariatului, de a inlocui sanctiunea disciplinara aplicata de catre angajator.

In considerentele deciziei, I.C.C.J. a retinut ca „In solutionarea contestatiei formulate impotriva deciziei de sanctionare disciplinara instantele au competenta de a analiza nu doar legalitatea, dar si temeinicia masurii de sanctionare dispuse de angajator, conform dispozitiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, situatie in care va verifica modalitatea in care angajatorul a aplicat criteriile de individualizare si de stabilire a sanctiunii disciplinare.”

Referitor la deciziile pronuntate in solutionarea recursului in interesul legii, potrivit art. 517 alin. 4 Noul Cod procedura civila, „dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial, partea I ”.

Curtea constata ca instanta de fond a avut in vedere criteriile legale de stabilire a sanctiunii disciplinare, precum si cele statuate de I.C.C.J. in Decizia nr. 11/2013 in recurs in interesul legii, parte din considerentele deciziei fiind mentionate in sentinta recurata.

In urma analizei efectuate in fapt si in drept, instanta de fond a constatat corect ca se impune reindividualizarea sanctiunii disciplinare aplicate.

Analizand argumentele instantei de fond, Curtea retine ca acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicari si interpretari a dispozitiilor legale, nefiind incidente nici dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedura civila.

Prin urmare, raportat la actele dosarului, criticile formulate sunt neintemeiate, astfel ca, in temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
(Decizia nr. 3641/16 Noiembrie 2015 - Sectia Contencios Administrativ si fiscal, rezumat judecator Liliana Madalina Duna)