Limitele de verificare a drepturilor creditorilor inscrisi in tabelul definitiv de creante, biletul la ordin reglementat de legea nr. 58/1934

Procedura insolventei

Art.75 din Legea nr. 85/2006; Legea nr. 58/1934.

Invocarea de catre recurent a lipsei calitatii sale de debitor cambial nu are drept efect juridic recunoasterea dreptului sau de a contesta titlurile de valoare ale creditorilor inscrisi in tabelul de creante, avand in vedere calitatea in care acesta a fost implicat in functionarea societatii debitoare pana in anul 2009, de administrator al societatii, fiind cel care a si emis, in numele debitoarei, biletele la ordin care prin gir au devenit titlurile de creante contestate.

Formularea contestatiei si a recursului intemeiate pe exceptiile de la legea speciala releva atitudinea acestuia de inlaturare a consecintelor juridice ale actiunilor sau inactiunilor ce au caracterizat activitatea de administrator statutar, consecinte care se pot produce in aceasta situatie nu doar asupra debitoarei, ci chiar asupra persoanei fizice a administratorului, in conditiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Folosirea unor dispozitii legale aplicabile exclusiv intr-o situatie particulara in scopul inlaturarii altor dispozitii legale incidente caracterizeaza eludarea legii ca modalitate de exonerare de raspundere.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 208 din 17 ianuarie 2014

Prin sentinta civila nr. 399/F/10.07.2013 pronuntata de judecatorul sindic in dosarul nr. 1174/103/2009/a2 a fost respinsa exceptia tardivitatii formularii contestatiei la tabelul definitiv, invocata de creditorii C.E.B. (Romania) SA si G.B. S.A. si a fost respinsa, ca nefondata, contestatia fostului administrator R.V. la tabelul definitiv in legatura cu creantele creditorilor C. E.B. (Romania) S.A., B.C.R. S.A. si G.B. S.A..

Pentru a pronunta aceasta hotarare judecatorul sindic a retinut urmatoarele:

Prin sentinta comerciala nr. 588/F/03.06.2009 s-a deschis procedura insolventei, iar prin sentinta comerciala nr. 1333/F/11.11.2009 procedura falimentului impotriva debitorului I. P. CA. SRL. (fosta V. C. S.R.L.).

Dupa intocmirea tabelului definitiv consolidat si formularea de catre lichidator a cererii de atragere a raspunderii impotriva fostilor administratori, fostul administrator R. V. a formulat contestatie la tabelul definitiv in legatura cu creantele celor trei banci inscrise in tabel (B.C.R. S.A., C. E.B. S.A. si G.B.I. NV S.A. Bucuresti), in temeiul art. 75 din L. nr. 85/2006.

Potrivit art. 75 alin. 1 din L. nr. 85/2006, dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabel definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute.

Fostul administrator este parte interesata avand in vedere ca impotriva lui s-a formulat cerere de atragere a raspunderii pentru intreg pasivul in suma de 1.170.956,73 lei, iar

contestatia a fost formulata pana la inchiderea procedurii, deci in termenul legal. Daca inscrierea in tabelul definitiv este sau nu rezultatul existentei unui fals, dol sau a unei erori esentiale, poate fi verificat dupa administrarea probelor si instanta se poate pronunta numai in cadrul unei dezbateri pe fond a contestatiei.

Prin urmare, instanta a respins exceptia tardivitatii formularii contestatiei invocata de creditori, ca nefondata.

Pe fondul contestatiei, instanta a retinut ca in mod corect au fost inscrise bancile la masa credala, deoarece titlurile in baza carora au solicitat inscrierea sunt bilete la ordin emise de debitor in favoarea societatii V. S.R.L. (ca urmare a raporturilor comerciale dintre acestea) si girate, mai departe, de V. S.R.L. catre banci sau catre O. S.R.L. care, la randul sau, le-a girat catre G.B. I. NV S.A. Bucuresti.

Contestatorul argumenteaza dolul prin inexistenta raportului juridic fundamental dintre emitentul biletului la ordin (debitorul) si V.S.R.L. in sensul ca aceasta din urma, dupa primirea biletelor la ordin, nu si-a executat obligatia de livrare a marfurilor catre debitor si a stornat facturile care au stat la baza emiterii titlurilor de credit.

Acest fapt nu are insa nici o relevanta deoarece biletul la ordin este un titlu comercial de valoare care incorporeaza o obligatie abstracta, autonoma si neconditionata de plata a sumei inscrise in continutul sau, de catre semnatarii sai. Aceasta inseamna ca drepturile si obligatiile rezultate din biletul la ordin exista in mod valabil, independent de cauza juridica care le-a generat (raporturile fundamentale). Pentru valorificarea drepturilor si realizarea obligatiilor inscrise in titlu nu trebuie facuta dovada raporturilor fundamentale. Din moment ce a fost emis, biletul la ordin si, implicit, drepturile si obligatiile respective au o existenta de sine-statatoare. Acestea sunt analizate in sine, fara vreo referire la raporturile fundamentale. Mai mult, fiecare semnatura pusa pe titlu creeaza un raport juridic distinct cu regim propriu, iar obligatiile nascute din semnarea biletului la ordin sunt solidare. Astfel, la scadenta, ultimul posesor al titlului de credit (in speta banca) poate cere plata sumei de bani prevazuta fie de la emitentul initial (in speta debitorul), fie de la ceilalti semnatari ai biletului la ordin, respectiv girantii, avalistii (in speta V.S.R.L. sau O. S.R.L.).

Desi nu ne aflam intr-o actiune cambiala, obiectul cererii fiind contestatie la tabelul definitiv, sunt aplicabile dispozitiile referitoare la biletul la ordin din Legea nr. 58/1934 si normele de aplicare deoarece titlurile executorii ce stau la baza cererilor de creanta sunt bilete la ordin.

Astfel, potrivit art. 106 din Normele - cadru nr. 6/1994 emise de B.N.R. transmiterea cambiei prin gir are ca efect transmiterea catre giratar a tuturor drepturilor izvorand din titlu, in mod autonom, astfel ca debitorul cambial (in speta societatea debitoare) nu ii va putea opune giratarului (in speta bancilor) exceptiile personale pe care le-ar putea ridica contra girantului. Giratarul va putea prezenta cambia la acceptare si la plata debitorului cambial si se va putea indrepta pe cale de regres impotriva obligatilor cambiali.

De asemenea, potrivit art. 21 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, dar si dispozitiilor art. 138 din Normele - cadru nr. 6/1994 obligatii cambiali nu vor putea opune posesorului titlului exceptiile intemeiate pe raporturile lor personale cu girantul, decat in cazul in care posesorul, primind cambia, a lucrat constient in paguba debitorului.

Or, in cauza, contestatorul nu a facut dovada relei-credinte a bancilor si a unei eventuale participari la „frauda” in sensul ca ar fi stiut, la momentul acceptarii biletelor la ordin, faptul ca obligatia de plata dintre emitent si girant nu ar mai fi existat.

Dimpotriva, din inscrisurile dosarului a rezultat reaua-credinta si pasivitatea contestatorului, in calitatea sa de fost administrator al debitorului care, desi a cunoscut faptul ca facturile sunt stornate, nu a solicitat urgent restituirea biletelor la ordin de la V. S.R.L. Documentele de stornare se inregistreaza in registrul de vanzari. Contestatorul a depus la dosar o fisa a clientului pentru perioada 01.01.2008 - 14.11.2008 in care sunt inregistrate facturile stornate (cu minus) ceea ce inseamna ca a avut cunostinta de acestea incepand cu luna ianuarie 2008. Adresa de restituire a biletelor la ordin a fost emisa la data de 15.11.2008, dar fara sa se faca dovada ca aceasta a fost comunicata si primita de V. S.R.L. Ori, din luna ianuarie pana in luna noiembrie, V. S.R.L., cu stiinta contestatorului, a avut suficient timp pentru a gira biletele la ordin si a obtine credite de la banci. Mai mult, pana la retragerea din societate (20.01.2009) contestatorul in calitate de administrator al debitorului avea posibilitatea sa verifice situatia tuturor celor 24 de bilete la ordin emise catre V.S.R.L. si sa ceara anularea acestora conform legii. De asemenea, putea aduce la cunostinta celuilalt administrator care a preluat societatea acest fapt si care ar fi putut continua demersurile sale. In schimb, contestatorul a formulat, in contradictoriu cu C.E.B. (Romania) S.A., numai doua opozitii la executarea silita, ce au format obiectul dosarelor nr. 14306/233/2008 si nr. 14176/233/2008, ambele pe rolul Judecatoriei Galati. Prin sentinta civila nr. 2791/06.04.2009 pronuntata in dosarul nr. 14176/233/2008, instanta a admis opozitia la executare pe motiv ca biletul la ordin pus in executare (respectiv bilet la ordin emis la data de 29.08.2008 pentru suma de 33.000 lei, beneficiar S.C. V. S.R.L.) nu fusese investit cu formula executorie. Prin sentinta civila nr. 707/27.01.2010 pronuntata in dosarul nr. 14306/233/2008, instanta a admis opozitia la executare si a dispus anularea biletului la ordin emis la data de 10.09.2008 pentru suma de 50.279,88 lei, beneficiar S.C. V. S.R.L., dar apelul impotriva acestei hotarari a fost suspendat in conformitate cu art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Daca obligatii cambiali (debitorul) nu pot invoca exceptiile personale impotriva giratarului, cu atat mai mult aceste exceptii nu pot fi invocate de contestatorul R.V., ca persoana fizica, neparticipanta la raportul cambial.

Prin urmare, contestatorul nu a facut dovada dolului in ceea ce priveste inscrierea creantelor celor trei banci la masa credala, acestea fiind in posesia unor bilete la ordin emise de societatea debitoare cu respectarea prevederilor Legii nr. 58/1934 si care nu au fost anulate conform dispozitiilor legale referitoare la titlurile de credit.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, contestatorul R.V., legal timbrat cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 100 lei.

In motivarea recursului a fost criticata hotararea judecatorului sindic pentru incalcarea sau aplicarea gresita a legii, prima instanta retinand gresit continutul dolului invocat prin contestatie, respectiv ca ar fi fost invocat a fi dol faptul ca V. S.R.L., dupa primirea biletelor la ordin, nu ar fi executat obligatiile de livrare a marfurilor si a stornat facturile ce au stat la baza emiterii biletelor la ordin, desi a fost invocat un cu totul alt continut al faptelor ce au constituit dol, respectiv dupa stornarea facturilor la care s-a facut referire in biletele la ordin le-a girat catre banci pentru a obtine acordarea unor credite sau catre S.C. O. S.R.L.

Pe de alta parte, s-a sustinut ca in mod eronat a apreciat prima instanta ca dolul nu are relevanta raportat la natura biletului la ordin de titlul comercial de valoare care incorporeaza o obligatie abstracta, autonoma si neconditionata la plata a sumei inscrise in continutul sau, avand in vedere dispozitiile art. 19 din Legea nr. 58/1934 care reglementeaza conditiile de invocare a exceptiilor personale.

De asemenea, recurentul a sustinut ca, neavand calitatea de debitor cambial sau de obligat cambial, avuta in vedere de dispozitiile punct. 106, 138 din Norma Cadru B.N.R. 6/1994, ale art. 21 din Legea nr. 58/1934, nu puteau fi extinse aceste dispozitii legale in ceea ce priveste raspunderea cambiala, cu privire la invocarea exceptiilor procesuale decurgand din raportul fundamental. Fiind formulata o cerere de antrenare a raspunderii pentru pasivul societatii in insolventa, recurentul a invocat interesul si dreptul de a contesta tabelul de creante, potrivit dispozitiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Aplicarea gresita a legii rezida si in faptul neindeplinirii conditiilor art. 21 din Legea nr. 58/1934 si ale punctului 138 din Norma Cadru nr. 6/1994, girul efectuat de V. S.R.L. si O. S.R.L. neavand natura girului la care se refera art. 21 din Legea nr. 58/1934 si punctul 138 din Norma Cadru nr. 6/1994. Cat priveste dispozitiile art. 16 din Legea nr. 58/1934 ale punctului 106 din Norma Cadru a fost invocata inaplicabilitatea acestora pentru lipsa calitatii recurentului de obligat cambial.

Si din perspectiva cauzei biletului la ordin apreciat ca act juridic s-a sustinut ca este incidenta nulitatea in conditiile in care cauza obligatiei de plata cuprinsa in biletul la ordin este una falsa sau nu mai subzista din orice motive, cu consecinta inexistentei obligatiei de plata.

Sub aspectul temeiniciei s-a sustinut ca prima instanta nu a avut in vedere sustinerile, concluziile scrise si actele depuse cu privire la dovada relei credinte a bancilor, care nu au depus nici cea mai mica diligenta pentru a verifica biletele la ordin girate de V. S.R.L. sau O.S.R.L..

Pe de alta parte cu privire la retinerea relei credinte a recurentului si a cunoasterii girului biletelor la ordin s-a sustinut imposibilitatea anularii biletelor la ordin raportat la cazurile de anulare prevazute de Legea nr. 58/1934, inutilitatea actiunii in restituirea biletelor la ordin, avand in vedere ca V. S.RL. nu mai era in posesia acestora, iar bancile giratare isi intemeiau girul pe raporturile fundamentale de creditare cu V., respectiv O..

Restituirea de urgenta a biletelor la ordin nu a fost solicitata datorita erorii cu privire la buna credinta a V. S.R.L., eroare care nu poate fi asimilata relei credinte si bunei stiinte retinuta de prima instanta, in absenta probatoriului corespunzator.

Dintre intimatii legal citati, a formulat in cauza intampinare C.E.B. (Romania) S.A., solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Examinand recursul promovat pentru motivele aratate, in conditiile art. 304, 304

¹

Cod de procedura civila, instanta l-a apreciat ca fiind nefondat pentru considerentele expuse in continuare.

Prin contestatia cu judecata careia recurentul l-a investit pe judecatorul sindic se urmareste diminuarea pasivului debitoarei in conditiile in care impotriva recurentului R.V. a fost formulata o cerere de angajare a raspunderii intemeiata pe dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.

In acest cadru procesual judecatorul sindic a examinat limitele de verificare a drepturilor creditorilor inscrisi in tabelul definitiv de creante, cu aplicarea dispozitiilor speciale privitoare la biletul la ordin reglementate de Legea nr. 58/1934.

In acest sens au fost retinute dispozitiile art. 21 din legea mentionata, respectiv al punctului 138 din Normele Cadru B.N.R. nr. 6/1994, care interzic obligatiilor cambiali invocarea exceptiilor personale in raporturile cu girantul, afara de cazul in care posesorul primind cambia, a lucrat constient in paguba debitorului. In acest sens sunt si dispozitiile art. 19 din Legea nr. 58/1934, respectiv ale punctului 106 din Normele B.N.R. nr. 6/1994.

Invocarea de catre recurent a lipsei calitatii sale de debitor cambial nu are drept efect juridic recunoasterea dreptului sau de a contesta titlurile de valoare ale creditorilor inscrisi in tabelul de creante, avand in vedere calitatea in care acesta a fost implicat in functionarea societatii debitoare pana in anul 2009, de administrator al societatii, fiind cel care a si emis, in numele debitoarei, biletele la ordin care prin gir au devenit titlurile de creante contestate.

Atributiile si obligatiile administratorului societatii sunt reglementate de dispozitiile art. 72, 75, 76, 197 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicata. Actionand ca mandatar al debitoarei recurentul a cunoscut sau a avut posibilitatea de a cunoaste efectele juridice ale actelor incheiate, cu consecinta existentei parghiilor juridice de a actiona pentru inlaturarea eventualelor consecinte pagubitoare.

Formularea contestatiei si a recursului intemeiate pe exceptiile de la legea speciala releva atitudinea acestuia de inlaturare a consecintelor juridice ale actiunilor sau inactiunilor ce au caracterizat activitatea de administrator statutar, consecinte care se pot produce in aceasta situatie nu doar asupra debitoarei, ci chiar asupra persoanei fizice a administratorului, in conditiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Folosirea unor dispozitii legale aplicabile exclusiv intr-o situatie particulara in scopul inlaturarii altor dispozitii legale incidente caracterizeaza eludarea legii ca modalitate de exonerare de raspundere.

Drept urmare, nu se poate retine interpretarea si aplicarea eronata de catre judecatorul sindic a dispozitiilor Legii nr. 58/1934 cu ignorarea lipsei calitatii recurentului de obligat cambial, desi acesta nu a actionat in numele societatii pentru valorificarea drepturilor pretinse a fi incalcate prin girul biletelor la ordin in litigiu.

Situatia este similara in cazul conditiilor formale pentru circulatia biletelor la ordin, recurentul invocand lipsa mentiunilor de „valoare in garantie”, „valoare in gaj”, aceste aspecte putand fi invocate in cadrul unei actiuni cambiale, actiune neformulata in perioada in care recurentul avea calitatea de administrator.

Nici motivul privind nulitatea biletelor la ordin pentru lipsa sau falsitatea cambiei nu este fondat, apararile privind raportul fundamental in functie de care se poate aprecia asupra cauzei actului juridic putand fi valorificate in cadrul actiunii cambiale, potrivit dispozitiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, cu particularitatile derivand din caracterul general si abstract al obligatiilor cambiale. Chiar si in aceste imprejurari instanta constata ca dispozitiile art. 63 alin. 1, 2 coroborate cu art. 19 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, instituie alte conditii speciale privind existenta unei probe scrise si intentia prejudicierii debitorului. Nici din aceasta perspectiva motivul de recurs corespunzator nu este fondat, aspectul vizand si caracterul netemeinic al hotararii judecatorului sindic invocat prin recursul promovat cu privire la conduita bancilor creditoare, respectiv a recurentului - fost administrator al debitoarei.

Cunoasterea de catre acesta a situatiei biletelor la ordin din luna noiembrie 2008 ii oferea posibilitatea actionarii in vederea inlaturarii prejudiciilor invocate, posibilitatea valorificata prin formularea opozitiilor la executare in doua situatii, fapt ce inlatura sustinerile recurentului cu privire la eroarea in care s-a aflat in raporturile comerciale cu cei doi auditori ai sai.

De altfel, acesta s-a retras din societate la data de 20.01.2009, data la care, potrivit fisei clientului pentru perioada 1.01.2008 - 14.11.2008, avea cunostinta de stornarea facturilor pentru care au fost emise biletele la ordin, impunandu-se concluzia pasivitatii in valorificarea drepturilor debitoarei, prin gir aceasta devenind obligata fata de creditorii inscrisi in tabelul definitiv al creantelor.

Fata de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedura civila a fost respins recursul ca nefondat.