Limitarea efectelor marcii comunitare, Publicitate comparativa, Utilizarea marcii unui concurent sau a unui semn similar

Art. 5, din Prima Directiva 89/104/CEE, a Consiliului din 21 decembrie 1988, de apropiere a legislatiilor statelor membre, cu privire la marci

Art. 3a, alin. (1), din Directiva 84/450/CEE, a Consiliului din 10 septembrie 1984, privind publicitatea inselatoare si comparativa

Reprezinta o utilizare, conform art. 5, alin. (1) si (2), din Directiva 89/104/CEE, utilizarea intr-o publicitate comparativa, de catre o persoana care publica reclama, a unui semn identic sau similar cu marca unui concurent.

Titularul unei marci inregistrate poate interzice utilizarea de catre un tert a unui semn identic sau similar cu marca sa, in aplicarea art. 5, alin. (1), lit. (b), din Directiva 89/104/CEE, numai daca sunt indeplinite conditiile specificate in mod expres in Directiva.

Titularul unei marci inregistrate nu este indreptatit sa interzica utilizarea de catre un tert, intr-o publicitate comparativa, a unui semn similar cu aceasta marca, pentru produse sau servicii identice ori similare cu cele pentru care a fost inregistrata marca respectiva, atunci cand aceasta utilizare nu creeaza un risc de confuzie in perceptia publicului, si acest lucru independent de faptul ca publicitatea comparativa mentionata indeplineste sau nu indeplineste conditiile pentru a fi permisa, prevazute la art. 3a, din Directiva 84/450/CEE.

Hotararea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, din 12 iunie 2008. Cauza C-533/06


^[29]

1. 
   Situatia de fapt
   

Litigiul s-a declansat intre urmatoarele
parti
:

-
reclamanti
- Holdings Limited si O2 (UK) Limited [denumite in continuare, impreuna, „O2 si O2 (UK)”], pe de o parte, si

-
parat -
Hutchison 3G UK Limited (denumita in continuare „H3G”), pe de alta

parte,

avand ca
obiect
utilizarea de catre H3G, in cadrul unei publicitati comparative, a unor marci ai caror titulari sunt O2 si O2 (UK).

Reclamantii exercita o activitate de prestator de servicii de telefonie mobila. In vederea promovarii serviciilor, acestia utilizeaza in numeroase moduri imagini ale unor bule. Este cert ca, in domeniul telefoniei mobile, consumatorii asociaza imaginile unor bule in apa, in special cele pe fond in nuante de albastru, cu serviciile pe care le furnizeaza O2 si O2 (UK).

Reclamantii sunt in special titulari ai doua marci nationale figurative, care constau, fiecare, in imaginea statica a unor bule, marci inregistrate in Regatul Unit, pentru aparate si servicii de telecomunicatii (denumite in continuare „marcile constand in imaginea unor bule”). Paratul este prestator de servicii de telefonie mobila, comercializate sub semnul „3”. Acesta propune in special un serviciu preplatit („pay-as-you-go”), denumit „Threepay”.

In cursul anului 2004, paratul a initiat o campanie publicitara. Astfel, H3G a dispus in special difuzarea la televiziune a unei publicitati in care acesta compara preturile serviciilor sale cu cele propuse de reclamanti. Aceasta publicitate televizata (denumita in continuare „publicitatea in litigiu”) incepea prin utilizarea numelui „O2” si a unor imagini ale unor bule alb-negru in miscare, si ulterior continua cu imagini ale „Threepay” si ale „3”, precum si cu un mesaj care preciza ca serviciile paratului erau in mod specific mai ieftine.


^[30]

conformitate ii oferea paratului un mijloc de aparare in temeiul art. 6, alin. (1), lit. (b), din Directiva 89/104/CEE.

Reclamantii au declarat apel impotriva acestei hotarari, la Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division).

2. 
   Intrebarile preliminare adresate CJCE
   

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1) Atunci cand un comerciant utilizeaza intr-o publicitate pentru propriile produse sau servicii o marca inregistrata detinuta de un concurent, cu scopul de a compara caracteristicile (si, in special, pretul) produselor si ale serviciilor pe care le comercializeaza cu caracteristicile (si, in special, pretul) produselor sau ale serviciilor comercializate de concurentul sau sub marca respectiva, astfel incat o asemenea utilizare nu creeaza confuzie sau nu aduce atingere functiei esentiale a marcii care consta in indicarea originii, aceasta utilizare a marcii intra sub incidenta fie a art. 5 [alin. (1)], lit. (a), fie a art. 5 [alin. (1)], lit. (b)], din Directiva 89/104/CEE?

2. Atunci cand un comerciant utilizeaza, intr-o publicitate comparativa, marca inregistrata a unui concurent, pentru a fi in conformitate cu art. 3a [alin. (1)], din Directiva 84/450/CEE [...], aceasta utilizare trebuie sa fie «indispensabila» si, in caz afirmativ, care sunt criteriile in functie de care trebuie apreciat caracterul indispensabil?
3. In special, daca exista o conditie privind caracterul indispensabil, aceasta conditie se opune oricarei utilizari a unui semn care nu este identic cu marca inregistrata, dar este foarte asemanator cu aceasta?”

3. 
   Argumentatia CJCE
   

Prin intermediul intrebarilor sale, instanta de trimitere solicita Curtii sa se pronunte cu privire la interpretarea atat a art. 5, alin. (1)


^[31]


, din Directiva 89/104/CEE, cat si a art. 3a, alin. (1)


^[32]


, din Directiva 84/450/CEE.

Utilizarea intr-o publicitate comparativa, de catre o persoana care publica reclama, a unui semn identic sau similar cu marca unui concurent poate constitui utilizare, in sensul art. 5, alin. (1) si (2), din Directiva 89/104/CEE.

Astfel, pe de o parte, art. 5, alin. (1) si (2). din Directiva 89/104/CEE. trebuie sa fie interpretat in sensul ca priveste utilizarea unui semn identic sau similar cu marca pentru produse comercializate sau pentru servicii furnizate de catre tert


^[33]


. In consecinta, utilizarea de catre persoana care publica reclama, intr-o publicitate comparativa, a unui semn identic sau similar cu marca unui concurent, in vederea identificarii produselor sau a serviciilor oferite de acesta din urma, se analizeaza ca fiind o utilizare chiar pentru produsele sau serviciile persoanei care publica reclama, in sensul art. 5, alin. (1) si (2), din Directiva 89/104/CEE. In consecinta, o astfel de utilizare poate fi interzisa in temeiul dispozitiilor mentionate, daca este cazul.

In vederea stabilirii unei compatibilitati intre protectia marcilor inregistrate si utilizarea publicitatii comparative, art. 5, alin. (1) si (2), din Directiva 89/104/CEE, si art. 3a, alin. (1), din Directiva 84/450/CEE, trebuie interpretate in sensul ca titularul unei marci inregistrate nu este indreptatit sa interzica utilizarea de catre un tert a unui semn identic sau similar cu marca sa, intr-o publicitate comparativa, care indeplineste toate conditiile pentru a fi permisa, conditii prevazute la art. 3a, alin. (1) mentionat.

Astfel, art. 5, alin. (1), lit. (b), din Directiva 89/104/CEE, nu are vocatie de aplicare decat daca, in considerarea identitatii sau a similitudinii atat a marcilor, cat si a produselor sau a serviciilor, exista un risc de confuzie in perceptia publicului


^[34]


. In consecinta, CJCE apreciaza ca trebuie sa se raspunda cu caracter introductiv ca art. 5, alin. (1) si (2), din Directiva 89/104/CEE, si art. 3a, alin. (1), din Directiva 84/450/CEE, trebuie interpretate in sensul ca
titularul unei marci inregistrate nu este indreptatit sa interzica utilizarea de catre un tert a unui semn identic sau similar cu marca sa, intr-o publicitate comparativa, care indeplineste toate conditiile pentru a fi permisa, prevazute la art. 3a, alin. (1) mentionat.

Cu toate acestea, atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 5, alin. (1), lit. (b), din Directiva 89/104/CEE, pentru a interzice utilizarea unui semn identic sau similar cu o marca inregistrata, publicitatea comparativa, in cadrul careia este utilizat acest semn, nu indeplineste conditia pentru a fi permisa, prevazuta la art. 3a, alin. (1), lit. (d), din Directiva 84/450/CEE.

1. Cu privire la prima intrebare, referitoare ia interpretarea art. 5, alin. (1), din Directiva 89/104/CEE

Este cert ca in actiunea principala H3G nu a utilizat marcile constand in imaginea unor bule, astfel cum au fost inregistrate de catre O2 si O2 (UK), ci un semn similar cu aceste marci.

Art. 5, alin. (1), lit. (a), din Directiva 89/104/CEE, se aplica doar in ipoteza utilizarii unui semn identic cu marca, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este inregistrata.

Dupa cum rezulta din jurisprudenta Curtii


^[35]


, titularul unei marci inregistrate poate interzice utilizarea de catre un tert a unui semn identic sau similar cu marca sa, in aplicarea art. 5, alin. (1), lit. (b), din Directiva 89/104/CEE, numai daca sunt indeplinite urmatoarele patru conditii:

1. utilizarea sa aiba loc in cadrul comertului;
2. utilizarea sa aiba loc fara consimtamantul titularului marcii;
3. utilizarea sa aiba loc pentru produse si servicii identice sau similare cu cele pentru

care a fost inregistrata marca, si

4. utilizarea sa aduca atingere sau sa fie susceptibila de a aduce atingere functiei esentiale a marcii, care este de a garanta consumatorilor provenienta produselor sau a serviciilor, ca urmare a unui risc de confuzie in perceptia publicului.

Pe de alta parte, potrivit unei jurisprudente constante, constituie risc de confuzie in sensul acestei dispozitii riscul ca publicul sa creada ca produsele sau serviciile in cauza provin de la aceeasi intreprindere sau, eventual, de la intreprinderi legate din punct de vedere economic


^[36]


. Astfel, utilizarea unui semn identic sau similar cu marca, ce genereaza un risc de confuzie in perceptia publicului, aduce atingere sau poate aduce atingere functiei esentiale a marcii.

Nu se contesta faptul ca in actiunea principala utilizarea de catre H3G a semnului similar cu marcile constand in imaginea unor bule a avut loc in contextul unei activitati comerciale care vizeaza un avantaj economic, si nu in domeniul privat. In consecinta, acest semn a fost utilizat in cadrul comertului


^[37]


. Este, de asemenea, cert ca H3G a utilizat semnul mentionat fara consimtamantul O2 si O2 (UK), titulare ale marcilor constand in imaginea unor bule. In plus, este vorba despre o utilizare pentru servicii identice cu cele pentru care au fost inregistrate marcile mentionate.

In schimb, trebuie observat ca, potrivit propriilor constatari ale instantei de trimitere, utilizarea de catre H3G in publicitatea in litigiu a imaginilor unor bule similare cu marcile constand in imaginea unor bule nu a creat un risc de confuzie in perceptia consumatorilor. Astfel, in ansamblu, publicitatea in litigiu nu era inselatoare si, in special, nu sugera existenta vreunei legaturi comerciale intre O2 si O2 (UK), pe de o parte, si H3G, pe de alta parte.

In aceste conditii, in vederea aprecierii faptului daca titularul marcii inregistrate este indreptatit sa se opuna acestei utilizari specifice, CJCE apreciaza ca examinarea trebuie limitata la imprejurarile ce caracterizeaza utilizarea respectiva, fara a fi necesar sa se stabileasca daca o alta utilizare a aceluiasi semn, care intervine in alte imprejurari, ar putea crea, de asemenea, un risc de confuzie.

In consecinta, CJCE considera ca in actiunea principala nu este indeplinita a patra conditie impusa, pentru ca titularul unei marci inregistrate sa fie autorizat sa interzica utilizarea unui semn similar cu marca sa, pentru produse sau servicii identice ori similare cu cele pentru care este inregistrata marca respectiva.

Astfel, CJCE a raspuns la prima intrebare preliminara, ca art. 5, alin. (1), lit. (b), din Directiva 89/104/CEE, trebuie interpretat in sensul ca titularul unei marci inregistrate nu este indreptatit sa interzica utilizarea de catre un tert, intr-o publicitate comparativa, a unui semn similar cu aceasta marca, pentru produse sau servicii identice ori similare cu cele pentru care a fost inregistrata marca respectiva, atunci cand aceasta utilizare nu creeaza un risc de confuzie in perceptia publicului, si acest lucru independent de faptul ca publicitatea comparativa mentionata indeplineste sau nu indeplineste conditiile pentru a fi permisa, prevazute la art. 3a, din Directiva 84/450/CEE.

2. Cu privire la a doua si a treia intrebare, referitoare la interpretarea art. 3a, alin. (1), din Directiva 84/450/CEE, in ipoteza in care Curtea ar raspunde afirmativ la prima intrebare preliminara

Fata de raspunsul oferit la prima intrebare preliminara, CJCE considera ca nu este necesar sa se analizeze cea de a doua si cea de a treia intrebare preliminara.

 

 

 

 

Actiune in anulare. Cotitulari ai m arcii. Interes

9

Legea nr. 84/1998, art. 35, art. 48

Faptul ca asupra marcii pretins prejudiciate nu exista un singur titular, ci mai multi, nu face ca actiunea unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra ca dreptul sau asupra marcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui cotitular, sa fie lipsita de interes.

Calitatea reclamantei de titulara a unei marci inregistrate confera, asadar, acesteia dreptul exclusiv de a se bucura de marca, pentru produsele pentru care a fost inregistrata, drept prevazut expres in art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.

Unul dintre mijloacele de aparare a drepturilor conferite de marca este si actiunea in anularea unei marci identice sau similare, in conditiile si pentru motivele prevazute de art. 48 al Legii nr. 84/1998.

Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 5419 din 3 iulie 2007

Prin actiunea inregistrata la 25 aprilie 2005, reclamanta S.C. Farmec S.A. a chemat in judecata pe paratii S.C. Gerovital Cosmetics S.A. si O.S.I.M., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa anuleze certificatul de inregistrare a marcii Gerovital combinata cu element figurativ, nr. 36441 din 24 februarie 1998 pentru produse din clasele 3 si 42.

Prin sentinta civila nr. 1514 din 21 decembrie 2005, Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila, a admis exceptia lipsei de interes a reclamantei in formularea actiunii si a respins-o.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamanta este titulara marcii combinate Gerovital H3 cu specimen de semnatura Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 si cu durata de protectie pana in anul 2011, pentru produse din clasa 3, si anume: crema grasa, crema semigrasa si emulsie de corp, toate continand novocaina.

In acelasi timp, reclamanta nu mai are in prezent dreptul de a produce si comercializa aceste produse, asa dupa cum rezulta din art. 6 al Legii nr. 178/2000 coroborat cu Ordinul nr. 1301/2002 al Ministrului Sanatatii si Familiei, care interzic utilizarea novocainei in componenta produselor pentru care reclamanta detine protectie.

Prin urmare, desi titulara a unei marci, reclamanta nu mai are dreptul a de a produce produsele pentru care a fost inregistrata marca, protectia asupra marcii incetand astfel, ceea ce inseamna ca reclamanta nu ar putea obtine niciun folos practic din anularea inregistrarii marcii paratei, despre care pretinde ca o prejudiciaza.

Prin decizia civila nr. 194 din 13 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, a admis apelul declarat de reclamanta, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la acelasi tribunal.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:

Cata vreme reclamanta are calitatea de titulara a marcii combinate Gerovital H3 cu specimen de semnatura Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 si cu durata de protectie pana in anul 2011, are si drepturile conferite de art. 35 din Legea nr. 84/1998.

Modul in care tribunalul a apreciat asupra interesului reclamantei in formularea cererii de chemare in judecata, prin raportare la componenta produselor protejate prin marca acesteia, constituie mai degraba o analiza de fond.

Impotriva deciziei a declarat recurs parata, criticand-o sub mai multe aspecte, din care unele vizeaza insusi fondul cauzei.

Astfel, recurenta sustine ca produsele protejate de marca reclamantei si cele protejate de marca sa, a carei anulare se cere, sunt complet diferite.

De asemenea, sustine ca nu exista niciun risc de confuzie intre cele doua marci, nefiind aplicabile dispozitiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, ci cele ale lit. e) din acelasi articol.

Asemenea critici nu pot fi supuse atentiei in acest stadiu procesual, deoarece fondul cauzei nu a fost antamat pana in prezent, cauza fiind solutionata in temeiul unei exceptii procesuale.

Referitor la modul de solutionare a exceptiei, recurenta sustine ca:

Marca in litigiu a apartinut timp de 22 de ani Centralei Industriale de Medicamente, Cosmetice, Coloranti si Lacuri - IMEDICO.

Printr-un contract de cesiune, parata a dobandit dreptul asupra marcii pentru un numar de 14 produse care contin novocaina sau derivati de hidroliza ai acesteia, reclamanta a dobandit dreptul asupra marcii pentru un numar de 3 produse care contin novocaina, iar S.C. Sicomed S.A. a dobandit dreptul asupra marcii pentru producerea de medicamente.

Asadar, reclamanta nu este singura titulara a marcii despre care se pretinde ca a fost prejudiciata prin inregistrarea de catre parata a unei marci similare.

In calitate de cotitulara a marcii, parata are dreptul de a se bucura de drepturile conferite de aceasta, inclusiv de dreptul de a folosi un semn identic sau similar cu marca in activitatea sa comerciala.

Pe de alta parte, art. 35 al Legii nr. 84/1998 nu a fost niciodata invocat de reclamanta, actiunea in anularea marcii fiind intemeiata pe dispozitiile art. 48 din lege.

In ceea ce priveste interesul reclamantei de a promova actiunea, acesta trebuie nu doar aratat, ci si dovedit, si, de asemenea, trebuie sa fie legitim, nascut si actual, personal si direct.

Aceste conditii nu sunt intrunite in cauza, deoarece, asa cum corect a retinut tribunalul, reclamanta nu mai are dreptul de a comercializa produsele pentru care are protejata marca.

Recursul este, intr-adevar, nefondat si a fost respins pentru urmatoarele considerente:

Faptul ca asupra marcii pretins prejudiciate nu exista un singur titular, ci mai multi, nu face ca actiunea unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra ca dreptul sau asupra marcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui cotitular, sa fie lipsita de interes.

Calitatea reclamantei de titulara a unei marci inregistrate confera, asadar, acesteia dreptul exclusiv de a se bucura de marca, pentru produsele pentru care a fost inregistrata, drept prevazut expres in art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, cum corect a retinut Curtea de Apel.

Unul dintre mijloacele de aparare a drepturilor conferite de marca este si actiunea in anularea unei marci identice sau similare, in conditiile si pentru motivele prevazute de art. 48 al Legii nr. 84/1998.

Indicarea textului de lege care recunoaste reclamantei dreptul asupra propriei marci nu poate in niciun caz sa atraga nelegalitatea hotararii si nici nu reprezinta o schimbare a temeiului de drept al actiunii deduse judecatii.

Referitor la indreptatirea reclamantei de a mai produce acele produse pentru care a obtinut protectia marcii, intr-o componenta chimica sau alta, acestea sunt aspecte care exced obiectului pricinii deduse judecatii si pentru lamurirea carora nici cadrul procesual nu este cel adecvat.

Chiar daca acest aspect ar fi necontestat, el nu este relevant pentru stabilirea interesului reclamantei in promovarea actiunii, deoarece, in principiu, nimic nu impiedica pe titularul unei marci sa-si extinda obiectul de activitate si, in consecinta, aria produselor si serviciilor protejate, cata vreme nu incalca alte drepturi de proprietate intelectuala legal protejate ori conventiile la care este parte.

In ceea ce priveste afirmatia recurentei potrivit careia, in calitate de cotitulara a marcii combinate Gerovital H3 cu specimen de semnatura Prof. Dr. Ana Aslan, are dreptul de a se bucura de dreptul conferit prin inregistrare, inclusiv de acela de a utiliza un semn identic sau similar, aceasta urmeaza sa faca obiect de analiza cu ocazia rejudecarii cauzei, deoarece priveste chiar fondul chestiunii litigioase dintre parti.

Astfel, numai cu ocazia judecarii fondului se va putea verifica, dupa caz, daca parata a avea dreptul sa inregistreze marca Gerovital, respectiv daca aceasta inregistrare este susceptibila sa aduca atingere drepturilor reclamantei asupra marcii anterioare, in conditiile art. 48 cu referire la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Avand in vedere ca decizia atacata este legala, Inalta Curte a mentinut-o si a respins recursul ca nefondat.

 

 

 

 

 

Actiune in contrafacere. Produse identice.

9

Semn similar cu marca

Legea nr. 84/1998, art. 35

Articolul 35 din Legea nr. 84/1998 confera titularului unei marci dreptul de a cere instantei sa interzica tertilor folosirea in activitatea lor comerciala a unui semn asemanator cu marca, de natura sa produca in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul.

Textul nu impune insa ca semnul folosit de tert sa fie protejat ca marca, in patrimoniul reclamantului, ci ca prin asemanarea cu marca al carei titular este reclamantul, sa existe riscul inducerii in eroare a consumatorului mediu.

Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 1862 din 27 februarie 2007

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a IV-a civila, reclamanta A.S. A.G. a chemat in judecata pe parata S.C. E.A.I.E.C. SRL, solicitand sa se constate ca parata a incalcat dreptul reclamantei de folosire exclusiva a marcii „adidas”, obligarea acesteia la incetarea imediata a activitatilor de import, export, stocare, distribuire, vanzare sau a oricaror altor activitati de comercializare a produselor ce poarta in mod ilegal marcile adidas.

In motivarea cererii, s-a aratat ca Biroul Vamal Constanta Sud a retinut marfuri contrafacute importate de parata. Au fost incalcate marcile nr. 414034, constand in reprezentarea grafica a unui echipament sportiv ce are reproduse pe vipusca pantalonilor si a bluzei trei dungi paralele si echidistante, si marca 300806, constand in reprezentarea grafica a trei linii paralele drepte.

Prin sentinta civila nr. 1277 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila, a respins actiunea ca nefondata.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca din simpla vizualizare a produselor se poate observa faptul ca marca adidas nu poate fi confundata cu reprezentarea grafica ce apare pe produsul importat si nu poate produce perceptiei publicului un risc de confuzie.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat in tot sentinta tribunalului si a admis actiunea astfel cum a fost formulata.

In considerentele hotararii sale, instanta de apel a aratat ca art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 sanctioneaza atat contrafacerea propriu-zisa, adica reproducerea identica sau cvasi-identica a unei marci protejate, cat si contrafacerea deghizata sub forma imitarii prin reproducerea trasaturilor esentiale ale marcii uzurpate.

Produsele importate de parata, desi identice cu cele pentru care marcile protejate au fost inregistrate, nu poarta o reproducere identica sau cvasi-identica a marcilor pentru care reclamanta beneficiaza de protectie, astfel incat, neexistand un caz de contrafacere propriu-zisa, instanta a analizat pretinsa contrafacere deghizata, imitarea prin reproducerea trasaturilor esentiale ale marcilor protejate, prin verificarea riscului de confuzie, deoarece scopul urmarit prin imitatie, ca act de contrafacere, este inducerea in eroare a consumatorilor pe baza asemanarilor de ansamblu.

Instanta a avut in vedere ca riscul de confuzie se apreciaza prin raportare la consumatorul obisnuit al categoriei de produse in cauza, ca marca este perceputa in ansamblul ei si ca rareori exista pentru consumator posibilitatea de a face o comparatie directa intre diferite marci, motiv pentru care se acorda incredere imaginii, uneori imperfecte, pe care acesta o pastreaza in memorie in legatura cu marca respectiva.

In cauza, atat marcile pentru care reclamanta se bucura de protectie cat si semnul folosit de parata sunt utilizate pentru produse identice, si anume echipamente sportive. Din punct de vedere grafic, atat marcile cat si semnul utilizat constau in trei dungi. In cazul marcilor protejate, aceste dungi sunt de aceeasi culoare, care este in contrast cu culoarea imbracamintei, sunt amplasate de-a lungul bratelor, pe partea din exterior a manecii si de-a lungul bratelor, de la centura pe partea de jos a pantalonului, in pozitie verticala si simetric de-o parte si de alta a imbracamintei.

Imprejurarea ca dungile aplicate pe produsele importate de parata nu sunt echidistante pe toata lungimea lor este un element greu sesizabil chiar la o cercetare atenta a semnului, dupa cum este lipsit de distinctivitate semnul sagetii existent la capatul dungilor, fata de imaginea de ansamblu pe care consumatorul o are la achizitionarea unui produs.

Impotriva acestei hotarari parata a declarat recurs, criticile vizand urmatoarele aspecte:

Instanta de apel a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al cererii de chemare in judecata prin care s-a solicitat sa se constate ca s-a incalcat dreptul de folosire exclusiva ce apartine titularului marcilor 414034 si 300806, care este reclamanta.

Hotararea este nelegala pentru ca cele trei linii paralele, echidistante la pornire, de culori diferite, care se intind pe 2/3 din suprafata de dispunere si care au terminatii in forma de sageata, nu sunt protejate, fapt recunoscut chiar de reclamanta, astfel incat nu exista temeiul legal al protectiei date de marca inregistrata.

S-au incalcat dispozitiile art. 35 din Legea nr. 84/1998 pentru ca numai titularul marcii poate introduce o cerere intemeiata pe acest text. Or, reclamanta nu are o marca inregistrata cu elementul figurativ care apare pe produsele importate de parata.

Analizand hotararea atacata, in limitele criticilor formulate prin motivele de recurs si in raport de dovezile administrate inaintea instantelor de fond, Inalta Curte a apreciat ca recursul nu este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Conform art. 304 pct. 8 C.proc.civ., modificarea unei hotarari se poate cere atunci cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

Textul are in vedere actul juridic civil, ca manifestare de vointa savarsita cu scopul de a produce efecte juridice, si nicidecum actul de procedura a carui neregularitate poate atrage casarea in conditiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ.

Instanta de apel a analizat comparativ marcile figurative invocate prin cererea de chemare in judecata, cu semnul folosit pe produsele importate de parata.

A analizat, asadar, legalitatea sentintei in raport cu obiectul cererii de chemare in judecata, nefiind retinute aspecte noi, care sa aiba natura unor cereri noi in apel. Prin cererea de chemare in judecata nu s-a solicitat sa se constate contrafacerea marcii verbale adidas, ci s-a solicitat sa se constate incalcarea dreptului reclamantei la folosirea exclusiva a marcilor figurative, constand in trei dungi paralele, verticale si echidistante, aplicate pe vipusca pantalonilor de sport si pe bluza. Instanta de apel a analizat marca figurativa al carei titular este reclamanta si nu marca verbala adidas - apartinand aceluiasi titular - astfel incat sa se considere ca ar fi schimbat obiectul dedus judecatii.

Articolul 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 confera titularului unei marci dreptul de a cere instantei sa interzica tertilor folosirea in activitatea lor comerciala a unui semn asemanator cu marca, de natura sa produca in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul.

Textul nu impune, pentru temeinicia actiunii in contrafacere, ca semnul folosit de tert sa fie protejat ca marca, in patrimoniul reclamantului, ci este suficient ca prin asemanarea cu marca al carei titular este reclamantul, sa existe riscul inducerii in eroare a consumatorului mediu.

Or, reclamanta a inregistrat marca cu element figurativ constand in trei dungi, echidistante, paralele, separate prin doua intervale si care sunt amplasate de-a lungul manecii, in exterior, si pe pantalon, de la centura pana in partea de jos. In mod corect instanta de apel a apreciat ca intre culorile dungilor de pe produsele importate de parata nu exista un contrast suficient de puternic. In aceste conditii, sectorul tinta al publicului nu vede prezenta elementului culoare a dungilor ca pe o sugestie a anumitor calitati, ci ca pe o indicatie a originii lor, existand riscul de confuzie.

Pe de alta parte, modul in care publicul vizat percepe o marca este influentat de nivelul de atentie al consumatorului mediu. Nivelul de atentie acordat de consumatorul mediu culorilor unei marci notorii nu este ridicat, pentru ca el este obisnuit cu elementul dominant care, in speta, il constituie forma.

Tocmai de aceea, faptul ca semnul aplicat pe produsele importate de parata are in partea de jos o sageata nu atrage distinctivitatea sa, fata de imaginea de ansamblu in care elementul dominant il constituie dungile.

Avand in vedere cele mai sus aratate, Inalta Curte a respins recursul ca nefondat.

 

 

 

 

Actiune in anulare. Cotitulari ai m arcii. Interes

9

Legea nr. 84/1998, art. 35, art. 48

Faptul ca asupra marcii pretins prejudiciate nu exista un singur titular, ci mai multi, nu face ca actiunea unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra ca dreptul sau asupra marcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui cotitular, sa fie lipsita de interes.

Calitatea reclamantei de titulara a unei marci inregistrate confera, asadar, acesteia dreptul exclusiv de a se bucura de marca, pentru produsele pentru care a fost inregistrata, drept prevazut expres in art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.

Unul dintre mijloacele de aparare a drepturilor conferite de marca este si actiunea in anularea unei marci identice sau similare, in conditiile si pentru motivele prevazute de art. 48 al Legii nr. 84/1998.

Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 5419 din 3 iulie 2007

Prin actiunea inregistrata la 25 aprilie 2005, reclamanta S.C. Farmec S.A. a chemat in judecata pe paratii S.C. Gerovital Cosmetics S.A. si O.S.I.M., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa anuleze certificatul de inregistrare a marcii Gerovital combinata cu element figurativ, nr. 36441 din 24 februarie 1998 pentru produse din clasele 3 si 42.

Prin sentinta civila nr. 1514 din 21 decembrie 2005, Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila, a admis exceptia lipsei de interes a reclamantei in formularea actiunii si a respins-o.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamanta este titulara marcii combinate Gerovital H3 cu specimen de semnatura Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 si cu durata de protectie pana in anul 2011, pentru produse din clasa 3, si anume: crema grasa, crema semigrasa si emulsie de corp, toate continand novocaina.

In acelasi timp, reclamanta nu mai are in prezent dreptul de a produce si comercializa aceste produse, asa dupa cum rezulta din art. 6 al Legii nr. 178/2000 coroborat cu Ordinul nr. 1301/2002 al Ministrului Sanatatii si Familiei, care interzic utilizarea novocainei in componenta produselor pentru care reclamanta detine protectie.

Prin urmare, desi titulara a unei marci, reclamanta nu mai are dreptul a de a produce produsele pentru care a fost inregistrata marca, protectia asupra marcii incetand astfel, ceea ce inseamna ca reclamanta nu ar putea obtine niciun folos practic din anularea inregistrarii marcii paratei, despre care pretinde ca o prejudiciaza.

Prin decizia civila nr. 194 din 13 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, a admis apelul declarat de reclamanta, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la acelasi tribunal.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:

Cata vreme reclamanta are calitatea de titulara a marcii combinate Gerovital H3 cu specimen de semnatura Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 si cu durata de protectie pana in anul 2011, are si drepturile conferite de art. 35 din Legea nr. 84/1998.

Modul in care tribunalul a apreciat asupra interesului reclamantei in formularea cererii de chemare in judecata, prin raportare la componenta produselor protejate prin marca acesteia, constituie mai degraba o analiza de fond.

Impotriva deciziei a declarat recurs parata, criticand-o sub mai multe aspecte, din care unele vizeaza insusi fondul cauzei.

Astfel, recurenta sustine ca produsele protejate de marca reclamantei si cele protejate de marca sa, a carei anulare se cere, sunt complet diferite.

De asemenea, sustine ca nu exista niciun risc de confuzie intre cele doua marci, nefiind aplicabile dispozitiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, ci cele ale lit. e) din acelasi articol.

Asemenea critici nu pot fi supuse atentiei in acest stadiu procesual, deoarece fondul cauzei nu a fost antamat pana in prezent, cauza fiind solutionata in temeiul unei exceptii procesuale.

Referitor la modul de solutionare a exceptiei, recurenta sustine ca:

Marca in litigiu a apartinut timp de 22 de ani Centralei Industriale de Medicamente, Cosmetice, Coloranti si Lacuri - IMEDICO.

Printr-un contract de cesiune, parata a dobandit dreptul asupra marcii pentru un numar de 14 produse care contin novocaina sau derivati de hidroliza ai acesteia, reclamanta a dobandit dreptul asupra marcii pentru un numar de 3 produse care contin novocaina, iar S.C. Sicomed S.A. a dobandit dreptul asupra marcii pentru producerea de medicamente.

Asadar, reclamanta nu este singura titulara a marcii despre care se pretinde ca a fost prejudiciata prin inregistrarea de catre parata a unei marci similare.

In calitate de cotitulara a marcii, parata are dreptul de a se bucura de drepturile conferite de aceasta, inclusiv de dreptul de a folosi un semn identic sau similar cu marca in activitatea sa comerciala.

Pe de alta parte, art. 35 al Legii nr. 84/1998 nu a fost niciodata invocat de reclamanta, actiunea in anularea marcii fiind intemeiata pe dispozitiile art. 48 din lege.

In ceea ce priveste interesul reclamantei de a promova actiunea, acesta trebuie nu doar aratat, ci si dovedit, si, de asemenea, trebuie sa fie legitim, nascut si actual, personal si direct.

Aceste conditii nu sunt intrunite in cauza, deoarece, asa cum corect a retinut tribunalul, reclamanta nu mai are dreptul de a comercializa produsele pentru care are protejata marca.

Recursul este, intr-adevar, nefondat si a fost respins pentru urmatoarele considerente:

Faptul ca asupra marcii pretins prejudiciate nu exista un singur titular, ci mai multi, nu face ca actiunea unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra ca dreptul sau asupra marcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui cotitular, sa fie lipsita de interes.

Calitatea reclamantei de titulara a unei marci inregistrate confera, asadar, acesteia dreptul exclusiv de a se bucura de marca, pentru produsele pentru care a fost inregistrata, drept prevazut expres in art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, cum corect a retinut Curtea de Apel.

Unul dintre mijloacele de aparare a drepturilor conferite de marca este si actiunea in anularea unei marci identice sau similare, in conditiile si pentru motivele prevazute de art. 48 al Legii nr. 84/1998.

Indicarea textului de lege care recunoaste reclamantei dreptul asupra propriei marci nu poate in niciun caz sa atraga nelegalitatea hotararii si nici nu reprezinta o schimbare a temeiului de drept al actiunii deduse judecatii.

Referitor la indreptatirea reclamantei de a mai produce acele produse pentru care a obtinut protectia marcii, intr-o componenta chimica sau alta, acestea sunt aspecte care exced obiectului pricinii deduse judecatii si pentru lamurirea carora nici cadrul procesual nu este cel adecvat.

Chiar daca acest aspect ar fi necontestat, el nu este relevant pentru stabilirea interesului reclamantei in promovarea actiunii, deoarece, in principiu, nimic nu impiedica pe titularul unei marci sa-si extinda obiectul de activitate si, in consecinta, aria produselor si serviciilor protejate, cata vreme nu incalca alte drepturi de proprietate intelectuala legal protejate ori conventiile la care este parte.

In ceea ce priveste afirmatia recurentei potrivit careia, in calitate de cotitulara a marcii combinate Gerovital H3 cu specimen de semnatura Prof. Dr. Ana Aslan, are dreptul de a se bucura de dreptul conferit prin inregistrare, inclusiv de acela de a utiliza un semn identic sau similar, aceasta urmeaza sa faca obiect de analiza cu ocazia rejudecarii cauzei, deoarece priveste chiar fondul chestiunii litigioase dintre parti.

Astfel, numai cu ocazia judecarii fondului se va putea verifica, dupa caz, daca parata a avea dreptul sa inregistreze marca Gerovital, respectiv daca aceasta inregistrare este susceptibila sa aduca atingere drepturilor reclamantei asupra marcii anterioare, in conditiile art. 48 cu referire la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Avand in vedere ca decizia atacata este legala, Inalta Curte a mentinut-o si a respins recursul ca nefondat.

 

 

 

 

Actiune in decadere din drepturile conferite de marca. Utilizare efectiva

Legea nr. 84/1998, art. 45-46

In conditiile in care, de la data inregistrarii marcii si pana la introducerea cererii de decadere, titularul marcii a efectuat numai acte de comert izolate, cu caracter pregatitor, in scopul aplicarii ulterioare a marcii pe produse, nu se poate retine o utilizare efectiva a marcii pentru produsele pentru care a inregistrat-o.

Faptul ca o alta persoana a constatat ca existenta marcii reprezinta un obstacol in inregistrarea propriei marci pentru produse identice sau similare si ca a intentat actiunea in decadere pentru eliminarea acestui obstacol, nu numai ca nu contravine legii, dar este tocmai remediul legal pentru situatia in care un titular inregistreaza o marca de baraj, pe care nu o foloseste efectiv in activitatea comerciala, dar care impiedica inregistrarea sau folosirea unui semn identic sau similar de catre alte persoane.

Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 4089 din 18 mai 2007

La 7 decembrie 2005, reclamanta S.C. E. S.R.L. a chemat in judecata pe parata

S.C. M.C.I. S.R.L., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna decaderea paratei din drepturile conferite de marca ELITE, pentru carne si produse din carne, clasa 29.

In motivare, reclamanta a aratat ca a depus la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci - O.S.I.M. - o cerere pentru inregistrarea marcii individuale combinate „Gustul desavarsit ELITE”, aceasta cerere fiind respinsa prin decizia nr. 213909/2005, motivat de faptul ca a fost identificata marca inregistrata anterior, MN 33188-E, pentru produse similare din clasa 29, a carei titulara este societatea parata.

Dar, sustine reclamanta, marca ELITE nu a fost niciodata utilizata pe teritoriul Romaniei, de catre parata, in ultimii 5 ani pentru produse din clasa 29, in special pentru carne si produse din carne. Societatea parata, titulara a marcii, se ocupa cu producerea de ambalaje - conform paginii de internet a acesteia - si nu a avut activitati in domeniul productiei de alimente in ultimii 5 de ani.

In drept, au fost invocate prevederile art. 45 si urm. si art. 50 din Legea nr. 84/1998, precum si Regula 32 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998.

Parata a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii si aratand ca, la data de 15 iulie 1997, a obtinut dreptul asupra marcii ELITE, prin inregistrare la O.S.I.M., sub nr. 033188, pentru produsele si serviciile din clasele 29, 35 si 39, iar de la data inregistrarii si pana in prezent, marca a fost utilizata efectiv pe teritoriul Romaniei, pentru toate categoriile de produse din clasa 29.

Prin incheierea pronuntata la data de 11 ianuarie 2006, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul sectiei comerciale a Tribunalului Bucuresti, la care a fost initial repartizata si reinregistrata pe rolul Sectiei a III-a civile a aceluiasi tribunal.

Parata a formulat cerere reconventionala, solicitand sa se interzica reclamantei comercializarea produselor cu semnul „Gustul Desavarsit ELITE”.

Prin sentinta civila nr. 776 din 7 iunie 2006, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila, a respins cererea de decadere din dreptul la marca.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca reclamanta este indreptatita sa formuleze actiune in decaderea din drepturi a paratei pentru ca cererea sa de inregistrare a marcii „Gustul desavarsit ELITE” a fost respinsa de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci intemeiat pe existenta marcii ELITE, anterior inregistrata de catre parata.

In raport de prevederile art. 47 din Legea nr. 84/1998, paratei ii revine obligatia de a dovedi folosirea marcii, si, sub acest aspect, s-a constatat ca parata a facut dovada folosirii efective a marcii, in mod public, in ultimii 5 ani, intelegand prin folosire efectiva o utilizare a marcii in activitatile comerciale obisnuite pentru produsele pentru care marca a fost inregistrata, in mod serios si cu finalitatea evidenta de prezervare a drepturilor exclusive asupra marcii.

Prin decizia civila nr. 776 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat in tot sentinta, a admis actiunea si a dispus decaderea paratei din drepturile cu privire la marca ELITE nr. 33188 in ceea ce priveste produsele din carne si preparate din carne, obligand-o, totodata, pe parata la plata sumei de 20,15 lei (RON) cheltuieli de judecata.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:

Critica referitoare la nelegalitatea sentintei apelate pentru incalcarea dispozitiilor art. 116 din Codul de procedura civila este nefondata.

Parata-intimata nu a depus, odata cu intampinarea, inscrisuri spre a-si sustine apararile formulate, situatie fata de care nu se poate retine neindeplinirea obligatiei reglementate prin art. 116 din Codul de procedura civila, in sensul necesitatii depunerii de exemplare suficiente spre a fi comunicate catre reclamanta.

In ceea ce priveste inscrisurile depuse ulterior, ca urmare a incuviintarii acestei probe de catre prima instanta, Curtea de Apel retine ca administrarea acestei probe s-a realizat chiar la termenul la care a fost incuviintata, termen la care reclamanta-apelanta nu a fost prezenta, desi fusese legal citata.

Potrivit art. 96 din Codul de procedura civila, „partea prezenta in instanta, in persoana sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedura si a inscrisurilor care i se comunica in sedinta. In acest caz, instanta poate incuviinta, la cerere, un termen pentru a lua cunostinta de acte”.

Astfel, in conformitate cu norma juridica enuntata, comunicarea de inscrisuri se face numai fata de partea prezenta in sedinta, intr-o astfel de situatie, respectiva parte fiind indreptatita sa solicite un nou termen pentru a lua cunostinta de inscrisurile astfel comunicate.

In conditiile in care reclamanta apelanta nu a fost prezenta la sedinta de judecata la care s-a administrat proba cu inscrisuri, nu exista obligatia instantei de a-i comunica acesteia inscrisuri prin corespondenta si nici dreptul corelativ al partii de a primi o astfel de comunicare in considerarea simplului fapt ca a formulat o solicitare in acest sens prin memoriul intitulat „raspuns la intampinare”.

Drepturile si obligatiile procesuale ale partilor sunt cele expres stabilite prin lege, iar exercitiul lor trebuie facut in sensul prevederilor art. 723, alin. (1) din Codul de procedura civila, respectiv „cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”, iar pretentia emisa de reclamanta, de a-i fi comunicate prin corespondenta inscrisurile ce s-au depus ulterior momentului depunerii intampinarii, constituie o extrapolare nejustificata si excesiva a prevederilor art. 116 si art. 96, care este in dezacord cu prevederile art. 723, alin. (1) din Codul de procedura civila.

In conditiile in care reclamanta apelanta a fost legal citata la judecata in fond a cauzei, iar propunerea si administrarea de probe s-a realizat in aceste conditii, in sedinta publica, au fost pe deplin respectate principiul contradictorialitatii si cel al dreptului la aparare, imprejurarea ca aceasta parte nu a fost prezenta la sedinta fiind efectul propriei optiuni asupra modului in care a inteles sa isi sustina actiunea promovata in justitie.

In ceea ce priveste fondul cauzei, Curtea de Apel a constatat fondate criticile reclamantei.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta S.C. E. S.R.L a solicitat decaderea paratei S.C. M.C.I. S.R.L. din drepturile conferite de marca ELITE pentru carne si produsele din carne, clasa 29, sustinand ca marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romaniei, in ultimii 5 ani, pentru aceasta subclasa.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, „dovada folosirii marcii incumba titularului acesteia si poate fi facuta prin orice mijloc de proba”.

Probele administrate de catre parata, constand in facturi si etichete, releva utilizarea marcii ELITE de catre parata pentru pasta de tomate, bulion si masline, iar nu pentru carne si produsele din carne din clasa 29, in legatura cu care reclamanta a formulat cererea de decadere.

De asemenea, contractul de prestari servicii nr. 50 din 20 februarie 2006 are ca obiect servicii in domeniul industrializarii pastei de tomate.

In raport de aceste probe, Curtea de Apel a constatat ca parata nu a probat faptul folosirii efective a marcii pentru carne si produsele din carne din clasa 29, sustinerile reclamantei sub acest aspect dovedindu-se intemeiate.

In ceea ce priveste facturile potrivit carora societatea parata ar fi cumparat „etichete mezeluri si carne marca ELITE” si „carne preambalata ELITE; carnati ELITE si salam ELITE”, Curtea a retinut ca acestea poarta data de 1 decembrie 2005 si, respectiv, 5 decembrie 2005.

Potrivit art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998, „titularul nu poate fi decazut din drepturile sale, daca in perioada de la expirarea duratei prevazute la art. 45, alin. (1), lit. a), pana la prezentarea cererii de decadere, marca a fost folosita efectiv. Totusi, daca inceperea sau reluarea folosirii marcii a avut loc cu 3 luni inainte de prezentarea in justitie a cererii de decadere, folosirea marcii nu va fi luata in considerare, daca pregatirile pentru inceperea sau reluarea folosirii marcii au intervenit numai dupa ce titularul a cunoscut intentia de prezentare a unei cereri de decadere”.

Or, nu numai ca cele doua facturi mentionate sunt intocmite cu doua si, respectiv, cinci zile inaintea datei la care cererea reclamantei de decadere a paratei din drepturile asupra marcii ELITE a fost inregistrata pe rolul instantei, dar ele releva acte pregatitoare de folosire a marcii pentru carne si produse din carne, constand in achizitionarea de etichete pentru astfel de produse si a unei cantitati relativ reduse de carne (150 kg), carnati si salam (300 si respectiv 350 bucati), iar nu o folosire efectiva a marcii ELITE in activitatea curenta.

De altfel, aceste acte pregatitoare nu s-au dovedit a fi fost urmate de alte acte de folosire propriu-zisa a marcii pentru produsele in discutie, desi perioada de timp scursa pana la solutionarea apelului a fost de peste un an.

Cat priveste apararea intimatei parate, in sensul ca aceasta ar avea intentia si vointa onesta de a-si prezerva drepturile exclusive asupra marcii ELITE pentru produsele din clasa 29 (carne si produse din carne), Curtea de Apel a considerat ca nu poate fi retinuta, in conditiile in care numai actele de folosire efectiva, in activitatea obisnuita a titularului, sunt de natura a-l pune pe acesta la adapost de sanctiunea decaderii prevazute de art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998. Prezervarea marcii pentru considerente ce ar tine de buna-credinta, de vointa onesta si de eventuale proiecte de dezvoltare ori diversificare a activitatii titularului ar constitui o restrangere nejustificata a drepturilor tertilor ce ar dori sa isi aproprieze aceeasi marca pentru produse/servicii ce sunt de actualitate.

Concluzionand, Curtea de Apel a retinut ca marca ELITE - pentru care parata are calitate de titular pentru clasele 29, 35 si 39 conform certificatului de inregistrare a marcii nr. 33188, eliberat de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci - nu a fost efectiv folosita de catre parata pentru carne si produsele din carne din clasa 29, situatie fata de care, potrivit dispozitiilor art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998, cererea reclamantei de decadere a paratei din drepturile conferite de aceasta marca pentru produsele mentionate este intemeiata.

Impotriva deciziei a declarat recurs parata, solicitand admiterea recursului, modificarea in parte a deciziei, numai in ceea ce priveste solutia data motivului referitor la fondul cauzei si respingerea cererii de decadere din drepturile conferite de marca.

In dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta sustine ca instanta de apel nu a aplicat corect dispozitiile art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998, nesocotind atat litera, cat si spiritul legii.

Referitor la litera legii, recurenta arata ca instanta de apel, desi a retinut in considerente ca facturile prin care parata a comercializat carne preambalata, carnati si salam sub marca ELITE, au fost intocmite cu 2 zile si respectiv 5 zile inainte de data inregistrarii reclamantei pe rolul instantei, iar factura din data de 24 decembrie a ignorat-o complet, nu a tinut seama de faptul ca parata a folosit marca inainte de a cunoaste intentia reclamantei de a o actiona in judecata, din moment ce actiunea nici nu fusese depusa la instanta.

Recurenta sustine ca toate cele trei facturi dovedesc faptul ca a achizitionat carne si produse din carne, folosind pentru aceasta marca ELITE, ceea ce face inaplicabile dispozitiile art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998.

In opinia recurentei, a fost incalcat si spiritul legii, care urmareste sa protejeze pe titularul marcii si buna sa credinta.

Folosirea serioasa, reala si neechivoca a marcii sunt probleme de fapt, supuse liberei aprecieri a judecatorilor, care, analizand circumstantele proprii cauzei, trebuie sa constate ca folosirea marcii are ca obiect sa creeze sau sa conserve un debuseu pentru produsele marcate si ca nu vizeaza simpla detinere a dreptului la marca.

Recurenta sustine ca a dovedit cu inscrisurile administrate in cauza ca a folosit marca ELITE pentru produse din clasa 29, inclusiv carne si produse din carne, in planul sau de afaceri fiind prevazuta extinderea activitatii, pe care decaderea din dreptul la marca ar afecta-o grav.

Recursul este nefondat si a fost respins pentru urmatoarele considerente:

Curtea de Apel a retinut, ca situatie de fapt, ca in perioada de protectie a marcii ELITE nr. 33188, reclamanta nu a folosit aceasta marca pentru carne si preparate din carne decat prin mentionarea sa in facturile din data de 1 decembrie 2005 si 5 decembrie 2005, in conditiile in care cererea de decadere s-a inregistrat la data de 7 decembrie 2005 si ca cele doua facturi releva numai acte pregatitoare de folosire a marcii, constand in achizitionarea de etichete, neurmate de acte propriu-zise de folosire a marcii pentru produsele in discutie.

La aceasta situatie de fapt, Curtea de Apel a aplicat corect dispozitiile art. 45, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 84/1998, ca si pe cele ale art. 46, alin. (2) din aceeasi lege, despre care recurenta pretinde ca au fost gresit aplicate.

Astfel, potrivit textului de lege mentionat, titularul nu poate fi decazut din drepturile sale daca in perioada de la expirarea duratei prevazute la art. 45, alin. (1), lit. a) - adica a celor 5 ani de nefolosire neintrerupta a marcii - si pana la prezentarea cererii de decadere, marca a fost folosita efectiv.

In continuare, textul prevede ca, daca inceperea sau reluarea folosirii marcii a avut loc cu trei luni inainte de prezentarea in justitie a cererii de decadere, folosirea marcii nu va fi luata in considerare, daca pregatirile pentru inceperea sau reluarea folosirii au intervenit numai dupa ce titularul a cunoscut intentia de prezentare a unei cereri de decadere.

In speta, recurenta solicita a se face aplicarea dispozitiilor art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998, ceea ce inseamna ca nu contesta ca perioada de 5 ani de nefolosire efectiva a marcii pentru carne si preparate din carne s-a implinit, dar considera ca inceperea folosirii marcii, ca urmare a extinderii activitatii sale comerciale, intruneste cerintele textului de lege mentionat, pentru a paraliza cererea reclamantei privind decaderea din dreptul la marca.

Pentru ca aceasta aparare a paratei sa poata fi primita, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

1. Actele de incepere a folosirii marcii - niciodata nesustinandu-se ca ar fi vorba despre o reluare - sa fie anterioare cu cel putin trei luni datei de inregistrare a cererii de decadere sau, in cazul in care se situeaza in intervalul de trei luni premergatoare intentarii actiunii, pregatirile pentru inceperea folosirii sa nu fi intervenit dupa ce titularul a luat cunostinta despre intentia de intentare a actiunii.

In cauza dedusa judecatii, parata se afla in cea de-a doua ipoteza, in sensul ca actele de folosire a marcii de care se prevaleaza se situeaza in perioada de trei luni anterioara cererii de chemare in judecata.

Sub acest aspect, desi Curtea de Apel a observat ca cele doua facturi au fost intocmite cu doua si, respectiv, cinci zile inainte de introducerea actiunii, nu le-a inlaturat pe considerentul ca parata le-ar fi intocmit stiind despre intentia reclamantei de a solicita decaderea, ci le-a analizat sub aspectul concludentei lor in solutionarea litigiului.

Prin urmare, sustinerea din recurs a paratei, conform careia la data intocmirii celor doua facturi nu avea cunostinta despre intentia reclamantei de a o chema in judecata nu are nicio relevanta.

Nici faptul ca parata ar mai fi atasat la dosar o factura din data de 24 decembrie 2005, iar instanta de apel nu a luat-o in considerare, nu este in masura sa atraga nelegalitatea hotararii, cata vreme acest pretins act de folosire a marcii se situeaza in timp dupa data introducerii actiunii, neintrand sub incidenta dispozitiilor art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998.

2. Si in cazul inceperii sau reluarii folosirii marcii, trebuie sa fie indeplinita conditia prevazuta in art. 45, alin. (1), lit. a), pentru a impiedica decaderea titularului din dreptul la marca, adica actele indeplinite de titular sa fie acte de folosire efectiva a marcii.

In acest sens, parata trebuia sa faca dovada ca in perioada premergatoare intentarii actiunii a inceput sa foloseasca efectiv marca ELITE, pentru carne si preparate din carne.

Din aceasta perspectiva, analiza probelor administrate si stabilirea situatiei de fapt sunt atributul instantelor de fond, instanta de recurs neavand posibilitatea de a verifica decat legalitatea hotararii atacate, prin prisma motivelor expres si limitativ prevazute de art. 304, pct. 1-9 din Codul de procedura civila, nu si de a reanaliza probele in scopul reevaluarii situatiei de fapt retinute in fazele procesuale anterioare.

In speta, Curtea de Apel a constatat ca numai doua din inscrisurile depuse la dosar de parata au legatura cu activitatea acesteia de comercializare a unor preparate din carne si ca reprezinta numai acte pregatitoare ale unei asemenea activitati, cata vreme ele nu dovedesc decat achizitionarea unor etichete susceptibile a fi aplicate pe produse, dar in legatura cu care nu s-a dovedit ca au si fost comercializate sub marca ELITE.

In conditiile in care, de la data inregistrarii marcii si pana la introducerea cererii de decadere, titularul a efectuat numai doua acte de comert izolate, cu caracter pregatitor, in scopul aplicarii ulterioare a marcii ELITE pe produse, corect a stabilit Curtea de Apel ca parata nu a folosit efectiv marca in legatura cu o parte a produselor pentru care a inregistrat-o, respectiv pentru carne si preparate din carne.

Faptul ca reclamanta a constatat ca existenta marcii paratei reprezinta un obstacol in inregistrarea propriei marci pentru produse identice sau similare si ca a intentat actiunea in decadere pentru eliminarea acestui obstacol nu numai ca nu contravine legii, dar este tocmai remediul legal pentru situatia in care un titular inregistreaza o marca de baraj, pe care nu o foloseste efectiv in activitatea comerciala, dar care impiedica inregistrarea sau folosirea unui semn identic sau similar de catre alte persoane.

Pentru toate aceste considerente, Inalta Curte a constatat ca decizia Curtii de Apel este legala si, in baza art. 312 din Codul de procedura civila, a mentinut-o, respingand recursul ca nefondat.

Nota. Desi nu a facut obiectul recursului, motivarea data de Curtea de Apel cu privire la comunicarea inscrisurilor catre partea lipsa este in dezacord cu prevederile art. 96 si ale art. 116 din Codul de procedura civila.