Intinderea prejudiciului pentru care poate fi instituita raspunderea prevazuta de dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Neincasarea unor creante detinute de debitor.

 

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, art.138

 

Pentru a fi angajata  raspunderea membrilor  organelor de conducere in temeiul dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei trebuie indeplinite cumulativ  conditiile raspunderii civile delictuale , respectiv  existenta faptei ilicite , prejudiciul , raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu  si vinovatia.

In ceea ce priveste prejudiciul, persoanele raspunzatoare nu pot fi obligate sa plateasca mai mult decat pasivul debitoarei care a ramas neacoperit.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 3140 din 22 noiembrie 2011.

 

Lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a raspunderii personale a fostului administrator al SC N. SRL -  D. D.,  pentru intreg pasivul debitoarei in suma de 44.045 lei.

In motivarea cererii, lichidatorul judiciar a invederat instantei ca ajungerea debitoarei in stare de insolventa a fost cauzata de fapta culpabila a fostului administrator D. D., care si-a exercitat mandatul cu incalcarea indatoririlor legale referitoare la organizarea contabilitatii si la buna administrare a activelor acesteia, ducand persoana juridica la incetarea platilor, motivat de lipsa lichiditatilor. Potrivit balantei incheiate la 31.12.2009 debitoarea inregistra active constand in imobilizari corporale  de 75.547 lei, stocuri de 5.667 lei si lichiditati in suma de 189 lei, precum si creante nerecuperate in suma de 17.988 lei.

S-a aratat ca singura persoana care se face vinovata de ajungerea debitoarei in stare de insolventa este administratorul, care nu a predat lichidatorului judiciar disponibilitatile banesti, nu a facut demersuri in vederea recuperarii creantelor in valoare de 17.988 lei  si nici pentru achitarea datoriilor societatii comerciale. Desi notificat, fostul administrator nu a predat practicianului in insolventa si nici nu a depus la dosarul cauzei actele si documentele financiar contabile, ceea ce inseamna ca a tinut o contabilitate fictiva si a ascuns o parte din activul persoanei juridice.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a , d din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinta nr. 968/28 septembrie 2011 tribunalul a admis cererea, dispunand ca pasivul debitoarei in suma de 44.045 lei sa fie suportat de fostul administrator social - D. D.

Judecatorul-sindic a retinut ca debitoarea inregistreaza creante totale in suma de 44.045 lei. Societatea debitoare a fost infiintata in anul 2008, avand ca asociat unic si administrator pe D. D., asa cum rezulta din certificatul emis la 04.08.2010 de catre Oficiul Registrului Comertului.

Societatea comerciala a fost administrata in toata perioada in care a functionat de catre parat, iar ajungerea acesteia in stare de insolventa a fost cauzata de activitatile culpabile ale fostului administrator, care si-a exercitat mandatul cu incalcarea indatoririlor legale referitoare la organizarea contabilitatii si la buna administrare a activelor societatii. Desi la momentul inceperii operatiunilor de lichidare in averea debitoarei nu s-au mai identificat bunuri mobile, imobile sau lichiditati, din balanta contabila intocmita la 31.12.2009 rezulta ca societatea comerciala detinea la acea data in evidentele sale active, constand in imobilizari corporale  de 75.547 lei, stocuri de 5.667 lei si lichiditati in suma de 189 lei, precum si creante nerecuperate in suma de 17.988 lei.

S-a retinut , astfel , ca fostul administrator al debitoarei a folosit  bunurile, respectiv creantele  persoanei juridice in folosul sau propriu  si a ascuns  activul acesteia, iar , in lipsa  actelor si documentelor contabile care nu au fost tinute in conformitate cu legea, lichidatorul judiciar desemnat in cauza nu a putut verifica legalitatea actelor juridice si a faptelor de comert intocmite de societatea comerciala debitoare.

Intre faptele savarsite de fostul administrator, prevazute de art. 138 alin.1  lit. d si e din Legea nr. 85/2006,  ajungerea debitoarei in stare de insolventa si prejudiciul cauzat creditorilor  exista un raport de cauzalitate, astfel incat, in temeiul considerentelor de fapt si de drept expuse, vazand si dispozitiile art. 998 Cod civil, instanta a admis actiunea si, in consecinta, a dispus antrenarea raspunderii personale a fostului administrator pentru intreg pasivul debitoarei.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul D. D.

In motivarea recursului a fost invocata nulitatea prevazuta de art. 304, pct. 9 Cod de procedura civila, hotararea pronuntata fiind lipsita de temei legal ori data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Solicitand , in baza art. 304

¹

Cod de procedura civila , analizarea cauzei sub toate aspectele, recurentul-parat a aratat ca , in mod eronat , s-a dispus antrenarea raspunderii sale, cu motivarea ca nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea si nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile.

Apreciaza recurentul ca nu a incalcat indatoririle legale referitoare la organizarea contabilitatii si la buna administrare a activelor acesteia si, in mod eronat, instanta nu a retinut apararile sale, respectiv cererea precizatoare depusa la termenul din 12.04.2011, prin mandatar S. M., in sensul ca a anexat lista de inventar a bunurilor societatii, situatiile financiare, un tabel preliminar intocmit de lichidator in dosarul nr. 1031/3/2010 al Tribunalului Bucuresti , prin care societatea era inscrisa la masa credala cu suma de 26.000 lei (pozitia 40).

De asemenea, s-a anexat sentinta nr. 4749/27.04.2010 a Judecatoriei Ramnicu Valcea, prin care debitoarea SC Q. SRL a fost obligata sa plateasca suma de 11.023 lei si biletul la ordin RNCB3AF , scadent la data de 30.11.2009 , prin care debitoarea SC L. SRL avea o datorie neachitata de 26.048 lei. Prin aceste precizari s-a raspuns si solicitarilor administratorului judiciar privind denumirea si adresele creditorilor si creantele acestora datorate societatii.

Mai arata recurentul ca, in sprijinul sustinerilor sale , a venit si creditoarea D.G.F.P., care, prin adresa nr. 11049 din 15.02.2010, a facut cunoscuta instituirea unei popriri pe contul tertului SC Q. SRL , care avea datorii fata de societatea debitoare in valoare de 32.487 lei.

Acest „istoric" demonstreaza faptul ca paratul-recurent nu are nicio culpa pentru a i se antrena raspunderea pentru pasivul societatii, deoarece aceasta avea de incasat sume de bani de la diversi debitori, sume care, daca ar fi fost incasate, ar fi compensat datoriile societatii.

Sustine recurentul ca instanta de fond a analizat superficial aspectul raspunderii sale pe o fapta inexistenta si neprobata de lichidator, atunci cand se sustine ca paratul nu a administrat corect activele societatii, ducandu-o la incetare de plati, motivata de lipsa lichiditatilor, fara a se face vreo referire la sumele de bani pe care societatea urma sa le incaseze de la debitori.

Cunoscand creantele ce urmau a fi incasate de la diversi debitori, lichidatorul si-a incalcat obligatia prevazuta de art. 25 lit. g din Legea nr. 85/2006 in sensul promovarii de actiuni in acest sens si urmaririi incasarii acestora , in cazul existentei unor titluri executorii.

Intimatul lichidator al debitoarei SC N. SRL a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Expunand situatia de fapt, intimatul a aratat ca debitoarea nu a achitat catre D.G.F.P. datoria de 34.098 lei, iar prin sentinta comerciala nr. 1042/12.10.2010 s-a deschis procedura generala a insolventei.

In calitate de lichidator judiciar intimatul a notificat pe parat cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire despre deschiderea procedurii insolventei, scrisoare pe care acesta a primit-o. Lichidatorul judiciar a notificat pe domnul S. M., care are procura de administrare, sa predea bunurile, iar acesta a comunicat verbal ca societatea nu mai are faptic bunuri, iar , ulterior, la data de 22.05.2011, a trimis o scrisoare prin care a confirmat acest lucru.

Apreciaza intimatul ca administratorul societatii debitoare nu a manifestat grija fata de bunurile societatii si nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, respectiv nu a prezentat lichidatorului actele contabile ale societatii. In acelasi timp, in septembrie 2010 acesta a plecat in Italia si nu a predat pe baza de inventar bunurile societatii domnului S. M., caruia i-a dat procura de administrare, fapt pentru care aceste bunuri nu se mai regasesc pe teren.

Din scrisoarea trimisa de S. M. reiese ca de administrarea bunurilor se ocupa paratul, iar cu privire la unele dintre bunuri s-a afirmat ca acestea au ramas pe santier, iar autoturismul amintit se gaseste la domiciliul paratului, acesta neapartinand societatii debitoare.

Curtea a admis recursul ca fondat, a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.

Astfel, potrivit art. 138 alin. 1 lit. d si e din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin faptul ca au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea sau prin faptul ca au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia .

Pentru a fi angajata  raspunderea membrilor  organelor de conducere in temeiul acestor dispozitii legale trebuie indeplinite cumulativ  conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv  existenta faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu  si vinovatia.

In ceea ce priveste prejudiciul, persoanele raspunzatoare nu pot fi obligate sa plateasca mai mult decat pasivul debitoarei care a ramas neacoperit.

In cauza Curtea a constatat, insa , ca nu au fost administrate probe din care sa reiasa cu certitudine pasivul neacoperit in limita caruia poate fi instituita raspunderea, atata timp cat paratul a dovedit ca debitoarea are de incasat creante de la alte societati comerciale, iar lichidatorul judiciar nu a aratat instantei demersurile efectuate pentru acoperirea acestora.

Or, intrucat nu au fost valorificate toate bunurile din patrimoniul societatii debitoare , pasivul neacoperit nefiind stabilit cu exactitate la acest moment, se impune administrarea de probe noi referitor la valorificarea tuturor bunurilor si, in masura stabilirii pasivului neacoperit, va fi analizata cererea de atragere a raspunderii paratului raportat la cerintele de instituire a raspunderii.