Infractiune De Trafic De Influenta In Forma Continuata » Consultă Avocat
caut avocati bucuresti
Infractiune de lovire sau alte violente, Reducere cuantum daune morale
31 martie 2020
Plangere Penala
Infractiuni contra sigurantei circulatiei drumurile publice
31 martie 2020

Infractiune de trafic de influenta in forma continuata

avocat bucuresti on line

avocat bucuresti on line


Infractiune de trafic de influenta in forma continuata

In practica judiciara si in literatura juridica s-a stabilit ca infractiunea de influenta se savarseste si atunci cand inculpatul lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, ceea ce se intampla atunci cand, fara a avea trecere pe langa acel functionar, creeaza persoanei falsa credinta ca s-ar bucura de aceasta trecere, nefiind important daca inculpatul a precizat sau nu numele functionarului asupra caruia a lasat sa se creada ca are influenta, fiind suficient sa-l fi determinat numai prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenta presupusa a inculpatului sa fi constituit pentru persoana interesata motivul important al tranzactiei.

Actul pentru care inculpatul a promis interventia intra in atributiile de serviciu ale judecatorului investit cu solutionarea dosarului penal nr. 562/2005 al Judecatoriei Constanta, practica judiciara si literatura juridica stabilind ca nu are importanta daca interventia promisa a avut sau nu loc, daca prin interventie s-a urmarit efectuarea de catre functionar a unui act legal sau a unui act ilegal si nici daca acel act a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca folosul sa fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe functionar in sensul celor dorite de persoana interesata.

Sub aspectul laturii subiective, se constata ca inculpatul a comis infractiunea de trafic de influenta cu intentie directa, acesta dandu-si seama si vrand sa-si trafice influenta presupusa pe langa judecatorul investit cu solutionarea dosarului penal nr. 562/2005 al Judecatoriei Constanta, nefiind necesar ca scopul urmarit (influentarea judecatorului) sa fie efectiv realizat, in practica judiciara si in literatura juridica stabilindu-se ca este suficient ca inculpatul l-a urmarit si l-a acceptat in momentul pretinderii si primirii sumei de bani.

Art. 257 al 1 din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000

Art.33, art.34 Cod penal 1969 Art.396 alin.(2) Cod procedura penala Decizia Curtii Constitutionale nr. 265/06.05.2014

1

astfel incat sa beneficieze de aplicarea dispozitiilor legale ce atrag reducerea la jumatate a pedepsei. La scurt timp, inculpatul [...] a primit de la [...], prin intermediul mamei sale [...] si a concubinei [...], suma de 2.500 de euro in barul [...], din mun. Constanta.

  1. in perioada martie-aprilie 2011, inculpatul [...] i-a pretins lui [...] suma de 5 000 de euro in schimbul interventiilor sale la ofiteri de politie, pentru obtinerea unui denunt care, in urma valorificarii in dosarul sau penal, sa duca la tragerea la raspundere penala a infractorului si la aplicarea pentru denuntator a dispozitiilor legale de injumatatire a pedepsei.
  2. la data de 14.06.2012, inculpatul [...] i-a pretins bani lui [...] (nu a precizat suma), in schimbul interventiei sale la ofiteri de politie din cadrul BCCO CONSTANTA, pentru obtinerea unui denunt cu privire la traficarea unei cantitati de droguri mai mare de 100 de g, in scopul facilitarii pentru denuntator a unei reduceri cu jumatate a pedepsei in dosarul penal in care era judecat in acea perioada.

A doua infractiune de trafic de influenta consta in fapta inculpatului [...] care, in perioada ianuarie - martie 2006, a pretins lui [...] suma de 2.000 de euro in schimbul promisiunii ca va interveni la judecatorul de caz pentru a-l determina sa dispuna o solutie favorabila pentru denuntator in dosarul in care acesta era judecat in acea perioada la Judecatoria Constanta si care, la cateva zile de la momentul pretinderii, a primit de la [...], tatal denuntatorului [...], suma de 2.000 de euro in vederea influentarii judecatorului, fapta care intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 alin. 1 din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a mai retinut ca cele doua infractiuni au fost comise de inculpatul [...] prin acte materiale distincte, in diferite perioade de timp, fiind intrunite conditiile concursului real de infractiuni, prev. de art. 33 lit.a) cod penal 1969.

Cauza s-a inregistrat pe rolul Curtii de Apel Constanta la data 06.12.2012, formandu-se dosarul nr.1426/36/2012.


  1. Competenta de solutionare a cauzei

In ceea ce priveste competenta materiala dupa calitatea persoanei (avand in vedere calitatea de avocat a inculpatului [...] in cadrul Baroului Constanta la data comiterii presupuselor fapte retinute prin rechizitoriu), Curtea constata ca sunt incidente prev. art.28

1

pct.1 lit.b) cod procedura penala 1969 (in vigoare la data sesizarii instantei) care prevad ca: „
Curtea de Apel: pct.1 judeca in prima instanta:
... b)
infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante, precum si de avocati, notari publici, executori judecatoresti si de controlorii financiari ai Curtii de Conturi

In ceea ce priveste competenta teritoriala, Curtea constata ca sunt incidente prev. art.30 alin.1 lit.a) cod procedura penala 1969 (in vigoare la data sesizarii instantei) care prevad ca: „(1)
Competenta dupa teritoriu este determinata de: a) locul unde a fost savarsita infractiunea
”, cu mentiunea ca prin rechizitoriu s-a retinut ca presupusele infractiuni au fost savarsite in Mun. Constanta.

Coroborand cele doua criterii de stabilire a competentei (competenta materiala dupa calitatea persoanei si competenta teritoriala), Curtea constata ca competenta de solutionare in prima instanta a prezentei cauzei revine Curtii de Apel Constanta, raportat la calitatea de avocat a inculpatului [...] si la faptul ca presupusele infractiuni au fost comise in Mun. Constanta.


  1. Date privind cercetarea judecatoreasca

La termenele de judecata din datele de 08.01.2013 si 05.02.2013 cauza s-a amanat datorita lipsei avocatului ales al inculpatului [...].

Cercetarea judecatoreasca a inceput la termenul din data de 26.03.3013, Curtea dand citire actului de sesizare al instantei, aducand la cunostinta inculpatului faptele care fac obiectul acuzarii, la acelasi termen inculpatul [...] precizand personal ca nu solicita judecarea cauzei potrivit recunoasterii vinovatiei prev. de art.320

1

cod procedura penala 1969 si ca doreste sa-si dovedeasca nevinovatia, mentionand ca in acel moment uzeaza de dreptul la tacere.

La finalul cercetarii judecatoresti, respectiv la termenul de judecata din data de 03.04.2014, inainte de se declara incheiata cercetarea judecatoreasca, inculpatul [...] a solicitat a da declaratie in fata Curtii cu privire la infractiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata, Curtea audiindu-l in mod nemijlocit.

Dezbaterile au avut loc la data de 03.04.2014, potrivit art.388 cod procedura penala, partile punand concluzii atat asupra fondului cauzei cat si fata de cererea formulata de catre procurorul de sedinta la termenul de judecata din data de 13.02.2014, raportat la schimbarile legislative intervenite de la data de 01.02.2014, de schimbare a incadrarii juridice data faptelor prin rechizitoriu din infractiunea continuata de trafic de influenta prevazuta de art.6 din Legea nr.78/2000 referitor la art.257 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal, infractiune in continutul careia intrau trei acte materiale comise in luna februarie 2011, martie-aprilie 2011 si data de 14 iunie 2012 in trei infractiuni de trafic de influenta prevazute de art.6 din Legea nr.78/2000 in referire la art.291 Cod penal si din infractiunea de trafic de influenta comisa in perioada ianuarie-martie 2006 prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 in referire la art.257 alin.(1) Cod penal in infractiunea de trafic de influenta prevazuta de art.6 Legea nr.78/2000 in referire la art.291 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal (cu mentiunea ca la termenul din data de 13.02.2014 cand s-a formulat aceasta solicitare de schimbare a incadrarii juridice, avocatul ales al inculpatului a solicitat acordarea unui termen pentru pregatirea apararii sub acest aspect, cerere care a fost admisa de catre instanta in baza art.386 alin.1 cod procedura penala).

Inainte de incheierea dezbaterilor care au avut loc la termenul din data de 03.04.2014, Curtea a acordat inculpatului [...] ultimul cuvant, potrivit art.389 cod procedura penala, inculpatul sustinand ca este nevinovat si ca nu a savarsit nici o fapta penala.


  1. Examinarea mijloacelor de proba administrate si stabilirea starii de fapt


    1. Cu privire la faptele denuntate de catre [...]


      1. Fapta din februarie 2011

La data de 30 octombrie 2010 numitul [...] (martor denuntator in prezenta cauza) a fost retinut si ulterior arestat preventiv, prin incheierea de sedinta nr.121/30.10.2010 a Tribunalului Constanta, pronuntata in dosar nr. 14647/118/2010, fata de acesta punandu-se in miscare actiunea penala sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, prevazuta de art.215 alin.l, 2, 3 si 5 C.pen. 1968 cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. 1969 constand in aceea ca, la data de 25.10.2010, prezentandu-se ca agent de paza al SC [...], l-a indus in eroare pe [...], angajat al SC [...] SRL, mecanicul deservent al buldoexcavatorului, caruia i-a comunicat ca va asigura paza utilajului aratat anterior dupa care 1-a incarcat pe un trailer si l-a livrat faptuitorului [...], in baza unei intelegeri anterioare cu acesta.

In perioada 30.10.2010 - mai 2011 martorul [...] s-a aflat in stare de arest preventiv in Centrul de Retinere si Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Constanta.

Ca urmare a trimiterii sale in judecata pentru infractiunile retinute, martorul [...] a fost transferat in Penitenciarul Poarta Alba unde s-a aflat in stare de arest preventiv in perioada mai 2011 - 16.03.2012, data la care a fost liberat ca urmare a ramanerii definitive a incheierii de sedinta din data de 13.03.3012 a Tribunalului Constanta, pronuntata in dosar nr. 4128/118/2011, prin care s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu prev. de art. 145 cod procedura penala 1969.

Din inscrisul olograf aflat la dosarul de urmarire penala, Curtea retine ca la data de 24.01.2011 martorul [...] (aflat la acea data in stare de arest preventiv in Centrul de Retinere si Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Constanta) a formulat un denunt privind savarsirea de catre numitul [...] a unei infractiuni de trafic de droguri privind cocaina lichida, infractiune prevazuta de art.2 pct.3 lit.h) din Legea nr.682/2002 privind protectia martorilor.

Scopul pentru care martorul [...] a formulat acest denunt a fost pentru a putea beneficia de dispozitiile art.19 din Legea nr.682/2002: “Persoana care are calitatea de martor, in sensul art. 2 lit. a) pct. 1 si 2, si care a comis o infractiune grava, iar inaintea sau in timpul urmaririi penale ori al judecatii denunta sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infractiuni beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege”.

Curtea retine ca in cursul lunii ianuarie 2011, s-a intocmit imputernicirea avocatiala seria AV nr..../13.01.2011 pentru inculpatul [...] de catre clientul [...], acesta din urma semnand personal delegatia avocatiala, astfel cum reiese din raportul de constatare teh[...]-stiintifica grafica nr.452.286/14.11.2012 efectuata in cauza prin care s-a concluzionat ca aceasta delegatie avocatiala a fost semnata de [...] la rubrica client.

Din ansamblul mijloacelor de proba administrate in cauza, Curtea constata ca inculpatul [...] nu l-a asistat sau reprezentat pe martorul [...] la nici o activitate de urmarire penala desfasurata in dosar nr. 1392/P/2010 mentionat in imputernicirea avocatiala, scopul intocmirii acestei delegatii avocatiale fiind acela ca inculpatul [...] sa poata sa il viziteze pe martorul [...] in locul de detinere.

In acest sens, Curtea arata ca procedura de efectuare a vizitelor in Centrul de Retinere si Arest Preventiv din cadrul IPJ Constanta impune parcurgerea unei anumite proceduri, respectiv consemnarea intr-un registru a datei si numelui persoanei care a intrat in centrul de retinere si arest preventiv, pentru avocati fiind necesar si prezentarea delegatiei avocatiale pentru persoana vizitata.

Desi data de pe delegatia avocatiala este 13.01.2011, din evidenta vizitelor la arestul IPJ Constanta unde in acea perioada era incarcerat [...], Curtea constata ca acesta a primit in total 5 vizite de la avocatul [...]: la data de 19.01.2011, la 11.02.2011, la 01.04.2011, la 18.04.2011 si la 26.04.2011, existand astfel probe certe ca martorul [...] a semnat imputernicirea avocatiala la prima vizita.

Din ansamblul mijloacelor de proba administrate in cauza, Curtea constata ca reiese in mod cert ca inculpatul [...] a pretins in luna februarie 2011 martorului denuntator [...] suma de 3.000 euro (primind suma de 2.500 euro prin intermediul martorelor [...] si [...]) pentru a interveni pe langa anumiti politisti din cadrul B.C.C.O. Constanta pentru ca acestia sa dea curs denuntului pe care [...] la facut cu privire la comiterea de catre numitul [...] a unei infractiuni de droguri si, in final, martorul [...] sa beneficieze de prevederile art.19 din Legea nr.682/2003 privind injumatatirea limitelor de pedeapsa pentru infractiunile pentru care era cercetat.

Curtea constata ca nu este intemeiata apararea inculpatului [...], in sensul ca l-a asistat pe [...] de la momentul retinerii la toate activitatile din dosar ce au necesitat asistarea acestuia si ca a depus la dosar acte in circumstantiere pentru acesta, din inscrisurile inaintate de catre Tribunalul Constanta reiesind ca inculpatul [...] nu l-a asistat sau reprezentat pe [...] la nici un act procesual efectuat in dosar nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta, [...] fiind asistat de catre alti avocati, si nici nu a depus inscrisuri in circumstantiere pentru vreunul din inculpatii judecati in dosar si nu a formulat vreo cerere, fiind atasate si incheierile de sedinta pronuntate de catre Tribunalul Constanta in perioada 30.10.2010- 22.02.2011 referitoare la masurile preventive privind pe [...].

Toate aceste inscrisuri infirma vreo asistare sau participare in proces a inculpatului [...] in calitate de avocat al martorului denuntator [...]; astfel:

  • la data de 30.10.2010 cand a fost retinut, [...] a fost asistat de aparator din oficiu [...], care a participat si la declaratiile date ca invinuit si inculpat, luate cu aceasta ocazie de organele de urmarire penala, anterior propunerii de arestare preventiva;
  • dupa prezentarea in fata instantei cu propunerea de arestare preventiva, la toate actele ce au implicat prezenta unui aparator, [...] a fost asistat de unul dintre aparatorii alesi [...] si [...]; la urmarirea penala acestia au semnat pe declaratiile si procese-verbale intocmite fata de denuntator si au fost mentionati in hotararile judecatoresti cu privire la arestarea preventiva;
  • in faza de urmarire penala [...], in dosarul in care a fost arestat preventiv, a fost audiat de 7 ori, prezentarea materialului de urmarire penala avand loc la data de 09.03.2011, insa la niciuna din cele 9 situatii in care a fost necesara asistarea lui [...] in faza de urmarire penala (inclusiv la instiintarea de inceperea urmaririi penale), aflat in stare de retinere sau arestare preventiva, nu a fost prezent avocatul [...] ci aparatorii alesi [...] si [...];
  • in faza de judecata, la prima instanta, [...] a fost asistat de avocat ales [...];
  • inculpatul [...] nu a participat nici la vreo procedura in fata instantelor in legatura cu acest dosar penal.

In acelasi sens a declarat si martorul [...], acesta precizand ca suma de bani (n. 2.500 euro) data inculpatului [...] a fost pentru a fi oferita lucratorilor de politie, inculpatul neasigurand apararea sa si nici nu l-a reprezentat.

Faptul ca martorul [...] nu a retinut ca a semnat o delegatie avocatiala pentru inculpatul [...] nu inseamna ca martorul [...] nu a semnat acea delegatie, avand in vedere ca prin raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 452.286/14.11.2012 intocmit de catre IGPR - Serviciul Criminalistic prin care s-a concluzionat ca “semnatura existenta la rubrica “CLIENT/REPREZENTANT” a documentului intitulat IMPUTERNICIRE AVOCATIALA seria ..., a fost executata de [...]”; in consecinta, aceasta delegatie putea fi semnata in ziua in care [...] a fost vizitat la arest de catre inculpatul [...], din evidenta vizitelor la arestul IPJ Constanta, unde in acea perioada era incarcerat [...], reiesind in mod cert ca acesta a primit in total 5 vizite de la avocatul [...]: la data de 19.01.2011, la 11.02.2011, la 01.04.2011, la 18.04.2011 si la 26.04.2011.

Astfel cum s-a aratat mai sus, scopul intocmirii acestei delegatii avocatiale nu a fost acela ca inculpatul [...] sa-l asiste sau sa-l reprezinte pe martorul denuntator [...] la vreo activitate procesuala din cursul urmaririi penale ci acela ca inculpatul [...] sa poata sa il viziteze pe martorul [...] in locul de detinere si sa poata vorbi altfel cu privire la demersurile facute de catre inculpatul [...] pentru valorificarea denunturilor facute de [...] pentru obtinerea beneficiului art.19 din Legea nr.682/2002.

Curtea mai retine ca in perioada in care martorul denuntator [...] s-a aflat in Centrul de Retinere si Arest Preventiv din cadrul PIJ Constanta, acesta a fost vizitat de catre agent [...] din cadrul BCCO, nefiind vizitat de vreun alt politist din cadrul BCCO Constanta, astfel cum reiese din evidenta vizitelor la arestul IPJ Constanta.

In acest sens, Curtea constata ca din declaratia martorului [...] (audiat de Curte la termenul din data de 13.02.2014) reiese ca acesta l-a audiat pe martorul [...] in Arestul IPJ Constanta cu privire la un denunt penal facut de acesta referitor la comiterea unei infractiuni de trafic de droguri de catre un faptuitor care a vandut droguri unei persoane din Ploiesti, nereusind insa sa contacteze ulterior persoana din Ploiesti deoarece i s-a spus doar numele si prenumele, denuntul nefiind astfel valorificat; martorul a mai precizat ca nu a vorbit niciodata cu inculpatul [...].

Curtea constata ca nu este intemeiata apararea inculpatului [...] in sensul ca referirile sale din continutul convorbirilor inregistrate cu privire la “baietii mei” nu privesc politisti din cadrul BCCO Constanta, ci fosti clienti ai sai.

In acest sens, Curtea are in vedere declaratia data la data de 17.10.2012 de catre inculpatul [...] in dosar nr.7774/2/2012 al Curtii de Apel Constanta - sectia a II-a penala cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva in care acesta a precizat ca: “
Am folosit intr-adevar cuvantul baietii mei pentru a desemna lucratorii de politie atunci cand am spus ca “baietii aceia mai au si alte treburi, nu se pot ocupa doar de denuntul tau
.”.
M-am referit generic la acestia si probabil denuntatorul a tras concluzia ca ii cunoasteam”;
Curtea constata ca revenirile inculpatului [...] cu privire la acest aspect in declaratiile ulterioare nu sunt justificate in nici un mod si nu sunt credibile.

Nu este intemeiata nici sustinerea aparatorului inculpatului [...] in sensul ca Inalta Curte de Casatie si Justitie ar fi retinut prin incheierea prin care s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatului si luarea fata de inculpat a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara prev. de art.145

1

raportat la art.145 cod procedura penala 1969 ca nu exista probe privind comiterea de catre inculpatul [...] a vreunei infractiuni.

In acest sens, Curtea retine ca in motivarea incheierii de sedinta nr. 3428/23.10.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in dosar nr. 7774/2/2012, s-a retinut la fila 7 par.2 ca, analizand actele de urmarire penala, efectuate pana la acel moment, “in speta exista indicii, care contureaza, pentru un observator independent, presupunerea rezonabila, ca inculpatul ar fi comis infractiunea retinuta in sarcina sa, respectiv trafic de influenta, prevazuta de art.257 alin.1 cod penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000”, in par.3 de la fila 7 a aceleiasi incheieri fiind indicate mijloacele de proba administrate in cauza din care rezulta aceasta presupunere rezonabila a comiterii de catre inculpat a infractiunii respective.

Prin urmare, Curtea constata ca nici un mijloc de proba administrat in cauza nu releva faptul ca inculpatul [...] ar fi efectuat vreo activitate circumscrisa calitatii de avocat al martorului denuntator [...] in dosarul penal in care acesta din urma era cercetat, aspect care se coroboreaza cu declaratiile denuntatorului [...], ale martorelor [...] si [...] si cu interceptarea convorbirii ambientale dintre inculpatul [...] si martorul denuntator [...] din data de 29.05.2012 in sensul ca inculpatul a primit suma de 2.500 de euro de la martorul denuntator [...] (prin intermediul martorelor [...] si [...]), scopul fiind circumscris unei infractiuni de trafic de influenta pe langa politistii din cadrul BCCO Constanta pentru valorificarea unui denunt penal facut de catre [...] privind comiterea de catre o alta persoana a unei infractiuni de trafic de droguri, acest fapt avand consecinta beneficierii de catre martorul [...] de cauza prev. de art.19 din Legea nr.682/2002 de injumatatire a limitelor speciale de pedeapsa pentru infractiunile pentru care era cercetat.


      1. Fapta din martie-aprilie 2011

Prin rechizitoriu s-a retinut ca in perioada martie-aprilie 2011, vazand ca nu s-a realizat scopul pentru care daduse cei 2.500 de euro, la reprosurile si nemultumirile exprimate de [...] in discutiile purtate la vorbitorul arestului cu avocatul [...], acesta din urma s-a oferit sa-i faca rost de un denunt nou cu privire la fapte penale de care nu stia, in vederea beneficierii de injumatatirea pedepsei in dosarul in denuntatorul era arestat preventiv in acea perioada; pentru obtinerea unui asemenea denunt, inculpatul [...] i-ar fi pretins lui [...] suma de 5 000 de euro in schimbul interventiilor sale la ofiteri de politie din cadrul BCCO CONSTANTA, pentru obtinerea unui denunt care, in urma valorificarii in dosar penal sa faciliteze aplicarea pentru denuntator a dispozitiilor legale ce impun injumatatirea pedepsei; [...] s-a inteles cu inculpatul [...] sa-i dea in contul sumei de 5.000 de euro toate bunurile mobile din barul [...], din Constanta, pentru care sa intocmeasca acte de vanzare fictiva a lor, chitanta in dublu exemplar, o factura in trei exemplare si o anexa la acestea ce continea inventarul bunurilor din bar fiind aduse in aceeasi zi de catre inculpatul [...] la vorbitorul din cadrul Arestului IPJ Constanta, [...] completand factura si chitanta adusa, consemnand instrainarea bunurilor mentionate in anexa si primirea sumei de 20.000 de lei de la o persoana cu datele de identitate precizate de avocat, aceste acte, ce au fost remise avocatului, avand in cele din urma doar rolul de garantare fata de inculpatul [...] a primirii ulterioare a sumei pretinse in schimbul interventiilor la politisti din cadrul BCCO CONSTANTA, dat fiind ca in concret acesta nu a ridicat bunurile din bar; martorul denuntator [...] a precizat ca la scurt timp dupa inmanarea catre avocat a facturii si chitantei, un lucrator de politie din cadrul BCCO CONSTANTA a venit la arest si i-a dictat lui [...] un denunt in care s-au invocat infractiuni de trafic de droguri comise de o persoana cu numele [...], fapte si persoana de care denuntatorul nu stia.

Examinand ansamblul mijloacelor de proba administrate in cauza cu privire la aceasta fapta, Curtea retine ca nu reiese in mod neindoielnic comiterea de catre inculpatul [...] a acestei fapte.

In acest sens, Curtea are in vedere ca denuntul efectuat de catre martorul [...] la data de 12.08.2011 in care a aratat inculpatul [...] i-a solicitat suma de 5.000 euro pentru obtinerea “art.19” si, nedispunand de aceasta suma, i-a dat inculpatului o factura si o chitanta pentru toate bunurile din barul [...] pentru suma de 20.000 lei nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba administrat in cauza.

Cu privire la aceasta fapta, Curtea retine ca in cursul urmaririi penale s-au administrat doar alte doua mijloace de proba:

  • martora [...] a declarat ca a fost sunata de catre [...] care a rugat-o sa intocmeasca un act in care sa mentioneze inventarul bunurilor din bar si stocul de marfa, inscrisuri pe care le-a lasat unei angajate din bar, respectiv [...] careia i-a spus sa i le dea lui „[...]” insa nu reiese in mod cert cine a venit sa ia acele inscrisuri si scopul pentru care au fost intocmite;
  • discutia telefonica interceptata din data de 24.05.2012, ora 11.03, din care reiese ca martorul [...] ii spune inculpatului [...]: “Ce vroiam sa te rog! A, sa-mi aduci si mie chitantele alea ca trebuie sa le depun. Da? Factura si chitanta.”

Din continutul acestei discutii telefonice, Curtea constata ca nu se poate retine in mod cert ca factura si chitanta la care face vorbire martorul [...] la data de 24.05.2011 sunt chiar actele pe care a pretins in denunt ca le-a dat inculpatului [...] in martie-mai 2011, deci cu aprox. 1 an inainte, in conditiile in care din continutul convorbirii interceptate nu reiese continutul facturii si chitantei solicitate.

In acelasi sens, Curtea are in vedere si continutul convorbirii in mediu ambiental dintre inculpatul [...] si martorul [...] din data de 29.05.2012, interceptata in baza autorizatiei nr.87/23.05.2012 emisa de catre Curtea de Apel Bucuresti, din care reiese ca factura si chitanta ii trebuie martorului [...] pentru a le da unui executor deoarece i-a intrat societatea in dizolvare, fara insa a reiesi in mod cert continutul acelor inscrisuri si cu privire la ce societate comerciala se refera.

Curtea mai retine ca fiind audiat de catre Curte la termenul de judecata din data de 03.04.2012, inculpatul [...] a negat comiterea prezentei fapte, precizand ca “factura si chitanta mentionata intr-o convorbire telefonica interceptata pe care [...] mi le solicita sa i le aduc erau inscrisuri cu privire la utilaje pe care dansul le-a achizitionat in leasing”.

La solicitarea inculpatului [...], Curtea a audiat martorii [...] [...] si [...], acestia declarand ca martorul [...] a avut discutii in luna aprilie sau mai 2011 pentru vanzarea barului [...] pentru suma de 2.000 euro martorului [...], acesta din urma precizand ca nu a discutat cu inculpatul [...] privind cumpararea acestui bar iar inculpatul nu i-a spus ca ar fi dorit el sa cumpere acel bar.

Prin urmare, Curtea constata ca aceasta fapta denuntata de martorul [...] este negata de catre inculpatul [...], cele doua mijloace de proba mentionate mai sus administrate in cursul urmarii penale nefiind in masura sa confirme denuntul martorului [...], in conditiile in care se fac referiri generale la o factura si o chitanta, fara a fi mentionate continutul acestora sau ce operatiune comerciala vizeaza.

De asemenea, Curtea constata ca nu este intemeiata nici sustinerea martorului denuntator [...] in sensul ca la scurt timp dupa inmanarea facturii catre avocat, un lucrator de politie din cadrul BCCO

CONSTANTA a venit la arest si i-a dictat un denunt in care s-au invocat infractiuni de trafic de droguri comise de o persoana cu numele [...], fapte si persoana de care denuntatorul nu stia, acest fapt fiind contrazis de evidenta vizitelor la arestul IPJ Constanta din care reiese ca martorul denuntator [...] a fost vizitat in Centrul de Retinere si Arest Preventiv din cadrul PIJ Constanta doar de catre agent [...] din cadrul BCCO in data de 24.02.2011 si 03.03.2011 (cu privire insa la denuntul privind fapta de trafic de droguri comisa de numitul [...] si nu de catre [...]), nefiind vizitat de vreun alt politist din cadrul BCCO Constanta in perioada februarie-mai 2011.

In acelasi sens, Curtea mai retine ca prin rezolutia de neincepere a urmaririi penale data la data de 14.01.2014 in dosar nr. 323/P/2012 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casati si Justitie s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de mai multi ofiteri din cadrul B.C.C.O. Constanta privind savarsirea unor infractiuni de luare de mita, trafic de influenta si permiterea accesului unor persoane neautorizate la informatii care nu sunt destinate publicitatii, dispunandu-se de asemenea neinceperea urmarii penale fata de [...] (martorul denuntator din prezentul dosar) sub aspectul savarsirii infractiunilor de dare de mita si cumparare de influenta prev. de art. 255 cod penal 1969 rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 si de 6

1

alin.1 din Legea nr.78/2000, retinandu-se ca martorul [...] a precizat ca denuntul cu privire la intrarea in tara a 1 kg heroina ascuns intr-un autoturism i-a fost dictat nu de catre inculpatul [...] ci de catre un politist care s-a recomandat „[...]” care a fost identificat dupa semnalmentele fizice ca fiind „[...] [...]” (un lucrator de politie care nu a lucrat in cadrul BCCO Constanta ci doar in cadrul IGPR), politist care insa nu figureaza in evidentele Arestului din cadrul IPJ Constanta cu privire la anchetele si grefele de care a beneficiat [...].

Curtea mai constata ca factura si chitanta respectiva nu au fost identificate si nu au fost depuse la dosar pentru a se putea constata in mod cert continutul acestora.

Prin urmare, raportat la ansamblul mijloacelor de proba administrate cu privire la aceasta fapta, Curtea apreciaza ca nu s-a dovedit in mod cert comiterea acesteia de catre inculpatul [...], existand un puternic dubiu cu privire la pretinderea de catre inculpatul [...], in perioada martie-aprilie 2011, de la martorul denuntator [...] a sumei de 5.000 de euro in schimbul interventiilor sale la ofiteri de politie, pentru obtinerea unui denunt care, in urma valorificarii in dosar penal, sa duca la tragerea la raspundere penala a infractorului si la aplicarea pentru denuntator a dispozitiilor legale de injumatatire a pedepsei.

      1. Fapta din data de 14.06.2012

Prin rechizitoriu s-a retinut ca la data de 14.06.2012, inculpatul [...] a pretins bani lui [...] (nu a precizat suma), in schimbul interventiei sale la ofiteri de politie din cadrul BCCO CONSTANTA, pentru obtinerea unui denunt cu privire la traficarea unei cantitati de droguri mai mare de 100 de g, in scopul facilitarii pentru denuntator a unei reduceri cu jumatate a pedepsei in dosarul penal in care era judecat in acea perioada.

Curtea constata ca ulterior formularii de catre martorul [...] la data de 12.08.2011 a denuntului fata de comiterea de catre inculpatul [...] (avocat in cadrul Baroului Constanta) a infractiunii de trafic de influenta cu privire la faptele expuse mai sus la punctele 5.1.1. si 5.1.2., toate convorbirile telefonice interceptate dintre martorul [...] si inculpatul [...] au fost initiate de catre martorul [...].

In acest sens, Curtea are in vedere procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice din datele de 24.05.2012 (cu mentiunea ca inculpatul [...] il reapeleaza pe [...] deoarece nu putuse raspunde la apelul anterior al acestuia), 28.05.2012, 29.05.2012 si 30.05.2012, 06.06.2014, 07.06.2014, 13.06.2014 si 14.06.2014, inculpatul [...] revenind cu apeluri telefonice catre martorul [...] doar in situatia in care nu putea vorbi in acel moment si ii spunea ca il va suna mai tarziu (v. apelurile din data de 28.05.2012 ora 14:46:48 si ulterior la data de 28.05.2012 ora 15:34:37).

Din toate aceste convorbiri care au avut loc in lunile mai-iunie 2012, deci ulterior formularii denuntului de catre martorul [...] cu privire la comiterea de catre inculpatul [...] a infractiunilor de trafic de influenta din februarie 2011 si din martie-aprilie 2011, Curtea retine ca martorul [...] ii solicita inculpatului [...] cu privire la situatia valorificarii denunturilor facute pentru a putea beneficia de reducerea limitelor speciale de pedeapsa avand in vedere ca se apropia finalizarea cercetarii judecatoresti privind pe [...] in dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Constanta, martorul precizand inculpatului in convorbirea telefonica din data de 13.06.2012 ca are termen pe “douazeci” si ca ii este teama ca judecatorul il va lasa “in pronuntare”.

De asemenea, Curtea constata ca intalnirea din data de 14.06.2012 a fost solicitata tot de catre martorul [...], astfel cum reiese din convorbirea interceptata din data de 14.06.2012 ora 10.52:01.

Fata de toate aspectele expuse mai sus, Curtea apreciaza ca fapta inculpatului din data de 14.06.2014 reprezinta rezultatul unei activitati a martorului [...] de provocare a inculpatului [...] de comitere a infractiunii de trafic de influenta.

In acest sens, Curtea are in vedere urmatoarele:

Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a stabilit ca utilizarea unor tehnici speciale de investigatie nu este incompatibila cu dreptul la un proces echitabil insa utilizarea acestor tehnici trebuie sa aiba limite clare; astfel, procedura de simulare a comportamentului infractional (un set de actiuni care intrunesc elementele unei infractiuni si care sunt autorizate cu scopul protejarii intereselor legitime ale statului, societatii sau ale persoanei) reprezinta tehnici specifice de investigatie care nu pot fi folosite pentru a provoca sau instiga la savarsirea unei fapte penale careia nu-i corespunde inca o rezolutie infractionala sau a instiga o persoana care a renuntat la planul de a comite o infractiune.

Legislatia romana nu prevede o definitie a acestei provocari, insa jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a stabilit existenta unei provocari daca sunt indeplinite conditiile:

  1. situatia presupus infractionala tinde sa fie probata prin solicitarea emanand de la o persoana ce avea sarcina sa descopere infractiunea sau cand exista o invitatie directa la comiterea unei infractiuni din partea unui denuntator sau a unui martor anonim;
  2. lipsa oricarui indiciu ca fapta ar fi fost savarsita fara aceasta inteventie.

Astfel, in cauza
Edwards si Lewis c. Regatul Unit,
hotararea CEDO din 27 octombrie 2004, sunt enuntate criterii pe baza carora judecatorul national trebuie sa examineze daca acuzatul a fost sau nu victima unei provocari ilicite:

  • motivul pentru care operatiunea politiei a fost organizata;
  • natura si intinderea participarii politiei la savarsirea infractiunii;
  • natura determinarii si a presiunilor efectuate.

De asemenea, intr-o cauza recenta,
Ramanauskas c. Lituaniei,
hotararea CEDO din 5 februarie

2008, Curtea a avut in vedere urmatoarele aspecte:

  • organele de urmarire penala sunt cele care au sarcina de a dovedi inexistenta vreunei instigari, cu exceptia situatiei in care sustinerile petentului sunt neverosimile;
  • in absenta unei asemenea dovezi, autoritatile judecatoresti sunt obligate sa analizeze aspectele de fapt ale cauzei si sa ia masurile necesare pentru a descoperi adevarul si pentru a stabili daca a existat vreo instigare;
  • toate intalnirile dintre petent si A.Z. au avut loc la initiativa lui A.Z., ceea ce conduce la concluzia ca actiunile au depasit nivelul cercetarii pasive a unei activitati infractionale;
  • autoritatile nu pot fi exonerate de raspundere pentru actiunile ofiterilor de politie, prin simpla sustinere ca ei au actionat in nume propriu, desi indeplineau indatoriri de serviciu si chiar prin procedura de autorizare a comportamentului simulat, autoritatile au legitimat post factum faza preliminara si s-au folosit de rezultatele ei;
  • instantele nu au analizat in mod serios sustinerile petentului, motivele pentru care s-a recurs la simularea comportamentului infractional, gradul de implicare al politiei, natura oricarei instigari sau presiuni, nu s-au stabilit motivele initiativei personale a lui A.Z. in faza preliminara;
  • nu exista nici un indiciu ca infractiunea ar fi fost savarsita fara aceasta interventie,

si, in consecinta, a stabilit ca art.6 par.1 din Convetie a fost incalcat, plangerea petentului referitor la art.6 par.3 lit.d din Conventie neputand fi disociata de invocarea violarii art.6 par.1, deoarece vizeaza un aspect al procedurilor pe care Curtea le-a apreciat ca fiind inechitabile.

S-a mai stabilit necesitatea analizarii atente a declaratiilor martorului denuntator, stabilirea bunei sale credinte, a interesului in cauza, a cazierului sau, a imprejurarilor formularii denuntului, daca se afla sau nu sub influenta unei persoane, daca a fost determinat de organele de urmarire penala sa formuleze denuntul, mai ales in situatia martorului cercetat pentru infractiuni si in special, chiar arestat sau aflat in detentie, daca a provocat savarsirea unei infractiuni, in scopul obtinerii de probe, daca este interesat in obtinerea unei reduceri de pedepse.

In ceea ce priveste inregistrarea convorbirilor, jurisprudenta CEDO a statuat ca este aplicabil art.8 din Conventie si statul este responsabil cand ingerinta in dreptul la viata privata apartine unei persoane private, dar are la baza un act al statului sau este confirmata ulterior de catre stat.

Astfel, in cauza
M.M. c. Olandei,
hotararea CEDO din 08.04.2003, s-a stabilit ca inregistrarea efectuata de o persoana privata a convorbirilor cu reclamantul, beneficiind de asistenta din partea procurorului, care i-a sugerat sa efectueze inregistrarea convorbirilor telefonice si din partea politistilor care au instalat la locuinta sa sistemul de inregistrare, ambele organe judiciare actionand in exercitarea indatoririlor de serviciu, jucand un rol determinant in toata afacerea angajeaza raspunderea statului.

O alta condamnare pentru incalcarea art.8 din Conventie este hotararea CEDO din 25 octombrie 2007 in cauza
Van Vodel c. Olandei
cu privire la inregistrarea unor conversatii realizate de un tert si echipamentul tehnic furnizat de catre autoritatile de stat in care Curtea a retinut rolul statului in efectuarea interceptarilor,
persoana primind din partea autoritatilor atat echipamentul tehnic cat si instructiunile de folosire
, iar legea interna nu stabilea anumite garantii impotriva unor interceptari arbitrare.

Curtea apreciaza ca fapta inculpatului din data de 14.06.2014 reprezinta rezultatul unei activitati de provocare a inculpatului [...] de comitere a infractiunii de trafic de influenta, fiind indeplinite conditiile provocarii stabilite in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, raportat la urmatoarele aspecte:

  • a existat o invitatie directa la comiterea unei infractiuni din partea martorului denuntator [...],
    care a initiat toate convorbirile telefonice din perioada 24.05.2012-14.06.2012 si a solicitat sa se intalneasca cu inculpatul [...] in data de 14.06.2012, din convorbirile dintre acestia reiesind ca martorul [...] ii cerea inculpatului efectuarea de demersuri privind valorificarea unui denunt pentru a putea beneficia de dispozitiile art.19 din Legea nr.682/2002;
  • scopul real urmarit de fapt de catre martorul [...] a fost acela de a se obtine probe cu privire la comiterea anterioara de catre inculpatul [...] a infractiunilor de trafic de influenta mentionate la punctele 5.1.1. si 5.1.2., pentru ca in final sa fie valorificat denuntul facut de [...] la data de 12.08.2011
    (deci cu aprox. 10 luni anterior) cu privire la acele infractiuni si astfel sa beneficieze, in dosarul penal nr. 4128/118/2011 al Tribunalului Constanta (in prezent pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie) in care are calitatea procesuala de inculpat, de cauza de reducere la jumatate a limitelor pedepsei prev. de art.19 din Legea nr.682/2002;
  •  convorbirea din mediul ambiental dintre martorul denuntator [...] si inculpatul [...] a fost interceptata prin mijloacele tehnice puse la dispozitie martorului [...] de catre organele de cercetare penala (DNA),
    astfel cum reiese din declaratia data in fata instantei de catre martorul [...] la termenul din data de 23.04.2013, fiind astfel incidente hotararea CEDO din 08.04.2003 in cauza
    M.M. c. Olandei
    si hotararea CEDO din 25 octombrie 2007 in cauza
    Van Vodel c. Olandei;

- din nici un mijloc de proba administrat in cauza nu rezulta nici un indiciu ca fapta din data de 14.06.2014 ar fi fost savarsita fara aceste insistente ale martorului [...],
in conditiile in care toate convorbirile telefonice dintre cei doi au fost initiate de catre [...] iar in perioada de aprox. 1 an si 3 luni ulterioara faptei din februarie 2011 inculpatul [...] nu a avut initiativa de a-i propune martorului [...] sa-i faca rost (pentru care sa solicite vreun folos patrimonial) de vreun denunt pentru a beneficia de dispozitiile art.19 din Legea nr.682/2002.


    1. Cu privire la fapta denuntata de [...]

In cursul anilor 2005-2006, martorul [...] a fost cercetat in calitate de inculpat in dosar penal nr.562/2005 al Judecatoriei Constanta pentru savarsirea infractiunilor prev. de art.239 alin.3 si 4 cod penal 1969 si de art.3 alin.1 din D.328/1966, ambele cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. 1969; judecarea acelei cauze a avut loc in lipsa inculpatului [...] care plecase din Romania.

Inculpatul din prezenta cauza [...] a fost angajat in calitate de avocat pentru [...] in acel dosar de catre [...], tatal lui [...], onorariul de avocat solicitat fiind de aprox. 2.500 euro, onorariu pe care [...] la achitat in cateva transe la primele termene de judecata in fata instantei de fond.

In momentul in care Judecatoria Constanta a ramas in pronuntare cu dosarul penal nr.562/2005 (pronuntarea fiind amanata), martorul [...] (aflat in Spania) a avut o discutie telefonica cu inculpatul [...] prin care acesta din urma i-a solicitat suma de 2.000 euro cu justificarea ca aceasta suma urmeaza a fi data judecatorului cauzei pentru a pronunta o hotarare de achitare a lui [...].

Martorul [...] a luat legatura telefonic cu tatal sau [...] caruia i-a spus ca trebuie sa-i dea inculpatului [...] suma de 2.000 euro, suma pe care i-a trimis-o prin Western Union.

Dupa aprox. 2-3 zile, martorul [...] i-a remis inculpatului [...] suma de 2.000 euro, inculpatul spunandu-i ca va fi bine daca nu se va schimba judecatorul.

Prin sentinta penala nr. 454/03.03.2006 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr. 562/2005, definitiva prin decizia penala nr.389/P/05.07.2006 a Curtii de Apel Constanta, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, inculpatul din acel dosar [...] a fost condamnat la o pedeapsa de 7 ani inchisoare, sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art.239 alin.3 si 4 cod penal 1969, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. 1969 si la pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.3 alin.1 din D.328/1966, cu aplicarea art.13 si art.37 lit.a C.pen. 1969, s-a facut aplicarea art.33 lit.a si art.34 lit.b C.pen. 1969, astfel ca s-au contopit pedepsele, in final inculpatul [...] executand pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani inchisoare.

Din ansamblul mijloacelor de proba administrate in cauza, Curtea constata ca reiese in mod cert ca inculpatul [...] a pretins la sfarsitul lunii februarie - inceputul lunii martie 2006 martorului [...] suma de 2.000 euro (suma pe care a primit-o prin intermediul martorului [...] inainte de pronuntarea sentintei penale nr. 454/03.03.2006 a Judecatoriei Constanta) pentru a interveni pe langa judecatorul care solutiona dosarul penal nr. 562/2005 al Judecatoriei Constanta pentru ca acesta sa dispuna achitarea martorului [...] pentru infractiunile pentru care era cercetat in acel dosar penal.

Curtea constata ca inculpatul [...] nu a contestat continutul acestei discutii.

Faptul ca inculpatul [...] a sustinut in declaratia data in fata instantei la termenul din data de 03.04.2014 ca efectiv l-a mintit pe martorul [...] in sensul ca i-a dat suma de 2.000 de euro unei judecatoare pentru a crea o justificare pentru faptul ca a primit o pedeapsa de 7 ani inchisoare constituie practic o recunoastere a faptului ca anterior a primit acea suma de 2.000 de euro, suma care a fost suplimentara onorariului de avocat incasat anterior de catre inculpatul [...], astfel cum reiese din coroborarea discutiei telefonice inregistrate pe telefonul martorului [...] cu declaratiile martorilor [...], [...].

Coroborand aceste mijloace de proba pentru stabilirea realitatii faptice, Curtea constata ca reiese in mod cert ca la sfarsitul lunii februarie - inceputul lunii martie 2006 inculpatul [...] a pretins de la martorul [...] si primit de la acesta (prin intermediul martorului [...]) suma de 2.000 de euro, in baza promisiunii ca va interveni la doamna judecator in dosarul in care denuntatorul a fost judecat pentru comiterea unor infractiuni, pentru influentarea acesteia sa dispuna o solutie favorabila singurului inculpat din acea cauza, respectiv martorul denuntator [...] din prezenta cauza.


  1. Rezolvarea actiunii penale

Dispozitiile legale care reglementeaza rezolvarea actiunii penale sunt cele prev. de art. 396 alin.(1) cod procedura penala care prevede: “(1) Instanta hotaraste asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal”.

In ceea ce priveste incadrarea juridica data faptelor prin rechizitoriu, Curtea retine ca inculpatul [...] a fost trimis in judecata pentru pentru savarsirea a doua infractiuni de trafic de influenta:

  1. prev. de art. 257 al. 1 din Codul penal 1969 cu apl. art. 6 din Legea nr. 78/2000 si art. 41 alin. 2 din Codul penal 1969, ce contine trei acte materiale de executare (realizate fata de denuntatorul [...]);
  2. prev. de art. 257 al. 1 din Codul penal 1969 cu apl. art. 6 din Legea nr. 78/2000 (realizata fata de denuntatorul [...]), ambele infractiuni cu aplicarea art. 33 lit.a) din Codul penal 1969.

La termenul de judecata din data de 13.02.2014 procurorul de sedinta a formulat o cerere de schimbare a incadrarii juridice data faptelor prin rechizitoriu (cerere pusa in discutia partilor la termenul din data de 03.04.2014, din infractiunea continuata de trafic de influenta prevazuta de art.6 din Legea nr.78/2000 referitor la art.257 alin.(1) Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal 1969, infractiune in continutul careia intrau trei acte materiale comise in luna februarie 2011, martie-aprilie 2011 si data de 14 iunie 2012 in trei infractiuni de trafic de influenta prevazute de art.6 din Legea nr.78/2000 in referire la art.291 Cod penal si din infractiunea de trafic de influenta comisa in perioada ianuarie-martie 2006 prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 in referire la art.257 alin.(1) Cod penal 1969 in infractiunea de trafic de influenta prevazuta de art.6 Legea nr.78/2000 in referire la art.291 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal, raportat la schimbarile legislative intervenite de la data de 01.02.2014, motivat de imprejurarea ca in noile reglementari ale noului cod penal pentru a fi retinuta infractiunea continuata se impune pentru aplicarea legii noi ca unul dintre actele materiale sa fie comise sub imperiul legii noi.

Curtea constata ca solicitarea de schimbare a incadrarii juridice din infractiunea continuata de trafic de influenta comisa de inculpatul [...] fata de martorul denuntator [...] (3 acte materiale) in trei infractiuni de influenta comise de catre inculpatul [...] fata de martorul denuntator [...] este intemeiata, insa pentru alte motive decat cele invocate.

Astfel, motivul invocat pentru schimbarea incadrarii juridice nu este intemeiat, avand in vedere ca art.10 din Legea nr.187/2012 de punere in aplicare a noului cod penal nu priveste infractiunea continuata ci conditiile de aplicare a regimului sanctionator al pluralitatii de infractiuni potrivit legii noi doar in situatia in care cel putin una dintre infractiunile din structura pluralitatii a fost comisa sub legea noua, ceea ce nu este cazul in prezentul dosar avand in vedere ca toate faptele au fost comise anterior datei de 01.02.2014 cand a intrat in vigoare noul cod penal.

Curtea constata insa ca nu se poate retine existenta unei rezolutii infractionale unice a inculpatului [...] pentru comiterea faptelor de trafic de influenta fata de martorul [...], raportat la starea de fapt retinuta si expusa la punctele 5.1.2., 5.1.3., respectiv ca:

  • pentru fapta din perioada februarie-mai 2011 nu s-a dovedit fara putinta de tagada traficarea influentei de catre inculpatul [...],
  • fapta din 14.06.2014 comisa de inculpatul [...] a fost comisa in urma provocarii de catre martorul denuntator [...].

In consecinta, fata de ansamblul considerentelor expuse, in baza art.386 cod procedura penala, Curtea va schimba incadrarea juridica data faptelor retinute inculpatului [...] din infractiunile de trafic de influenta prev. de art.257 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000 si art.41 alin.2 cod penal 1969 (3 acte materiale) si de art.257 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a) cod penal 1969 in 4 infractiuni de trafic de influenta prev. de art.257 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a) cod penal 1969 si art.5 cod penal.


  1. Cu privire la fapta din februarie 2011 fata de denuntatorul [...]

Raportat la starea de fapt retinuta si expusa la punctul 4.1.1., Curtea constata ca fapta inculpatului [...] care in februarie 2011 a pretins de la martorul [...] suma de 3.000 de euro, primind de la acesta suma de 2.500 euro prin intermediul martorelor [...] si [...], in schimbul interventiilor inculpatului [...] la politisti din cadrul BCCO CONSTANTA in legatura cu un denunt facut de martorul [...] privind comiterea unei infractiuni de trafic de droguri de catre o alta persoana pentru ca martorul [...] sa beneficieze de prev. art.19 din Legea nr.682/2002 privind injumatatirea pedepsei in dosarul penal nr.4128/118/2011 al Tribunalului Constanta in care era cercetat in acea perioada, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 al. 1 din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Curtea constata ca infractiunea de trafic de influenta prev. de art. 257 al. 1 din Codul penal 1969 (sanctionata cu inchisoare de la 2 la 10 ani) este incriminata sub acelasi continut constitutiv prin art.291 cod penal in vigoare din 01.02.2014 (sanctionata cu inchisoare de la 2 la 7 ani).

Desi sub aspect sanctionator incriminarea actuala este mai favorabila deoarece prevede o limita maxima speciala mai mica, Curtea retine ca minimele speciale ale pedepsei sunt identice iar regimul sanctionator al pluralitatii de infractiuni este mai favorabil inculpatului in regelementarea prev. de art.33, art.34 cod penal 1969 pentru motive care vor fi expuse la punctul 7 de mai jos cu privire la individualizarea judiciara a pedepselor.

In acelasi sens, Curtea are in vedere si decizia Curtii Constitutionale nr. 265/06.05.2014 (publicata in Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitiva si general obligatorie.

In consecinta, Curtea va retine incadrarea juridica a infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 al. 1 din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

In ceea ce priveste continutul constitutiv al infractiunii, Curtea constata ca elementul material al infractiunii de trafic de influenta s-a realizat prin pretinderea de catre inculpatul [...] de la martorul denuntator [...] a sumei de 3.000 de euro si primirea sumei de 2.500 euro prin intermediul martorelor [...] si [...], inculpatul [...] creand martorului [...] impresia ca are influenta asupra unor politisti din cadrul BCCO Constanta pentru ca acestia sa valorifice un denunt facut de martor in scopul beneficierii de catre acesta de cauza de reducere a pedepsei prev. de art.19 din Legea nr.682/2002 pentru infractiunile in care era cercetat dosarul penal nr.4128/118/2011 al Tribunalului Constanta.

Curtea constata ca in practica judiciara si in literatura juridica s-a stabilit ca infractiunea de influenta se savarseste si atunci cand inculpatul lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, ceea ce se intampla atunci cand, fara a avea trecere pe langa acel functionar, creeaza persoanei falsa credinta ca s-ar bucura de aceasta trecere, nefiind important daca inculpatul a precizat sau nu numele functionarului asupra caruia a lasat sa se creada ca are influenta, fiind suficient sa-l fi determinat numai prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenta presupusa a inculpatului sa fi constituit pentru persoana interesata motivul important al tranzactiei.

Curtea mai retine ca actul pentru care inculpatul [...] a promis interventia intra in atributiile de serviciu ale politistilor BCCO Constanta, practica judiciara si literatura juridica stabilind ca nu are importanta daca interventia promisa a avut sau nu loc, daca prin interventie s-a urmarit efectuarea de catre functionar a unui act legal sau a unui act ilegal si nici daca acel act a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca folosul sa fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe functionar in sensul celor dorite de persoana interesata.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea constata ca inculpatul [...] a comis infractiunea de trafic de influenta cu intentie directa, acesta dandu-si seama si vrand sa-si trafice influenta presupusa pe langa politistii din cadrul BCCO Constanta, nefiind necesar ca scopul urmarit (determinarea politistilor din cadrul BCCO Constanta sa valorifice denuntul facut de martorul [...]) sa fie efectiv realizat, in practica judiciara si in literatura juridica stabilindu-se ca este suficient ca inculpatul l-a urmarit si l-a acceptat in momentul pretinderii si primirii sumei de bani.

Nu este intemeiata apararea inculpatului in sensul ca exista o contradictie intre faptele constatate de catre procuror in rechizitoriul intocmit in prezenta cauza si rezolutia de neincepere a urmaririi penale data la data de 14.01.2014 in dosar nr. 323/P/2012 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, avand in vedere ca rezolutia de neincepere a urmarii penale nu il vizeaza pe inculpatul [...] ci pe lucratori de politie din cadrul BCCO Constanta care ar fi fost implicati in activitatea infractionala a inculpatului [...].

Prin urmare, faptul ca prin rezolutia mentionata mai sus s-a constat ca nu s-a putut stabili cu certitudine existenta faptelor de luare de mita si de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informatii ce nu sunt destinate publicitatii sesizate de catre denuntatorul [...] cu privire la anumiti politisti din cadrul BCCO Constanta, confirma de fapt aspectele expuse mai sus cu privire la comiterea de catre inculpatul [...] a infractiunii de trafic de influenta prin modalitatea crearii aparentei ca are influenta asupra poltistilor din cadrul BCCO Constanta.

In consecinta, avand in vedere ca fapta din februarie 2011 fata de martorul denuntator [...] a fost dovedita ca a fost comisa, dincolo de orice indoiala, de catre inculpatul [...], ca aceasta fapta constituie infractiune, Curtea urmeaza a pronunta condamnarea inculpatului [...], fiind indeplinite cerintele prev. de art.396 alin.(2) cod procedura penala: “Condamnarea se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat”.


  1. Fapta din martie-aprilie 2011 fata de denuntatorul [...]

Curtea are in vedere considerentele expuse mai sus la punctul 4.1.2. cu privire la fapta din perioada martie-aprilie 2011 in sensul ca, raportat la ansamblul mijloacelor de proba administrate cu privire la aceasta fapta, nu s-a dovedit in mod cert comiterea acesteia de catre inculpatul [...], existand un puternic dubiu cu privire la pretinderea de catre inculpatul [...], in perioada martie-aprilie 2011, de la martorul denuntator [...] a sumei de 5.000 de euro in schimbul interventiilor sale la ofiteri de politie, pentru obtinerea unui denunt care, in urma valorificarii in dosar penal, sa duca la tragerea la raspundere penala a infractorului si la aplicarea pentru denuntator a dispozitiilor legale de injumatatire a pedepsei.

Pentru aceasta, Curtea constata ca aceasta fapta denuntata de martorul [...] este negata de catre inculpatul [...], cele doua mijloace de proba administrate in cursul urmarii penale (declaratia martorei [...] si discutia telefonica interceptata din data de 24.05.2012, ora 11:03 cu privire la intocmirea unei facturi si a unei chitante) nefiind in masura sa confirme denuntul martorului [...], in conditiile in care:

  • se fac referiri generale la o factura si o chitanta, fara a fi mentionate continutul acestora sau ce operatiune comerciala vizeaza;
  • factura si chitanta respectiva nu au fost identificate si nu au fost depuse la dosar pentru a se putea constata in mod cert continutul acestora;
  • nu s-a dovedit sustinerea martorului denuntator [...] in sensul ca la scurt timp dupa inmanarea facturii catre avocat, un lucrator de politie din cadrul BCCO CONSTANTA a venit la arest si i-a dictat un denunt in care s-au invocat infractiuni de trafic de droguri comise de o persoana cu numele [...], fapte si persoana de care denuntatorul nu stia, acest fapt fiind contrazis de evidenta vizitelor la arestul IPJ Constanta din care reiese ca martorul denuntator [...] a fost vizitat in Centrul de Retinere si Arest Preventiv din cadrul PIJ Constanta doar de catre agent [...] din cadrul BCCO in data de
  1. si 03.03.2011 (cu privire insa la denuntul privind fapta de trafic de droguri comisa de numitul [...] si nu de catre [...]), nefiind vizitat de vreun alt politist din cadrul BCCO Constanta in perioada februarie-mai 2011.

In consecinta, Curtea constata ca sunt aplicabile cu privire la aceasta fapta prevederile:

  • art.4 alin.2 cod procedura penala: “Dupa administrarea intregului probatoriu, orice indoiala in formarea convingerii organelor judiciare se interpreteaza in favoarea suspectului sau inculpatului”;
  • art.103 alin.(1) cod procedura penala: “Probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare in urma evaluarii tuturor probelor administrate in cauza”;
  • art.103 alin.(2) teza a II-a cod procedura penala: “Condamnarea se dispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila”.

Prin urmare, fata de aspectele expuse mai sus cu privire la existenta un puternic dubiu cu privire la comiterea acestei fapte de catre inculpatul [...], raportat la probatoriul administrat in cauza, neputandu-se retine ca acuzatia cu privire la fapta de trafic de influenta din martie-aprile fata de martorul denuntator [...] a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila, Curtea urmeaza sa faca aplicarea prevederilor:

  • art.396 alin.(5) cod procedura penala: “Achitarea inculpatului se pronunta in cazul prevazut la art.16 alin.(1) lit.a)-d)”;
  • art.16 alin.(1) lit.c) cod procedura penala: “Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca: .... c) nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”.

In consecinta, in baza art.396 alin.5 cod procedura penala cu referire la art.16 lit.c) cod procedura penala, Curtea va dispune achitarea inculpatului [...] pentru comiterea infractiunii de trafic de influenta prev. de art.257 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000 (fapta din martie-aprilie 2011 fata de denuntatorul [...]).

Curtea are in vedere tot incadrarea juridica a infractiunii de trafic de influenta prev. de art.257 alin.1 cod penal 1969 si nu cea prev. de art.291 cod penal, avand in vedere aplicarea globala a legii penale mai favorabile, potrivit argumentelor expuse mai sus la punctul 6.1. si celor care vor fi expuse la punctul 7 privind individualizarea judiciara a pedepselor pentru infractiunile retinute ca fiind comise de catre inculpatul [...].


  1. Fapta din 14.06. 2011 fata de denuntatorul [...]

Curtea are in vedere considerentele expuse mai sus la punctul 5.1.3. cu privire la fapta din

  1. in sensul ca aceasta fapta reprezinta rezultatul unei activitati a martorului denuntator [...] de provocare a inculpatului [...] de comitere a infractiunii de trafic de influenta, fiind indeplinite conditiile provocarii stabilite in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, raportat la urmatoarele aspecte:
  • a existat o invitatie directa la comiterea unei infractiuni din partea martorului denuntator [...], care a initiat toate convorbirile telefonice din perioada 24.05.2012-14.06.2012 si a solicitat sa se intalneasca cu inculpatul [...] in data de 14.06.2012, din convorbirile dintre acestia reiesind ca martorul [...] ii cerea inculpatului efectuarea de demersuri privind valorificarea unui denunt pentru a putea beneficia de dispozitiile art.19 din Legea nr.682/2002;
  • scopul real urmarit de fapt de catre martorul [...] a fost acela de a se obtine probe cu privire la comiterea anterioara de catre inculpatul [...] a infractiunilor de trafic de influenta mentionate la punctele 5.1.1. si 5.1.2., pentru ca in final sa fie valorificat denuntul facut de [...] la data de
  1. (deci cu aprox. 10 luni anterior) cu privire la acele infractiuni si astfel sa beneficieze, in dosarul penal nr. 4128/118/2011 al Tribunalului Constanta (in prezent pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie) in care are calitatea procesuala de inculpat, de cauza de reducere la jumatate a limitelor pedepsei prev. de art.19 din Legea nr.682/2002;
  • convorbirea din mediul ambiental dintre martorul denuntator [...] si inculpatul [...] a fost interceptata prin mijloacele tehnice puse la dispozitie martorului [...] de catre organele de cercetare penala (DNA), astfel cum reiese din declaratia data in fata instantei de catre martorul [...] la termenul din data de 23.04.2013, fiind astfel incidente hotararea CEDO din 08.04.2003 in cauza
    M.M. c. Olandei
    si hotararea CEDO din 25 octombrie 2007 in cauza
    Van Vodel c. Olandei;
  • din nici un mijloc de proba administrat in cauza nu rezulta nici un indiciu ca fapta din data de 14.06.2014 ar fi fost savarsita fara aceste insistente ale martorului [...], in conditiile in care toate convorbirile telefonice dintre cei doi au fost initiate de catre [...] iar in perioada de aprox. 1 an si 3 luni ulterioara faptei din februarie 2011 inculpatul [...] nu a avut initiativa de a-i propune martorului [...] sa-i faca rost (pentru care sa solicite vreun folos patrimonial) de vreun denunt pentru a beneficia de dispozitiile art.19 din Legea nr.682/2002.

Ca urmare a constarii existentei unei provocari a inculpatului din partea martorului denuntator [...] pentru comiterea acestei fapte, Curtea constata ca sunt aplicabile prevederile art.101 alin.3 cod procedura penala: “
Este interzis
organelor judiciare penale sau
altor persoane
care actioneaza pentru acestea
sa provoace o persoana sa savarseasca ori sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii de probe
”.

Pronuntarea unei condamnari a inculpatului [...] pentru comiterea faptei de trafic de influenta din data de 14.06.2012, comisa in circumstantele expuse la punctul 5.1.3., ar constitui o incalcare a dreptului la un proces echitabil prev. de art.6 par. 1 din Conventia Europeana a Dreptului Omului, in conditiile in care nu exista indicii ca inculpatul [...] i-ar fi solicitat alta suma de bani (in afara celei pretinse in luna februarie 2011, deci cu aprox. 1 an 4 luni anterior) in lipsa insistentelor martorului denuntator [...] pentru obtinerea unui alt denunt pentru obtinerea beneficiului prev. de art.19 din Legea nr.682/2002.

In consecinta, Curtea constata ca mijlocul de proba constand in convorbirea ambientala din data de 14.06.2012 interceptata dintre martorul denuntator [...] si inculpatul [...] a fost obtinut in urma provocarii de catre martorul denuntator, proba astfel obtinuta echivaland cu o proba obtinuta in mod nelegal, deoarece nu a fost obtinuta doar printr-o cecetare pasiva a comiterii infractiunii de catre inculpat.

Sunt aplicabile astfel prev. art.102 alin.(2) cod procedura penala: “Probele obtinute in mod nelegal nu pot fi folosite in procesul penal”.

Prin neluarea in seama a convorbirii ambientale din data de 14.06.2012 interceptata dintre martorul denuntator [...] si inculpatul [...] (singurul mijloc de proba administrat cu privire la aceasta fapta), Curtea constata ca nu exista alte probe cu privire la comiterea infractiunii de trafic de influenta din data de 14.06.2012 de catre inculpat.

Prin urmare, fata de aspectele expuse mai sus, Curtea urmeaza sa faca aplicarea prevederilor:

  • art.396 alin.(5) cod procedura penala: “Achitarea inculpatului se pronunta in cazul prevazut la art.16 alin.(1) lit.a)-d)”;
  • art.16 alin.(1) lit.c) cod procedura penala: “ Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca: .... c) nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”.

In consecinta, in baza art.396 alin.5 cod procedura penala cu referire la art.16 lit.c) cod procedura penala, Curtea va achita pe inculpatul [...] pentru comiterea infractiunii de trafic de influenta prev. de art.257 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000 (fapta din

  1. fata de denuntatorul [...]).

Curtea are in vedere tot incadrarea juridica a infractiunii de trafic de influenta prev. de art.257 alin.1 cod penal 1969 si nu cea prev. de art.291 cod penal, avand in vedere aplicarea globala a legii penale mai favorabile, potrivit argumentelor expuse mai sus la punctul 6.1. si celor care vor fi expuse la punctul 7 privind individualizarea judiciara a pedepselor pentru infractiunile retinute ca fiind comise de catre inculpatul [...].


  1. Fapta din februarie-martie 2006 fata de denuntatorul [...]

Raportat la starea de fapt retinuta si expusa la punctul 5.2., Curtea constata ca fapta inculpatului [...] care a pretins la sfarsitul lunii februarie 2006 de la martorul [...] suma de 2.000 euro (suma pe care a primit-o prin intermediul martorului [...]) pentru a interveni pe langa judecatorul care solutiona dosarul penal nr. 562/2005 al Judecatoriei Constanta pentru ca acesta sa dispuna achitarea martorului [...] pentru infractiunile pentru care era cercetat in acel dosar penal, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 al. 1 din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Curtea constata ca infractiunea de trafic de influenta prev. de art. 257 al. 1 din Codul penal 1969 (sanctionata cu inchisoare de la 2 la 10 ani) este incriminata sub acelasi continut constitutiv prin art.291 cod penal in vigoare din 01.02.2014 (sanctionata cu inchisoare de la 2 la 7 ani).

Curtea constata ca si in cazul acestei infractiuni sunt incidente argumentele expuse mai sus la punctul 6.1., in sensul ca:

  • sub aspect sanctionator incriminarea actuala este mai favorabila deoarece prevede o limita maxima speciala mai mica, Curtea retine ca minimele speciale ale pedepsei sunt identice iar regimul sanctionator al pluralitatii de infractiuni este mai favorabil inculpatului in regelementarea prev. de art.33, art.34 cod penal 1969 pentru motive care vor fi expuse la punctul 7 de mai jos cu privire la individualizarea judiciara a pedepselor.
  • Curtea are in vedere si decizia Curtii Constitutionale nr.265/06.05.2014 (publicata in Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitiva si general obligatorie.

In consecinta, Curtea va retine incadrarea juridica a infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 al. 1 din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

In ceea ce priveste continutul constitutiv al infractiunii, Curtea constata ca elementul material al infractiunii de trafic de influenta s-a realizat prin pretinderea de catre inculpatul [...] de la martorul denuntator [...] a sumei de 2.000 de euro si primirea sumei de 2.000 euro prin intermediul martorului [...] (tatal martorului [...]), inculpatul [...] creand martorului [...] impresia ca are influenta asupra judecatoarei din dosarul penal nr. 562/2005 al Judecatoriei Constanta pentru a se pronunta o hotarare de achitare pentru infractiunile in care martorul [...] era cercetat in acel dosar penal in calitate de inculpat.

Curtea constata ca sunt incidente si in cazul acestei infractiuni argumentele expuse mai sus la punctul 6.1. in sensul ca in practica judiciara si in literatura juridica s-a stabilit ca infractiunea de influenta se savarseste si atunci cand inculpatul lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, ceea ce se intampla atunci cand, fara a avea trecere pe langa acel functionar, creeaza persoanei falsa credinta ca s-ar bucura de aceasta trecere, nefiind important daca inculpatul a precizat sau nu numele functionarului asupra caruia a lasat sa se creada ca are influenta, fiind suficient sa-l fi determinat numai prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenta presupusa a inculpatului sa fi constituit pentru persoana interesata motivul important al tranzactiei.

Curtea mai retine ca actul pentru care inculpatul [...] a promis interventia intra in atributiile de serviciu ale judecatorului investit cu solutionarea dosarului penal nr. 562/2005 al Judecatoriei Constanta, practica judiciara si literatura juridica stabilind ca nu are importanta daca interventia promisa a avut sau nu loc, daca prin interventie s-a urmarit efectuarea de catre functionar a unui act legal sau a unui act ilegal si nici daca acel act a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca folosul sa fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe functionar in sensul celor dorite de persoana interesata.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea constata ca inculpatul [...] a comis infractiunea de trafic de influenta cu intentie directa, acesta dandu-si seama si vrand sa-si trafice influenta presupusa pe langa judecatorul investit cu solutionarea dosarului penal nr. 562/2005 al Judecatoriei Constanta, nefiind necesar ca acest scopul urmarit (influentarea judecatorului) sa fie efectiv realizat, in practica judiciara si in literatura juridica stabilindu-se ca este suficient ca inculpatul l-a urmarit si l-a acceptat in momentul pretinderii si primirii sumei de bani.

Obtinerea sumei de 2.000 de euro s-a realizat in urma promisiunilor de determinare a judecatorului, fara ca sub aspect subiectiv inculpatul [...] sa fi intentionat sa faca astfel de demersuri; traficarea influentei presupuse s-a realizat de inculpatul [...] cu scopul de a mai primi bani de la denuntator, suplimentar fata de cei incasati pentru serviciile sale de aparator ales in dosar.

Ca motiv de nereusita a ajutarii lui [...] prin interventiile la judecator, inculpatul [...] a sustinut fata de denuntator ca de fapt judecatorul de caz a dorit sa dea o solutie favorabila si a primit banii, dar nu a fost de acord superiorul ierarhic, in urma unor telefoane.

Curtea constata ca toate aceste explicatii formulate de inculpatul [...] nu au o baza faptica reala si releva hotararea initiala de traficare de influenta prin inducerea in eroare cu privire la urmatoarele aspecte:

  • pretinsa influenta fata de judecator;
  • interventiile facute la magistrat;
  • remiterea celor 2 000 de euro catre judecator;
  • refuzul sefei doamnei judecator de a adopta solutia favorabila, cauza explicit aratata de avocat fiind „ca s-a primit telefoane”.

In consecinta, avand in vedere ca fapta de la sfarsitul lunii februarie - inceputul lunii martie 2006 fata de martorul denuntator [...] a fost dovedita ca a fost comisa, dincolo de orice indoiala, de catre inculpatul [...], ca aceasta fapta constituie infractiune, Curtea urmeaza a pronunta condamnarea inculpatului [...], fiind indeplinite cerintele prev. de art.396 alin.(2) cod procedura penala: “Condamnarea se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat”.


  1. Individualizarea judiciara a pedepselor

Fata de modalitatea de solutionare a actiunii penale astfel cum a fost expusa mai sus la punctele 5.1., 5.2., 5.3. si 5.4, Curtea constata ca inculpatul urmeaza a fi condamnat doar pentru:

  • savarsirea infractiunii de trafic de influenta comisa in februarie 2011 fata de denuntatorul [...];
  • savarsirea infractiunii de trafic de de influenta comisa in februarie-martie 2006 fata de denuntatorul [...],
  • pentru celelalte doua infractiuni din martie-aprilie 2011 si din 14.06.2011 comise fata de denuntatorul [...] urmand a se pronunta solutii de achitare.

La stabilirea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului [...] pentru comiterea celor doua infractiuni pentru care va fi condamnat, Curtea are in vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv limitele de pedeapsa prevazute de lege, modul si imprejurarile de savarsire a faptelor, gradul de pericol social al faptelor (infractiuni de coruptie, respectiv de trafic de influenta cu privire la corectitudinea actelor de cercetare penala si de judecata), datele personale ale inculpatului (studii superioare, avocat, casatorit, 1 copil minor).

Curtea va avea in vedere si cuantumul sumelor primite de catre inculpatul [...] (2.500 euro de la denuntatorul [...] prin intermediul martorelor [...] si [...], 2.000 euro de la denuntatorul [...] prin intermediul martorului [...]), precum si faptul ca inculpatul [...] este infractor primar, ca dupa comiterea infractiunilor a avut o atitudine corecta, prezentandu-se la termenele de judecata fixate si a respectat obligatiile aferente masurilor preventive luate fata de el iar din recomandarea eliberata de catre decanul Baroului Constanta, prin care s-a realizat o caracterizare a activitatii de avocat a inculpatului [...], reiese ca inculpatul nu a avut sanctiuni disciplinare, nu au existat conflicte cu colegii sau sesizari din partea justitiabililor sau instantelor.

Fata de toate aspectele expuse mai sus, Curtea se va orienta spre pedepse constand in minimul special de 2 ani inchisoare, neimpunandu-se retinerea in favoarea inculpatului a vreunei circumstante atenuante, raportat la atitudinea nesincera de recunoastere a infractiunilor care i-au fost retinute precum si la gradul de pericol social al infractiunilor de coruptie comise.

Curtea retine ca minimele speciale ale pedepsei sunt identice pentru infractiunea de trafic de influenta prev. de art.257 cod penal 1969, a carei incriminare se regaseste in infractiunea de trafic de influenta prevazuta de art.291 cod penal in vigoare de la data de 01.02.2014, insa regimul sanctionator al pluralitatii de infractiuni este mai favorabil inculpatului in reglementarea prev. de art.33, art.34 cod penal 1969.

Astfel, din perspectiva regimului sanctionator al concursului de infractiuni, Curtea constata ca legea penala mai favorabila potrivit art.5 cod penal este codul penal 1969, avand in vedere ca sporul de pedeapsa prev. de art.34 alin.1 lit.b) cod penal 1969 nu este obligatoriu, pe cand art. 39 alin.1 lit.b) cod penal in vigoare din data de 01.02.2014 prevede aplicarea in mod obligatoriu pe langa pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsa de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (in prezenta cauza sporul de pedeapsa ar fi de 1/3 din 2 ani inchisoare = 8 luni inchisoare care s-ar adauga la pedeapsa de 2 ani inchisoare, in final pedeapsa calculata potrivitart. 39 alin.1 lit.b) cod penal in vigoare din data de 01.02.2014 care s-ar aplica inculpatului [...] fiind de 2 ani si 8 luni inchisoare.

In acelasi sens, Curtea are in vedere si decizia Curtii Constitutionale nr. 265/06.05.2014 (publicata in Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitiva si general obligatorie.

In consecinta, efectuand o aplicare globala a legii penale mai favorabile, Curtea va retine incadrarea juridica a infractiunii de trafic de influenta prev. de art. 257 al. 1 din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, urmand a se aplica regimul sanctionator al concursului de infractiuni prev. de art.33 lit.a) rap. la art.34 alin.1 lit.b) cod penal 1969.

Fata de ansamblul considerentelor expuse, in baza art.257 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000, Curtea va condamna pe inculpatul [...] la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta (fapta din februarie 2011 fata de denuntatorul [...]).

In baza art.257 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000, Curtea va condamna pe inculpatul [...] la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta (fapta fata de denuntatorul [...]).

In baza art.33 lit.a) cod penal 1969 cu referire la art.34 lit.b) cod penal 1969 si cu aplicarea art.5 cod penal, Curtea va contopi pedepsele stabilite si aplica inculpatului [...] pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare, apreciind ca nu se impune aplicarea vreunui spor de pedeapsa raportat la faptul ca cele doua infractiuni au fost comise la un interval mare de timp una de cealalta, respectiv 5 ani.

In ceea ce priveste aplicarea pedepselor accesorii, Curtea constata ca sunt aplicabile prev. art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul cod penal: “In cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pedepsele accesorii si complementare se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila in raport cu infractiunea comisa”.

In consecinta, in raport de aspectele expuse mai sus prin care s-a constatat ca legea penala mai favorabila global este codul penal 1969, Curtea urmeaza a face aplicarea prev. art. 71 cod penal 1969.

Prin urmare, in ceea ce priveste interzicerea cu titlul de pedeapsa accesorie, a drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), b) Cod penal 1969, Curtea constata, in baza art. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, corelat cu art. 1 din Legea 30/1994 privind ratificarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie, si cu art. 11 din Constitutia Romaniei, inaplicabilitatea de plano a acestor dispozitii legale interne, in lumina celor statuate de Curte
in cauza Hirst c. Marii Britanii.

Astfel, Curtea a stabilit ca interzicerea absoluta a drepturilor electorale, automata si discretionara, ca urmare a condamnarii unei persoane la o pedeapsa privativa de libertate, este de natura sa incalce dreptul prevazut de articolul 3 din Protocolul nr. 1, constand in dreptul la alegeri libere.

In acest sens, Curtea nu poate accepta o interzicere absoluta a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstante, in temeiul dreptului intern si intra in marja de apreciere a fiecarui stat stabilirea de limitari ale drepturilor cetatenesti, fie pe cale legislativa, fie pe cale judiciara a individualizarii sanctiunilor, cu singurul amendament al stabilirii unor criterii rezonabile si pertinente, tinand de natura sau de gravitatea faptelor savarsite.

Pe cale de consecinta, Curtea nu va face aplicabilitatea art. 64 alin. 1 lit. a) teza I Cod penal constand in interzicerea dreptului de a alege autoritatile publice sau in functii elective publice.

Fata de ansamblul motivelor expuse, in baza art. 71 cod penal 1969 cu referire la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, Curtea va aplica inculpatului [...] pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) (teza a II-a), lit.b) cod penal 1969.


  1. Individualizarea judiciara a modalitatii de executare a pedepsei si dispozitii cu privire la masurile preventive

In ceea ce priveste individualizarea judiciara a modalitatii de executare a pedepsei, Curtea are in vedere asigurarea indeplinirii scopului educativ, preventiv si coercitiv al pedepsei.

Pentru aceasta, Curtea are in vedere natura infractiunilor retinute ca au fost comise de catre inculpatul [...] care reprezinta infractiuni de coruptie, fenomenul de coruptie reprezentand un fenomen deosebit de amplu care se manifesta in domenii diverse in societatea romaneasca, care afecteaza o normala dezvoltare a societatii si pentru care s-au luat multiple masuri pentru diminuarea acestui fenomen infractional atat la nivelul reglementarilor interne din Romania cat si la nivel european.

Curtea apreciaza ca toate masurile luate pentru diminuarea acestui fenomen infractional al coruptiei nu isi ating scopul daca infractiunile de coruptie descoperite nu sunt sanctionate intr-un mod aspru in ceea ce priveste modalitatea de executare pentru a se asigura scopul educativ, preventiv si coercitiv al pedepsei; o pedeapsa aplicata intr-un cuantum mai ridicat dar intr-o modalitate de executare neprivativa de libertate nu este in masura sa realizeze acest scop al pedepsei pentru a se obtine rezultatele dorite in diminuarea fenomenului de coruptie din societatea romaneasca ci poate fi in masura sa incurajeze comiterea chiar de catre inculpat sau de catre alte persoane a unor fapte de coruptie, atata timp cat practica judiciara a instantelor de judecata cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate ar fi aceea de neexecutare in regim de detentie.

Curtea mai are in vedere in ceea ce-l priveste pe inculpatul [...] ca prin infractiunile care i-au fost retinute s-a creat o perceptie a justitiabililor a existentei unei coruptii in justitie, in sensul ca actul de justitie poate fi influentat prin oferirea unor sume de bani organelor de cercetare penala sau judecatorilor pentru a influenta ancheta in diferite cauze penale sau pronuntarea unor hotarari judecatoresti, aspecte natura a crea o perceptie publica negativa asupra actului de justitie in general si o lipsa de incredere in general asupra actului de justitie.

Curtea mai retine ca inculpatul [...] nu a avut o atitudine sincera de recunoastere a infractiunilor care i-au fost retinute, dovedind astfel o lipsa de asumare a comportamentului sau infractional, Curtea apreciind astfel ca scopul educativ preventiv al pedepsei in ceea ce-l priveste pe acest inculpat nu poate fi atins in situatia in care pedeapsa nu s-ar executa in regim privativ de libertate, neputandu- se retine ca pronuntarea condamnarii la o pedeapsa in regim neprivativ de libertate ar constitui un avertisment pentru acest inculpat si, chiar fara executarea pedepsei, nu va mai savarsi alte infractiuni.

Fata de ansamblul motivelor expuse, Curtea va stabili ca pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare care se va aplica inculpatului [...] se va executa in regim de detentie potrivit art.60 cod penal, nefiind intemeiate solicitarile acestui inculpat de stabilire a unui regim de executare a pedepsei neprivative de libertate.

In ceea ce priveste masurile preventive, Curtea constata ca in cursul urmarii penale s-au luat fata de inculpatul [...] masurile preventive constand in:

  • retinere la data de 16.10.2012: prin ordonanta nr. 187/P/2011 din 16.10.2012, ora 16:25 s-a dispus retinerea inculpatului [...] pentru 24 de ore, de la data de 16.10.2012, ora 16:25, pana la data de 17.10.2012, ora 16:25;
  • arestare preventiva la data de 17.10.2012: prin incheierea din data de 17.10.2012 data in dosarul nr. 7774/2/2012 Curtea de Apel Bucuresti a dispus arestarea preventiva, pentru 29 de zile, a inculpatului [...]; la solutionarea recursului impotriva acestei incheieri, Inalta Curte de Casatie si Justitie, la data de 23.10.2012, a dispus punerea in libertate a inculpatului si luarea fata de acesta a masurii obligarii de a nu parasi tara, pentru perioada 23.10.2012-21.11.2012.

Avand in vedere modalitatea de executare in regim de detentie a pedepsei aplicate inculpatului [...], in baza art.72 alin.1 cod penal, Curtea va scadea din pedeapsa aplicata inculpatului [...] perioada retinerii si arestarii preventive incepand din data de 16.10.2012 pana in data de 23.10.2012 inclusiv.

Curtea mai retine ca masura preventiva a obligarii inculpatului de a nu parasi tara, pentru perioada

  1. - 21.11.2012, dispusa prin incheierea de sedinta nr. 3428/23.10.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in dosar nr. 7774/2/2012, a fost ulterior prelungita de catre procuror.

Fiind sesizata instanta de judecata, prin incheierea de sedinta din data de 26.03.2012 Curtea a constatat incetata de drept masura obligarii de a nu parasi tara dispusa de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin incheierea din data de 23.10.2012 (in cursul urmaririi penale) si, in baza art. 145

1

cod procedura penala, a dispus luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara fata de inculpatul [...].

La primul termen de judecata dupa intrarea in vigoare noului cod de procedura penala la data de 01.02.2014 (avand in vedere ca masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara nu mai este prevazuta de noul cod de procedura penala), prin incheierea de sedinta din data de 14.02.2014 Curtea a dispus, in baza art.16 alin.3 din Legea nr. 255/2013 cu referire la art. 211 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 214 C. proc. pen., luarea masurii controlului judiciar fata de [...] pana la solutionarea definitiva a cauzei.

Avand in vedere scopul masurii preventive a controlului judiciar, pentru asigurarea unei bune desfasurari a procesuluipenal, raportat si la pedeapsa aplicata si modalitatea de executare stabilita, in baza art.404 alin.4 lit.b) cod procedura penala, Curtea va mentine masura preventiva a controlului judiciar dispusa fata de inculpatul [...] prin incheierea de sedinta din data de 14.02.2014 a Curtii de Apel Constanta, in dosar nr. 1426/36/2012.


  1. Masuri privind sumele primite de inculpatul [...] de la denuntatori si cu privire la masura asiguratorie

Curtea constata ca inculpatului [...] i s-a retinut comiterea a doua infractiuni de trafic de influenta:

  • savarsirea infractiunii de trafic de influenta comisa in februarie 2011 fata de denuntatorul [...], de la care a primit prin intermediari suma de 2.500 euro;
  • savarsirea infractiunii de trafic de de influenta comisa in februarie-martie 2006 fata de denuntatorul [...], de la care a primit prin intermediar suma de 3.000 euro.

In consecinta, Curtea va face aplicarea prev. art.257 alin.2 cod penal 1969 cu referire la art.256 alin.2 cod penal 1969 si la art.19 din Legea nr.78/2000, si va dispune confiscarea de la inculpatul [...] a urmatoarelor sume:

  •  suma de 2.000 euro (primita de la denuntatorul [...]);
  •  suma de 2.500 euro (primita de la denuntatorul [...]).

Curtea constata ca prin ordonanta procurorului nr.187/P/2011 din data de 14.11.2011 s-a luat masura asiguratorie constand in sechestru, in limita sumei de 4.500 euro, asupra autoturismului marca [...], fabricat in anul 2002, carte de identitate seria D 62146, serie sasiu [...], numar de inmatriculare [...], proprietatea inculpatului [...].

Avand in vedere scopul luarii masurii asiguratorii si faptul ca se va dispune prin prezenta hotarare confiscarea de la inculpatul [...] a sumei totale de 4.500 euro, in baza art.404 alin.4 lit.c) cod procedura penala, Curtea va mentine masura asiguratorie luata prin ordonanta procurorului nr.187/P/2011 din data de 14.11.2011 constand in sechestrul, in limita sumei de 4.500 euro, asupra autoturismului marca [...], fabricat in anul 2002, carte de identitate seria D 62146, serie sasiu [...], numar de inmatriculare [...], proprietatea inculpatului [...].


  1. Masuri cu privire la cheltuielile judiciare

Curtea constata ca potrivit art.274 alin.(1) cod procedura penala:
“In caz de
renuntare la urmarirea penala,
condamnare,
amanare a aplicarii pedepsei sau renuntare la aplicarea pedepsei,
inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat,
cu exceptia cheltuielilor privind avocatii din oficiu si interpretii desemnati de organele judiciare, care raman in sarcina statului”.

Curtea are in vedere la evaluarea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de catre stat urmatoarele:

  • prin rechizitoriu s-a stabilit efectuarea unor cheltuieli judiciare in cuantum de 3.000 lei;
  • cercetarea judecatoreasca a durat aprox. 1 an si 4 luni, fiind acordate 15 termene de judecata, fiind citate partile, martorii propusi din rechizitoriu si cei solicitati de catre inculpat si s-au efectuat adrese pentru solicitarea unor informatii si comunicarea unor inscrisuri, apreciindu-se ca s-au avansat cheltuieli judiciare in cuantum de 2.000 lei.

In consecinta, in baza art.274 alin.1 cod procedura penala, Curtea va obliga pe inculpatul [...] la plata sumei de 5.000 lei catre stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Curtea constata ca inculpatul [...] nu a fost asistat sau reprezentat in cursul urmarii penale sau al cercetarii judecatoresti de vreun avocat desemnat din oficiu, nefiind astfel incidente prev. art.272 cod procedura penala.

Decizia penala nr. 77/P/09.05.2014 Judecator redactor Dan Iulian Nastase

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.