Inadmisibilitatea contestatiei in anulare privind o hotarare de declinare de competenta

Cuprins pe materii
:
Drept procesual civil.

Legislatie relevanta
:
art. 503 C.pr. civ.; art. 132 alin. 3 C.pr. civ.; art. 504 C.pr. civ.

Rezumat
:
Potrivit disp. art. 503 alin. (1) C.pr. civ., hotararile definitive pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata. O atare dispozitie nu poate fi interpretata decat in conjunctie cu disp. art. 504 alin. 1 C. pr. civ., potrivit carora, contestatia in anulare este inadmisibila daca motivul prevazut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

In raport de dispozitiile legale precitate, se apreciaza ca nu poate face obiectul contestatiei in anulare o hotarare prin care s-a dispus declinarea competentei. De vreme ce o astfel de hotarare nu este supusa niciunei cai de atac, astfel cum se dispune la art. 132 alin. 3 C.pr. civ., adica nici cailor de atac in reformare, nici cailor de atac de retractare. De altfel, cand legiuitorul a vrut sa excluda doar unele dintre caile de atac (mai exact, caile de atac de reformare), a facut-o in mod expres, mentionand ca hotararea este definitiva.

 

     Sentinta nr. 138/2 iunie 2016, definitiva a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea inregistrata la Curtea de Apel Galati sub nr. …/44/201 din data de …… petenta A.B  a solicitat retractarea sentintei civile nr. 74/29.03.2016 a Curtii de Apel Galati.

In motivarea contestatiei in anulare, au fost invederate instantei, in esenta, urmatoarele:

Hotararea criticata este nula deoarece instanta de fond si-a declinat competenta in conditiile in care nu i-a fost comunicata reclamantei  in termen legal intampinarea prin care s-a invocat exceptia de necompetenta de catre parata B.C, respectiva intampinare parvenindu-i reclamantei abia la data de 30.03.2016.

In drept, s-au invocat disp. art. 503 alin. 1, 2 si 3 C.pr. civ.

Intimatii din prezenta cauza au formulat intampinare in cauza prin care au invocat inadmisibilitatea contestatiei in anulare avand in vedere faptul ca unica nemultumire a contestatoarei este legata de declinarea competentei instantei de fond in absenta sa.

Analizand cu prioritate exceptia invocata in cauza, Curtea a apreciat-o intemeiata din perspectiva urmatoarelor considerente:

Contestatia in anulare poate fi promovata  in cazurile prevazute limitativ la art.  503 C.pr. civ.:

           (1) Hotararile definitive pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand
contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata.

           (2) Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand:

            1. hotararea data in recurs a fost pronuntata de o instanta necompetenta absolut sau cu incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia corespunzatoare, instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra acesteia;

            2. dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale;

            3. instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen;

            4. instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile declarate in cauza.

           (3) Dispozitiile alin. (2) pct. 1, 2 si 4 se aplica in mod corespunzator hotararilor instantelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

In ceea ce priveste conditiile de admisibilitate ale contestatiei in anulare, acestea  sunt, potrivit  disp. art. 504 urmatoarele:

         (1) Contestatia in anulare este inadmisibila daca motivul prevazut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

          (2) Cu toate acestea, contestatia poate fi primita in cazul in care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanta l-a respins pentru ca avea nevoie de verificari de fapt incompatibile cu recursul sau daca recursul, fara vina partii, a fost respins fara a fi cercetat in fond.

            In speta, prin sentinta criticata de contestatoare s-a dispus declinarea competentei in favoarea Tribunalului V., respectiva hotarare nefiind supusa niciunei cai de atac, astfel cum se dispune la art. 132 alin. 3 C.pr. civ., ceea ce inseamna ca aceasta nu este supusa nici cailor de atac in reformare, nici cailor de atac de retractare. De altfel, cand legiuitorul a vrut sa excluda doar unele dintre caile de atac (mai exact, caile de atac de reformare), a facut-o in mod expres, mentionand ca hotararea este definitiva.

Pentru aceste considerente, a fost respinsa ca inadmisibila contestatia in anulare, fiind astfel mentinuta hotararea criticata, conform  disp.art. 508 C. pr. civ.