Inadmisibilitatea caii de atac a recursului declarat impotriva hotararii de partaj

Cererea de partaj judiciar succesoral reprezinta modalitatea prin care se pune capat starii de indiviziune a comostenitorilor cu privire la bunurile mostenite de catre acestia, in calitatea lor de mostenitori ai autorului comun.

Potrivit dispozitiilor art. 483 alin.(2) teza 1 Cod procedura civila „Nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j)-”, iar la art. 94 pct. 1 litera j) „cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare”. Conform dispozitiilor art. 483 alin. (2) teza 2 Cod procedura civila „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotararile date de instantele de apel, in cazurile in care legea prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai apelului”.

In conformitate cu dispozitiile art.995 alin. (3) Cod procedura civila,” hotararea de partaj este supusa numai apelului. Cu toate acestea, daca partajul s-a cerut pe cale incidentala, hotararea este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea data asupra cererii principale”.

Prin sentinta civila nr. 5520/03.06.2017 pronuntata de Judecatoria Tg- Jiu a fost admisa exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocate de instanta din oficiu.

A fost respinsa actiunea in constatare formulata de reclamantul P. M., in contradictoriu cu paratii P. G., sotie supravietuitoare a succesorului P.F., fiu al autorilor P. G. decedat la data de ... si P. L. decedata la data de ..., R. P., fiica a autorilor, B.C., sot supravietuitor al succesoarei B.I., fiica autorilor, B. V., fiu al succesoarei B. I., B. V., fiica al succesoarei B. I. si B. D., fiica a succesoarei B. I., ca inadmisibila.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca prin actiunea civila

inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg.-Jiu cu nr , reclamantul P. M., in contradictoriu cu

paratii P. G., R.P., B. C., B. V., B.V. si B. D., solicita instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se constate deschisa succesiunea autorilor P. L., decedata la data de 23.12.2001, si P. G., decedat la data de 4.11.1989, precum si calitatea de unic mostenitor legal al succesorului P.M., dupa autorii P. L. si P. G..

S-a retinut de instanta ca s-a solicitat constatarea calitatii de unic mostenitor a reclamantului in raport de celelalte parti si nu s-a solicitat determinarea sau partajarea bunurilor din succesiune, actiunea fiind timbrata cu suma de 50 lei. Ca, practic se solicita eliberarea unei hotararii care sa cuprinda elementele specifice certificatului de calitate mostenitor.

S-a invocat de aparatorul reclamatului art. 700 Cod civil, ori acesta prevede doar termenul de 6 luni in care se accepta mostenirea, termen ce se analizeaza de instanta cu ocazia partajului judiciar.

Potrivit art.24 Cod procedura civila dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare. In materia dreptului procesual civil, actele de procedura efectuate sub imperiul legii vechi raman valabil efectuate daca au fost respectate dispozitiile legii respective, iar dupa intrarea in vigoare a legii noi, actele de procedura vor fi efectuate potrivit prevederilor acesteia. Normele de procedura civila nu retroactiveaza si nu supravietuiesc ci sunt de imediata aplicare.

Potrivit art.35 Cod procedura civila cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.

Potrivit art. 980 Cod procedura civila judecarea oricarei cereri de partaj privind bunuri asupra carora partile au un drept de proprietate comuna se face dupa procedura prevazuta in prezentul titlu, cu exceptia cazurilor in care legea prevede o alta procedura.

Reclamantul avand posibilitatea formularii unei actiunii in realizare, petitorie, respectiv actiunea in partajarea bunurilor, instanta a apreciat actiunea in constatare ca fiind inadmisibila.

Un al doilea motiv pentru care actiunea este inadmisibila se raporteaza la dispozitiile art. 115 din Legea nr. 36/1995 - (1) ce prevad ca la cererea mostenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de mostenitor, care atesta numarul, calitatea si intinderea drepturilor tuturor mostenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevazute pentru eliberarea certificatului de mostenitor, exceptand dispozitiile privind masa succesorala.

(2) Certificatul de calitate de mostenitor se elibereaza cu respectarea procedurii prevazute de prezenta lege pentru eliberarea certificatului de mostenitor, stabilindu-se si cotele succesorale.

Potrivit art. 105 alin. 6 Legea nr.36/1995 pe baza de declaratie sau probe administrate in cauza notarul public se va stabili daca succesorii au acceptat succesiunea in termenul legal.

Astfel prin Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.36 din 12 mai 1995 republicata, a fost pusa la dispozitia partilor posibilitatea de a se constata calitatea de mostenitor pe baza unor verificari prealabile facute de notarul public.

Formularea unei astfel de actiuni direct la instanta este inadmisibila, partile avand posibilitatea in baza art. 115 din Legea nr.36/1995 sa se adresele notarului public.

impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul P. M. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinice, sustinand urmatoarele:

Prin decizia civila nr.2095 din 13 decembrie 2017, pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. ..., s-a admis apelul, declarat de apelantul- reclamant P.M., impotriva sentintei

civile . pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr , in contradictoriu cu intimatii parati

P. G., R.P., B.V. si B. D..

S-a anulat sentinta civila si rejudecand cauza s-a respins exceptia inadmisibilitatii invocata din oficiu si pe fond s-a respins actiunea.

Analizand criticile apelantului-reclamant, tribunalul a constatat ca acestea sunt intemeiate sub aspectul modalitatii in care a fost solutionata cererea formulata de reclamant pe exceptia inadmisibilitatii, instanta de fond facand o eronata interpretare a dispozitiilor legale, respectiv dispozitiile art. 651, art. 689 si art. 700 din Cod civil in redactarea din 1894, coroborate cu dispozitiile Legii nr. 36/1995.

Este adevarat ca in cauza, singura actiune in realizare a dreptului apelantului- reclamant este cea de imparteala judiciara, insa ar fi o sarcina exorbitanta a pretinde unei parti care nu doreste decat sa se constate calitatea sa de mostenitor legal a unei persoane sa solicite iesirea din indiviziune printr-o actiune de imparteala judiciara, cat timp se poate face si un partaj prin buna invoiala, partajul judiciar neavand caracter obligatoriu, iar mostenitorii pot, daca vor, sa continue sa stapaneasca impreuna bunurile succesorale, deoarece starea de coproprietate fiind o stare legala, nimeni nu poate fi fortat sa ceara iesirea din indiviziune.

Mai mult o astfel de actiune poate fi introdusa la instanta de judecata in situatia in care partile nu ajung la o intelegere pentru a realiza partajul in fata notarului public.

In raport de cele mentionate tribunalul a retinut ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 480 alin. 3 Cod procedura civila, intrucat instanta de fond a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, astfel ca instanta de apel va anula hotararea atacata si va rejudeca fondul.

Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca la data de 04.11.1989 a decedat P. G., iar la data de 23.12.2001 a decedat P. L., parintii si respectiv bunicii partilor din prezenta cauza si pana in prezent astfel cum rezulta din certificatele si incheierea nr. 3/20.09.2016 emisa de Camera Notarilor Publici Craiova nu s-a dezbatut succesiunea celor doi autori.

Potrivit dispozitiilor art. 692 Cod civil in redactarea din 1864, ”cand acela caruia i se cuvine o succesiune a murit fara sa se fi lepadat de dansa, sau fara sa o fi acceptat expres sau tacit, erezii sai pot de-a dreptul sa accepte sau sa se lepede de dinsa”. Transmisiunea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii succesiunii, succesibilul avand dreptul de a alege, respectiv dreptul de optiune succesorala, intre consolidarea titlului de mostenitor prin acceptarea mostenirii si desfiintarea acestui titlu prin renuntare.

Conform inscrisurilor de stare civila depuse la dosar cei doi autori au avut patru descendenti, respectiv reclamantul, in calitate de fiu, P. F. in calitate de fiu care si el a decedat, R. P., in calitate de fiica si B. D. in calitate de fiica si prin urmare raportat la dispozitiile art. 651 si urmatoarele din vechiul Cod procedura civila in redactarea de la 1864, acestia aveau vocatie generala la succesiunea autorilor, insa pentru a se stabili cine are vocatie succesorala concreta la mostenirea celor doi autori se impune a se dovedi care dintre descendenti au acceptat succesiunea.

In speta de fata, reclamantul a solicitat sa se constate ca in urma deschiderii succesiunii celor doi autori, el are calitatea de unic mostenitor legal al celor doi autori, fiind singurul care a acceptat tacit succesiunea autorilor, invocand ca paratii nu au acceptat succesiunea. nici in mod expres si nici in mod tacit.

Potrivit dispozitiilor art. 249 Cod procedura civila sarcina probei intr-o actiune revine aceluia care face o sustinere in cursul procesului, ori in speta de fata reclamantul prin probele administrate nu a dovedit ca el este unicul mostenitor legal al celor doi autori.

Astfel, prin intampinarea depusa la dosar, la instanta de fond la data de 21.10.2016 de parata R. P. aceasta a invocat ca de la decesul autorilor si pana in prezent, in calitate de fiica mostenitoare a celor doi autori a folosit bunuri ramase la decesul autorilor si a adus imbunatatiri unor bunuri ramase la decesul parintilor sai.

Totodata, a invederat ca toti mostenitorii in anul 2013 au fost de acord ca in casa parintilor sa locuiasca numita P. F.M. care locuieste si in prezent astfel ca nu se poate retine sustinerea reclamantului ca este unic mostenitor al celor doi autori.

De asemenea, in interogatoriul luat la instanta de fond paratei R. P. aceasta a declarat ca dupa ce a murit mama partilor ,reclamantul a plecat la Valcea, iar casa parinteasca a fost data unei persoane care nu avea locuinta pentru a locui acolo.

Prin urmare, cu exceptia inscrisurilor depuse la dosar, constand in acte de stare civila si chitante privind achitarea impozitului aferent unor bunuri ramase la decesul celor doi autori reclamantul nu a solicitat administrarea altor probe din care sa reiese ca este singurul care a acceptat succesiunea celor doi autori.

In aceste conditii, a apreciat instanta ca actiunea reclamantului prin care solicita sa se constate ca este unicul mostenitor al autorilor P. G. si P.L. este nefondata, reclamantul nefacand dovada sustinerilor sale prin probele administrate. Este de mentionat ca nici prin cererea de apel, apelantul-reclamant nu a solicitat incuviintarea altor probe pentru dovedirea cererii sale.

impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul P.M., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, sustinand urmatoarele:

In drept s-au invocat dispozitiile art.488 alin.1 pct.6 si 8 Cod procedura civila.

In sedinta publica, Curtea, din oficiu, a supus dezbaterii contradictorii a partilor exceptia inadmisibilitatii recursului, ce se impune a fi examinata cu prioritate, in raport de prevederile art. 248 alin. (1) Cod procedura civila, potrivit carora „instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei”.

Recursul este inadmisibil, pentru urmatoarele considerente:

Cu referire la exceptia inadmisibilitatii, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 483 alin. (2) teza 1 Cod procedura civila „Nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j)...”, iar la art. 94 pct. 1 litera j) „cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare”. Conform dispozitiilor art. 483 alin. (2) teza 2 Cod procedura civila „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotararile date de instantele de apel, in cazurile in care legea prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai apelului”.

Potrivit dispozitiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila: „(1) Dispozitiile art. 483 alin. (2) din legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, se aplica proceselor pornite incepand cu data de 1 ianuarie 2016. (2) In procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila.”.

Termenul prevazut la alin. (1) a fost prorogat succesiv, prin O.U.G. nr. 62/2015 si 95/2016, pana la data de 1.01.2019, iar cu referire la dispozitiile art. XVIII alin. (2), prin aceleasi acte normative - O.U.G. nr. 62/2015, articolul unic, alin. (2) si OUG nr. 95/2016, art. 1 alin. (2) - s-a prevazut ca acestea se aplica si proceselor pornite incepand cu data de 1.01.2016 si pana la data de 31 decembrie 2018.

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila a fost republicata, urmare a modificarilor aduse prin Legea nr. 138/2014 (Monitorul oficial nr. 247/10.04.2015), litera i) de la pct. 1 a art. 94 devenind, dupa renumerotare, litera j).

In speta, procesul a inceput la data de 23.09.2016, data inregistrarii cererii de chemare in judecata la Judecatoria Tg. Jiu.

Prin cererea formulata, reclamantul P. M. a investit instanta cu o cerere prin care sa se constate deschisa succesiunea autorilor P..L, decedata la data de 23.12.2001 si P.G. decedat la data de 4.11.1989 si sa se constate calitatea de unic mostenitor legal al succesorului P. M., dupa autorii P. L. si P. G., intemeind cererea pe dispozitiile art. 651, art. 689, art. 700, vechiul Cod civil.

Prioritar, Curtea retine ca, cererea de partaj judiciar succesoral reprezinta modalitatea prin care se pune capat starii de indiviziune a comostenitorilor cu privire la bunurile mostenite de catre acestia, in calitatea lor de mostenitori ai autorului comun.

Potrivit dispozitiilor art.995 alin. (3) Cod procedura civila,”
hotararea de partaj este supusa numai apelului.
Cu toate acestea, daca partajul s-a cerut pe cale incidentala, hotararea este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea data asupra cererii principale”.

In cauza, cererea de partaj judiciar succesoral s-a cerut pe cale principala., situatie in care hotararea pronuntata in materie de partaj era supusa numai apelului, solutionat deja de Tribunal prin hotarare judecatoreasca definitiva, ce face obiectul prezentului recurs.

Prin urmare, decizia pronuntata de Tribunalul Gorj in cauza, ca instanta de apel, este definitiva, nefiind supusa recursului.

Prevederile art.634 alin. (1) pct.4 Cod procedura civila stipuleaza ca au caracter definitiv hotararile date in apel, fara drept de recurs, precum si cele neatacate cu recurs.

In conformitate cu dispozitiile art.457 alin. (1) Cod procedura civila, care consacra principiul legalitatii caii de atac, „hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta”.

Prin urmare, in raport de continutul acestor dispozitii legale, precum si de caracterul pretentiilor solicitate de reclamant prin actiunea introductiva de instanta, Curtea constata ca recursul este inadmisibil.

Raportat la solutia ce urmeaza a fi pronuntata si vazand dispozitiile art. 499 alin. 1) teza a doua Cod procedura civila, potrivit carora „In cazul in care recursul se respinge fara a fi cercetat in fond ori se anuleaza sau se constata perimarea lui, hotararea de recurs va cuprinde numai motivarea solutiei fara a se evoca si analiza motivelor de casare”, analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu se mai impune.

Fata de considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 498 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant impotriva deciziei pronuntata de Tribunal, ca inadmisibil.
(Decizia civila nr.61 din 5 martie 2018 - Sectia I Civila, rezumat judecator Alexandrina Marica)