Inaplicabilitatea dispozitiilor, mentiunile obligatorii decizie de sanctionare

Prin sentinta civila nr. 153 din 9 martie 2017, pronuntata de Tribunalul Olt, a fost respinsa contestatia formulata de contestatorul CD, in contradictoriu cu intimatul APPPCTDO, impotriva dispozitiei de incetare a contractului individual de munca nr.53/08.06.2016 emisa de intimat, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Contestatorul a fost angajat al intimatului APPPCTDO, conform contractului individual de munca in functia de sofer profesionist categoriile A, B, C, D, E .

Prin dispozitia contestata, acestuia i-a incetat contractul individual de munca incepand cu data de 08.06.2016, conform art. 61 lit. c) si art. 56 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 53/2003, ca urmare a avizului medical nr. 266/20.04.2016, prin care a fost declarat inapt pentru activitatea de conducator auto.

Prin cererea de chemare in judecata, contestatorul a solicitat constatarea nulitatii dispozitiei nr. 53/08.06.2016 privind incetarea contractului individual de munca, reincadrarea pe postul si functia detinute anterior, plata unor despagubiri echivalente cu salariile indexate, majorate si reactualizate, de la data emiterii deciziei, respectiv 08.06.2016 si pana la data reincadrarii efective.

S-a retinut in cauza aplicarea urmatoarelor texte de lege:

Art. 61 CM -
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:

c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;

Art. 56 - (1)
Contractul individual de munca existent inceteaza de drept:

7. de la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei;

In ceea ce priveste forma deciziei de concediere, s-a retinut ca aceasta indeplineste cerintele Codului muncii. Astfel, sunt descrise motivele care determina concedierea:
salariatul a fost declarat inapt pentru activitatea de conducator auto intern si international transport persoane.
Referitor la preaviz, s-a apreciat ca nementionarea acestuia nu este de natura a conduce la nulitatea deciziei, atata timp cat, fiind declarat inapt, contestatorul nu mai putea desfasura efectiv activitate de sofer, conform incadrarii in munca, expunandu-se riscurilor atat personal, cat si angajatorul si persoanele transportate.

De altfel, art. 56 Codul muncii mentioneaza incetarea de drept a CIM chiar de la data retragerii avizului, atestatului necesar pentru desfasurarea activitatii.

De asemenea, in ceea ce priveste oferirea unui loc de munca vacant, compatibil cu pregatirea profesionala este evident ca angajatorul, ca urmare constatarii - inapt pentru activitatea de conducator auto, nu putea sa ii ofere acestuia un alt astfel de loc de munca.

Pentru aceste considerente au fost indepartate criticile contestatorului cu privire la forma deciziei de concediere.

S-a retinut de instanta ca, avand in vedere functia in care contestatorul a fost angajat, acesta avea obligatia de a prezenta angajatorului avizul medical anual pentru exercitarea profesiei de conducator auto transport persoane intern si international.

De altfel, in acest sens parata are incheiat contract cu Clinica T S.R.L., unde toti angajatii sunt supusi evaluarii starii de sanatate.

Contestatorul s-a prezentat la data de 25.11.2015 la unitatea sanitara mai sus mentionata, pentru evaluarea starii de sanatate, ocazie cu care i-a fost reinnoit avizul medical cu mentiunea APT, valabil insa numai pentru 3 luni, avand in vedere si varsta acestuia, de 71 de ani.

In avizul medical nr. 528/26.11.2015 este mentionat expres ca va reveni la control peste 3 luni .

Dupa acest termen, urmare a evaluarii starii de sanatate, Clinica T S.R.L. a emis avizul medical nr. 266/20.04.2016 in care contestatorul este declarat INAPT - CONDUCATOR AUTO INTERN SI INTERNATIONAL TRANSPORT PERSOANE, ca si fisa medicala de aptitudini.

I s-a comunicat avizul medical emis de unitatea sanitara cu viza de INAPT, situatie in care evident ca nu mai poate exercita profesia de sofer intern si international.

Conform art. 9 alin. (1) din HG 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, cu modificarile si completarile, ulterioare, aptitudinea in munca reprezinta capacitatea lucratorului din punct de vedere medical de a desfasura activitatea la locul de munca in profesia/ functia pentru care se solicita examenul medical. Concluziile examenului medical consemnate in fisa de aptitudini pot fi: apt, apt conditionat, inapt temporar, inapt.

S-a retinut ca medicii de
medicina muncii
sunt organele competente de expertiza medicala. Astfel, din interpretarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 418/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu prevederile art. 8 si 9 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca medicul de medicina muncii este organul specializat care stabileste aptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului pentru un anumit loc de munca.

Medicul specialist de
medicina muncii,
in baza fisei de solicitare a examenului medical, a fisei de identificare a factorilor de risc profesional, a dosarului medical si a examenelor medicale efectuate, completeaza fisa de aptitudine cu concluzia examenului medical: apt, apt conditionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de munca respectiv.

Inaptitudinea permanenta in munca reprezinta incapacitatea medicala permanenta a lucratorului de a desfasura activitatea la locul de munca in profesia / functia pentru care se solicita examenul medical privind aptitudinea in munca.

Un exemplar al fisei de aptitudine se trimite la angajator si unul se inmaneaza angajatului. Persoana examinata poate contesta rezultatul dat de catre medicul specialist de
medicina muncii,
privind aptitudinea in munca.

In cauza s-a constatat indeplinirea tuturor acestor conditii, in sensul ca exista avizul medical 266/20.04.2016, contestatorul fiind declarat inapt conducator auto intern, international transport persoane, exista fisa medicala personala tip siguranta transporturilor , din aceeasi data si cu aceeasi mentiune - inapt, pe care de altfel contestatorul o poate contesta, ceea ce a mentionat ca nu a facut pana in acest moment. Angajatorul, in baza actelor medicale indicate, in mod corect a procedat la emiterea decizii de concediere, in deplin acord cu textele legale mentionate.

Tot in acest sens au fost retinute si prevederile deciziei ICCJ nr. 7/04.04.2016, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Dosar 669/1/2016, care a stabilit ca:
In interpretarea dispozitiilor art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin decizie a organelor de expertiza medicala (prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului) se intelege rezultatul evaluarii medicului specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, constand in fisa de aptitudine, necontestata sau devenita definitiva dupa contestare, prin emiterea deciziei de catre entitatea cu atributii legale in acest sens.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel contestatorul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului s-a aratat ca dispozitia nr.53/08.06.2016 privind incetarea contractului individual de munca este nelegala, netemeinica, intrucat nu indeplineste conditiile minime privind forma si continutul imperativ dispuse sub sanctiunea nulitatii absolute.

Potrivit prevederilor art.61 alin.3 si art.76 lit. a din Codul muncii, decizia trebuie motivata in fapt si in drept de catre angajator sub sanctiunea nulitatii absolute, cu relatarea ampla si explicita a faptelor, actelor si imprejurarilor care au dus la emiterea acesteia.

A invocat dispozitiile art.252 alin.2 lit. a si b Codul muncii referitoare la descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica, precizand ca mentionarea doar la modul general si nu in concret echivaleaza cu lipsa acesteia.

S-a mai aratat ca decizia contestata nu cuprinde elementele obligatorii prevazute de art.252 alin.2 lit. c din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, intimata necombatand decat la modul general motivele avute in vedere la momentul eliberarii dispozitiei de sanctionare.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei in sensul admiterii contestatiei, astfel cum a fost formulata.

In drept a intemeiat apelul pe dispozitiile art.480 alin.2 Cod procedura civila.

Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca motivele de apel formulate de contestator rezulta dintr-o interpretare abuziva a textelor de lege mentionate.

Prin decizia civila nr. 1713 din 28 Iunie 2017, apelul a fost respins ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Prin primul motiv de apel, contestatorul a motivat ca dispozitia nr.53/08.06.2016 privind incetarea contractului individual de munca nu indeplineste conditiile minime privind forma si continutul imperativ dispuse sub sanctiunea nulitatii absolute, prevazute de dispozitiile art.252 alin.2 lit. a , b si Codul muncii referitoare la descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica si motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat.

Curtea a retinut ca prin dispozitia nr.53/08.06.2016 a incetat contractul individual de munca al contestatorului incepand cu data de 08.06.2016, prevazandu-de expres ca temei juridic al incetarii contractului individual de munca dispozitiile art. 61 lit. c) si art. 56 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 53/2003.

Conform art. 61 lit. c Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, iar art 56 alin. 1 lit. g Codul muncii prevede ca, contractul individual de munca existent inceteaza de drept de la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei.

Aceasta este situatia in cazul contestatorului, de incetare a contractului individual de munca, in baza dispozitiilor art. 61 lit. c) si art. 56 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 53/2003.

Ori, art. 62 alin. 2 Codul muncii prevede expres ca in cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a (in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247 - 252 Codul muncii.

Curtea constata insa ca in speta nu este vorba de o decizie de sanctionare a contestatorului, intrucat nu este vorba de savarsirea de catre contestator a unei abateri disciplinare, iar prin dispozitia contestata, nr.53/08.06.2016, nu i s-a aplicat acestuia niciuna din sanctiunile disciplinare prevazute de art.248 Codul muncii.

In speta este vorba de o incetare a contractului individual de munca incepand cu data de 08.06.2016, conform art. 61 lit. c) si art. 56 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 53/2003.

In aceste conditii, nefiind vorba de savarsirea de catre contestator a unei abateri disciplinare si de sanctionarea disciplinara a acestuia, din interpretarea dispozitiilor art. 62 alin. 2 Codul muncii rezulta ca in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art.252 alin.2 lit. a, b si c Codul muncii referitor la mentiunile ce trebuie cuprinse in mod obligatoriu de catre o decizie de sanctionare, invocate prin motivele de apel.

Dispozitia de incetare a contractului individual de munca nr.53/08.06.2016, fiind emisa in baza dispozitiilor art. 61 lit. c) si art. 56 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 53/2003, acesteia ii sunt aplicabile prevederile art.62 alin. 3 codul muncii, in conformitate cu care decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.

Curtea constata ca aceste prevederi legale au fost respectate, asa cum a retinut si instanta de fond, in dispozitia de incetare a contractului individual de munca este prevazut in mod expres motivul pentru care a incetat contractul individual de munca( respectiv acela ca a fost declarat „inapt” pentru activitatea de conducator auto intern si international transport de persoane, conform avizului medical nr. 266/20.04.2016), temeiul juridic al incetarii contractului individual de munca(art. 61 lit. c) si art. 56 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 53/2003), termenul in care poate fi contestata( 30 de zile de la comunicare) si instanta judecatoreasca la care se contesta( Tribunalul de domiciliu al reclamantului).

Prin motivele de apel s-a mai invocat faptul ca nu a fost mentionat decat la modul generic motivul pentru care a incetat contractul individual de munca al contestatorului.

Ori, din analiza dispozitiei nr.53/08.06.2016 Curtea constata ca in continutul acesteia se prevede in mod expres incetarea contractului individual de munca al contestatorului, intrucat prin avizul medical nr. 266/20.04.2016, contestatorul a fost declarat inapt pentru activitatea de conducator auto intern si international transport de persoane.

A fost respins ca nefondat si motivul de apel privind necesitatea existentei unei decizii a organelor competente de expertiza medicala, conform art.61 lit.c Codul muncii, si nu doar un aviz medical emis de medicul de medicina muncii pentru dispunerea incetarii contractului individual de munca potrivit art.56 alin.1 lit.g din Codul muncii , intrucat in cauza se aplica prevederile deciziei ICCJ nr. 7/04.04.2016, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ,pronuntata in dosarul nr. 669/1/2016.

Prin decizia nr. 7/04.04.2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie,Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit ca „In interpretarea dispozitiilor art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin decizie a organelor de expertiza medicala (prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului) se intelege rezultatul evaluarii medicului specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, constand in fisa de aptitudine, necontestata sau devenita definitiva dupa contestare, prin emiterea deciziei de catre entitatea cu atributii legale in acest sens”.

Conform art. 521 alin. 3 Cod pr. civila, dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanta care a solicitat dezlegarea de la data pronuntarii deciziei, iar pentru celelalte instante, de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Aceasta decizie a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 399 din 26 mai 2016, deci inainte de inregistrarea contestatiei la instante de fond,fiind pe deplin aplicabila in speta.

In raport de decizia nr. 7/04.04.2016,pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie,Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanta de fond a retinut in mod corect ca a fost respectata procedura prevazuta de art. 8 din Legea nr. 418/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu prevederile art. 8 si 9 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, avizul medical nr. 266/20.04.2016 emis de Clinica T S.R.L , prin care s-a constatat inaptitudinea fizica a salariatului pentru activitatea de conducator auto intern si international transport de persoane, indeplinind cerintele prevazute de art.61 lit. c Codul muncii .

Avand in vedere aceste considerente , in baza art.480 alin.1 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.
(Decizia nr.1713 din 28 Iunie 2017 - Sectia I civila, rezumat judecator Elena Stan)