In cazul in care instanta de fond argumenteaza solutia pronuntata retinand o alta situatie de fapt, aceasta echivaleaza cu nesolutionarea fondului cauzei.

Art. 249 alin. 2 din Regulamentul Vamal Comunitar

Ordinul 9988/2006 a Vicepresedintelui ANAF

 

Prima instanta, a solutionat cererea pe o exceptie ce nu este incidenta cauzei, retinand lipsa interesului acesteia pe considerentul ca inscrisul s-a aflat in permanenta in posesia societatii comerciale.

Astfel, intr-o motivare lapidara, prima instanta a avut in vedere numai dispozitia art. 249 alin. 2 din Regulamentul Vamal Comunitar, apreciind ca declaratia vamala a fost completata in conformitate cu normele tehnice privind utilizarea si completarea formularelor documentului administrativ unic, aprobat prin Ordinul 9988/2006 a Vicepresedintelui ANAF, opinand ca originalul a fost eliberat reprezentantului in vama, desemnat de reclamanta.

In acest context, Curtea a constatat ca instanta de fond nu a raspuns cererii reclamantului, nu a facut o judecata asupra situatiei de fapt existente in cauza, sens in care nu se poate realiza controlul judiciar asupra sentintei atacate.

Totodata, Curtea a constatat ca de esenta hotararii este motivarea acesteia, tocmai pentru a permite garantarea asigurarii unui proces echitabil, in cadrul caruia partile sa aiba posibilitatea formularii apararilor corespunzatoare.

Or, instanta de fond a argumentat solutia pronuntata retinand o alta situatie de fapt, ceea ce echivaleaza cu nesolutionarea fondului cauzei.

Fata de considerentele expuse, Curtea in temeiul art. 496 NCPC, a  admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.

 

(Decizia  nr. 413/R-CONT/12 Februarie 2015)

 

Constata ca prin actiunea inregistrata la 16.04.2013, reclamanta SC TA SRL Mioveni, judetul Arges, a chemat in judecata pe paratele Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Craiova si Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Arges, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispuna obligarea acestora la a i se comunica o copie certificata a validarii liberului de vama, emis la data de 29.07.2010, orele 16.31, pentru importul facut in numele acestei societati, cu cheltuieli de judecata.

La data de 13.03.2014, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges a solicitat respingerea actiunii, cu motivarea ca aceasta nu se afla in posesia actului solicitat de reclamant, ci acesta trebuie sa existe la chiar societatea reclamanta.

Ulterior, la data de 04.03.2014, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova a formulat intampinare, invocand ca si chestiune prealabila,  fata de aspectul ca reclamanta a formulat actiune impotriva Directiei Regionale Vamale Craiova, (fosta DRAOV Craiova), conceptarea in cauza a Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova, in temeiul art. 10 si art. 11 din O.U.G. nr. 74/2013 si HG nr. 520/2013, acte normative referitoare la infiintarea in subordinea ANAF a acestor directii.

Totodata, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a DGRFP Craiova, cu motivarea ca intre calitatea de reclamant in procesul civil si persoana care pretinde cp i-a fost incalcat un drept al sau, precum si intre calitatea de parat si cel despre care se afirma ca a incalcat sau nu a respectat un drept, trebuie sa existe identitate, ceea ce in prezenta cauza nu s-a dovedit.

In raport de cele aratate, a sustinut ca DJAOV Arges (Biroul Vamal Arges), incepand cu data d e01.08.2013 se afla in subordinea DRV Ploiesti si respectiv DGRFP Ploiesti, institutii cu calitate procesuale pasiva in cauza.

Tribunalul Arges prin sentinta nr. 1226/16.05.2014, a respins actiunea reclamantei, ca neintemeiata.

La data de 25.06.2014, reclamanta prin administrator si asociat unic MVC a formulat cerere de indreptare a erorilor materiale si de inlaturare a omisiunilor vadite, strecurate in continutul sentintei nr. 1226/2014, in sensul ca in mod gresit s-a aratat ca a solicitat judecata in lipsa, or fata de calitatea sa procesuala, detinut in penitenciar, era obligatorie prezenta sa si judecata in contradictoriu cu paratele.

Totodata, a sustinut ca a formulat completari la actiunea introductiva de instanta, care nu au fost specificate in sentinta civila si a solicitat in mod repetat eliberarea de inscrisuri si comunicarea de informatii, care nu i-au fost luate in considerare, imprejurare ce conduce la nulitatea sentintei pronuntate de prima instanta.

Pin incheierea din 27.06.2014, Tribunalul Arges a respins cererea de indreptare a erorilor materiale si d e inlaturare a omisiunilor vadite, pe considerentul ca acestea nu se incadreaza in baza art. 281 C. proc. civ.

Impotriva sentintei civile nr. 1226/16.05.2014, pronuntata de Tribunalul Arges, s-a formulat recurs de catre reclamanta prin administrator si asociat unic MVC, criticand-o pentru nelegalitate, pe motive incadrabile in art. 488 pct. 6 si 8 NCPC.

In motivele de recurs s-a sustinut ca in cursul anilor 2010 – 2013 a solicitat documente (inscrisuri) si alte informatii (note explicative) referitoare la declaratia vamala nr. 11884/29.07.2010, intocmita si completata in fals pentru punerea in libera circulatie a marfurilor din containerul DFSR *** (autotren B ***) in data de 29.07.2010 orele 13, la Biroul Vamal de Interior Arges, solicitari la care nu i s-a raspuns.

Aceasta imprejurare a condus la trimiterea in judecata a asociatului unic al societatii pentru infractiuni ce au legatura cu activitatea vamala, iar acesta nu a putut sa-si dovedeasca vinovatia, ca urmare a imposibilitatii de a dovedi ca inscrisul intocmit la Biroul Vamal de Interior Arges nu apartine aceste societati.

Sustine recurenta ca la aceste solicitari a primit numai raspunsuri evazive si la aproximativ 4 ani a primit o copie dupa declaratia vamala, dar de care nu a avut cunostinta pana la acel moment. Or, functionarii vamali aveau obligatia sa anexeze acestei declaratii vamale documentele care sa arate in numele cui si pe seama cui s-a realizat liberul de vama, avand in vedere ca operatiunile respective nu s-au facut de catre reprezentantul reclamantei.

In sustinere a depus la dosar inscrisuri.

Reclamanta a solicitat si ajutor public judiciar, in temeiul O.U.G. nr. 51/2008, insa pe parcursul solutionarii recursului s-a achitat taxa de timbru prevazuta de Legea nr. 146/1997, astfel ca prin incheierea din 30.10.2014, Curtea de Apel Pitesti a respins cererea de acordare a ajutorului judiciar, ca lipsita de obiect.

In concluziile scrise, recurenta a precizat ca solicitarile sale priveau in mod expres documentele constand in: contractul de prestatii de vamuire, manipulare, incheiat semnat, si stampilat intre importator SC TA SRL si SC LGC SRL - reprezentata de comisionarul vamal MI; imputernicirea incheiata, semnata si stampilata intre reclamanta si comisionarul vamal; documentul de plata a taxelor vamale, efectuat la casieria Biroului Vamal de Interior Arges; factura fiscala intocmita de SC LGC SRL, pentru prestatiile de vamuire si nota explicativa a functionarilor biroului vamal si comisionarului vamal MI.

Or, acesta a primit numai copia validarii liberului de vama, inscris care nu lamureste situatia din prezenta cauza, sub aspectul declarantului operatiunii de vamuire.

S-a mai sustinut ca CMR – ul transportatorului nu poarta semnatura asociatului unic al reclamantei, iar despre continutul containerului a luat cunostinta dupa ce organele Politiei BCCO Pitesti si ANV Bucuresti le-ai descoperit in baxurile de detergenti care apartineau SC „KBSH” SRL.

Fata de cele aratate, a solicitat admiterea recursului si obligarea paratelor sa-i comunice inscrisurile solicitate.

Curtea, examinand recursul prin prisma criticilor aduse pe care le-a incadrat in motivul prevazut de art. 488 pct. 6 NCPC, care reglementeaza casarea unei hotarari pentru nemotivarea hotararii sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura cauzei, a constatat ca acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune in continuare.

In cauza, Curtea a retinut ca obiectul cu care reclamanta a investit instanta de fond il constituie refuzul nejustificat al organelor vamale de a-i pune la dispozitie documentele care s-au incheiat cu ocazia indeplinirii formalitatilor de vamuire din data de 29.07.2010, pe baza carora asociatul unic al acesteia a fost trimis in judecata pentru infractiuni ce au legatura cu activitatea vamala.

Totodata, s-a constatat ca asociatul recurentei - detinut in Penitenciarul Colibasi, a formulat mai multe cereri prin care a precizat ca inscrisul solicitat ca fie insotit de toate actele care au stat la baza intocmirii acestuia, respectiv: declaratia vamala nr. 11884/29.07.2010, intocmita si completata in fals pentru punerea in libera circulatie a marfurilor din containerul DFSR *** (autotren ***) in data de 29.07.2010 orele 13, la Biroul Vamal de Interior Arges, contractul de prestatii de vamuire, manipulare incheiat, semnat, si stampilat intre importator SC TA SRL si SC LGC SRL - reprezentata de comisionarul vamal MI; imputernicirea incheiata, semnata si stampilata intre reclamanta si comisionarul vamal; documentul de plata a taxelor vamale, efectuat la casieria Biroului Vamal de Interior Arges; factura fiscala intocmita de SC LGC SRL, pentru prestatiile de vamuire si nota explicativa a functionarilor biroului vamal si comisionarului vamal MI, asa cum rezulta din inscrisul depus la dosarul de fond.

Or, prima instanta, a solutionat cererea pe o exceptie ce nu este incidenta cauzei, retinand lipsa interesului acesteia pe considerentul ca inscrisul s-a aflat in permanenta in posesia societatii comerciale.

Astfel, intr-o motivare lapidara, prima instanta a avut in vedere numai dispozitia art. 249 alin. 2 din Regulamentul Vamal Comunitar, apreciind ca declaratia vamala a fost completata in conformitate cu normele tehnice privind utilizarea si completarea formularelor documentului administrativ unic, aprobat prin Ordinul 9988/2006 a Vicepresedintelui ANAF, opinand ca originalul a fost eliberat reprezentantului in vama, desemnat de reclamanta.

In acest context, Curtea a constatat ca instanta de fond nu a raspuns cererii reclamantului, nu a facut o judecata asupra situatiei de fapt existente in cauza, sens in care nu se poate realiza controlul judiciar asupra sentintei atacate.

Totodata, Curtea a constatat ca de esenta hotararii este motivarea acesteia, tocmai pentru a permite garantarea asigurarii unui proces echitabil, in cadrul caruia partile sa aiba posibilitatea formularii apararilor corespunzatoare.

Or, instanta de fond a argumentat solutia pronuntata retinand o alta situatie de fapt, ceea ce echivaleaza cu nesolutionarea fondului cauzei.

Fata de considerentele expuse, Curtea in temeiul art. 496 NCPC, a  admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.