Fapta lipsita in mod vadit de importanta.

Art. 18

¹

din Codul penal anterior

Art. 19 din Legea nr. 255/2013

 

(Decizia penala nr. 1366/A
/
15 Decembrie 2016)

 

Prin sentinta penala nr.486 din 24 iunie 2016, pronuntata de Tribunalul Arges, in baza art. 19 din Legea nr. 255/2013, a fost achitat  inculpatul P, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 si art. 5 cod penal.

In baza art. 19 din Legea nr. 255/2013, a fost achitat  inculpatul F, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 si art. 5 cod penal.

S-a admis, in parte, actiunea civila a partii civile ANAF Bucuresti – Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, iar in baza art. 19 si 397 cod procedura penala si art. 998 si urm. cod civil, au fost obligati  cei doi inculpati, in solidar, la plata catre partea civila a sumei de 8923 lei, daune materiale plus dobanzi si penalitati de intarziere calculate de la data savarsirii faptei ilicite si pana la data achitarii debitului .

S-a mentinut sechestrul asigurator dispus prin ordonanta nr. 422/P/2011 din 27.10.2015 a Parchetului de pe langa Tribunalul Arges.

In baza art. 274 alin. 1 si 2 cod procedura penala, a fost obligat fiecare din inculpati la plata a cate 1.600 lei, cheltuieli judiciare catre stat.

Onorariile aparatorilor din oficiu in cuantum de 83 lei, si respectiv 330 lei, s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca in cursul anului 2007, inculpatii P si F s-au inteles sa promoveze o activitate o comerciala care sa aiba ca obiect de activitate repararea autovehiculelor.

Astfel, la data de 19.09.2007, a fost inregistrata la Oficiul Registrului Comertului      “ S.C. S S.R.L.”, avand CUI 22434736, iar ca asociati pe inculpatii F si P, fiecare cu cate 50% parti sociale, inculpatul P indeplinit si atributii de administrator de drept al societatii. Obiectul de activitate al S.C. S S.R.L. a fost “intretinerea si repararea autovehiculelor”, cod CAEN 5020, iar sediul social declarat: Pitesti, str. Nicolae Filimon, nr. 5, camera nr. 1, jud. Arges.

Conform intelegerii dintre cei doi inculpati, la acea vreme, fiecare au contribuit cu bunuri proprii in vederea desfasurarii activitatii comerciale.

Ulterior, in vederea desfasurarii activitatii comerciale in conditii optime, inculpatii au inchiriat de la S.C. P S.R.L. un spatiu, situat pe raza com. Bascov, ***, jud. Arges, punct de lucru declarat.   

 Uneori, atributiile de administrator de fapt al societatii le-a exercitat si inculpatul F, in sensul ca acesta a completat facturi in numele societatii catre diversi beneficiari.

Numitul F, fratele inculpatului F, fara a fi angajat, in perioada 2008-2009, s-a deplasat la punctul de lucru al societatii pentru a-l ajuta pe inculpat la repararea de autovehicule, si cu acest prilej, la rugamintea inculpatului a completat un numar de 20 facturi emise de S S.R.L. catre diversi beneficiari.   

In vederea asigurarii unor avantaje materiale mai mari, in interes personal, inculpatii nu au declarat toate operatiunile si veniturile realizate de societate, astfel sustragandu-se de la plata obligatiilor fiscale, reprezentand impozitul pe profit si TVA. Inculpatii au emis facturi catre beneficiari, insa 37 din chitantele  cu plata in numerar, eliberate de mai multe societati, nu le-au mai inregistrat in contabilitate.  

In perioada 14 – 28.12.2009, Garda Financiara – Sectia Arges a efectuat un control, cu privire la stabilirea obligatiilor fiscale ale S.C. S S.R.L., controlul efectuandu-se la sediul Garzii Financiare, in prezenta inculpatilor, care in mod nejustificat, au refuzat sa puna la dispozitia functionarilor din cadrul Garzii Financiare documentele contabile ale societatii. In urma controlului efectuat, Garda Financiara – Sectia Arges a stabilit, prin estimare, ca in perioada 31.12.2008 – 30.06.2009, S.C. S S.R.L., nu a inregistrat in actele contabile veniturile realizate, astfel ca s-a sustras de la plata obligatiilor fiscale, producand un prejudiciu 7947 lei, din care 3633 lei reprezinta impozitul pe profit, iar 4314 lei, TVA.

Ulterior, organele fiscale din cadrul D.G.F.P. Arges, in cursul lunii aprilie 2010, au efectuat o verificare cu privire la neindeplinirea obligatiilor fiscale de catre S.C. S S.R.L., in perioada 01.07.2008 – 30.06.2009 si au constatat un prejudiciu in cuantum de 12 072 lei, fara accesorii, din care 6813 lei reprezinta impozitul pe profit si 5259 lei reprezinta TVA, prejudiciu provenit din nedeclararea veniturilor realizate.  

Conform raportului de constatare tehnica contabil-financiara, incheiat de inspectorii antifrauda, din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Arges, cuantumul prejudiciului provenit din omisiunea inregistrarii in actele contabile ale societatii a unor operatiuni comerciale si a veniturilor realizate a fost stabilita la suma de 8923 lei, din care 4430 reprezinta impozitul pe profit, iar 4493 lei reprezinta TVA.

Inculpatii nu au recunoscut comiterea faptelor imputate, fiecare considerand ca vinovat de savarsirea lor ar fi celalalt. Astfel, inculpatul P a aratat ca nu s-a mai ocupat de SC S  SRL, din lunile aprilie-mai 2008, ca l-a lasat pe celalalt inculpat sa se implice si, in sfarsit, ca demersurile de a parasi firma le-a demarat ulterior. Celalalt inculpat nu a dorit sa dea declaratii in cauza.

Avand in vedere declaratiile inculpatului P, concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica grafica, dar si declaratiile martorei D care a aratat ca dupa primele trei luni ale anului 2008 , la cererea inculpatului Pa predat acestuia actele, deoarece acesta i-a comunicat ca de acum inainte de firma se va ocupa celalalt inculpat, instanta de fond a considerat ca fiind intemeiate sustinerile inculpatului P. Cu toate acestea, avand in vedere ca in acea perioada inculpatul P figura inca in evidentele firmei si ale Registrului Comertului ca fiind administrator al societatii, s-a considerat ca vinovatia sa nu poate fi inlaturata. De asemenea, vinovatia inculpatului F nu poate fi inlaturata, probele administrate demonstrand faptul ca in perioada supusa atentiei, el era administratorul in fapt al societatii.

Instanta de fond a apreciat, insa, ca o condamnare pronuntata impotriva celor doi inculpati ar fi o solutie excesiva raportata la datele cauzei. In primul rand, a constatat ca de la comiterea faptei, de la primele cercetari si pana la data sesizarii instantei s-a scurs o perioada indelungata de timp care a fost apreciata ca fiind nejustificata, in raport de lipsa de complexitate a cauzei, de faptul ca majoritatea probelor au fost administrate in decurs de doi ani de la inregistrarea actului de sesizare. In aceasta situatie, instanta de fond a considerat ca s-a produs o diminuare a rezonantei negative a faptelor reprosate inculpatilor, de natura sa conduca la constatarea ca faptele imputate acestora au devenit lipsite de pericolul social al unei infractiuni, in acceptiunea pe care aceasta sintagma o avea sub imperiul vechiului cod penal.

Lipsa pericolului social, a aratat instanta de fond, mai deriva si din faptul ca prejudiciul imputat celor doi inculpati se situeaza la cote modice si, chiar daca nu a fost achitat, nu justifica prin aceasta o solutie de condamnare.

In aceste conditii, s-a considerat ca o solutie de achitare, intemeiata pe dispozitiile art. 19 din Legea nr. 255/2013, este pe deplin justificata.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 19 din Legea nr. 255/2013, instanta de fond a dispus achitarea  inculpatului P, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 si art. 5 cod penal, iar in baza art. 19 din Legea nr. 255/2013, a achitat pe inculpatul F, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 si art. 5 cod penal.

In ceea ce priveste latura civila, instanta de fond a constatat ca ANAF Bucuresti – Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 24.542 lei, dintre care 16.357 lei debit principal si 8.185 lei accesorii. Instanta a considerat ca sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale in sarcina celor doi inculpati, in conditiile in care s-a facut dovada existentei prejudiciului, insa nu la cotele semnalate in cererea de constituire de parte civila, a faptei ilicite, chiar daca, asa cum s-a aratat mai sus ea nu caracterizeaza gradul de pericol social al unei infractiuni, dar si a legaturii de cauzalitate directe intre acestea. In aceste conditii, instanta a admis, in parte, actiunea civila a partii civile ANAF Bucuresti – Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, iar in baza art. 19 si 397 cod procedura penala si art. 998 si urm. cod civil, a obligat  pe cei doi inculpati, in solidar, la plata catre partea civila a sumei de 8923 lei, daune materiale plus dobanzi si penalitati de intarziere calculate de la data savarsirii faptei ilicite si pana la data achitarii debitului . Instanta de fond a aratat ca nu se mai impune obligarea si a partii responsabile civilmente avand in vedere ca, potrivit declaratiei inculpatului Petriea, aceasta firma a fost dizolvata.

S-a mentinut sechestrul asigurator dispus prin ordonanta nr. 422/P/2011 din 27.10.2015 a Parchetului de pe langa Tribunalul Arges.

Impotriva sentintei au declarat apel

Parchetul de pe langa Tribunalul Arges, inculpatul P si partea civila  Statul Roman prin ANAF, reprezentata de DGRFP, prin care au invocat aspecte de nelegalitate si netemeinicie a hotararii atacate.

Parchetul a solicitat reanalizarea probelor si condamnarea inculpatilor la pedepse cu inchisoarea, cu suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei. A mai aratat ca instanta de fond a ignorat aspectele esentiale ale cauzei: atitudinea de nerecunoastere a inculpatilor, neachitarea prejudiciului, minimalizand gravitatea infractiunii de evaziune fiscala.

Apelanta-parte civila a criticat dispozitia instantei de fond de angajare a raspunderii civile delictuale in sarcina celor doi inculpati, doar cu privire la suma de 8.923 lei, cu titlu de daune materiale, la care se adauga dobanda si penalitatile de intarziere, solicitand obligarea inculpatului la plata sumei de 24.542 lei, la care se adauga accesoriile.

A mai criticat partea civila solutia de achitare a inculpatilor, considerand necesar a se dispune condamnarea acestora pentru infractiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.

Apelantul-inculpat P a considerat ca temeiul achitarii este gresit, apreciind ca temeiul condamnarii este cel prev. de art.16 lit.c Cod pr.penala, combinat cu art.396 alin.5 Cod pr.penala. A solicitat inculpatul aplicarea principiului prev. de art.4 alin.2 Cod pr.penala, aratand ca probele invocate de procuror nu sustin condamnarea, sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala, respectiv documente fiscale si declaratiile martorilor. Probele administrate nu sunt suficiente pentru a contura o situatie de fapt din care sa rezulte ca inculpatul P a avut cunostinta de neinregistrarea documentelor fiscale.

Examinand sentinta supusa apelului din punct de vedere al motivelor invocate, precum si din oficiu, conform art.417 si urm. Cod pr.penala, Curtea constata ca doar apelul parchetului este fondat, avand in vedere urmatoarele considerente:

In raport de probatoriul administrat in cauza, specific infractiunilor sub aspectul carora au fost cercetati inculpatii, reiese ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, in forma continuata, in modalitatea normativa prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu retinerea art.35 alin.1 Cod penal, in conditiile art.5 Cod penal, sub aspectul laturii obiective si subiective.

Ansamblul probator (raportul de expertiza tehnica contabil-financiara, raportul de constatare tehnico-stiintifica grafica, procesul verbal de inspectie fiscala, coroborate cu inscrisurile administrate si declaratiile martorilor audiati), releva ca inculpatii in perioada 01.01.2008 – 31.12.2009, in calitate de administratori ai societatii comerciale S.C. S SRL, au omis evidentierea in actele contabile a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, in scopul de a se sustrage de la indeplinirea obligatiilor fiscale, producand un prejudiciu de 8.923 lei bugetului consolidat al statului.

Instanta de fond a facut o analiza judicioasa a reglementarilor legale incidente, a retinut in mod corect situatia de fapt, inclusiv din perspectiva analizarii calitatii de administrator detinuta de inculpatul P, ce rezulta din evidentele societatii si ale Registrului Comertului.

Si sub aspectul stabilirii cuantumului prejudiciului, prima instanta a retinut in mod corect suma de 8923 lei (din care 4430 lei reprezentand impozit pe profit, iar 4493 lei reprezentand T.V.A.), calculata de inspectorii antifrauda din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Arges, si mentionata in concluziile raportului de expertiza tehnica contabila financiara.

Insa, pentru a se dispune tragerea la raspundere penala a inculpatilor, trebuie ca faptele acestora sa prezinte pericolul social al infractiunii.

In sistemul Codului penal 1968 prevederea in lege a faptei si elementele constitutive ale infractiunii erau separat tratate, dandu-se relevanta diferita incriminarii abstracte, pe de o parte, si continutului concret al infractiunii, pe de alta parte.

Conform disp. art. 19 din Legea nr. 255/2013, atunci cand in cursul procesului se constata ca in privinta unei fapte comise anterior intrarii in vigoare a Codului Penal sunt aplicabile dispozitiile art. 18 ind.1 din Codul penal din 1968 , ca lege penala mai favorabila,  procurorul dispune clasarea, iar instanta dispune achitarea in conditiile Codului de Procedura Penala. Aceste dipozitii exprese prev. de art. 19 din Legea nr. 255/2013 au fost necesare intrucat in Noul Cod de Procedura Penala nu mai exista un temei de scoatere de sub urmarire penala sau de achitare echivalent celui prevazut de art. 10 alin.1 lit.b ind.1 C.p.p. din 1968.

In speta, elementele de circumstantiere personala ale inculpatilor au fost corect retinute de prima instanta, natura infractiunii savarsite de inculpati (infractiuni economice), consecintele semnificativ reduse ale savarsirii faptelor, datorita scurgerii unei perioade indelungate de timp de la data savarsirii, care a condus la o diminuare a rezonantei negative a faptelor, conditiile in care faptele au fost savarsite, valoarea relativ scazuta a prejudiciului.

Curtea retine ca sentinta primei instante este temeinic motivata, argumentele expuse se bazeaza pe probele administrate, prima instanta apreciind in mod corect lipsa de „
pericol social concret
” al faptelor.

Cu toate acestea, desi faptele au ramas nesanctionate penal, Curtea apreciaza ca se impune aplicarea art.18/1 Cod penal anterior, conform caruia nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile prevazute de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

 La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsirea a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana sau conduita faptuitorului.

Pentru aceste motive, se impune admiterea apelului parchetului, doar sub acest aspect si, in consecinta, aplicarea fiecarui inculpat a unei sanctiuni administrative, respectiv cea prev. de art.91 lit.c Cod penal anterior, in cuantum maxim.

Avand in vedere argumentele expuse, in temeiul dispozitiilor art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penala, Curtea a admis apelul declarat de parchet, a desfiintat, in parte, sentinta penala si, rejudecand, a facut aplicarea art. 18/1 Cod penal anterior.

In baza art. 91 Cod penal anterior, a fost aplicata fiecarui inculpat sanctiunea amenzii administrative in cuantum  de cate 1.000 lei.

Au fost mentinutee restul dispozitiilor sentintei penale.