Expirarea termenului fixat de un certificat de urbanism.

 

Art.27 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.50/1991, republicata

 

Curtea a amintit ca dupa expirarea termenului fixat de un certificat de urbanism, acesta nu dispare ca si cum nu ar fi existat niciodata, ci exista in continuare, insa expira termenul legal in care un beneficiar are dreptul sa intreprinda lucrarile pentru care a fost intocmit, astfel ca si in aceasta situatie produce efecte.

In speta, Curtea a apreciat ca nu poate fi respinsa actiunea in anulare ca lipsita de interes, deoarece a expirat termenul din certificatul de urbanism sus-mentionat, intrucat reclamantul la data sesizarii instantei de judecata se afla in termenul de un an fixat de respectivul inscris si se considera o persoana vatamata prin obligarea acestuia de catre parata a obtinerii acordului in forma autentica a intervenientului TM, desi in litigiu situatia de fapt nu se regasea in cele trei ipoteze prevazute de art.27 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.50/1991, republicata.

 

(Decizia nr. 634/R-CONT
/
9 martie 2015)

 

Prin cererea formulata la data de 15.04.2013, reclamantul MN a chemat in judecata pe parata Comuna Bascov - prin Primar, solicitand anularea dispozitiei de solutionare a plangerii prealabile nr.20516/18.12.2012 si  anularea in parte a certificatului de urbanism nr.184/31.05.2012, cu cheltuieli de judecata.

In motivare, reclamantul a aratat ca la data de 13.10.2004, fiul acestuia  MD a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in comuna Bascov, sat Bascov, judetul Arges, iar la 14.08.2009  Primaria comunei Bascov a eliberat pe numele acestuia  certificatul de urbanism nr.***, la data de 27.08.2009 fiind emisa si autorizatia de construire nr.***.

S-a mai aratat ca la data de 12.05.2010, MD a transmis  reclamantului prin contractul de vanzare cumparare nr.  *** dreptul de proprietate asupra imobilului, cu rezervarea dreptului de uzufruct viager si a dreptului de abitatie viagera.

La 28.11.2012 Primaria comunei Bascov a eliberat  petentului certificatul de urbanism nr.***, prin care s-a stabilit in sarcina sa nu doar intocmirea documentatiei tehnice DTAC, ci si acordul  notarial al vecinului TM.

Petentul a formulat plangere prealabila  ce a fost respinsa, insa decizia prin care a fost respinsa nu intruneste conditiile de forma si fond prevazute de lege, nefiind motivata in fapt si in drept.

Mai mult, considera petentul ca este nelegala mentiunea din cuprinsul certificatului de urbanism privitoare la necesitatea acordului in forma notariala a vecinului TM, neincadrandu-se in disp. art.27  din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 republicata.

Aceasta cerinta este inserata in mod arbitrar de parata pentru  a-l  determina pe reclamant sa nu-si mai edifice gardul. Ceea ce insa nu a observat parata este faptul ca   petentul a schimbat structura gardului imprejmuitor si ca acesta nu este alipit la calcan, nu este fundat la o cota mai adanca decat a talpii fundatiei casei numitului TM si respecta gradul de insorire al proprietatii vecine.

 Fata de aceasta retinere, petentul considera ca parata refuza nejustificat sa rezolve cererea, incalcandu-i dreptul de a-si delimita proprietatea cu gard imprejmuitor si de asemenea incalcand si principiul proportionalitatii, care prevede ca orice masura dispusa de o autoritate publica, care afecteaza drepturile indivizilor, trebuie sa fie adecvata, necesara si corespunzatoare scopului urmarit.

In sustinere, petentul a depus inscrisuri.

La 24.02.2014 parata a depus intampinare, solicitand respingerea contestatiei ca neintemeiata,  deoarece  raspunsul la plangerea prealabila este motivat in fapt si in drept, iar cerinta impusa prin certificatul de urbanism, cu privire la acordul in forma autentica a vecinului TM, este legala, raportat la forma in care petentul intelege sa-si edifice gardul.

Mai mult,  prin procesul verbal de control nr.1350/2013, Inspectoratul de Stat in Constructii a dispus sanctionarea petentului cu amenda contraventionala si desfiintarea constructiei „imprejmuire teren” realizata in comuna Bascov, sat Bascov.

La intampinare s-au atasat inscrisuri.

Prin raspunsul la intampinare, petentul a aratat ca isi mentine cele  precizate in actiune, solicitand admiterea acesteia asa cum a fost formulata.

Pentru termenul din 08.04.2014 s-a formulat cerere de interventie accesorie de catre numitul TM,  acesta  aratand ca  terenul sau este vecin cu al petentului, ca gardul construit de acesta depaseste ca inaltime 2,90 m., iar pe latura unde se invecineaza cu terenul sau, gardul in lungime de circa 17 m. , are 5 m inaltime, astfel ca terenul sau este inutilizabil datorita umbrei lasata de gard. A sustinut intervenientul ca  parte din gard se edifica pe terenul proprietatea sa, ocupandu-i ilegal o suprafata de peste 50 m.p., fara sa i se ceara acordul. De asemenea, a mai aratat ca petentul a fost sanctionat de catre Inspectoratul de Stat in Constructii si i s-a pus in vedere sa-si ridice gardul, insa acesta nu s-a conformat, contestand actul in instanta, insa actiunea i-a fost respinsa. Mentioneaza intervenientul faptul ca in prezent se afla in litigiu cu petentul in dosarul nr.16180/280/2012, actiunea avand ca obiect revendicare, servitute si obligatie de a face, constand in daramarea lucrarilor de imprejmuire realizate ilegal.

Prin   incheierea din  29.04.2014,  a fost incuviintata in principiu cererea de interventie accesorie, intervenientul fiind conceptat ca atare.

Prin sentinta civila nr.1286

din 27 mai 2014, Tribunalul Arges - Sectia Civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal, a admis in parte contestatia, a anulat adresa nr. *** si pe fond a admis plangerea prealabila, cu consecinta anularii in parte a Certificatul de Urbanism nr. ***, in sensul ca a fost inlaturata mentiunea privind necesitatea acordului in forma autentica al intervenientului.

A fost respinsa cererea de interventie formulata de intervenientul in interesul paratei, ***.

Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata a fost admisa in parte si a fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamantul  detine o suprafata de teren  in comuna Bascov, sat Bascov, judetul Arges, conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.***.

Initial s-a eliberat certificatul de urbanism nr.***,  pentru  edificarea unei constructii. In baza certificatului s-a emis si autorizatia de construire nr. ***, prin care s-a autorizat ca numitul MD sa execute lucrari de executie - piscina, imprejmuire teren si amenajare curte. S-a constatat ca in aceste acte nu se face vorbire in nici un fel despre vreun acord in forma autentica al vecinilor.

Ulterior, in baza actului de vanzare cumparare sus aratat, petentul a solicitat eliberarea certificatului de urbanism pentru imprejmuirea terenului, aratandu-se care este folosinta actuala a acestuia. S-a eliberat certificatul de urbanism nr. ***,  in care i s-a  pus in vedere ca pentru eliberarea autorizatiei de construire, va avea nevoie, printre altele, de acordul notarial al vecinului TM si de un proces verbal de trasare. La pct.3 Regim tehnic, s-a aratat in ce modalitate se va executa gardul, respectiv  pe lungime de 250 m.,  inaltime intre 2-2,5 m. de la cota terenului natural.

Impotriva acestui  certificat de urbanism, petentul a formulat si contestatie prealabila,  solicitand   revocarea actului in sensul  inlaturarii mentiunii privind acordul in forma autentica al vecinului TM.

La aceasta plangere s-a raspuns prin adresa nr. ***,  in care  se arata ca  desi i s-a pus in vedere petentului inca de la 31.07.2012 sa se prezinte sa ridice actul,  acesta  s-a deplasat la sediul primariei abia la 28.11.2012,  parata intelegand sa nu revoce in parte  certificatul de urbanism.

Din actele dosarului reiese ca intre parti, inclusiv intervenientul, s-au desfasurat mai multe litigii, unele aflate inca pe rolul instantelor de judecata.

Ca urmare a plangerii formulate de catre intervenient si inregistrata la parata, s-au luat masuri si s-au intocmit mai multe procese verbale de control.

S-a constatat ca  autorul  petentului MD nu a respectat disciplina in  urbanism,  astfel ca preluand lucrarile de constructii de la acesta, nici MN  nu le-ar fi respectat, intocmindu-se procesul verbal de control din 05.12.2012 de catre Inspectoratul de Stat in Constructii, care a constatat ca autorizatia de construire nr.*** eliberata numitului MD nu mai este valabila, cu atat mai mult cu cat terenul apartine acum petentului.

S-a mai constatat ca reclamantul a solicitat eliberarea certificatului de urbanism si ulterior a autorizatiei de constructie pentru efectuarea  imprejmuirii terenului sau,  pe o lungime de 250 m.,  gardul avand inaltimea intre 2-2,5 m. de la cota terenului natural, mentionandu-se  si faptul ca deja s-a intocmit proiect  in ce priveste modalitatea de  executare  a gardului.

Cu toate acestea, parata i-a  inserat in cuprinsul  certificatului de urbanism nr.*** mentiunea ca pentru eliberarea autorizatiei de construire va fi nevoie de acordul notarial al vecinului TM.

Raportat la faptul ca intre parti exista un istoric litigios  de mai bine de 10 ani, tribunalul a avut in vedere in prezenta cauza decizia nr.124/24.04.2012 a Tribunalului Mures, in care s-a retinut cu putere de lucru judecat ca intervenientul si sotia acestuia au ocupat din terenul proprietatea petentului o suprafata de 6,61 m.p. pe care se afla  trepte de scara din beton si podestul , pentru care s-a dispus desfiintarea, ca si a usilor  deschise  pe acelasi parter si a balconului edificat pe fatada dinspre sud a casei proprietatea intervenientului, ce da spre proprietatea petentului.

Analizandu-se actele aflate la dosar, s-a constatat ca gardul respectiv pe care il edifica petentul nu poate fi asimilat unei constructii in sensul prevazut de disp.art.27 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.50/1991 republicata. Astfel, acolo sunt indicate 3 situatii in care se solicita acordul in forma autentica al vecinilor:

1. pentru constructii noi amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate, dar numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora:

2. pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei, pentru cladiri existente;

3. in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate.

Ratiunea impunerii acestor conditii prealabile este aceea de a evita producerea de prejudicii proprietarilor imobilelor invecinate, care ar putea consta in:  scaderea sau punerea in pericol a rezistentei mecanice, a stabilitatii, a sigurantei la incendiu, igienei, sanatatii, mediului ori sigurantei in exploatare a acestor imobile. Aceste prejudicii ar putea fi aduse prin: alipirea la calcan, fundarea la o cota mai adanca decat cea a talpii fundatiei constructiei existente, afectarea gradului de insorire, etc.

In celelalte doua situatii, prejudiciul ar putea consta in: crearea unei situatii de disconfort generate de incompatibilitati intre functiunea preexistenta si cea propusa, atat in situatia in care se aduc modificari de destinatie a spatiilor din interiorul unei cladiri, cat si in situatia in care functionalitatea unei constructii noi este incompatibila cu caracterul si functionalitatea zonei in care urmeaza sa se integreze.

Acordul vecinilor se va da conditionat de asigurarea prin proiectul tehnic si autorizatia de construire a masurilor de punere in siguranta  a constructiei preexistente, in urma raportului de expertiza tehnica efectuat la comanda investitorului noii constructii.

Or, ceea ce doreste petentul sa edifice este un gard despartitor intre proprietatea sa si a intervenientului, pe o lungime de 250 m cu inaltime intre 2-2,5 m, cu fundatii continue – soclu 70 cm si stalpi 30x25 cm din beton armat pentru segmentele din camp, cu fundatii continue si pereti din beton armat in zona de acces,  si glafuri de 5 cm grosime din piatra la stalpi si pereti din beton armat.

Este evident din aceasta descriere ca nu se regaseste niciuna din cele trei ipoteze prevazute de art.27 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.50/1991  republicata.

Faptul ca intervenientul este nemultumit de modalitatea  tehnologica  aleasa de petent  si de materialele din care se va edifica gardul, nu este de natura sa determine  obligativitatea  acordului in forma autentica a acestuia.

Intr-adevar, tribunalul a apreciat ca fiind abuziva atitudinea paratei care,  raportat la litigiile preexistente de mai bine de 10 ani intre petent si intervenient, la o simpla petitie a acestuia a impus  reclamantului obtinerea acordului in forma notariala a intervenientului.

Faptul ca prin unele inscrisuri intocmite de Inspectoratul de Stat in Constructii s-ar fi constatat unele nereguli in ce priveste modalitatea de executare a  gardului, nu este de natura sa afecteze legalitatea  certificatului de urbanism sau a altor acte de autorizare, avand legatura stricta cu punerea in executare, eventualele nereguli  putandu-se invoca numai pe calea unei actiuni de drept comun introdusa la judecatoria competenta.

Pe cale de consecinta, tribunalul a retinut ca nu este legala solicitarea ca petentul sa obtina acordul in forma notariala a intervenientului,  constatandu-se ca atat certificatul de urbanism, cat si adresa nr. *** prin care s-a respins plangerea sa prealabila sunt nelegale. Prin urmare, a fost anulata adresa, iar certificatul de urbanism doar in parte, in sensul inlaturarii mentiunii privind necesitatea acordului in forma autentica al intervenientului TM.

Fata de solutia data actiunii principale, in baza art.61, 63 si 67 Noul  Cod de procedura civila, a fost respinsa cererea de interventie accesorie, ca neintemeiata.

In ce priveste cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, fata de solutia adoptata de instanta, aceasta a fost admisa doar in parte, conform art.453 Noul  Cod de procedura civila, insa instanta  a facut aplicarea art.451 alin.2 Noul  Cod de procedura civila,  avand in vedere  cuantumul  foarte mare al  onorariului  avocatului petentului, de 13.604,35 lei, raportat la valoarea si complexitatea cauzei, precum si a activitatii desfasurate de avocat. S-a observat ca dosarul s-a solutionat la al treilea termen de judecata,  iar raspunsul la intampinare, precum si  notele de sedinta depuse la 29.04.2014, reiau in mare parte continutul actiunii initiale. Astfel cererea a fost admisa doar in parte, fiind obligata parata sa plateasca petentului suma de 2000 lei cheltuieli de judecata.

Impotriva sentintei civile nr.1286

din 27 mai 2014, pronuntata de Tribunalul Arges - Sectia civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal, au declarat recurs, in termen legal, reclamantul MN si parata Comuna Bascov prin Primar,  care au criticat hotararea atacata pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin recursul sau, reclamantul MN a sustinut ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile art.451 alin.2 Cod procedura civila, motiv pentru care se impune modificarea in parte a sentintei atacate, in temeiul art.488 pct.8 Cod procedura civila.

In dezvoltarea motivelor de recurs  s-a aratat ca, desi instanta a admis in tot capatul de cerere privind anularea partiala a certificatului de urbanism nr.*** emis de Primarul comunei Bascov, adica a constatat culpa paratei, care a cazut in pretentii, in mod absolut nejustificat si cu incalcarea dispozitiilor legale a dispus reducerea onorariului de avocat de la suma de 13.604,35 lei, la 2.000 lei. Nici partile adverse si nici instanta de fond nu au avut vreo obiectie cu privire la dovedirea cuantumului cheltuielilor sau respectarea regulilor procedurale pentru depunerea unor astfel de dovezi. De asemenea, cererea reclamantului a fost admisa in tot, consecinta fiind ca parata a cazut in pretentii, constatandu-se astfel culpa procesuala a acesteia.

Reducand cuantumul cheltuielilor de judecata, instanta de fond a incalcat principiile generale ale procesului civil (disponibilitatea - art.9 Cod procedura civila si contradictorialitatea - art.14 Cod procedura civila), avand in vedere ca parata nu a formulat o cerere prin care sa fi solicitat reducerea cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu de avocat, iar tribunalul nu a pus in discutia partilor posibilitatea reducerii cheltuielilor de judecata, astfel incat recurentul-reclamant sa poata prezenta argumentele in fapt si in drept pentru sustinerea unei astfel de cereri.

Este adevarat ca dispozitiile art.451 alin.2 Cod procedura civila prevad ca „instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.”

Or, intimata-parata nu a solicitat instantei sa faca aplicarea dispozitiilor art.451 alin.2 Cod procedura civila si sa dispuna reducerea onorariului de avocat solicitat de reclamant.

 In lipsa unei astfel de solicitari, avand in vedere si principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, reclamantul considera ca instanta nu avea posibilitatea de a dispune reducerea cheltuielilor de judecata. In cazul in care, exercitandu-si rolul activ, instanta aprecia prea mare valoarea cheltuielilor de judecata solicitate, ar fi trebuit sa puna in discutia partilor acest aspect si sa faca aplicarea principiului contradictorialitatii, acordand astfel posibilitatea recurentului sa isi sustina valoarea cheltuielilor solicitate si dovedite prin actele depuse la dosar. Neprocedand in acest fel, instanta a incalcat si principiul oralitatii prevazut la art.15 Cod procedura civila, precum si dreptul la aparare al reclamantului, caruia nu i s-a dat posibilitatea de a isi expune motivele pentru care aprecia intemeiata cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.

Fata de aceste argumente, recurentul-reclamant apreciaza ca prin hotararea pronuntata cu privire la cheltuielile de judecata, instanta a incalcat regulile de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii (art.488 pct.5 Cod procedura civila), motiv pentru care se impune modificarea acesteia in parte.

Tot cu privire la cheltuielile de judecata, reclamantul sustine ca nu era relevant in cauza criteriul valoric intrebuintat de instanta, intrucat litigiul avea ca obiect anularea partiala a unui act administrativ, adica era un litigiu neevaluabil in bani, insa chiar si in aceste conditii, importanta litigiului, in contextul descris in actiune si retinut de instanta de fond, nu poate fi contestata. Pentru recurentul-reclamant era imperios necesar sa obtin anularea partiala a certificatului de urbanism, dat fiind faptul ca in temeiul acestuia suporta in mod periodic sanctiuni din partea paratei, pentru neindeplinirea masurii a carei anulare a solicitat-o, respectiv din partea Inspectoratului de Stat in Constructii. Mai mult, intervenientul-intimat se prevala de aceasta dispozitie si incerca prin toate mijloacele posibile sa il sicaneze continuu, formuland plangeri penale, cereri de chemare in judecata si plangeri pe la toate autoritatile.

De asemenea, arata reclamantul, caracterul rezonabil sau disproportionat al onorariului platit avocatului nu poate fi analizat in mod obiectiv, ci trebuie raportat la aspecte de fapt caracteristice fiecarei cauze, esentiala in stabilirea cuantumului onorariului fiind importanta concreta, subiectiva, a dosarului pentru client. Or, in raport de istoricul litigios dintre parti, intrucat obligarea la cheltuieli de judecata constituie singura modalitate pentru a tempera "apetitul" acestora pentru fel si fel de demersuri impotriva recurentului-reclamant, importanta litigiului era una ridicata pentru acesta.

Totodata, raportat la complexitatea cauzei, reclamantul a precizat ca acest litigiu, contrar aprecierii instantei de fond, se purta intr-o materie speciala (autorizarea lucrarilor de constructii), caracterizata prin norme preponderent tehnice, reglementata de legi speciale si norme metodologice destul de putin utilizate in practica uzuala a avocatilor, necesitand pentru aceasta o activitate sustinuta din partea aparatorului  sau pentru stabilirea corecta a situatiei de fapt si a dispozitiilor legale incidente.

In alta ordine de idei, dosarul este guvernat de Noul Cod de procedura civila, care reglementeaza cele doua etape: etapa scrisa si etapa orala.

In ceea ce priveste etapa scrisa, anterior prezentarii in instanta, la termenele de judecata a existat o activitate insemnata a avocatului constand in: studierea dosarului si a imprejurarilor cauzei, respectiv stabilirea strategiei; redactarea actiunii in contencios administrativ; studierea intampinarii si redactarea raspunsului la intampinare; studierea cererii de interventie si redactarea notelor de sedinta in vederea respingerii acesteia.

Faptul ca anumite argumente de fapt sau de drept se repeta in cuprinsul acestor acte de procedura intocmite de avocat este absolut normal, intrucat este vorba despre acelasi litigiu, iar sublinierea anumitor chestiuni importante (prin reiterarea acestora) tin si de tehnica retoricii si de strategia stabilita pentru acest dosar.

Referitor la etapa orala, reclamantul a aratat ca avocatul sau a fost prezent la fiecare dintre cele trei termene acordate de instanta, s-a deplasat pentru aceasta la sediul profesional din Bucuresti si a acordat asistenta juridica si reprezentare calificate, atat cu privire la discutarea admisibilitatii in principiu a cererii de interventie accesorie, cat si la cererile de probatorii si concluziile pe fondul cauzei.

Se solicita admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii in tot a cererii de obligare a intimatilor la achitarea cheltuielilor de judecata.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.20 din Legea nr.554/2004, raportat la art.483 si urmatoarele Cod procedura civila.

Prin recursul declarat, parata Comuna Bascov prin Primar a sustinut ca sentinta atacata cuprinde motive contradictorii si straine de natura cauzei, hotararea fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, motive de casare prevazute de art.488 alin.6 si 8 Cod procedura civila.

In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat ca, intrucat reclamantul nu a solicitat prelungirea termenului de valabilitate al certificatului de urbanism nr.*** (12 luni de la data emiterii), acesta si-a incetat efectele la 31.05.2013.

Fata de acest aspect, recurenta-parata considera ca la data de 27.05.2014, deci la aproximativ un an de la data la care certificatul de urbanism isi pierduse valabilitatea, instanta nu se mai putea pronunta pe un act administrativ care nu isi mai putea produce efecte juridice, in ceea ce il priveste pe reclamant. Numai in situatia in care acesta ar fi solicitat prelungirea termenului de valabilitate al certificatului de urbanism contestat cu inca 12 luni, instanta ar fi putut sa se pronunte, la data de 27 mai 2014, asupra cererii de anulare a acestuia.

Ca urmare, cererea reclamantului de anulare a certificatului de urbanism nr. *** este lipsita de interes, lipsind obiectul cererii, iar instanta trebuia sa constate ca reclamantul nu mai avea interes in solutionarea actiunii in anularea unui act administrativ lipsit de efecte juridice.

Admitand in parte contestatia reclamantului, in sensul anularii in parte a certificatului de urbanism nr.***,  in ceea ce priveste mentiunea referitoare la necesitatea acordului in forma autentica al intervenientului, in mod nelegal instanta de fond prelungeste efectele actului administrativ - certificatul de urbanism contestat, care asa cum s-a aratat, isi pierduse valabilitatea, in lipsa unei cereri din partea reclamantului de prelungire a efectelor sale, inca din data de 31 mai 2013.

Astfel, recurenta-parata apreciaza ca exceptiile invocate de aceasta, respectiv lipsa obiectului cererii si lipsa interesului reclamantului in anularea unui act administrativ care isi pierduse valabilitatea, fiind lipsit de efecte juridice, sunt intemeiate si trebuiesc admise, cu consecinta admiterii recursului si a respingerii actiunii.

 Se mentioneaza si faptul ca Inspectoratul de Stat in Constructii, Directia Regionala in Constructii Sud Muntenia, a emis un proces-verbal de control, act administrativ pe care reclamantul l-a contestat, solicitand suspendarea executarii acestuia, cerere care a fost respinsa prin hotararea pronuntata la data de 03.05.2013, in dosarul nr. 2969/2013 al Tribunalului Arges, solutie mentinuta prin decizia irevocabila a Curtii de Apel Pitesti din 21.08.2014. Prin acest proces verbal de control, incheiat la 25.01.2013, Inspectoratul de Stat in Constructii a dispus nu doar sanctionarea reclamantului, ci si desfiintarea lucrarilor efectuate de acesta, fara autorizatie de constructie.

Ca atare, recurenta-parata sustine ca nu poate elibera reclamantului autorizatie de constructie pentru niste lucrari in mare parte edificate de acesta si pentru care s-a dispus desfiintarea lucrarilor de construire, in baza unui certificat de urbanism expirat.

In subsidiar, in situatia in care se va trece peste exceptiile invocate de recurenta-parata, aceasta a solicitat ca instanta sa tina cont de toate apararile facute in fata primei instante.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.488 alin.6 si 8, art.496 si art.498 Cod procedura civila.

S-a solicitat si judecarea in lipsa, potrivit art.223 Cod procedura civila.

Prin intampinarea formulata la data de 26.11.2014, parata Comuna Bascov - prin Primar a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant.

Reclamantul MN a formulat intampinare la recursul formulat de parata, solicitand respingerea acestuia ca nefondat, amplu motivata.

In cauza a formulat intampinare si intervenientul TM, solicitand admiterea recursului declarat de parata si respingerea ca nefondat a recursului promovat de reclamant.

Recurentul-reclamant MN si recurenta-parata Comuna Bascov – prin Primar au depus la dosar si raspuns la intampinare.

Partile procesuale au depus in aceasta faza, inscrisuri, iar reclamantul MN si concluzii scrise.

Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate in cele doua recursuri, de ansamblul probelor de la dosar care au fost coroborate si de textele legale in materie, Curtea a retinut urmatoarele:

Recursurile sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:

Astfel, recursul reclamantului privind reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata de catre instanta de fond de la 13.604,35 lei, la 2.000 lei, este nefondat, intrucat instanta de fond in mod corect a facut aplicarea dispozitiilor art.451 alin.2 din Noul Cod de procedura civila, in sensul ca a apreciat legal ca in raport de valoarea si complexitatea cauzei, precum si a activitatii desfasurate de avocat la fond, intocmind actiune, raspuns la intampinare si note de sedinta, care au reluat in mare parte continutul petitului initial si aspectul ca litigiul a fost solutionat la al treilea termen de judecata, cuantumul de 13.604,35 lei, ce trebuia retinut in sarcina intimatei este foarte mare.

Mai mult, nu a fost incalcat nici principiul oralitatii prevazut de art.15 din Noul Cod de procedura civila, deoarece partile procesuale au putut pune concluzii pe capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, ceea ce s-a si intamplat in speta, asa cum rezulta din practicaua sentintei atacate.

Referitor la reducerea cuantumului acestui onorariu, textul de lege mentionat mai sus, respectiv art.451 alin.2 din Noul Cod de procedura civila, da posibilitatea instantei de judecata ca din oficiu, fara sa puna in discutia partilor procesuale, sa reduca motivat aceste cheltuieli daca considera ca sunt disproportionate in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei, ceea ce s-a intamplat in speta.

Totodata trebuie precizat ca, chitanta privind dovada achitarii onorariului de avocat a fost prezentata la ultimul termen de judecata, cand a fost acordat cuvantul avocatului reclamantului pentru a sustine actiunea, asa cum rezulta din practicaua hotararii atacate, iar intimata nu a cunoscut acest cuantum, deoarece nu a luat la cunostinta de aceasta suma, aspect ce reiese din aceeasi practica citata.

Recursul paratei Comuna Bascov – prin Primar este nefondat, intrucat petentul are interes in eliberarea unui certificat de urbanism si ulterior a unei autorizatii de constructie pentru imprejmuirea terenului pentru proprietatea pe care o detine, pentru a fi in legalitate.

De asemenea, Curtea apreciaza ca in mod legal tribunalul a constatat ca nu este legala solicitarea ca reclamantul sa obtina acordul in forma notariala a intervenientului TM, deoarece recurentul-reclamant doreste sa edifice un gard despartitor intre proprietatea sa si cea a intervenientului sus-citat, pe o lungime de  205 m.l. cu inaltimea intre 2-2,5 m.l., cu fundatii continue – soclu 70 cm. si stalpi 30x25 cm., din beton armat pentru segmentele din camp, cu fundatii continue si pereti din beton armat in zona de acces si glafuri de 5 m. grosime din piatra la stalpi si pereti din beton armat, aspect ce nu se regaseste in nici una din cele trei ipoteze prevazute de art.27 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.50/1991, republicata.

Ca urmare a celor precizate mai sus, Curtea a constatat ca tribunalul in mod legal a retinut ca atat certificatul de urbanism, cat si adresa nr.341/2013, prin care s-a respins plangerea prealabila a reclamantului, sunt nelegale si in mod corect au fost anulate, certificatul de urbanism doar sub aspectul inlaturarii mentiunii privind necesitatea acordului in forma autentica al intervenientului TM.

Apararea recurentei-parate Comuna Bascov – prin Primar, cum ca certificatul de urbanism nr.184/2012 si-a incetat efectele la data de 31 mai 2013, urmeaza a fi inlaturata, deoarece reclamantul a formulat la data de 18 decembrie 2012 plangere prealabila, iar actiunea in contencios administrativ a fost inregistrata la data de 15 aprilie 2013, deci in interiorul termenului de un an, astfel ca la momentul sesizarii instantei de contencios administrativ, actul sus-citat era in vigoare si producea efecte juridice.

Totodata Curtea a amintit ca dupa expirarea termenului fixat de un certificat de urbanism, acesta nu dispare ca si cum nu ar fi existat niciodata, ci exista in continuare, insa expira termenul legal in care un beneficiar are dreptul sa intreprinda lucrarile pentru care a fost intocmit, astfel ca si in aceasta situatie produce efecte.

In speta, Curtea a apreciat ca nu poate fi respinsa actiunea in anulare ca lipsita de interes, deoarece a expirat termenul din certificatul de urbanism sus-mentionat, intrucat reclamantul la data sesizarii instantei de judecata se afla in termenul de un an fixat de respectivul inscris si se considera o persoana vatamata prin obligarea acestuia de catre parata a obtinerii acordului in forma autentica a intervenientului TM, desi in litigiu situatia de fapt nu se regasea in cele trei ipoteze prevazute de art.27 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.50/1991, republicata.

Avand in vedere cele expuse mai sus, Curtea a retinut ca tribunalul a pronuntat o hotarare temeinica si legala.

Pentru toate aceste considerente, in baza art.496 Cod procedura civila au fost respinse ca nefondate recursurile promovate de reclamantul MN si de parata Comuna Bascov – prin Primar, impotriva sentintei civile nr.1286/27 mai 2014, pronuntata de Tribunalul Arges - Sectia Civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal.