Existenta unei discriminari intre persoane care ocupa aceleasi functii, in aceleasi conditii de studii si vechime.

 

Discrepantele aparute intre salariile de baza ale functionarilor publici, incadrati pe aceeasi functie publica si in acelasi grad profesional.

Art. 1 alin. (5

¹

) din O.U.G. nr. 83/2014

Decizia nr.23/2016 a ICCJ

 

Curtea a invederat ca si din interpretarea art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta intentia legiuitorului ca prin adoptarea acestei norme sa elimine discriminarile existente intre persoane care ocupa aceleasi functii, in aceleasi conditii de studii si vechime, asadar in acord cu scopul legii, iar, pe de alta parte ca nu poate fi inlaturata obligatia instantei de judecata de a face aplicarea prioritara a Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului ori a dreptului Uniunii Europene si a jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, obligatie ce decurge din dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, dar si din jurisprudenta instantei europene si, respectiv, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Avand in vedere ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 a fost adoptata pentru reglementarea salarizarii personalului platit din fonduri publice in anul 2015, rezulta ca, din punct de vedere temporal, acest act normativ are o activitate limitata in timp - 1 ianuarie 2015 - 31 decembrie 2015, astfel ca momentul initial al aplicarii acesteia a fost 1 ianuarie 2015.

Ca atare, prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul incadrat in institutiile si autoritatile publice care avea un nivel al salariului de baza si al sporurilor mai mic decat cel stabilit la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, sa fie salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. Aceasta prevedere se aplica si in cadrul stabilirii cuantumului gradatiilor de care a beneficiat personalul care a avansat in gradatie dupa anul 2010.

Concluzionand, rezulta ca Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015, isi produce efectele incepand cu 9 aprilie 2015, data de la care parata trebuia sa stabileasca si sa plateasca reclamantelor drepturile prevazute si acordate prin sentinta atacata.

Totodata, Curtea a constatat, potrivit recunoasterii partilor, ca incepand cu 1 august 2016, conform dezlegarii ICCJ in Decizia nr.23/2016, adoptandu-se OUG nr.20/2016,  s-a remediat situatia in ce priveste discrepantele aparute intre salariile de baza ale functionarilor publici, incadrati pe aceeasi functie publica si in acelasi grad profesional, cu consecinta modificarii Ordonantei nr.57/2015, prin introducerea art.3

¹

.

 

(Decizia civila nr. 400/R-CONT/3 Aprilie 2017)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 23.05.2016, reclamantii MLAM, MCM, CV, NM, SCG si  BDE a chemat in judecata pe parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, solicitand obligarea paratei la plata diferentelor de drepturi salariale la acelasi nivel de salarizare cu cel al functionarilor publici din cadrul paratei C.J.P., incadrati pe functii si aceeasi clasa si grad profesional cu cel in care a promovat reclamanta, in raport de data promovarii in functie, clasa si grad, acordarea drepturilor solicitate pe ultimii 3 ani anteriori inregistrarii actiunii si in raport de data promovarii in functie.

In motivarea actiunii reclamantele au aratat ca sunt functionari publici in cadrul paratei .

Potrivit art.2 din Legea 285/2010 incepand cu anul 2011, promovarea in grad profesional sau in functie, se face la nivelul de salarizare aflat in plata pentru functiile similare din institutia publica respectiva.

Reclamantele au promovat in grad profesional in urma unui concurs organizat in conformitate cu Legea 188/1999.

Cum salarii similare in plata erau stabilite, la 01.01.2011 in cadrul institutiei in care este incadrata reclamanta, la trei valori diferite, rezultate din fostele trepte de salarizare 1, II si III. conducatorul institutiei a decis ca salariul de baza al reclamantei, la momentul promovarii in grad profesional, sa fie stabilit la nivelul fostei trepte III de salarizare, a fiecaruia dintre cele trei grade profesionale de asistent, principal si superior, iar nu la nivelul maxim al fiecarui grad in parte, desi existau astfel de salarii in plata.

S-a ajuns astfel ca functionari publici aflati pe acelasi grad profesional. in cadrul aceleiasi clase, sa aiba aceleasi atributii dar sa fie salarizati diferit, prin aplicarea gresita a dispozitiilor referitoare la salariul de baza aliat in piata pentru functii similare.

Obligatia de a stabili si plati drepturile salariale revine paratei, in calitatea sa de angajator.

La data de 08.06.2016 s-a depus intampinare de catre parata prin care s-a solicitat respingerea actiunii intrucat drepturile salariale  ale functionarilor publici promovati in gradul profesional imediat superior dupa data de 01.01.2011, au fost stabilite cu respectarea prev. legale in vigoare la data promovarii.

La 22.06.23016 s-a depus raspuns la intampinare prin care s-a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata si neluarea in seama a apararilor paratei.

La data de 31.08.2016 s-a formulat cerere de interventie de catre NDN, solicitand obligarea paratei la plata diferentelor de drepturi salariale la acelasi nivel de salarizare cu cel al functionarilor publici din cadrul paratei C.J.P., incadrati pe functii si aceeasi clasa si grad profesional cu cel in care a promovat reclamanta, in raport de data promovarii in functie, clasa si grad, acordarea drepturilor solicitate pe ultimii 3 ani anteriori inregistrarii actiunii si in raport de data promovarii in functie.

Prin sentinta nr. 871/10.10.2016, Tribunalul Arges a admis actiunea si cererea de interventie in interes personal, formulata de reclamanti; a obligat pe parata sa stabileasca pentru reclamanti si intervenienta, de la momentul promovarii in grad profesional, salariul de baza prin raportare la salariul similar in plata pentru acelasi grad profesional si aceeasi treapta de salarizare, la nivelul maxim al fiecarui grad profesional al functionarilor publici din institutie si sa plateasca reclamantei diferentele rezultate dintre drepturile salariale stabilite ca mai sus si cele efectiv platite, in perioada cuprinsa intre data promovarii in grad, dar incepand cu 23.05.2013, in functie de indicele de inflatie la data platii efective si cu dobanzi legale incepand cu 23.05.2013.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Reclamantele sunt functionari publici la Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, au solicitat paratei sa li se recalculeze salariul prin stabilirea acestuia la nivelul maxim existent in institutie pentru functia detinuta, in aplicarea Legii 71/2015,  insa parata nu le-a raspuns.

Lecturandu-se deciziile de incadrare emise succesiv, incepand cu 2010 pana in 2015, depuse pentru mai multe persoane, functionari publici, avand functii similare cu cele ale reclamantelor si intervenientei, se constata ca intr-adevar, veniturile lunare obtinute in cadrul paratei de catre reclamante si intervenienta sunt inferioare unor functionari publici avand functii similare cu acestea.

Pana la data de 1 ianuarie 2011 salarizarea functionarilor publici s-a facut prin raportare la clasa din care facea parte functia publica in care erau incadrati, gradul profesional, prevazut de art. 15 din Legea 188/1999 privind statutul functionarului public, treapta de salarizare

si vechimea in munca. Prin Legea 284/2010 lege cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, aplicabila incepand cu 1 ianuarie 2011 s-au abrogat prevederile cuprinse in art. 65 din Legea 188/1999 ce reglementau posibilitatea avansarii in trepte de salarizare,

trepte ce. pana la aceasta data. erau recunoscute in cadrul aceluiasi grad profesional.

Avansarea in treapta de salarizare era conditionata doar de vechimea dobandita in gradul profesional respectiv. Dupa data de 01.01.2011 stabilirea salariilor personalului promovat in grad profesional, trebuia sa fie realizata in conformitate cu dispozitiile art. 2 din Legea 285/2010, respectiv la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta era incadrat.

Dispozitiile cuprinse in art. 2 din Legea 285/2010, aplicabile in anul 2011 au fost preluate de fiecare act normativ prin care s-a stabilit salarizarea anuala a personalului platit din fonduri publice, respectiv Legea 283/2011, OUG 84 /2012. OUG 103/2013. OUG 83/2014.

In aplicarea dispozitiilor Legii 285/2010 a fost emis Ordinul comun 77/14.11.2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii 285/2010, care, in pct. 3 lit. b a stabilit, dincolo de dispozitiile legale, faptul ca in cazul functionarilor publici promovati in grad profesional, nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare era cel corespunzator treptei III

de salarizare, utilizate in 2010.

Aceste dispozitii de aplicare a Legii 285/2010, cuprinse in pct. 3 lit. b din Ordinul comun 77/2011 au fost constatate ca fiind nelegale prin Decizia nr. 108/2013 a ICCJ, Sectia Contencios Administrativ si fiscal.

Astfel, prin adoptarea Legii 71/2015. de aprobare a OUG 83/2014 privind salarizarea in sectorul bugetar s-a precizat in mod expres, in art. 1 alin. 5

^A

1 faptul ca salariile aflate in plata in luna decembrie se mentin si in anul 2015, cu exceptia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Din analiza deciziilor de incadrare depuse la dosarul cauzei reiese clar similaritatea atributiilor si a conditiilor de munca, astfel ca reclamantele sunt  indreptatite sa beneficieze de acelasi nivel al salariului de baza, in conditiile in care detine acelasi grad profesional si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

S-a constatat ca insusi legiuitorul a inteles sa exprime clar pozitia de egalizare a salariilor celor platiti pentru aceeasi functie si grad profesional, astfel ca stabilirea salariilor de baza la nivelul maxim din institutie corespunzator fiecarui grad profesional, apare ca fiind vadit intemeiata.

Nici ulterior, pentru anii 2012-2014, nu poate fi primita apararea formulata de parata, fiindca Legea 284/2010 stabileste in mod clar, in art. 3, care sunt principiile sistemului de salarizare a personalului platit din fonduri publice si anume: caracterul unitar, in sensul ca reglementeaza salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea in considerare a drepturilor de natura salariata stabilite prin acte normative speciale in sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege; suprematia legii, in sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii; echitate si coerenta, prin crearea de oportunitati egale si remuneratie egala pentru munca de valoare egala, pe baza principiilor si normelor unitare privind stabilirea si acordarea salariului si a celorlalte drepturi de natura salariala ale personalului din sectorul bugetar; sustenabilitate financiara, prin stabilirea de majorari salariate in baza legilor speciale anuale.

Potrivit art. 5 din Legea 284/2010, reglementarile din cuprinsul acesteia au ca scop urmatoarele: armonizarea sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar cu importanta, raspunderea, complexitatea activitatii si nivelul studiilor necesare pentru desfasurarea activitatii; stabilirea salariilor de baza, a soldelor functiilor de

baza/salariilor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de incadrare, ca principal element al castigului salarial; realizarea ierarhiei salariilor de baza, a soldelor functiilor de baza/salariilor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de incadrare, atat intre domeniile de activitate, cat si in cadrul aceluiasi domeniu, are la baza evaluarea posturilor, diferentierea facandu-se in functie de urmatoarele criterii: cunostinte si experienta; complexitate, creativitate si diversitatea activitatilor; judecata si impactul deciziilor; influenta, coordonare si supervizare; contacte si comunicare; conditii de munca; incompatibilitati si regimuri speciale; transparenta mecanismului de stabilire a salariului de baza. a soldelor functiilor de baza/salariilor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de incadrare, precum si a celorlalte drepturi salariale; diferentierea salariilor de baza, a soldelor functiilor de baza/salariilor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de incadrare in functie si de nivelul la care se presteaza activitatea: central, teritorial si local.

Din analiza acestor principii si a scopului pentru care au fost edictate normele juridice, a rezultat, fara echivoc ca nu s-a urmarit stabilirea diferentiata a salariilor de baza, ca element principal al drepturilor salariale. prin raportare la alte elemente decat cele referitoare la evaluarea posturilor. Nu s-a urmarit diferentierea salariilor dupa treapta de salarizare, fiindca aceasta treapta de salarizare era acordata doar ca efect al trecerii a doi ani de vechime in grad profesional, deci nu avea legatura cu criteriile prevazute la art. 5 lit. c din Legea 284/2010.

De altfel, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ prin decizia nr.23/26.09.2016, pronuntata in dosarul nr.1733/1/2016, a admis sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. 28.884/3/2015, privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca: In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (5 indice 1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma "salarizat la acelasi nivel" are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice.

Ca urmare, tribunalul, in baza art.1, 2,8, 18 din Legea 554/2004 republicata, a admis actiunea si cererea de interventie, a obligat pe parata sa stabileasca pentru reclamante si intervenienta, de la momentul promovarii in grad profesional, salariul de baza prin raportare la salariul similar in plata pentru acelasi grad profesional si aceeasi treapta de salarizare, la nivelul maxim al fiecarui grad profesional al functionarilor publici din institutie si sa plateasca reclamantei diferentele rezultate dintre drepturile salariale stabilite ca mai sus si cele efectiv platite, in perioada cuprinsa intre data promovarii in grad, dar incepand cu 23.05.2013, in functie de indicele de inflatie la data platii efective si cu dobanzi legale incepand cu 23.05.2013.

Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs in termen legal de catre paratul Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, intemeiat pe dispozitiile art.488 alin.8 Noul Cod de procedura civila, criticand-o pentru incalcarea normelor de drept material, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si respingerea cererii reclamantelor si a intervenientei in interes propriu.

In motivare se arata ca sentinta este nelegala, in raport atat de prevederile legale in vigoare, cat si de cele avute in vedere pentru salarizarea reclamantelor si a intervenientei in interes propriu in perioada 2011-2016.

Instanta de fond a retinut dispozitiile Legii nr. 284/2010 referitoare la principiile sistemului de salarizare al personalului platit din fonduri publice si cele referitoare la scopul pentru care au fost edictate normele juridice, desi aceste prevederi nu au fost respectate de insusi legiuitor, care a emis prevederi succesive de restrictionare a incadrarilor salariale, in sensul stabilirii salariilor de baza la nivelul treptei 3 de salarizare.

Prin intampinare, intimatele au solicitat respingerea recursului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei atacate.

Curtea, examinand recursul prin prisma criticii aduse, pe temeiul invocat, retine ca acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune in continuare.

Critica de esenta formulata de recurentul-parat  se refera la gresita admitere de catre instanta de fond a cererii reclamantelor si a intervenientei in interes propriu, intrucat urmare a modificarilor legislative ulterioare privind salarizarea personalului bugetar, prin legi anuale de implementare a legii-cadru, in concret prin Legea nr.284/2010, au fost abrogate expres dispozitiile art.63 din Legea nr.188/1999, incepand cu data de 01.01.2011, acte normative interpretate gresit de catre judecatorul fondului.

Relativ la aceasta sustinere, Curtea constata ca nu se poate imputa recurentului aplicabilitatea actelor normative precitate, atata vreme cat Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.807/2012, a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art.4 alin.3 din Legea nr.284/2010, privind salarizarea pe anul 2011, statuand ca legiuitorul este in drept sa modifice sistemul de salarizare existent ori sa il inlocuiasca cu unul nou, considerat mai adecvat pentru scopul urmarit.

De altfel, in mod constant jurisprudenta CEDO a confirmat acest drept al statelor membre, afirmand ca acestea se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor in acest domeniu, fara ca prin aceasta sa se considere ca fiind incalcate drepturile si libertatile fundamentale ori sa se realizeze discriminari evidente intre diferite categorii sociale, ale caror drepturi au fost stabilite prin raportate la specificul activitatii desfasurate.

 Asadar, Curtea constata ca discriminarea invocata de intimatele - reclamante, prin actele normative privind salarizarea functionarilor publici, in perioada 2011- 09.04.2015, nu se datoreaza modului in care recurenta a inteles sa aplice dispozitiile legale in vigoare, ci a fost determinata de actele normative edictate de legiuitor. In acest context, se va sublinia ca instanta de contencios constitutional a stabilit ca instantele judecatoresti nu pot crea norme juridice. Astfel, referitor la sporurile salariale sau la alte drepturi de aceeasi natura, avand ca temei juridic principiul nediscriminarii, reglementat pe larg in Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, prin Decizia nr.820/2008 Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile acesteia sunt neconstitutionale in masura in care din ele se desprinde intelesul ca, in atributiile instantelor judecatoresti intra crearea unor norme juridice, care sa prevada alte drepturi decat cele avute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, instituindu-se astfel, pe cale judiciara, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative. In consecinta, fiecare dintre aceste actele normative privind salarizarea este adoptat in aplicarea dispozitiilor Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, constatare ce are semnificatia ca legea-cadru constituie dreptul comun in domeniul sau de reglementare, astfel incat regulile sale sunt aplicabile in cazul in care prin legile speciale anuale nu se prevede altfel.

Curtea retine ca, desi dupa anul 2010, legiuitorul si-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care sa aduca transparenta si previzibilitate in materia salarizarii, in fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislatiei anterioare, in fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice facand trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. In capitolul I al Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare,
Dispozitii generale
, sunt prevazute o serie de reguli cu valoare de principiu, aplicabile in acest segment al salarizarii personalului bugetar platit din fonduri publice, fiind necesar a fi observate dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. a), alin. (2) si (3), precum si prevederile art. 3, potrivit carora: a) personalului din autoritati si institutii publice, respectiv Parlamentul, Administratia Prezidentiala, autoritatea judecatoreasca, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritati ale administratiei publice locale, alte autoritati publice, autoritati administrative autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale; (...). Mai mult decat atat, acelasi text contine o enumerare a autoritatilor si institutiilor publice din care face parte personalul caruia ii este aplicabil acest act normativ, chiar daca unele dintre acestea sunt enuntate generic. Aceste autoritati si institutii publice sunt: ... autoritati ale administratiei publice locale, alte autoritati publice, autoritati administrative autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Ulterior, prin art.1 alin.1 din OUG nr.83/2014, s-a stipulat ca in anul 2015 cuantumul brut al salariilor de baza de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii si nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea-cadru nr.284/2010.

La alin.2 al aceluiasi articol s-a stipulat ca in anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

In consecinta, articolul 1 din OUG nr.83/2014 reglementeaza, de principiu, faptul ca in cursul anului 2015 cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor, etc. de care beneficiaza personalul platit din fondurile publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014.

La data de
09.04.2015
, a intrat in vigoare Legea nr.71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice,  prin care s-a introdus alin. 5

¹

la art. 1 din O.U.G. nr. 83 /2014, care prevede urmatoarele: „
Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii
".  

Rezulta, asadar, din cuprinsul art. 1 alin.1 din Legea nr.71/2015 ca legiuitorul a aprobat ordonanta de urgenta nr.83/2014, stabilind ca in cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014 in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu exceptia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, care va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Raportat la prevederile acestui act normativ, curtea precizeaza ca in intelesul dispozitiilor art. 1 alin.5

¹

din O.U.G. nr.83/2014 sintagma “salarizat la acelasi nivel” nu trebuie inteleasa ca o norma de trimitere la categoriile de functionari si personal contractual salarizat la acelasi nivel cu aparatul Parlamentului, ci corespunde notiunii de “acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014”, notiune avuta in vedere cu prilejul reglementarii alin.1 si 2 al art.1 din OUG nr.83/2014 si prin care executivul a intentionat pastrarea in plata a salariilor in cursul anului 2015 la acelasi nivel cu cel din luna decembrie a anului 2014.

Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015, isi produce efectele incepand cu 9 aprilie 2015.

Prin urmare, de la aceasta data parata trebuia sa stabileasca si sa plateasca reclamantelor drepturile prevazute si acordate prin sentinta atacata.

 De altfel, ICCJ prin Decizia nr.23/2016 a dezlegat problema legata de interpretarea textelor legale sub aspectul definirii sintagmei salarizat la acelasi nivel, statuand ca din continutul Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca autoritatile si institutiile publice in favoarea carora este edictata norma din art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt cele ce se regasesc in enumerarea de la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si autoritatile si institutiile publice indicate in mod neechivoc in cuprinsul art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, institutia recurenta facand parte din aceste categorii.

Suprapunand cele doua texte, prin coroborarea art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, dar si cu observarea principiului reglementat la art. 3 lit. c) din acelasi act normativ, rezulta ca personalul din "celelalte autoritati si institutii publice" la care se refera textul supus interpretarii sunt: ... celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritati ale administratiei publice locale, alte autoritati publice, autoritati administrative autonome (altele decat Consiliul Concurentei si Curtea de Conturi), precum si institutiile din subordinea acestora, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Catre aceasta dezlegare s-a apreciat ca premerg si principiile reglementate de art. 3 din aceeasi Lege-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, in special cel definit la lit. c): echitate si coerenta, prin crearea de oportunitati egale si remuneratie egala pentru munca de valoare egala, pe baza principiilor si normelor unitare privind stabilirea si acordarea salariului si a celorlalte drepturi de natura salariala ale personalului din sectorul bugetar;".

In mod neindoielnic, s-a retinut ca acest principiu denota in mod esential asumarea de catre legiuitor a egalitatii de tratament juridic, respectiv un tratament juridic echitabil si nediscriminatoriu intre categoriile de personal din sectorul bugetar care desfasoara munca de valoare egala, in sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispozitiilor legii de salarizare, o remuneratie egala.

Acelasi principiu este si cel care a stat la baza amendarii textului de la art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, prin introducerea alin. (5

¹

), cu ocazia dezbaterilor de la nivelul Comisiei pentru munca si protectie sociala si Comisiei pentru buget, finante si banci din Camera Deputatilor, intrucat, astfel cum rezulta din Raportul comun din 17 martie 2015 al acestora asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, motivarea amendamentului privind introducerea alin. (5

¹

) in cuprinsul art. 1 din aceasta ordonanta a fost urmatoarea: Pentru clarificarea textului si eliminarea discriminarii intre persoane care ocupa aceleasi functii, in aceleasi conditii de studii si vechime.

Pornind de la motivarea acestui amendament  Curtea a considerat evidenta faptului ca sintagma "salarizat la acelasi nivel" care expliciteaza categoriile de destinatari ai normei de exceptie de la art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, nu poate avea in vedere acelasi nivel de salarizare stabilit in urma unei comparatii intre personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si personalul din celelalte autoritati si institutii publice, intrucat, ca regula, nu se poate sustine ca personalul din cadrul celorlalte autoritati sau institutii publice ocupa aceleasi functii cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului (chiar daca identitatea de studii si vechime, in unele cazuri, ar putea fi intrunita).

Totodata, s-a afirmat ca nu s-ar putea concluziona, contrar obiectivului afirmat in mod explicit de legiuitor - eliminarea discriminarilor -, ca, adoptand aceasta norma de exceptie de la prevederile art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, scopul acesteia nu este atins, pentru ca s-ar nega insasi justificarea textului nou-introdus.

In plus, s-a apreciat ca trebuie luat in considerare ca, acceptandu-se o astfel de interpretare, contrara scopului si substantei normei, s-ar mentine inechitatile ori diferentele salariale in cadrul aceleiasi categorii de personal si, in consecinta, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intentionat sa o elimine prin edictarea acestui text, pentru a pune in acord legislatia interna cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dar si cu cele ale dreptului Uniunii Europene.

Astfel, s-a constat ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, in aplicarea dispozitiilor art. 14 din Conventie, discriminarea inseamna aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate in situatii comparabile, fara ca acesta sa se bazeze pe o justificare obiectiva si rezonabila (Cauza Driha c. Romaniei din 21 februarie 2008, Cauza Marcks c. Belgiei - 1979 etc.).

 Curtea a invederat ca si din interpretarea art. 1 alin. (5

¹

) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta intentia legiuitorului ca prin adoptarea acestei norme sa elimine discriminarile existente intre persoane care ocupa aceleasi functii, in aceleasi conditii de studii si vechime, asadar in acord cu scopul legii, iar, pe de alta parte ca nu poate fi inlaturata obligatia instantei de judecata de a face aplicarea prioritara a Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului ori a dreptului Uniunii Europene si a jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, obligatie ce decurge din dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, dar si din jurisprudenta instantei europene si, respectiv, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Avand in vedere ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 a fost adoptata pentru reglementarea salarizarii personalului platit din fonduri publice in anul 2015, rezulta ca, din punct de vedere temporal, acest act normativ are o activitate limitata in timp - 1 ianuarie 2015 - 31 decembrie 2015, astfel ca momentul initial al aplicarii acesteia a fost 1 ianuarie 2015.

Ca atare, prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul incadrat in institutiile si autoritatile publice care avea un nivel al salariului de baza si al sporurilor mai mic decat cel stabilit la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, sa fie salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. Aceasta prevedere se aplica si in cadrul stabilirii cuantumului gradatiilor de care a beneficiat personalul care a avansat in gradatie dupa anul 2010.

Concluzionand, rezulta ca Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015, isi produce efectele incepand cu 9 aprilie 2015, data de la care parata trebuia sa stabileasca si sa plateasca reclamantelor drepturile prevazute si acordate prin sentinta atacata.

Totodata, Curtea constata, potrivit recunoasterii partilor, ca incepand cu 1 august 2016, conform dezlegarii ICCJ in Decizia nr.23/2016, adoptandu-se OUG nr.20/2016,  s-a remediat situatia in ce priveste discrepantele aparute intre salariile de baza ale functionarilor publici, incadrati pe aceeasi functie publica si in acelasi grad profesional, cu consecinta modificarii Ordonantei nr.57/2015, prin introducerea art.3

¹

.

Fata de considerentele expuse, Curtea, in temeiul art.496 Noul Cod de procedura civila, a admis recursul, a casat in parte sentinta si, in rejudecare, a admis in parte cererea si a obligat parata sa stabileasca si sa plateasca reclamantelor si intervenientei in interes propriu drepturile prevazute in sentinta incepand cu 9 aprilie 2015.