D
eosebiri  intre  decizia  de  incetare  contract  de  munca si concediere prevazute de Codul muncii.

Art. 62 - (1) In cazul in care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevazute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.

(3) Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.

Art. 56 alin.2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. c)-j), constatarea cazului de incetare de drept a contractului individual de munca se face in termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea acestuia, in scris, prin decizie a angajatorului, si se comunica persoanelor aflate in situatiile respective in termen de 5 zile lucratoare

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 214 din 23 ianuarie 2012.  

 

Prin   D e c i z i a  NR. 214/23 ianuarie 2012 s-a admis recursul declarat de paratul S.L.I.C.T., cu sediul in ...................................impotriva sentintei civile nr. 2051/13 octombrie 2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu reclamantul T.M., .............. in consecinta:

Modifica in tot sentinta civila nr. 2051/13 octombrie 2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in sensul ca respinge ca neintemeiata contestatia.

In fapt  prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 3998/120/2010 reclamantul T.M. a solicitat in contradictoriu cu paratul S.L.I. C.T. anularea procesului verbal din 28.07.2010, a Hotararii nr. 124/29.07.2010 si a Deciziei nr. 126/02.08.2010, cat si obligarea paratului la reintegrarea pe postul avut anterior, precum si la plata salariilor si a celorlalte drepturi cuvenite din momentul incetarii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca potrivit dispozitiilor statutului si ale regulamentului de organizare si functionare al Consiliului de coordonare al S.L.I. Cost, care face parte ca anexa la statut conform art.4 din cap. XIII, pentru convocarea unei sedinte extraordinare a Consiliului de coordonare se procedeaza conform art.4 alin.2 din Regulament, convocarea se face prin telefonograma de catre Biroul Executiv. Conform documentelor, nu a fost depusa in data de 26.07.2010 nici o cerere scrisa pentru convocarea unei sedinte extraordinare.

Un alt motiv nestatutar este incalcarea dispozitiilor art. 17 din cap. VI al Statutului, potrivit caruia „Consiliul de coordonare este statutar intrunit in majoritatea simpla a membrilor sai”. In baza sentintei civile nr. 1975/01.04.2009 numarul membrilor Consiliului de coordonare este de 25, majoritatea simpla fiind reprezentata de 13 membri.

Conform evidentelor din luna iunie 2010, numarul participantilor cu drept de vot la aceasta intrunire a fost de numai 9, intrucat 9 persoane nu mai aveau calitatea de membrii ai Consiliului de coordonare iar VA a participat numai ca persoana fizica.

Reclamantul a mai aratat ca au fost incalcate si dispozitiile art.8 alin.1 din Regulament, potrivit caruia „Sedintele Consiliului de Coordonare sunt prezidate de Presedintele SLI COS”, ca Presedintele are competente, conform statutului de a convoca Adunarea Generala Extraordinara si sedintele Consiliului de Coordonare, ca s-au incalcat prevederile art.4 cap.V, potrivit carora pentru introducerea unui vot de neincredere este nevoie de cererea scrisa a cel putin o treime din membrii Consiliului de Coordonare si ca discutarea revocarii si supunerea la vot s-au facut intr-un cadru nestatutar.

A mai aratat ca in ceea ce priveste decizia nr. 126/02.08.2010 aceasta contravine dispozitiilor Codului muncii intrucat nu s-a urmat procedura reglementata de acesta cu privire la concediere, decizia neindeplinind conditiile de fond si forma. Se arata ca decizia a fost dispusa fara efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile si ca nu cuprinde mentiune prevazute de art. 268 Codul muncii, astfel ca este lovita de nulitate absoluta.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 61, 62, 267, 268 Codul muncii.

Prin sentinta civila nr. 2051/13 octombrie 2011, Tribunalul Dambovita a admis contestatia formulata de reclamant , a dispus anularea deciziei nr. 126/02.08.2010, emisa de parat, a obligat paratul sa il reintegreze pe postul detinut anterior concedierii si a obligat paratul sa ii plateasca salariile si celelalte drepturi cuvenite de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva, actualizate cu indicele de inflatie.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca :

Cu ocazia intrunirii Consiliului de Coordonare al SLI COS din 28.07.2010 s-a hotarat revocarea domnului T.M. din functia de presedinte la SLI COS incepand cu 29.07.2010, ocazie in care au fost intocmite procesul-verbal al intrunirii din 28.07.2010, hotararea Consiliului de Coordonare nr. 124/29.27.2010, precum si decizia de concediere nr. 126/2.08.2010, toate aceste inscrisuri fiind contestate in cauza de fata de catre reclamantul T.M..

La termenul de judecata din 16.12.2010 tribunalul a disjuns cererile de contestare a procesului verbal si hotararii Consiliului de Coordonare si a declinat judecarea lor in favoarea Judecatoriei Targoviste.

La 19.04.2011 Judecatoria Targoviste a luat act de renuntarea la judecata celor doua cereri formulate de catre reclamantul T.M., astfel cum rezulta din extrasul ECRIS si din incheierea din 19.04.2011 aflata la fila 163  dosar.

Motivul pentru care reclamantul T.M. a ales sa renunte la judecata, a retinut instanta, a fost acela ca prin hotararile nr. 5 si 6 din 2011 ale Adunarii Generale Extraordinare a SLI Cos au fost anulate inscrisurile contestate, respectiv procesul verbal al intrunirii din 28.07.2010 si hotararea Consiliului de Coordonare nr. 124/29.27.2010.

In cauza, a motivat instanta, tribunalul a ramas investit cu cererea de contestare a deciziei de concediere nr. 126/02.08.2010 emise de Consiliul de Coordonare al SLI Cos.

S-a mentionat ca, potrivit dispozitiilor art. 62 alin. 2 Codul muncii, decizia de concediere se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.

Tribunalul a constatat ca, in ceea ce priveste motivarea in drept, aceasta consemneaza ca temei al incetarii contractului individual de munca art. 55 lit. c Codul muncii, care stabileste cu titlu general ca un contract individual de munca poate inceta ca urmare a vointei unilaterale a uneia din parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege.

S-a mentionat ca, textul nu poate constitui insa singur temei al incetarii contractului individual de munca, tocmai datorita ipotezei pe care o presupune si anume concedierea ca urmare a vointei unilaterale a uneia din parti, motiv pentru care stabileste ca numai in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege, se poate ajunge la concediere. Aceste cazuri, a aratat tribunalul, sunt prevazute in textele urmatoare ale Codului muncii si vizeaza motive de concediere care tin de persoana salariatului sau care nu tin de persoana salariatului, precum si demisia, caz in care initiativa apartine salariatului. Prin urmare, pentru evitarea abuzurilor din partea oricareia dintre partile semnatare ale contractului individual de munca, legiuitorul a stabilit conditii exprese si limitative pentru care se poate pune capat raporturilor de munca.

In cazul de fata, a motivat prima instanta,  decizia de concediere nu arata care este temeiul legal al concedierii reclamantului T.M., neputandu-se sti daca incetarea contractului sau de munca s-a produs disciplinar sau ca urmare a incetarii de drept sau pentru alte motive din cele prevazute de lege.

Nici din punct de vedere faptic, a retinut instanta de fond, nu se poate considera ca decizia de concediere cuprinde descrierea faptei ce a condus la incetarea raporturilor de munca, faptul ca raporturile de munca inceteaza ca urmare a revocarii din functia de presedinte al SLI COS nu are corespondent in temeiul legal, decizia de concediere necuprinzand nici termenul in care poate fi contestata si nici instanta judecatoreasca la care se contesta.

A apreciat tribunalul ca, toate aceste lipsuri ale deciziei de concediere contestate sunt prevazute de legiuitor sub sanctiunea nulitatii absolute, astfel ca nerespectarea

prevederilor legale minimale in redactarea deciziei de concediere este de natura sa produca prejudicii celui concediat si sa il expuna abuzurilor angajatorului, motiv pentru care a constatat nelegalitatea emiterii deciziei de concediere.

Sub aspectul temeiniciei deciziei de concediere, tribunalul a retinut ca, atat procesul verbal al intrunirii Consiliului din 28.07.2010, cat si hotararea acestuia nr. 124/29.27.2010 au fost anulate de hotararile nr. 5 si 6 ale Adunarii Generale Extraordinare a SLI COS din data de 17.01.2011.

Prin urmare, a retinut instanta de fond, decizia de concediere, fiind un act accesoriu, urmeaza soarta actului principal, iar cum hotararea de revocare din functia de presedinte a fost anulata de hotararea generala extraordinara, atunci nu poate subzista nici decizia de concediere emisa in temeiul actelor anulate.

De altfel, a retinut tribunalul, calitatea de presedinte al SLI COS este confirmata si de certificatul de grefa al Judecatoriei Targoviste, in care se arata ca „urmare a verificarilor efectuate, in ceea ce priveste componenta organului de conducere, a rezultat ca numitul T.M. detine functia de presedinte al organizatiei sindicale inca din anul 2007….”.

Faptul ca ulterior, un nou Consiliu de Coordonare a emis o noua hotarare, nr. 120/23.08.2011 in care se arata „confirma revocarea domnului T.M. din functia de presedinte al SLI COS, hotarata de vechiul Consiliu de Coordonare in data de 28.07.2010, ca fiind realizata in conformitate cu prevederile statutare”, a constatat prima instanta, nu este de natura sa conduca la concluzia ratificarii unui act juridic nul si care in orice caz nu poate produce efecte decat de la data emiterii sale. De asemenea, actele juridice nule absolut nu pot fi supuse confirmarii.

In ceea ce priveste mandatul domnului V. A. de a semna decizia de concediere contestata, tribunalul a retinut ca dreptul sau de semnatura rezida in prevederile Statului SLI Cos, unde se arata ca in lipsa presedintelui, actele vor fi semnate de catre vicepresedinte, iar sustinerea reclamantului ca acesta fusese concediat disciplinar nu subzista, cata vreme a fost reintegrat prin revocarea dispozitiei nr. 91/23.06.2010 de concediere disciplinara prin decizia nr. 115/15.07.2010 emisa de Consiliul de Coordonare.

Impotriva sentintei pronuntata de Tribunalul Dambovita a formulat recurs S. L. I. C. S.T., pentru urmatoarele motive:

Un prim motiv este ca cererea de chemare in judecata formulata de fostul presedinte al S.L.I.C.T.- T.M. A trebuia respinsa, intrucat decizia nr. 126/2010 de incetare a contractului sau individual de munca a fost emisa in mod nelegal pentru urmatoarele considerente:

Prin dispozitia nr. 91/2010, contestatorul a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al vicepresedintelui de sindicat, VA, conform art. 264 alin.1 lit. f Codul Muncii,  hotarare ce a fost anulata de Consiliul de Coordonare prin dispozitia nr. 93/2010, considerandu-se ca masura a fost luata cu incalcarea statului SLI Targoviste si a Regulamentului de ordine interioara.

Se precizeaza in continuare ca potrivit procesului-verbal din 25.06.2010 incheiat ca urmare a sedintei Consiliului de Coordonare al S.L.I.C.T. si a dispozitiei nr.9495/2010 s-a hotarat retragerea dreptului presedintelui T.M.-A de a semna singur documentele care emanau de la sindicat, acestea urmand sa fie semnate si de vicepresedintele VA, iar in  caz de refuz si de liderul de sindicat al sectiei OE2 , DS.

De asemenea, se arata ca in baza procesului-verbal din 28 iulie 2010, a hotararii nr. 124/2010 a aceluiasi Consiliu de Coordonare, contestatorul a fost revocat din functia de presedinte al sindicatului incepand cu 29 iulie 2010, iar prin decizia nr. 126/2.08.2010  s-a dispus incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 29 iulie 2010, fiind revocat din functia de presedinte al S.L.I.C.T..

A mai precizat recurentul ca prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 3998/120/2010, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal din 28 iulie 2010, a hotararii nr. 124/29.07.2010, a deciziei nr. 126/2.08.2010, reintegrarea pe postul detinut anterior, plata salariilor si a celorlalte drepturi cuvenite din momentul incetarii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva, insa Tribunalul Dambovita a dispus disjungerea primelor doua capete de cerere, care urmau a fi solutionate de Judecatoria Targoviste si s-a dispus suspendarea celui de-al treilea capat de cerere pana cand hotararea pronuntata in cauza ce a pricinuit suspendarea va deveni irevocabila.

Cauza disjunsa a format obiectul dosarului nr. 1327/315/2011 al Judecatoriei Targoviste care, prin incheierea din 19.04.2011, a luat act de renuntarea reclamantului la judecarea cererii privind anularea acestor acte, incheiere devenita irevocabila prin nerecurare.

Se mai sustine de recurent ca la data de 17.01.2011, s-a convocat asa-zisa Adunare Generala Extraordinara, contestatorul redactand si semnand hotararile nr. 5 si 6 din 20 ianuarie 2011, in cuprinsul carora a mentionat ca Adunarea Generala a Sindicatului a anulat procesul-verbal din 28 iulie 2010 si hotararea nr. 124/2010.

La data de 10.02.2011, contestatorul a obtinut sentinta nr. 624/2011 pronuntata de Judecatoria Targoviste, prin care s-a luat act de modificarile survenite in componenta organelor de conducere ale S.L.I.C.T., conform Adunarii Generale din 17.01.2011, hotarare modificata in tot prin decizia nr. 5/2011 a Tribunalului Dambovita, prin respingerea cererii formulata de catre contestator.

Pe de alta parte, urmare a sedintei Consiliului de Coordonare al S.L.I.C.T. din 7.07.2011, Judecatoria Targoviste a pronuntat incheierea din 27.07.2011, prin care s-a luat act de componenta reala a Consiliului de Coordonare, iar prin hotararea 119/23.08.2011 a forului de conducere al sindicatului s-a confirmat revocarea din functia de presedinte a contestatorului.

Concluzioneaza recurentul ca, atata timp cat procesul-verbal din 28.07.2010 si hotararea nr. 124/29.07.2010 nu au fost desfiintate, in mod legal prima instanta nu putea dispune anularea deciziei nr. 126/2010 de incetare de drept a contractului individual de munca al contestatorului.

Se critica de recurent motivarea instantei de fond, care s-a efectuat in baza hotararilor nr. 5 si 6 din 20 ianuarie 2011, iar prin decizia nr. 126/2.08.2010 s-a realizat concedierea fostului presedinte al sindicatului, ca aceasta contine un temei de drept

gresit, nu cuprinde descrierea faptei, termenul in care poate fi contestata si nici instanta judecatoreasca la care se poate contesta, situatie in care este lovita de nulitate absoluta.

Arata recurentul ca procesul-verbal din 28 iulie 2010 si hotararea nr. 124/29.07.2010 nu puteau fi anulate prin hotararile nr. 5 si 6 din 20 ianuarie 2011, iar prin decizia nr. 126/2.08.2010 nu s-a constatat incetarea contractului individual de munca al contestatorului prin concediere, ci potrivit art. 55 lit. c Codul Muncii, ca urmare a vointei unilaterale a uneia din parti, in cazurile si conditiile limitativ prevazute de lege.

Se arata de recurent ca instanta trebuia sa constate ca, in cauza, contractul individual de munca al contestatorului a fost incheiat pe perioada determinata si a fost prelungit numai pana la 31 martie 2009, motiv pentru care nu putea fi reincadrat in functia de presedinte al S.L.I.C.T..

Se solicita inaintarea dosarului Curtii de Apel Ploiesti.

La data de 18.01.2012, T.M. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului,  aratand ca instanta de fond a analizat hotararea judecatoriei prin care s-au rezolvat primele doua capete de cerere, formulate initial in  cadrul procesului de fata si disjunse, dupa care a analizat conditiile formale ale deciziei nr. 126/2010 si a constatat ca nu intruneste conditiile de validitate prevazute de Codul Muncii in vigoare la data respectiva, invocand art. 62 Codul Muncii - Sectiunea a III-a, ce se refera la concedierea pentru motive ce tin  de persoana salariatului.

Precizeaza ca instanta de fond a conchis ca decizia, in lipsa temeiului legal al incetarii contractului de munca, face imposibila constatarea ca incetarea are caracter disciplinar sau s-a produs de drept ori pentru alte motive prevazute de lege.

Curtea a retinut urmatoarele:

Este fondata critica recurentului ca nu trebuia admisa cererea contestatorului-intimat prin care solicita anularea dispozitiei nr. 126/2010, pentru urmatoarele considerente:

Analizand decizia mentionata, se poate observa ca, contractul de munca al intimatului-contestator a incetat incepand cu data de 29.07.2010, urmare a revocarii sale din functia de presedinte al S.L.I.C.T., in temeiul prevederilor statului S.L.I.C.T. - Cap.V - Principii de revocare si conform art. 55 Codul Muncii.

In noul Cod al muncii, incetarea de drept a contractului de munca este prevazuta in art. 56, iar la litera i) se mentioneaza ca, la data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe durata determinata, contractul individual de munca inceteaza de drept.

Contractul de munca al contestatorului a fost incheiat pe perioada determinata, intre 18.05.1999- 5.09.2001, ulterior fiind prelungit numai pana la 31 martie 2005, conform deciziei nr. 2/4.02.2001 si pana la 31.03.2009 potrivit deciziei nr. 5/18.04.2005 a S.L.I.C.T..

Ca atare, contractul contestatorului a fost incheiat pe perioada determinata si potrivit textului de lege mai sus mentionat, acesta nefiind reinnoit, a incetat de drept la data de 31 martie 2009.

Este adevarat ca potrivit procesului-verbal din 28.07.2010 s-a dispus revocarea din functie a contestatorului, iar prin hotararea nr. 124/29.07.2010 s-a hotarat revocarea aceluiasi contestator din functia de presedinte al S.L.I.C.T., incepand cu data de 29.07.2010, acte ce au ramas irevocabile, ca urmare a faptului ca, prin incheierea din 19.04.2011 pronuntata de Judecatoria Targoviste in dosarul nr. 1327/315/2011 al Judecatoriei Targoviste, contestatorul a renuntat la judecata privind anularea celor doua acte, incheiere devenita irevocabila prin nerecurare.

Chiar daca contestatorul-intimat a dispus prin hotararile nr. 5 si 6 din 20.01.2011 anularea procesului-verbal din 28.07.2010 si a hotararii nr. 124/2010, Curtea va retine ca la data respectiva contestatorul era deja revocat din functie, asa cum s-a mentionat mai sus, astfel ca nu mai putea emite acte in numele sindicatului, acte care au fost de altfel semnate numai de catre acesta.

Mai mult, prin incheierea din 27.07.2011 a Judecatoriei Targoviste pronuntata in dosar nr. 7459/315/2011 s-a admis cererea formulata de S.L.I.C.T. si s-a luat act de componenta Consiliului de Coordonare ales cu prilejul Adunarii Consiliului de Coordonare al Sindicatului din data de 7.07.2011.

Se poate constata ca, din Consiliul de Coordonare al acestui sindicat nu face parte contestatorul T.M..

Avand in vedere faptul ca prin dispozitia nr. 126/2010 s-a dispus incetarea contractului de munca, Curtea va retine  ca prin art. 56 alin.2 Codul Muncii se prevede ca decizia pentru cazurile de constatare a incetarii de drept a contractului individual de munca se face in termen de 5 zile de la intervenirea acestuia, in scris, prin decizie a angajatorului si se comunica persoanelor aflate in situatiile respective.

Ca atare, textul legal nu prevede obligativitatea motivarii in fapt si in drept, asa cum este in cazul deciziei pentru concediere, prevazuta de art. 62 alin.3 Codul Muncii.

Drept urmare, decizia nr. 126/2010 respecta intocmai dispozitiile art. 56 alin.2 din Codul Muncii, fiind vorba despre o incetare a contractului de munca si nu de o concediere.

Fata de toate aceste considerente, Curtea, in  baza disp. art. 312 alin . 3 Cod proc. civila coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod proc. civila, va admite recursul, va modifica in tot sentinta, in sensul ca va respinge contestatia ca neintemeiata.

Se va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

 

(Judecator Elena Staicu)