Netimbrarea caii de atac, conform dispozitiilor instantei, atrage nulitatea cererii. Interesul statului de a percepe costurile procedurii si interesul partilor de a le fi evaluate pretentiile in fata justitiei .

 

Legea nr. 146/1997

                                                                           

In cazul in care procedura de citare a fost legal indeplinita nu poate fi primita sustinerea partii ca nu a avut cunostinta de proces, in conditiile in care nu a facut nicio dovada referitoare la vreo imposibilitate de a cunoaste termenul.

Daca nu s-a facut dovada ca partea a satisfacut cerinta timbrajului, se anuleaza cererea de apel, ca netimbrata.

Solutia este corecta si din perspectiva faptului ca partea nu a sustinut si nici nu a dovedit ca taxa de timbru era exorbitanta in raport cu posibilitatile sale materiale si dreptul subiectiv a carui protectie o solicita.

Astfel,  a existat un echilibru just intre interesul statului de a percepe costurile procedurii si interesul partii de a-i fi evaluate pretentiile in fata justitiei, iar neindeplinirea obligatiei de a timbra calea de atac a fost sanctionata corect de tribunal prin anularea apelului ca netimbrat.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 58 din 12 ianuarie 2012.  

 

Prin cererea inregistrata la OCPI Dambovita sub numarul 20342/2011 petenta IAR, a formulat ,,plangere impotriva incheierii nr. 20324 din dosarul 20324/02.09.2005”, solicitand ca ,, in baza art. 72 si 73 ( 1) din Ordinul 633/2006 privind Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara” sa se dispuna trimiterea de indata  Judecatoriei  pentru solutionarea si pronuntarea pentru anularea incheierii nr. 20324.

La Judecatoria Targoviste  cauza a fost inregistrata sub nr. 683/315/2011, iar prin sentinta civila nr.1491/13.042011, s-a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de intimata, s-a respins ca  fiind inadmisibila formulata de petenta IAR, impotriva incheierii de carte funciara nr.20342/02.09.2005 emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara D-ta, in contradictoriu cu intimata TM.

A retinut instanta de fond ca nu este incalcat in vreun fel dreptul de acces la instanta pentru ca  dreptul de acces efectiv la justitie presupune  tocmai obligatia instantei de a  analiza cererea cu care a fost investita, analizare care poate avea loc si daca s-a pronuntat solutionand procesul pe calea exceptiei si nu a fondului.

Impotriva sentintei mentionate a declarat apel petenta IAR, apel pe care insa nu l-a motivat.

Tribunalul a dispus  citarea apelantei pentru termenul din data de 26.09.2011 cu mentiunea de a timbra apelul cu taxa de timbru de 4 lei si timbru judiciar de 0,3 lei, sub sanctiunea anularii apelului ca netimbrat, avand in vedere disp. art.11 din Legea nr.146/1997.

Desi a fost instiintata, apelanta petenta nu a depus la dosar dovada platii taxei judiciare de timbru in suma de 4 lei si a timbrului judiciar de 0,3 lei.

Prin decizia civila nr. 696 din 16 septembrie 2011, tribunalul
a anulat apelul, ca netimbrat.

Pentru a decide astfel,  tribunalul a retinut ca, potrivit art.20 alin.1 si 2 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar daca taxa nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii cererii, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata.

Avand in vedere ca apelanta nu a achitat taxa judiciara de timbru, desi a fost instiintat sa indeplineasca aceasta cerinta, dupa cum rezulta din dovada de indeplinire a procedurii de citare ( fila 6 dosar apel), in temeiul art.20  (3) din Legea nr.146/1997 si art.35 (5) din Ordinul nr.760/C/22 aprilie 1999, care prevad sanctionarea cu anularea cererii a neindeplinirii obligatiei de plata a taxei pana la termenul stabilit, tribunalul a anulat apelul ca netimbrat.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs
 petenta IAR, sustinand ca nu a primit citatia prin care s-a stabilit termenul din 26 septembrie 2011, pentru judecarea apelului.

Mai arata recurenta ca, din analiza procesului verbal de indeplinire a procedurii de citare se constata ca citarea s-a realizat prin afisare la data de 27 iunie 2011, astfel ca ea nu a primit niciodata citatia si nu cunoaste unde a fost afisata, ori pe usa apartamentului, ori pe usa principala a blocului in care se afla apartamentul sau.

In oricare din aceste variante actul de procedura trebuia sa intruneasca prevederile art. 100 Cod proc.civ.

Mai arata ca nu se paote sustine ca a cunoscut termenul de judecata deoarece era interesul sau si nu putea sa-1 ignore fie el si sub aspectul platii taxei de timbru si a timbrului judiciar.

La data de 17 octombrie 2011 la Oficiul Postal nr 10 Bucuresti nu s-a prezentat nici un proces verbal intocmit la data afisarii citatiei 27 iunie 2011.

Cat priveste motivul de recurs sustine ca se incadreaza in prevederile art. 304 alin. 5 Cod proc civ. coroborat cu art. 105 alin. 2 Cod proc civ.

Pentru fondul cererii motivele de casare sunt cele prevazute de art. 304 alin. 7,8,9,11 C.pr.civ.

Se sustine ca interpretarea gresita a starii de fapt de catre instanta de fond, prin care s-a ignorat inadmisibilitatea intabularii in cartea funciara a hotararilor pronuntate in cadrul unei actiuni in constatare date in baza art. 111 Cod proc.civila, a condus la pronuntarea unei hotarari nelegale, instanta de recurs urmand a aplica prevederile legale in acest sens.

Cererea sa initiala cat si precizarile ulterioare au fost ignorate de instanta de fond prin motivari care au schimbat intelesul lamurit si vadit al acestora.

De aceea, in temeiul art. 312 Cod proc. civ. solicita admiterea recursului, casarea cele doua hotarari atacate si pe fond admiterea cererii, sau trimiterea cauzei pentru rejudecare, pentru faptul ca nu a fost legal citata, actul de procedura fiind viciat.

Intimata TM a formulat intampinare, raspunzand punctual criticilor invocate de petenta in motivele de recurs.

Curtea examinand decizia recurata prin prisma criticilor invocate, actelor si lucrarilor dosarului, dispozitiilor legale ce au incidenta in solutionarea cauzei, a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele motive:

Cererea de apel a fost inregistrata la Tribunalul Dambovita  la data de 16 iunie 2011, iar urmare repartizarii aleatorii primul termen de judecata a fost la 26 septembrie 2011.

Potrivit rezolutiei judecatorului, apelanta a fost citat cu mentiunea achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 4 lei si un timbru judiciar de 0,30 lei.

Din  cuprinsul citatiilor comunicate partilor, mai exact cea a apelantei petente, rezulta ca a fost inscrisa taxa judiciara de timbru care trebuia achitata, dovada de indeplinire a procedurii de citare fiind datata 27 iunie 2011 – fila 6 dosar apel.

Procedura de citare a fost legal indeplinita potrivit disp. art.92 alin.3 si 4 C.pr.civ., astfel ca nu poate fi primita sustinerea recurentei ca nu a avut cunostinta de proces, in conditiile in care nu a facut nicio dovada referitoare la vreo imposibilitate de a cunoaste termenul.

Cu toate ca a fost citata cu aceasta mentiune, recurenta nu a facut dovada pentru termenul de judecata din data de 26 septembrie 2011 ca a satisfacut cerinta timbrajului, astfel ca in mod corect instanta de apel a facut aplicarea dispozitiilor art.20 din Legea nr.146/1997 cu modificarile si completarile ulterioare si a anulat apelul petentei, ca netimbrat.

Recurenta nu a sustinut si nici nu a dovedit ca taxa de timbru era exorbitanta in raport cu posibilitatile sale materiale si dreptul subiectiv a carui protectie o solicita.

Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a retinut in mod constant in jurisprudenta sa, cu ocazia analizarii dreptului la un proces echitabil si accesul la justitie, ca dreptul la justitie nu este absolut, ci el se preteaza la limitari pentru ca el comanda, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995).

In cauza de fata a existat un echilibru just intre interesul statului de a percepe costurile procedurii si interesul recurentei de a-i fi evaluate pretentiile in fata justitiei, iar neindeplinirea obligatiei de a timbra apelul a fost sanctionata corect de tribunal prin anularea apelului ca netimbrat.

Referitor la celelalte sustineri formulate de recurenta si care privesc fondul cauzei, curtea nu le va mai analiza, intrucat instanta de apel a anulat apelul, iar, in aceasta situatie, in recurs nu se pot formula critici decat cu privire la legalitatea acestei solutii. Curtea nu poate analiza aspecte de fond, de vreme ce instanta de apel nu s-a pronuntat asupra fondului.

Concluzionand, Curtea, vazand si disp. art.304 C.pr.civ., a apreciat ca recursul petentei este nefondat si l-a respins ca atare in baza dispozitiilor art.312 alin.1 Cod procedura civila.

 

(Judecator Cristina Moiceanu)