Decaderea din dreptul la marca, Conditia interesului unei astfel de actiuni

Legea nr. 84/1998, art. 3, art. 6, art. 45, art. 47

Intrucat Legea nr. 84/1998 nu defineste notiunea de „persoana interesata”, ramane la aprecierea instantei sa stabileasca, in functie de circumstantele particulare ale fiecarei cauze, daca persoana care intenteaza o actiune in decaderea titularului din dreptul la marca are sau nu interes in promovarea actiunii.

Astfel, existenta unui diferend intre parti legat de utilizarea in activitatea comerciala a sintagmei„OBI”si intentia reclamantei de a-si extinde activitatea, situatie ce ar putea crea coliziune cu drepturile paratei asupra marcilor inregistrate, justifica interesul in promovarea actiunii, in sensul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.

Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 2245 din 9 martie 2007

Prin cererea inregistrata la data de 3 februarie 2004, reclamanta SC O.R.I.E. SRL a chemat in judecata pe parata O.B-U. H. GMBH & CO. K.S. solicitand, in contradictoriu si cu Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci - O.S.I.M. - sa dispuna decaderea paratei din drepturile conferite pe teritoriul Romaniei de inregistrarea marcilor:

•  „OBI” inregistrata la 6.02.1995 sub nr. 635568/21.03.1995 la Biroul International al Proprietatii Intelectuale de pe langa OMPI, marca verbala inregistrata pentru clasele de produse si servicii nr. 1, 2 ,5, 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21,24, 27 si 31, potrivit Clasificarii de la Nisa, si care contine si un element figurativ inregistrat sub nr. 03.05.05, 25.07.20, 26.04.02, 26.04.08, 27.05.01, potrivit Clasificarii instituite prin Aranjamentul de la Viena, marca protejata si in Romania;
• „OBI” inregistrata la 28.07.1995 sub nr. 646003/20.09.1995 la Biroul International al Proprietatii Intelectuale de pe langa OMPI, marca verbala inregistrata pentru clasele de produse si servicii nr. 1,2, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21, 24, 27 si 31, de asemenea avand Romania tara desemnata pentru protectie;
•  „OBI” inregistrata la 18.05.1998 sub nr. 700415/20.08.1998 la Biroul International al Proprietatii Intelectuale, marca verbala inregistrata pentru clasele de produse si servicii nr. 1, 2, 5, 6 , 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21, 24, 27 si 31 si care contine si element figurativ inregistrat sub nr. 03.05.05, 27.05.01, 29.01.01, 29.01.08, si avand si culori revendicate negru, alb si portocaliu, marca protejata si in Romania.

S-a mai solicitat, de asemenea, sa se dispuna obligarea O.S.I.M. la radierea marcilor mentionate din Registrul National al Marcilor si obligarea primei parate la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

Reclamanta a invederat ca cele trei marci, a caror titulara este societatea germana, nu au facut obiectul unei folosiri efective nici de catre parata si nici de catre o alta persoana, pe teritoriul Romaniei, o perioada neintrerupta de peste 5 ani.

Reclamanta a sustinut ca interesul sau in promovarea cererii este unul legitim, deoarece este titulara a doua marci inregistrate in Romania sub nr. 43164 din 13 iulie

2000. pentru clasa 35 - servicii import-export si, respectiv, nr. 45428 din 24 ianuarie
2001. pentru clasa 39 - transport (distributie), ambalare si depozitare marfuri, cele doua marci fiind „OBI ROM IMPORT EXPORT”. Reclamanta mai arata ca ambele marci cu element figurativ, pentru care s-au revendicat si culorile albastru si orange, beneficiaza de protectie pe teritoriul Romaniei pentru perioada de 10 ani incepand de la data inregistrarii lor si ca isi foloseste marcile inregistrate si intentioneaza sa procedeze la diversificarea atat a productiei cat si a serviciilor sale, iar pentru indeplinirea acestor obiective, marcile paratei reprezinta un veritabil obstacol, deoarece sunt marci de rezerva, ceea ce contravine reglementarilor legale in vigoare.

Imprejurarea ca parata beneficiaza de protectie pe teritoriul Romaniei pentru marcile pentru care solicita a se dispune decaderea, fara sa realizeze o exploatare efectiva a acestora, deturneaza marca de la functia ei si constituie un abuz de drept, deoarece constituie o ocupatie nejustificata a unui semn a carui protectie este subordonata conditiei folosirii.

Parata a sustinut ca actiunea reclamantei este prematur formulata in ce priveste marca OBI cu element figurativ inregistrata international sub nr. 700415 si depusa spre inregistrare la OMPI la 20 august 1998, aceasta deoarece termenul de 5 ani de nefolosinta a unei marci pentru aplicarea sanctiunii decaderii incepe sa curga nu de la data depunerii cererii de inregistrare, ci de la data la care oficiul national receptor, in cazul de fata OSIM, a inscris in Registrul National al Marcilor marca acceptata spre inregistrare si in Romania.

Parata a mai invocat si exceptia lipsei de interes a reclamantei in formularea cererii, motivat de imprejurarea ca aceasta nu a dovedit calitatea de „persoana interesata” in sensul art. 45 din Legea marcilor si al Regulii 32 din Regulament. Intrucat este vorba de marci diferite, inregistrate pentru clase diferite de produse si servicii, simpla afirmatie a reclamantei ca intentioneaza diversificarea productiei si serviciilor proprii, oferite sub marca OBI ROM IMPORT EXPORT, nu este de natura a-i conferi acesteia calitatea de persoana interesata in solicitarea decaderii reclamantei din drepturile conferite de marcile sale OBI, iar o interpretare contrara ar insemna transformarea conditiei interesului, impusa de art. 45 din lege, intr-o conditie iluzorie, fara substanta, situatie in care orice persoana ar dobandi automat calitatea de persoana interesata si ar indeplini astfel conditia interesului procesual, prevazuta de text.

Prin sentinta civila nr. 110, din 14 februarie 2005, Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila, a respins ca nefondata exceptia prematuritatii actiunii invocata de parata in legatura cu marca „OBI” inregistrata in anul 1998, a admis exceptia lipsei de interes a reclamantei in formularea cererii si a respins actiunea in temeiul acestei exceptii.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca data de la care se calculeaza termenul de 5 ani de nefolosinta a marcii nu este data la care O.S.I.M. a inscris marca in Registrul National al Marcilor, ci data de la care marca beneficiaza de protectie pe teritoriul Romaniei. Din adresele comunicate de O.S.I.M. si extrasele privind marcile paratei a rezultat ca marca „OBI” cu nr. 700415 a dobandit protectie in Romania ca urmare a inregistrarii internationale a acesteia, in conformitate cu Aranjamentul de la Madrid.

In conformitate cu art. 4 al Aranjamentului de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor, ratificat de Romania prin Decretul nr. 1176/1968, cu incepere de la inregistrarea facuta la Biroul International al Proprietatii Intelectuale potrivit art. 3, protectia marcii in fiecare dintre tarile contractante interesate va fi aceeasi ca in cazul in care marca ar fi depusa direct in tara respectiva.

Ca atare, s-a apreciat ca data la care cererea de inregistrare a marcii a fost depusa la Biroul International al Proprietatii Intelectuale este data de la care marca respectiva beneficiaza de protectie pe teritoriul Romaniei, astfel ca exceptia invocata de parata s-a inlaturat ca nefondata.

Referitor la exceptia lipsei de interes a reclamantei in promovarea cererii, tribunalul a retinut, potrivit art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998, ca cererea de decadere a titularului din drepturile conferite de marca poate fi formulata de orice persoana interesata, situatie in care reclamanta trebuie sa justifice un interes pentru promovarea prezentei cereri, in lipsa acestuia nejustificandu-se scopul judecatii, respectiv profitul moral sau material pe care partea il urmareste in judecata.

Interesul, fiind o conditie de exercitiu a actiunii civile, trebuie sa fie legitim, nascut, actual, direct si personal, prima instanta apreciind ca cerinta interesului trebuie examinata in cauza de fata in raport de particularitatile domeniului protectiei marcilor.

Tribunalul a considerat, in raport de justificarea prezentata de reclamanta in motivarea cererii de chemare in judecata, ca aceasta nu are calitatea de persoana interesata pentru a solicita decaderea paratei din drepturile conferite de marcile sale „OBI”.

Nu au putut fi retinute sustinerile reclamantei in sensul intentiei de diversificare a productiei si serviciilor sale, deoarece fata de probele cauzei, aceasta a fost apreciata drept o simpla declaratie de intentie in conditiile in care nu s-a dovedit fie inceperea unor atare activitati de dezvoltare a productiei si serviciilor sale, fie macar adoptarea unei decizii in acest sens, constand in planuri de strategie sau proiecte de investitii ale organelor sale de conducere.

In al doilea rand, prima instanta a retinut, de asemenea, ca reclamanta nu a indicat nici acele produse pe care intentioneaza sa le fabrice, comercializeze etc., sau serviciile pe care doreste sa le presteze, precizare ce era necesara in vederea stabilirii identitatii sau similaritatii cu cele pentru care parata si-a inregistrat marcile OBI. S-a constatat sub acest aspect, ca marcile detinute de reclamanta ii asigura acesteia o protectie doar pentru o categorie redusa de servicii in cadrul claselor 35 si 39, pe cand marcile inregistrate de parata ii confera societatii germane o protectie pentru o multitudine de produse sau servicii din clasele 1,2, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21, 24, 27 si 31.

Declaratia de intentie a reclamantei, in sensul anterior redat, nu a putut fi validata de prima instanta pentru aceea ca s-ar ajunge la situatia recunoasterii unor efecte juridice valabile unei manifestari de vointa unilaterale, in dauna unor terti.

S-a apreciat, de asemenea, ca in categoria persoanelor interesate intra si concurentii, dar in cauza dedusa judecatii nicio proba administrata nu poate conduce la concluzia ca cele doua parti ar fi concurenti comerciali, in conditiile in care marcile inregistrate de fiecare dintre ele se refera la produse si servicii diferite, si pe care fiecare le exploateaza in propria activitate comerciala.

Prima instanta a retinut ca, pentru a putea introduce o actiune in decaderea drepturilor conferite de marca, nu este absolut necesar a se face dovada privind demararea, de catre reclamanta, a procedurii de inregistrare la O.S.I.M. a unei marci identice sau similare si care ar putea fi eventual refuzata tocmai pentru existenta marcii a carei decadere se solicita. Dar, in lipsa inceperii unei astfel de proceduri, s-a considerat ca trebuie produse dovezi certe privind interesul legitim urmarit de reclamanta in promovarea actiunii in decadere, respectiv dovezi privind seriozitatea intentiei si de diversificare a produselor si serviciilor.

S-a concluzionat ca in lipsa unor astfel de probe, reclamanta nu poate urmari un alt scop decat acela de a-si apropria o marca fie in scopul blocarii acesteia, fie in scop speculativ. Relativ la scopul blocarii marcii, acesta nu poate fi considerat drept unul legitim, insa in ce priveste urmarirea unui scop speculativ, aceasta nu poate fi apreciata intotdeauna contrara legii sau bunelor moravuri.

In aceasta situatie, prima instanta a considerat ca reclamanta ar fi justificat un interes legitim in actiunea in decadere daca ar fi facut dovada ca in obiectul sau de activitate ar intra si comertul de marci.

Tribunalul a concluzionat ca, desi reclamanta nu a indicat ce marca ar dori sa inregistreze in viitor pentru produsele sau serviciile pe care le va dezvolta, singura concluzie rezonabila ar fi aceea ca va dori sa-si inregistreze aceeasi marca pe care o foloseste deja, si anume „OBI ROM IMPORT EXPORT”.

Prin decizia civila nr. 51/A din 20 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IX-a civila, si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel a avut in vedere urmatoarele:

In aprecierea interesului reclamantei in promovarea cererii de decadere a paratei din cele trei marci „OBI” inregistrate international si cu tara desemnata si Romania, tribunalul a indicat in mod riguros probele prin care reclamanta putea sa justifice solicitarea de decadere a paratei din drepturile conferite de marcile „OBI” pentru care opune protectie si in Romania.

In aceste conditii, in masura in care obiectul de activitate ii permitea - obiect de activitate foarte vast, de altfel - si avand in vedere ca in extrasul din Registrul Comertului din 18 martie 2003 reclamanta apare inregistrata cu domeniul principal de activitate „comertul cu ridicata al bunurilor de consum, altele decat cele alimentare”, aceasta trebuia a face dovada cel putin a unei intentii serioase, ferme, credibile si convingatoare, de extindere a activitatii sale concrete intr-o zona care sa se suprapuna cu produsele si serviciile pentru care intimata beneficiaza de protectie si in Romania.

Conceptul de marca de rezerva il foloseste insasi apelanta, in formularea criticilor in corelatie cu notiunea de obstacol, ceea ce presupune ca apelanta reclamanta, datorita existentei protectiei marcilor intimatei, este stanjenita, impiedicata in activitatea sa.

Este motivul pentru care legiuitorul a pus la indemana celor interesati un remediu de eliminare a drepturilor arogate de un titular prin inregistrarea unei astfel de marci si pentru care protectia obtinuta nu are continut, situatie in care functiile marcii sunt anulate; acest remediu este, intr-adevar, cum corect sustine si apelanta, actiunea in decadere.

Curtea a constatat insa ca reclamanta a invocat eronat dispozitiile art. 47 din Legea nr. 84/1998 in ce priveste sarcina probei interesului in promovarea unei astfel de cereri, deoarece norma citata are un obiect precis determinat ca sarcina a probei ce incumba paratului intr-o actiune in decadere, si anume: folosirea marcii.

Fiind o derogare de la regulile procesuale privind sarcina probei (art. 1169 C.civ.) cu ratiuni evidente, tinand de imposibilitatea dovedirii de catre reclamant a unui fapt negativ (nefolosirea efectiva a marcii o perioada de 5 ani) si aplicarea regulii dovedirii faptului pozitiv vecin si conex, restul dispozitiilor procedurale sunt cele ale dreptului comun, care dispun ca reclamantul, pe langa celelalte elemente ale actiunii civile, este cel care trebuie sa justifice interesul in declansarea procedurii judiciare.

Pe de alta parte, dispozitiile art. 47 din Legea nr. 84/1998, stabilind in sarcina titularului marcii dovada folosirii ei, vizeaza in mod evident fondul cauzei, in timp ce exceptiile procesuale (fie de procedura, fie de fond) se cerceteaza cu prioritate conform art. 137 alin. (1) C.proc.civ.

A doua critica vizeaza nesupunerea dezbaterii partilor de catre instanta a necesitatii administrarii de probe noi.

Exceptia lipsei de interes a fost invocata de parata in fata instantei de fond, prin cerere scrisa, depusa la dosar in sedinta publica din 16 decembrie 2004, data dupa care in cauza au mai fost acordate alte doua amanari pana la dezbaterea fondului pricinii, astfel ca reclamanta, in cunostinta de cauza, a avut posibilitatea pregatirii apararii si asupra acestei exceptii.

Rolul activ al instantei nu poate sa anihileze principiul disponibilitatii partilor, iar acesta nu presupune si indicarea obiectului probei in ce priveste o exceptie opusa de partea adversa.

In plus, asa cum deja s-a aratat, in apel reclamanta avea posibilitatea completarii probatoriului, probe care de altfel au fost admise cu acest obiectiv: justificarea interesului in formularea actiunii.

Curtea de Apel a constatat ca inscrisurile noi, depuse la dosar in apel, nu sunt de natura a justifica interesul reclamantei in cererea de decadere a titularei marcilor

OBI, in masura in care nu vizeaza aspectele retinute de tribunal ca prezentand importanta din aceasta perspectiva.

Astfel, inscrisurile produse in apel de reclamanta fac dovada obiectului de activitate al apelantei si a unei intense corespondente comerciale pe care a purtat-o cu reprezentantii intimatei pe durata a doi ani si avand ca element declansator notificarea adresata intimatei prin mandatarul sau in tara cu privire la presupuse acte de contrafacere, imputate apelantei si decurgand din folosirea neautorizata a marcii OBI, contrafacere reclamata si pentru numele comercial al apelantei.

Din aceasta corespondenta rezulta ca partile nu au ajuns la o solutionare amiabila, iar apelanta insasi si-a exprimat disponibilitatea schimbarii numelui sau comercial in schimbul unei compensatii si, in plus, intre parti a fost antamata problema identitatii sau similaritatii de produse si servicii ale celor doua parti, pentru a se determina daca se contureaza un veritabil conflict intre ele.

In promovarea unei cereri de decadere a titularului din drepturile conferite de marca sa inregistrata, reclamantul trebuie sa urmareasca un scop, un folos practic prin formularea acelei cereri si cata vreme aceasta nu si l-a dezvaluit fara echivoc in fata primei instante in motivarea cererii de chemare in judecata si nici ulterior, prin probele administrate, tribunalul a recurs in mod just la prezumtia corecta, aceea ca reclamanta intentioneaza sa-si inregistreze marca „OBI” sau sa-si extinda propria protectie si pentru alte clase decat cele pentru care detine certificatele de inregistrare.

Or, in lipsa unei probe pertinente sub acest aspect, dispozitiile art. 1203 Cod civil permit instantei sa recurga la prezumtia judiciara.

Interesul reclamantei nu poate fi unul general, indeterminat „legat de domeniul protectiei marcilor”, astfel cum sustine prin motivele de apel, iar potentiala coliziune specifica acestui domeniu cu parata, datorata numelui sau comercial care include cuvantul „OBI”, nu sunt imprejurari de natura a sustine nici caracterul personal al interesului si nici pe acela legitim.

Referitor la incercarea paratei de a-si rezerva la Oficiul Registrului Comertului un nume comercial in limitele teritoriale ale efectelor marcilor detinute, nu este o imprejurare in sprijinul legitimitatii interesului reclamantei in introducerea actiunii in decadere, deoarece, inainte de a se opune eventuala inregistrare a numelui comercial al paratei in Romania, aceasta este in masura sa se prevaleze de drepturile sale exclusive decurgand din inregistrarea internationala a marcilor „OBI”, chestiunile fiind distincte si fara conexitate, cu conditia interesului reclamantei in actiunea in decadere.

In caz contrar, ar insemna sa se valideze ideea ca, daca parata ar fi decazuta din drepturile cu privire la marca, acesta ar fi motivul determinant in refuzul inregistrarii numelui sau comercial in Romania, in conditiile Legii nr. 26/1990, iar nu motivele de refuz distinct, prevazute de acest act normativ.

Natura interesului titularului cererii de chemare in judecata intr-o actiune in decadere nu este diferita de aceea a oricarei actiuni civile, numai ca in verificarea lui, circumstantierile acestuia tinand de cauza dreptului sau cererii de chemare in judecata
(causa debendi)
sunt elemente de fapt, care si in domeniul dreptului de proprietate

intelectuala imbraca in mod necesar forma unor elemente concrete in care se obiectiveaza.

Folosirea efectiva a marcilor pe teritoriul Romaniei este, intr-adevar, o conditie legala in aceasta materie (de vreme ce legiuitorul a stabilit o sanctiune pentru ipoteza contrara - decaderea), iar ratiunile acestei reglementari sunt cele corect enuntate de reclamanta (abandonarea marcii de catre titular sau o marca de rezerva), insa cand prin lege s-a statuat ca orice persoana interesata poate cere decaderea titularului pasiv al unei marci din drepturile obtinute prin inregistrare, nu s-a avut in vedere un interes public al clarificarii situatiei juridice a marcilor, pentru ca atunci ar fi fost suficient sa se statueze ca orice persoana poate cere decaderea.

Ratiunea legii transpare cu usurinta in aceea de a se pune la indemana tertilor pentru care marca respectiva prezinta un interes oarecare si pe care intentioneaza sa si-o apropieze intr-o forma identica sau similara, un instrument eficient, legal si viabil, de a face respectiva marca disponibila, pentru ca la solicitarea propriei inregistrari (pentru produse identice sau similare) sa nu i se opuna aceasta anterioritate conform art. 6 lit. a)-c) din Legea nr. 84/1998.

Interesul in promovarea unei astfel de cereri in mod necesar trebuie sa aiba toate insusirile interesului pentru formularea oricarei actiuni civile: sa fie legitim, personal, nascut si actual.

Interesul nu poate fi considerat ca legitim numai prin aceea ca apelanta urmareste clarificarea statutului juridic al marcilor intimatei, pentru ca ar insemna ca se ajunge la calificarea actiunii in decadere drept o actiune publica sau drept un instrument pentru epurarea Registrului National al Marcilor de marcile inactive, la indemana oricarei persoane.

Or, asa cum sustine si apelanta, existenta unei marci inregistrate constituie un impediment (in sensul anterioritatii) pentru cererile de inregistrare formulate ulterior, dar numai pentru un semn identic sau similar, dar si pentru produse identice sau similare si nu pentru orice persoana care solicita protectia unei semn oarecare ca marca, fara legatura cu cea pentru care se solicita sanctiunea decaderii, ceea ce contureaza caracterul personal si direct al interesului unei astfel de cereri.

De asemenea, interesul apelantei reclamante nu este nici nascut si actual, si nici nu rezulta concluzia contrara, in sensul indeplinirii acestei conditii la momentul verificarii conditiei obiective a nefolosirii efective a marcilor intimatei o perioada neintrerupta de 5 ani, cum se sustine prin motivele de apel.

Insusirea interesului de a fi nascut si actual presupune ca folosul practic, urmarit de reclamanta prin initierea actiunii in decadere, trebuie sa fie imediat si nu virtual, si in niciun caz el nu poate consta in simpla recompensa morala a unei eventuale radieri a unei marci de rezerva din Registrul National al Marcilor.

In plus, interesul sau este cu atat mai indepartat in prezent cu cat intimata a procedat si la inregistrarea nationala a marcii OBI potrivit certificatului depus in apel, beneficiind de protectie in temeiul acestui titlu din 3 septembrie 2003, moment ce se situeaza anterior promovarii actiunii - 3 februarie 2004, astfel incat nu poate fi apreciata aceasta inregistrare ca realizata
pro causa.

Se constata ca gresit pretinde reclamanta ca tribunalul a denaturat specificul actiunii in decadere prin analiza unor conditii proprii actiunii in contrafacere, stabilind eronat ca reclamanta nu a indicat acele produse pe care intentioneaza sa le fabrice sau serviciile cu care doreste sa-si diversifice activitatea.

Este necesara, din perspectiva verificarii conditiilor interesului, o atare precizare, dat fiind principiul specialitatii marcilor, in sensul ca protectia unei marci inregistrate si drepturile exclusive pe care le naste nu depasesc sfera produselor identice si similare, si poate fi opusa numai semnelor identice si similare (excluzand marcile de renume ca marci inregistrate si, evident, marcile notorii, care se bucura de protectie independent de conditia inregistrarii, si cu atat mai mult pe cele celebre).

Asa fiind, enuntarea acestei cerinte in sentinta apelata nu este inutila, fiind o conditie indispensabil de analizat, iar identitatea sau similaritatea semnelor, ca si acelea ale produselor si serviciilor, nu este proprie numai actiunii in contrafacere, ci si celei in decadere.

Tribunalul nu a subordonat calitatii de reclamant intr-o cerere in decadere exclusiv cea de concurent a paratei in argumentarea lipsei de interes in formularea cererii, ci, in categoria persoanelor interesate intr-o atare solicitare, a admis ca intra si concurentii, dupa cum pot justifica un interes legitim si solicitantii inregistrarii unui semn identic sau similar pentru produse identice sau similare si care au intreprins masuri de investitii, de dezvoltare, de publicitate etc., pentru promovarea produsului sau serviciilor pe care doresc sa le marcheze cu semnul respectiv sau chiar au folosit deja acel semn respectiv ca marca la data cererii de inregistrare.

Cum insasi reclamanta sustine ca serviciile sale pentru care detine cele doua marci inregistrate sunt diferite de produsele si serviciile intimatei pentru care beneficiaza de protectia marcilor OBI, Curtea de Apel a concluzionat ca interesul sau de a obtine decaderea acesteia din drepturile conferite de inregistrarea internationala pentru care Romania este tara desemnata, conform Aranjamentului de la Madrid (inregistrarea nationala nefacand obiectul cererii), nu se verifica in cauza.

Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta.

Se arata ca instanta de apel a incalcat si a aplicat gresit dispozitiile art. 45, art. 47 si art. 3 din Legea nr. 84/1998.

In opinia recurentei, pot avea interes sa introduca o actiune in decadere din drepturile conferite de marca nu numai concurentii titularului marcii, ci si alte persoane care doresc sa aiba o marca mai puternica, mai pronuntata distinctiv sau care doresc sa-si diversifice productia sau serviciile. Aceasta nu inseamna insa ca reclamanta a inteles sa invoce doar un interes general in promovarea actiunii, asa cum gresit s-a retinut de catre instanta de apel.

Astfel, reclamanta a sustinut ca se impune clarificarea statutului juridic al marcii paratei, in legatura cu care se cere verificarea in justitie a duratei si efectivitatii folosirii acesteia, doar pentru a justifica legitimitatea interesului urmarit de reclamanta.

Instanta de apel nu a dat semnificatia cuvenita potentialei coliziuni dintre marcile si numele comercial ale reclamantei, care includ cuvantul OBI, si cele ale paratei, care

contin acelasi cuvant, in masura sa justifice calitatea de persoana interesata din perspectiva art. 45 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 84/1998.

Chestiunea aprecierii interesului este legata de existenta unor indici minimali care sa-l releve si nu a unor indici precis determinati, atata vreme cat acestia nu sunt determinati de lege.

Recurenta sustine ca, in afara de existenta acestor indici minimali, a probat chiar coliziunea efectiva dintre drepturile sale si cele ale paratei, prin aceea ca parata a incercat sa rezerve la Oficiul Registrului Comertului numele sau comercial OBI pe teritoriul Romaniei, ceea ce i-a perturbat reclamantei folosirea drepturilor asupra propriilor marci OBI.

Reclamanta mai arata ca in mod gresit a retinut instanta de apel ca interesul sau nu este nascut si actual, in contradictie cu dispozitiile art. 45 lit. a) si art. 47 din Legea nr. 84/1998.

Astfel, potrivit art. 47 din Legea nr. 84/1998, dovada folosirii marcii incumba titularului acesteia, iar potrivit art. 45 alin. (1) lit. a) din lege, titularul este cel care trebuie sa faca dovada existentei unor „motive justificate” pentru care marca nu a facut obiectul unei folosiri efective in conformitate cu cerintele legii. De asemenea, art. 3 alin. (1) lit. a) din lege prevede ca marca este protejata legal numai in masura in care aceasta indeplineste functia de a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane.

Ca si prima instanta, si Curtea de Apel a stabilit in mod gresit ca, pentru a se putea considera ca interesul promovarii actiunii este direct si personal, trebuie ca actiunea sa fie formulata de catre o persoana care a incercat sa inregistreze un semn identic sau similar, dar si pentru produse identice sau similare.

O asemenea interpretare adauga la lege, deoarece art. 45 al Legii nr. 84/1998 nu impune nicio conditie referitoare la existenta similaritatii sau a identitatii semnelor apartinand unor titulari diferiti si nici a similaritatii ori identitatii produselor sau serviciilor pentru care au fost inregistrate.

Recursul a fost considerat fondat.

Conform art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 - in temeiul caruia a fost intentata actiunea reclamantei - orice persoana interesata poate solicita, oricand in cursul duratei de protectie a marcii, decaderea titularului din drepturile conferite de marca daca, fara motive justificate, marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romaniei intr-o perioada neintrerupta de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata.

Legea nu defineste ce se intelege prin „persoana interesata”, ceea ce inseamna ca ramane la aprecierea instantei sa stabileasca, in functie de circumstantele particulare ale fiecarei cauze, daca persoana care intenteaza o actiune in decaderea titularului din dreptul la marca are sau nu interes promovarea actiunii.

De asemenea, nu exista nicio ratiune pentru care, in cazul unei atare actiuni, instanta sa nu verifice aceasta conditie de exercitiu, specifica oricarei actiuni civile, prin prisma criteriilor conform carora interesul trebuie sa fie direct, personal, legitim, nascut si actual.

In speta, s-a retinut ca situatie de fapt ca:

Atat reclamanta, cat si parata sunt societati comerciale, care au in componenta numelui comercial sintagma „OBI” si care au inregistrate marci ce contin aceeasi sintagma.

Marcile reclamantei sunt inregistrate pentru clasele 35 si 39, in timp ce marcile paratei sunt inregistrate pentru clasele 1, 2, 5, 6, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 27 si 31 ale Clasificarii de la Nisa.

S-a mai retinut ca inscrisurile produse in apel de reclamanta fac dovada obiectului sau de activitate, dar si a unei intense corespondente comerciale pe care a purtat-o cu reprezentantii paratei pe durata a doi ani si avand ca element declansator notificarea adresata de parata prin mandatarul sau in tara, cu privire la presupuse acte de contrafacere, imputate reclamantei ca decurgand din folosirea neautorizata a marcii „OBI”, contrafacere reclamata si pentru numele comercial al reclamantei.

Din aceasta corespondenta s-a retinut de catre instanta de apel ca partile nu au ajuns la o solutionare amiabila a diferendului si ca reclamanta insasi si-a exprimat disponibilitatea schimbarii numelui sau comercial in schimbul unei compensatii; in plus, intre parti a fost antamata problema identitatii sau similaritatii de produse si servicii ale celor doua parti pentru a se determina daca se contureaza un veritabil conflict intre ele.

Inalta Curte constata ca utilizarea de catre ambele parti litigante a sintagmei „OBI” in activitatea lor comerciala a creat deja cel putin perspectivele unui conflict, pentru evitarea ori inlaturarea caruia o solutie intrevazuta de reclamanta si prevazuta de lege este aceea de a solicita decaderea paratei din drepturile conferite de marcile sale, pe considerentul ca aceasta nu le-a folosit efectiv timp de 5 ani, in temeiul art. 45 alin. (1) lit. a).

Pe de alta parte, in justificarea interesului promovarii actiunii reclamanta a invederat si intentia sa de a-si extinde activitatea comerciala cu privire si la alte produse sau servicii decat cele pentru care are deja inregistrate marcile „OBI ROM IMPORT EXPORT”.

Instanta a prezumat, iar reclamanta nu a contrazis acest lucru, ca o atare extindere s-ar urmari a fi facuta sub aceleasi semn; or, inregistrarea marcilor paratei pentru un mare numar de clase de produse sau servicii reprezinta un impediment.

Sub acest aspect insa, tribunalul a retinut, iar Curtea de Apel a impartasit acest punct de vedere, ca afirmarea unei simple intentii nu este suficienta, cata vreme reclamanta nu produce dovezi concrete din care sa reiasa ca a initiat demersuri pentru extinderea activitatii, iar produsele sau serviciile vizate de extindere sunt identice sau similare cu cele pentru care sunt inregistrate marcile paratei.

Astfel, s-a aratat in decizia recurata ca pot justifica un interes legitim si solicitantii inregistrarii unui semn identic sau similar pentru produse identice sau similare si care au intreprins masuri de investitii, de dezvoltare, de publicitate etc., pentru promovarea produselor sau serviciilor pe care doresc sa le marcheze cu semnul respectiv sau chiar au folosit deja acel semn respectiv ca marca la data cererii de inregistrare.

Desigur ca persoanele aflate intr-o atare situatie justifica interesul de a obtine decaderea concurentului din dreptul asupra marcilor inregistrate, dar nefolosite, care nu fac decat ca blocheze propria extindere, numai ca dovedirea unei atare situatii de fapt nu poate fi transformata intr-o conditie
sine qua non
a intentarii actiunii in decadere, deoarece ar fi lipsita de suport legal.

Astfel, a pretinde reclamantei ca, inainte chiar de a intenta actiunea in decadere, sa initieze mai intai o extindere a activitatii comerciale pentru produse sau servicii identice sau similare cu cele protejate de marcile paratei - „OBI”, verbale sau combinate

• pe care sa le marcheze cu un semn similar - OBI ROM IMPORT EXPORT combinat
• inseamna a-i pretinde sa se hazardeze intr-un demers posibil ilicit, prin incalcarea drepturilor pe care, pana la un eventual succes al actiunii in decadere, parata le detine exclusiv asupra marcilor sale.

Acestea sunt considerentele pentru care, in raport de situatia de fapt retinuta - aceea a existentei unui diferend intre parti legat de utilizarea in activitatea comerciala a sintagmei „OBI” si a intentiei afirmate de reclamanta privitoare la extinderea activitatii ce ar putea crea coliziune cu drepturile paratei asupra marcilor inregistrate - Curtea de Apel trebuia sa constate ca reclamanta justifica interesul in promovarea actiunii, in sensul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 si sa respinga exceptia ridicata de parata.

In ceea ce priveste pretinsa aplicare gresita a dispozitiilor art. 47 si art. 3 din Legea nr. 84/1998, criticile sunt nefondate.

In mod corect a stabilit Curtea de Apel ca dispozitiile referitoare la sarcina probei cuprinse in art. 47 din Legea nr. 84/1998 se refera strict la dovedirea folosirii marcii, in considerarea faptului ca nu se poate pretinde reclamantei sa faca dovada unui fapt negativ, respectiv cel al nefolosirii marcii.

Referitor la interesul promovarii actiunii, sarcina probei nu poate plasata paratei, in acest caz aplicandu-se regula prevazuta de art. 1169 C.civ.

De asemenea, nu poate fi impartasita opinia reclamantei, conform careia interesul promovarii actiunii rezulta chiar din faptul ca legea sanctioneaza nefolosirea marcii de catre titular, din moment ce protectia marcii este conditionata la art. 3 al legii de indeplinirea functiei de a distinge produsele sau serviciile unei persoane de ale alteia.

Folosirea sau nefolosirea marcii pe durata prevazuta de art. 45 alin. (1) lit. a) reprezinta o chestiune care tine de fondul cauzei, iar analiza acestui aspect este ulterioara celei privitoare la conditia ca persoana care reclama nefolosirea marcii sa aiba, potrivit aceluiasi text de lege, calitatea de „persoana interesata”.

Cum insa Inalta Curte a constatat ca reclamanta justifica interesul in promovarea actiunii, in baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (5) si art. 297 alin. (1) C.proc.civ. a admis recursul, a casat decizia, a admis apelul, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.