Daune morale, Libertatea jurnalistica, Valori ocrotite de lege

Libertatea de exprimare astfel cum este aparata de art.10 CEDO si cum reiese din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului constituie una din valorile esentiale intr-o societate democratica impusa de pluralismul politic, sfera acesteia cuprinzand atat informatiile neutre, inofensive cat si cele ce acuza, socheaza sau nelinistesc, care trebuie acceptate (cauza Lingens c.Austria), impunandu-se insa pastrarea unui echilibru intre exercitiul dreptului la libera exprimare si protectia drepturilor individuale, precum dreptul la imagine, la demnitate sau la viata privata. Libertatea de exprimare nu poate deci leza valori ocrotite de lege cum ar fi demnitatea, onoarea, dreptul la propria imagine.

Respectivele articole de presa nu constituie un pamflet cu caracter satiric ci prin acestea autorii si-au exprimat in mod public opinia despre aspectul reclamantului si calitatea sa umana, respectivele afirmatii jurnalistice necircumscriindu-se conceptului de judecati de valoare sau afirmatii factuale.

Este adevarat ca libertatea jurnalistica cuprinde si recurgerea la o anumita doza de exagerare, chiar de provocare, dar modalitatea de exprimare in respectivele articole este pur insultatoare, nefiind justificata de dezbaterea unui subiect de interes public si neincadrandu- se in limitele dozei de exagerare si provocare permise de art.10 CEDO.

Rezulta din articolele respective ca autorii au urmarit sa creeze o anumita imagine hilara a reclamantului in fata publicului pentru ca acesta sa fie luat in deradere, dar nu pentru atitudinile sale ca demnitar ci pentru aspectul sau fizic, felul in care arata o persoana neconstituind in mod normal subiect de presa.

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti sub nr...., reclamantul D.I.A. a chemat in judecata pe paratii Z.U. si N.T.A., in calitatea sa de director al publicatiei, pentru ca prin hotarare judecatoreasca, sa fie obligati paratii la plata sumei de 1.000.000 EURO reprezentand despagubiri civile (daune morale) pentru prejudiciul cauzat prin informatiile false si tendentioase prezentate in "U" atat in formatul scris, cat si electronic in anii 2012 si 2013 pana in prezent, obligarea paratilor sa publice in Z. "U" si pe site-ul acestuia scuze publice in ceea ce-l priveste pentru informatiile false si tendentioase raspandite impotriva sa si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, reclamantul a aratat ca in fapt, incepand cu anul 2012 a fost supus din partea Z. "U", atat in formatul scris cat si electronic, la un adevarat atac de presa ce s-a derulat atat pe perioada campaniei electorale cat si ulterior, dupa ce, in urma alegerilor locale din anul 2012 a devenit, in urma votului exprimat de cetatenii judetul Mehedinti,... al C. J. Mehedinti.

Nu a existat aproape nici o aparitie a ziarului care sa nu publice informatii de natura personala si familiala jignitoare, calomnioase, false si tendentioase la adresa sa, a familiei sale si a colaboratorilor sai apropiati.

Limbajul folosit de catre parati in publicarea materialului difuzat prin presa scrisa si electronica este suburban, plin de invenctive si abjectiuni ce are ca scop transmiterea catre publicul cititor a unor informatii nereale ce incalca grav normele de deontologie jurnalistica si care nu critica activitatea sa profesionala si politica, cum de altfel ar fi in drept sa o faca, ci face aprecieri extrem de degradante la persoana sa cu scopul vadit de a dezinforma opinia publica.

S-a apreciat ca aceste atacuri de presa prezentate in modul aratat mai sus au avut drept urmare cauzarea unor suferinte, traume de ordin psihologic ce i-au afectat sanatatea fizica si psihica considerandu-le reale tratamente degradante, asa cum ele sunt definite de art.3 teza a Il-a din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

De asemenea se incalca, de catre parati, prin prezentarea acestor articole ce privesc persoana sa si nu calitatea sa de persoana publica, dreptul la viata privata, dreptul la demnitate si dreptul la propria imagine.

Paratii l-au supus unor imixtiuni in viata sa intima, personala sau de familie, au adus atingere grava onoarei si reputatiei sale si l-au prezentat opiniei publice in materialele de presa in numeroase posturi asemuindu-l deseori regnului animal sau descriindu-l intr-o maniera ce nu poate fi suportata.

A incercat de mai multe ori sa dezminta, tot in presa, aceste atacuri insa paratii au continuat sa publice in aceiasi maniera, astfel ca, nemaisuportand invenctivele, tratamentele degradante la care este supus aproape zilnic de catre parati, a decis sa se adreseze justitiei in vederea opririi intr-un fel sau altul a unor astfel de demersuri din partea paratilor,fiind intrunite elementele raspunderii civile delictuale in sensul existentei faptelor paratilor, culpei acestora, prejudiciului grav cauzat, precum si a legaturii de cauzalitate intre faptele paratilor si prejudiciu.

Cu privire la prejudiciul moral solicitat prin prezenta cerere, s-a apreciat ca este reprezentat de incalcarea drepturilor sale la viata privata, demnitate si propria-i imagine, dar si in raport de afectarea relatiilor sale de familie, profesionale, precum si a demnitatii publice pe care o indeplineste in prezent.

In dovedirea cererii, a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratilor si martorii: P.A. si M.F.

La 8.04.2013 s-a depus intampinare de paratul N.T.A., prin care s-a invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului Z.U., s-a solicitat respingerea actiunii fata de acest parat ca formulata impotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuala de folosinta, iar pe fond s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

La termenul din 24.09.2013, au fost incuviintate probele solicitate de parti fiind respinsa cererea formulata de reclamant de introducere in cauza a SC G. deoarece modificarea cererii de chemare in judecata fiind facuta dupa primul termen de judecata, instanta a luat act de opozitia paratului N.T.A. si a aplicat dispozitiile art.204 Cod Procedura Civila, respingand cererea.

Prin sentinta nr.10 din 25 februarie 2014, pronuntata de Tribunalul Mehedinti, s-a admis in parte actiunea civila privind pe reclamantul D.I.A. si pe paratii Z.U. si N.A. si a fost obligat paratul N.T.A. la plata sumei de 5000 euro cu titlu de daune morale fiind admisa exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului Z.U. si respinsa actiunea fata de acesta.

In conformitate cu dispozitiile art.248 al. 1 Noul Cod Procedura Civila, tribunalul s-a pronuntat cu prioritate asupra exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului Z.U. invocata de paratul N.T.A.

Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice in conformitate cu dispozitiile art.205 Cod Procedura Civila, se dobandeste la data inregistrarii, iar cele care nu sunt supuse inregistrarii potrivit art.194, de la data infiintarii sau de la data autorizarii constituirii.

Coroborand aceste dispozitii cu cele reglementate in art.56 al. 1 Cod Procedura Civila, in conformitate cu care poate fi parte in proces orice persoana care are folosinta drepturilor civile, s-a constatat ca paratul Z.U. nu indeplineste aceste cerinte pentru a putea avea aptitudinea generala si abstracta de a exercita drepturi si obligatii de natura procesuala si admitandu-se exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului Z.U. s-a respins actiunea fata de acesta.

In raport de obiectul cererii de chemare in judecata, s-a constatat ca incidente in cauza sunt dispozitiile art. 10 din CEDO care reglementeaza libertatea de exprimare a oricarei persoane, drepturi ce cuprind libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.

Punctul 2 al aceluiasi articol reglementeaza modul in care poate fi exercitata libertatea de exprimare ce comporta indatoriri si responsabilitati putand fi supusa unor formalitati, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru protectia, in cazul de fata, a moralei, a reputatiei sau a drepturilor altora.

Aceasta reglementare europeana se regaseste si in dreptul nostru intern in dispozitiile art.70 Cod Civil, in conformitate cu care orice persoana are dreptul la libera exprimare.

De asemenea, in dispozitiile art.72 si 73 Cod Civil sunt reglementate restrangeri ale dreptului la libera exprimare in sensul ca este interzisa orice atingere adusa onoarei sau reputatiei unei persoane, iar in exercitarea dreptului la propria imagine ea poate sa interzica sau sa impiedice reproducerea in orice mod a infatisarii sale fizice ori a vocii.

Analiza cererii de chemare in judecata s-a raportat la aceste dispozitii, dar si la limitele prevazute de art.75 Cod Civil, privind libera exprimare, limite care preiau reglementari CEDO referitoare la dreptul la libera exprimare si limitele acestuia.

Observand publicatiile din Z.U. existente la filele 5-14 din perioada 2012-2013, instanta a constatat ca prin continutul articolelor intitulate dupa cum ar fi. „Gandacul de bucatarie”; „Rama porcul prin judet”, „Barfe, zvonuri, susoteli”; „Dii, murgule, dii”; „Votati porcul” si alte asemenea, se foloseste un limbaj trivial si denigrator asociat cu poze ale reclamantului, exprimari de natura a aduce atingere demnitatii si imaginii unei persoane, garantii prevazute atat in CEDO art.8 cat si in Constitutia Romaniei dar si in Codul Civil.

Chiar daca in cuprinsul publicatiilor nu este nominalizat reclamantul, este in afara oricarui dubiu ca expresiile defaimatoare vizeaza in mod direct persoana acestuia, in acest sens fiind si declaratiile martorilor F.M. si P.A.

In conformitate cu dispozitiile art.10 CEDO dreptul la libera exprimare nu este nelimitat, acesta comportand indatoriri si responsabilitati de natura sa protejeze reputatia si drepturile altora.

Limitele exercitarii dreptului la libera exprimare sunt consacrate si in art.30 al.6 din Constitutia Romaniei in conformitate cu care libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onorarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine dar si in dispozitiile art.71, 72 si 75 Cod Civil.

In speta dedusa judecatii, s-a constatat ca paratul N.T.A., in calitatea sa de unic director fondator al ziarului U., a acceptat publicarea in acesta a unor articole cu continut trivial si defaimator la adresa reclamantului fiind incalcate in acest mod dispozitii CEDO si ale dreptului intern.

Instanta nu a retinut apararea paratului referitoare la caracterul pamfletar al articolelor publicate in Z.U. al carui fondator este fata de imprejurarea ca, prin continutul acestora este vizata in mod nemijlocit persoana reclamantului.

In acest context, fara a se aduce atingere exercitarii dreptului la libera exprimare, dar constatand depasirea limitelor acesteia, tribunalul a apreciat ca publicarea articolelor existente la dosar constituie o fapta ilicita savarsita de paratul N.A.T., in calitatea sa de director fondator al Z. U.

Prejudiciul incercat de reclamant ca urmare a publicarii articolelor este relatat in declaratiile martorilor P.A. si M.F., potrivit carora dupa aparitia articolelor, reclamantul a fost afectat, intr-una din situatii fiind necesara interventia unui medic,iar suferinte au fost cauzate si membrilor familiei acestuia care au fost afectati in egala masura prin aparitia articolelor defaimatoare.

In ceea ce priveste proba prejudiciului moral si a legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, in jurisprudenta Curtii Europene s-a statuat in mod constant ca dovada faptei ilicite este suficienta, prejudiciul si legatura de cauzalitate fiind prezumate.

Desi cuantumul prejudiciului moral nu poate fi calculat in bani, acordarea unor daune de natura morala cuantificate in bani poate fi de natura sa compenseze prejudiciul ce i-a fost cauzat.

Instanta, in raport de multitudinea articolelor cu continut defaimator, a apreciat ca suma de 5.000 euro acordata reclamantului cu titlu de daune morale poate oferi acestuia o compensatie a starilor negative ce i-au fost create prin aparitia acestor articole.

In ceea ce priveste petitul avand ca obiect obligarea paratului la publicarea in Z. U. si pe site-ul acestuia de scuze publice, acesta a fost respins, astfel de cerere putand fi solutionata numai in cazul pronuntarii unei hotarari definitive.

Impotriva sentintei au formulat apel reclamantul D.I.A. si paratii N.T.A. si ZIARUL U., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului sau, reclamantul D.I.A. a sustinut ca Z. „U”, in repetate randuri, a publicat diverse articole semnate si intocmite de redactori si editori colaboratori folosind apelative jignitoare, tinzand spre trivialitate si cu conotatii scandaloase, folosind expresii jignitoare si calomnioase, creandu-i astfel un prejudiciu moral, prin folosirea acestor expresii afectand demnitatea, onoarea si reputatia sa, avand in vedere si functia publica pe care o detine, aceea de... al C. J. Mehedinti si... al PSD Mehedinti.

S-a aratat ca a chemat in judecata Z. U. si pe directorul acestuia N.T.A., persoana raspunzatoare de publicarea articolelor de presa, instanta obligand corect pe N.T.A., la plata sumei de 5.000 euro daune morale, deoarece aceasta persoana este raspunzatoare de publicarea articolelor denigratoare la adresa sa.

Motivul de apel vizeaza cuantumul sumei acordata cu titlu de daune morale de 5.000 euro, care in raport cu probele administrate trebuia sa fie o suma mai mare. Potrivit Codului deontologic al jurnalistului, acesta este dator sa caute sa respecte si sa comunice faptele asa cum acestea pot fi cunoscute prin verificari rezonabile, in virtutea dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul este dator sa exprime opinii pe baza factuala, iar in relatarea faptelor si a opiniilor jurnalistul va actiona cu buna credinta iar presa are datoria primordiala de a respecta drepturile omului, sa respecte viata privata a persoanei, or in speta dedusa judecatii atat Z. U. cat si jurnalistii care lucreaza in cadrul acestuia nu au respectat regulile enuntate mai sus si nu au dat dovada de buna credinta.

In speta nu sunt incidente dispozitiile art. 10 din CEDO prin care este consacrat dreptul la libertatea de exprimare datorita faptului ca desi limitele unei critici admisibile sunt mai largi in privinta unui om politic, unui functionar public, vizati in aceasta calitate, decat in privinta unui om obisnuit, iar ziaristilor le revine obligatia de a raspandi informatii si idei in legatura cu domenii de interes public, presa nu trebuie sa depaseasca limitele stabilite in vederea protectiei dreptului la reputatie a persoanelor vizate, care, ca element al vietii private este protejat de art.8 din CEDO. Pentru a se bucura de protectia art. 10 din CEDO, trebuie sa existe o verificare corespunzatoare realizata de catre ziarist inaintea redactarii materialului, sa existe fapte reale pe care s-au bazat acuzatiile aduse de acesta, sa existe buna credinta a ziaristului si acesta sa respecte regulile de etica jurnalistica. Din continutul articolelor publicate rezulta ca aceste texte contin expresii si comparatii insultatoare, jignitoare la adresa reclamantului si au fost publicate in scopul de a-l injosi intr-un mod incompatibil cu dispozitiile art. 3 din CEDO.

Din continutul materialelor publicate, se poate observa cu usurinta ca este vorba de persoana sa, fiind poze ale figurii sale, iar langa poze articole calomnioase si jignitoare cum ar fi : porc, javra, Gioni Gazolina etc., articole care i-au stirbit autoritatea si l-au afectat personal cat si profesional.

A aratat ca este casatorit, are doi copii care au citit articolele si au auzit despre acestea la colegii de scoala, fiind foarte afectati de afirmatiile facute la adresa tatalui.

Mai mult decat atat, aceste ziare au fost impartite prin Primaria Dr. Tr. Severin, Consiliul Judetean si pe la toate institutiile publice din judet cu scopul de a-l denigra si a-i afecta imaginea de om politic.

In cauza sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv: exista fapta ilicita (publicarea articolelor de presa ), exista un prejudiciu moral si vinovatia paratului care cu intentie a publicat acele articole de presa, precum si o legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

In drept, si-a intemeiat apelul pe dispozitiile art. 466 si urmatoarele Cod Procedura

Civila..

Prin apelul sau, paratul N.T.A. a criticat sentinta pentru motive de netemeinicie si nelegalitate.

A sustinut ca sunt motive de netemeinicie urmatoarele:

1. . Instanta de fond a retinut o stare de fapt eronata, interpretand gresit probele administrate in cauza, atunci cand a apreciat ca fapta ilicita savarsita de apelantul parat ar consta in publicarea in Z. „U” a mai multor articole ce contin expresii si cuvinte jignitoare, precum si afirmatii calomnioase la adresa reclamantului, in conditiile in care nicio proba administrata in cauza nu a relevat ca articolele publicate s-ar referi la persoana reclamantului.

S-a aratat ca mare parte din articolele publicate nu vizeaza o persoana individual determinata, iar in cuprinsul acestora nu se face trimitere nici explicita si nici mijlocita la vreo persoana anume sau la vreo calitate specifica anume, care sa-i induca cititorului ideea ca in acestea se face vorbire despre reclamantul D.I.A., cu atat mai mult cu cat pe nicio pagina a ziarului nu s-a publicat vreo poza sau vreo alta imagine a acestuia care sa-i induca cititorului o astfel de identitate.

Articolele in discutie, au satirizat dorinta de pre-marire a cetatenilor care incearca sa faca politica, a modului cum incearca cetateanul comun, fara studii sa se promoveze, sa aspire si sa ocupe functii de demnitate publica, trasaturi si defecte umane cu caracter moralizator, fiind surprinse unele virtuti morale sau aspecte negative ale realitatii sociale, etc.

Prin urmare, in conditiile in care articolele publicate nu sunt asociate cu imaginea reclamantului sau cu un pseudonim sau porecla, ca modalitate de individualizare a unui personaj recunoscut in colectivitatea locala, acestea pot fi catalogate ca si pamflete cu caracter satiric, in conditiile in care vizeaza pozitii diametral opuse specifice fabulei.

In articolele publicate in paginile Z. U., nu apare niciodata numele sau poza reclamantului D.I.A., motiv fata de care sa se poata aprecia ca Z.U. si-ar fi exprimat parerea despre calitatile si defectele sale, folosind expresii jignitoare, calomnioase si vexatorii, fara ca ele sa fie argumentate prin idei, informatii ori comentarii critice, asa cum, in mod eronat, sustine instanta de fond in motivarea sa.

1) Martorii propusi de reclamant si audiati de instanta de fond, respectiv P.A. si M.F. nu au putut proba imprejurarea ca in colectivitate reclamantul este cunoscut sub apelativele prezentate, imprejurare care sa se lege, eventual, de fapta prejudiciabila.

Faptul ca reclamantul era trist si abatut nu justifica producerea faptei prejudiciabile cu privire la acesta si nici nu probeaza vreun prejudiciu moral suferit, in conditiile in care martorii audiati nu au declarat ca starea psihica in care l-a perceput pe reclamant este rezultatul direct al publicarii articolelor.

Cu toate ca martorii au considerat ca articolele au facut referire la reclamant, nu au putut concretiza modul in care s-a produs prejudiciul moral in raport cu alegatorii, atat timp cat in perioada respectiva a obtinut mandatul de... al consiliului judetean si alte functii in partid (declaratia martorului S.I.)

2.  Instanta de fond a retinut o stare de fapt eronata, interpretand gresit probele administrate in cauza, atunci cand a retinut ca publicarea articolelor ar fi o fapta savarsita de apelant in calitate de director fondator al Z.„U”, in conditiile in care nu paratul era persoana care se ocupa de cenzurarea articolelor scrise de redactorii ziarului si care dispunea publicarea articolelor.

Paratul a avut calitatea de director fondator (director la momentul constituirii ziarului), dar ulterior nu a mai ocupat nicio functie ce ar fi presupus Nu s-a facut dovada in cauza a unui prejudiciu de imagine suferit de reclamant ca urmare a aparitiei articolelor la care acesta a facut referire, mai mult, ulterior publicarii articolelor in cauza, reclamantul a fost ales... al C. J. Mehedinti si a ocupat o pleiada de functii in randul partidului care l-a propus si in cadrul diferitelor comisii, sens in care rezulta fara putinta de tagada ca imaginea sa nu a avut de suferit, de vreme ce toate controlul si ordonarea publicarii articolelor, sens in care nu a actionat cu vinovatie, asa cum gresit a retinut instanta de fond.

3.  Instanta de fond a retinut o stare de fapt eronata, interpretand gresit probele administrate in cauza, atunci cand a retinut ca in urma publicarii articolelor, prejudiciul moral suferit de reclamant a fost reliefat de starea emotionala de suparare, de tristete, atat a sa, cat si a familiei sale, afectandu-se imaginea sa atat in raport de statutul sau profesional, cat si in raport de imaginea sa in familie.

In conditiile in care reclamantul nici nu s-a prezentat in fata instantei de judecata la termenul din data de 22.10.2013, pentru interogatoriul propus de parat, rezulta ca a recunoscut implicit lipsa vatamarii sale.

4. Instanta de fond a apreciat ca obligarea apelantului la plata de daune morale in favoarea reclamantului in cuantum de 5000 euro ar indeplini si functia preventiva, determinandu-1 pe parat sa nu mai savarseasca o noua fapta si pe viitor, in conditiile in care din articolele depuse la dosarul cauzei, prejudiciul incriminat s-a petrecut in intervalul octombrie 2011 - februarie 2012, iar dupa aceasta data nu a mai fost publicat vreun articol incriminat de reclamant.

Desi dispozitiile art. 253, alin. 4 din Noul Cod Civil, nu fac distinctie intre natura prejudiciului, modalitatea de reparare a acestuia este una mixta, concretizata atat in despagubiri banesti, cat si sub forma publicarii hotararii judecatoresti de sanctionare a paratului ori alta masura necesara pentru incetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.

Atat timp cat pentru daunele materiale sunt necesare probatorii pentru dovedirea lor, regula se aplica si in cazul daunelor morale, instanta neputand prezuma un prejudiciu moral.

Stabilirea cuantumului pentru daunele morale legate de prejudiciile aduse onoarei sau demnitatii unei persoane presupune o apreciere subiectiva din partea judecatorului, care insa, trebuie sa aiba in vedere anumite criterii obiective rezultand din cazul concret dedus judecatii si gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, si sa aprecieze intensitatea si gravitatea atingerii adusa acesteia.

Pentru a determina in concret cuantumul despagubirilor rezonabile cuvenite reclamantului, instanta de fond ar fi trebuit sa aiba in vedere eventualele consecintele negative suferite de reclamant, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata reclamantului reputatia profesionala si sociala si nu in ultimul rand mijlocul prin care s-a realizat vatamarea.

Relevant pentru determinarea lipsei prejudiciului este faptul ca Z.U. nu avea un grad de expunere ridicat, avea un numar redus de exemplare (2000 exemplare), iar cititorul se putea informa chiar de pe prima pagina cu privire la articolele publicate, acestea fiind de tip pamflet si nu stiri, sens in care cititorul avea reprezentarea nivelului si gradului de expunere.

In concret, neprobandu-se cu certitudine fapta ilicita, nu poate fi analizat nici prejudiciul suferit de reclamant si nici daca acesta este rezultanta directa a culpei paratului N.T.A.

Si in situatia in care instanta de fond a apreciat ca fiind dovedita fapta ilicita produsa din culpa paratului N.T.A., in raport de practica europeana cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, indeplinirea conditiilor faptei prejudiciabile este subordonata strict aprecierii rezonabile pe o baza echitabila corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs reclamantului, sens in care cuantumul daunelor oferite sunt chiar unele modice de 1 euro, mergandu-se pe ideea ca simpla condamnare a persoanei vinovate pentru incalcarea reputatiei profesionale si sociale a unei alte persoane cu notorietate si obligarea mijlocului prin care s-a produs vatamarea (ziar, televiziune, radio) la a publica sau difuza, dupa caz, scuze publice, reprezinta o compensare justa si corespunzatoare prejudiciului produs.

In ceea ce priveste motivele de nelegalitate pentru care s-a criticat sentinta, acestea sunt urmatoarele:

1.  Instanta de fond a interpretat si a aplicat gresit dispozitiile art. 72 alin1 si 2 si art. 1349 din Noul Cod Civil, in raport de probele administrate in cauza, atunci cand a retinut ca urmare a publicarii articolelor reclamantul a suferit un prejudiciu, fiind afectata reputatia sa profesionala si sociala.

Instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 72 si art. 1349 din Noul Cod Civil, atunci cand fata de situatia de fapt probata si care atesta ca nu la persoana reclamantului s-au referit articolele publicate in ziarul U., a retinut ca pozele publicate alaturi de articole ar fi de natura a proba ca expresiile si cuvintele jignitoare sunt folosite la adresa acestuia. Singura poza a reclamantului este atasata articolului „ Astea sunt notele tale?”, prin care fara nici un comentariu este indicata situatia scolara a reclamantului, articolul beneficiind de protectia art.10 CEDO, privind dreptul la libera exprimare.

Adevarata stare de fapt rezulta din declaratiile martorilor S.I., B.G., precum si din interogatoriul reclamantului
(
la care desi legal citat acesta nu s-a prezentat), care confirma ca articolele interesate nu s-au referit la persoana reclamantului, ca ulterior publicarii articolelor, reclamantul nu a fost marginalizat de grupul de prieteni si nici de colectivitatea locala, ba, din contra, reclamantul fost ales in functia de... al Consiliului Judetean Mehedinti si a ocupat mai multe functii de conducere in cadrul partidului si la diverse comisii.

Prin neinterpretarea coroborata a tuturor mijloacelor de proba existente la dosarul in cauzei, acordand relevanta probatorie maxima numai martorilor propusi de reclamant, instanta de fond a facut o interpretare si aplicare gresita a legii si in neconcordanta cu adevarata situatie de fapt.

2.  Instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 72 si art. 1357 din Noul Cod Civil, in raport de probele administrate in cauza, atunci cand a retinut ca ar fi vinovat de un presupus prejudiciu de imagine al reclamantului si ca editarea articolelor in Z.U. i-ar fi imputabila , in conditiile in care din probele administrate nu a rezultat ca la persoana reclamantului s-au referit articolele publicate in Z.U.

S-au aplicat gresit dispozitiile legale mai sus mentionate si atunci cand s-a apreciat ca asa-zisul prejudiciu ar fi savarsit de catre apelant, in conditiile in care acesta nu a mai ocupat in cadrul Z.U. nicio functie ce ar fi presupus stabilirea si dispunerea publicarii articolelor, sens in care in sarcina sa nu poate fi retinuta nici cea mai usoara culpa.

3.  Instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 71-73 din Noul Cod Civil, in raport de probele administrate in cauza, atunci cand a retinut ca reclamantul a suferit un prejudiciu de imagine prin publicarea articolelor in paginile Z.U., iar expresiile folosite ar leza si viata privata a reclamantului, extinzand analiza prejudiciului si la acest aspect.

Singurul prejudiciu cu care reclamantul a inteles sa investeasca instanta de fond s-a referit la afectarea reputatiei si onoarei calitatii publice de... al consiliului judetean, acesta neindicand aspecte ce tin de afectarea vietii personale si de familie, motiv fata de care instanta de fond a extins analiza asupra unor prejudicii cu care reclamantul nu a inteles sa investeasca instanta de judecata.

Instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 71-73 din Noul Cod Civil, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata si in raport de probele administrate, atunci cand a apreciat ca prin articolele publicate s-a folosit un limbaj jignitor si denigrator la adresa vietii intime a reclamantului.

4. Instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 8 din Conventia CEDO, coroborate cu cele ale art. 253 alin. 4 din Noul Cod Cvil referitoare la proportionalitatea dintre fapta si compensatia cuvenita, atunci cand a apreciat ca suma de 5000 euro ar reprezenta o compensatie justa a asa zisului prejudiciului produs.

Pe de o parte, instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile legale mai sus mentionate atunci cand a apreciat ca reclamantul a suferit un prejudiciu prin afectarea imaginii sale in raport cu familia, in raport cu sine si in raport cu statutul sau de... al consiliului judetean printr-o fapta ilicita savarsita de parat, in conditiile in care din probele administrate in cauza nu a rezultat faptul ca la persoana reclamantului ar face referire articolele publicate in Z.U. si ca paratul ar fi scris, verificat sau publicat articolele incriminate.

Pe de alta parte, instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile legale mai sus mentionate atunci cand a apreciat ca o despagubire de 5000 euro ar reprezenta o compensare justa si echitabila a asa-zisului prejudiciu suferit de reclamant, in conditiile in care nu a analizat masura in care au fost lezate valorile asa-zis afectate, intensitatea cu care au fost concepute consecintele asa-zisei vatamarii, masura in care i-a fost afectata reclamantului situatia sa familiala, profesionala si sociala.

Desi dispozitiile art. 253 alin. 4 din Noul Cod Civil, nu fac distinctie intre natura prejudiciului, totusi modalitatea de reparare a acestuia este una mixta, concretizata atat in despagubiri banesti, cat si sub forma publicarii hotararii judecatoresti de sanctionare a paratului ori alta masura necesara pentru incetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.

Atat timp cat pentru daunele materiale sunt necesare probatorii pentru dovedirea lor, regula se aplica si in cazul daunelor morale, instanta neputand prezuma si cuantifica un prejudiciu moral.

In ceea ce priveste, daunele morale, stabilirea cuantumului despagubirilor pentru prejudiciile aduse onoarei sau demnitatii unei persoane presupune o apreciere subiectiva din partea judecatorului, care insa, trebuie sa aiba in vedere anumite criterii obiective rezultand din cazul concret dedus judecatii si gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, si sa aprecieze intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.

Pentru acest lucru este necesar, insa ca reclamantul sa probeze consecintele negative suferite de acesta, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.

In concret, impactul unei anumite afirmatii asupra imaginii unei persoane depinde in mod direct atat de influenta exercitata de autorul afirmatiei asupra publicului, cat si de numarul de potentiali receptori. De aceea, in speta, pentru a aprecia intensitatea atingerii, instanta de fond nu ar fi trebuit sa se limiteze doar la examinarea continutului propriu-zis al afirmatiilor denigratoare, ci ar fi trebuit sa analizeze calitatea autorului lor si mijlocul prin care acestea au fost propagate catre public.

Neprobandu-se cu certitudine fapta ilicita nu poate fi analizat nici prejudiciul suferit de reclamant si nici daca acesta este rezultanta directa a culpei paratului N.T.A. Mai mult decat atat, in cuantificarea prejudiciului moral, indeplinirea acestor conditii este subordonata conditiei aprecierii rezonabile pe o baza echitabila corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs reclamantului, si avand in vedere cuantumul mediu al daunelor acordate chiar de catre CEDO in cauzele in care constata incalcari ale drepturilor prevazute de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, astfel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza a persoanei care cere concursul instantelor de judecata.

Relevant pentru determinarea lipsei prejudiciului este faptul ca Z.U. nu avea un grad de expunere ridicat, avea un numar redus de exemplare (2000 exemplare), iar cititorul se putea informa chiar de pe prima pagina cu privire la articolele publicate, acestea fiind de tip pamflet si nu stiri, sens in care cititorul avea reprezentarea nivelului si gradului de expunere.

Si in situatia juridica retinuta de instanta de fond, care a apreciat ca fiind dovedita fapta ilicita produsa din culpa exclusiva a paratului N.T.A., in raport de practica europeana cu privire la, cuantificarea prejudiciului moral, indeplinirea conditiilor faptei prejudiciabile este subordonata strict aprecierii rezonabile pe o baza echitabila corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs reclamantului, sens in care cuantumul daunelor oferite sunt chiar unele, modice de 1 euro, mergandu-se pe ideea ca simpla condamnare a persoanei vinovate pentru incalcarea reputatiei profesionale si sociale a unei alte persoane cu notorietate si obligarea mijlocului prin care s-a produs vatamarea (ziar, televiziune, radio) la a publica sau difuza, dupa caz, scuze publice, reprezinta o compensare justa si corespunzatoare prejudiciului produs.

Fata de cele mentionate, in raport de probele administrate in cauza, rezulta ca instanta de fond a interpretat si, aplicat gresit dispozitiile art. 8 din CEDO, coroborate cu cele ale art. 253 alin. 4 din Noul Cod Civil.

In drept, si-a intemeiat apelul pe dispozitiile art. 466-482 din Noul Cod de Procedura

Civila.

Z.U. a formulat motive identice de apel, aratand ca exista contradictii intre dispozitivul si considerentele hotararii, precum si intre retinerile din dispozitivul acesteia, reiterand integral sustinerile formulate in acest sens de paratul N.T.A.

In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 466-482 din noul Cod de Procedura

Civila.

Apelantii N.T.A. si Z.U. au formulat intampinari fata de apelul reclamantului D.I.A. si s-au depus inscrisuri autentice ale articolelor publicate (manuscrise).

A fost admisa administrarea probei testimoniale si au fost audiati martorii propusi de apelantul N.T.A., C.M. si M.E. si R.V.E. - propus de catre apelantul D.I.A.

Apelurile formulate nu sunt intemeiate din urmatoarele motive.:

Apelantul N.T.A. a invocat critici de netemeinicie si critici de nelegalitate, sustinand ca prima instanta a stabilit o situatie de fapt eronata ca urmare a interpretarii gresite a probelor administrate in cauza si implicit a facut o gresita aplicare a legii privind antrenarea raspunderii civile delictuale si a unor norme procesuale.

Un prim motiv de apel care se va analiza cu precadere deoarece nu vizeaza fondul cauzei este cel legat de depasirea limitelor investirii de catre instanta de fond prin analizarea efectelor prejudiciabile asupra vietii de familie a reclamantului, cerere care nu ar fi fost formulata de catre reclamant.

In ceea ce priveste acest motiv de apel, se constata ca actiunea a fost judecata cu respectarea obiectului precizat atat timp cat petentul D.I.A. a reclamat si imixtiuni in viata intima, personala si de familie, considerand ca i-au fost incalcate drepturile referitoare la viata privata, demnitate si propria imagine, dar si in raport de afectarea relatiilor de familie, profesionala precum si a demnitatii publice indeplinita in prezent. Prin notele de sedinta depuse in dosar a invocat si incalcarea dispozitiilor art.8 CEDO ceea ce demonstreaza ca a avut in vedere afectarea inclusiv a vietii de familie, care a avut de suferit de pe urma articolelor publicate in Z.U.

Potrivit art.461 Cod Procedura Civila, calea de atac poate viza si considerentele hotararii in situatia in care s-au dat dezlegari unor probleme de drept ce nu au legatura cu judecata procesului sau care sunt gresite, ori cuprind constatari de fapt ce prejudiciaza partea, pe care instanta, admitand calea de atac va putea sa le inlature si sa le inlocuiasca cu propriile considerente, dar aceste dispozitii nu sunt aplicabile in cauza data, tinand cont ca instanta a constatat o stare de fapt si de drept cu care a fost investita.

In ceea ce priveste antrenarea raspunderii civile delictuale,aceasta trebuie sa indeplineasca cumulativ conditiile expres prevazute de lege, adica existenta faptei savarsita cu vinovatie, existenta prejudiciului si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

Potrivit art.1349 Cod Civil orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Persoana care are discernamant si incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, deci si de cel moral, fiind obligata sa le repare integral.

Sunt aplicabile in cauza alaturi de dispozitiile citate si prevederile artr.1357 Cod Civil care prevad ca cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa-l repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa, acest text de lege precizand deci conditiile raspunderii civile delictuale.

In cauza, fapta ilicita consta in publicarea in ziarul U. a unor articole, care l-au vizat pe reclamantul D.I.A., unele din acestea raportandu-se la activitatile desfasurate in cadrul functiei indeplinite, altele facand referire expresa la aspectul sau fizic - respectiv asemanarea regnului animal (porc).

Libertatea de exprimare astfel cum este aparata de art.10 CEDO si cum reiese din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului constituie una din valorile esentiale intr-o societate democratica impusa de pluralismul politic, sfera acesteia cuprinzand atat informatiile neutre, inofensive cat si cele ce acuza, socheaza sau nelinistesc, care trebuie acceptate (cauza Lingens c.Austria), impunandu-se insa pastrarea unui echilibru intre exercitiul dreptului la libera exprimare si protectia drepturilor individuale, precum dreptul la imagine, la demnitate sau la viata privata.

Dreptul la libera exprimare nu este absolut, exercitiul sau putand fi restrans in masura in care limitarea este prevazuta de lege deoarece urmareste un scop legitim, fiind necesara intr-o societate democratica. Libertatea de exprimare nu poate deci leza valori ocrotite de lege cum ar fi demnitatea, onoarea, dreptul la propria imagine.

In jurisprudenta Curtii s-a retinut ca sunt judecati de valoare toate acele afirmatii care vizeaza modul in care o persoana isi exercita atributiile, fiind suficienta existenta unei baze factuale pentru ca afirmatia sa nu poata fi sanctionata, libertatea jurnalistica cuprinzand si recurgerea la o anumita doza de exagerare, chiar de provocare.

Instanta va avea in vedere si obligatiile pe care le au ziaristii, obligatii statornice in codul deontologic al ziaristului potrivit caruia acestia sunt datori sa relateze adevarul in informatiile pe care le prezinta cititorilor ( art.1 din Codul deontologic al ziaristului), sa dea publicitatii doar informatiile de a caror veridicitate sunt siguri (art.2 din acelasi cod), sa nu prezinte opiniile persoanelor drept fapte (art.3), sa respecte viata privata a cetatenilor, sa evite detalierea unor vicii (art.4), sa nu se distorsioneze informatia, sa nu faca acuzatii nefondate, sa nu foloseasca neautorizat fotografii, sa nu calomnieze (art.9 din Codul deontologic al ziaristului).

In speta, nu-si gasesc incidenta dispozitiile art.10 CEDO in raport cu articolele publicate in ziarul U. care faceau referire expresa la aspectul fizic al reclamantului, afirmatiile jignitoare la aspectul fizic al unei persoane nebucurandu-se de protectia acestui articol.

Folosirea unor termeni pentru a accentua anumite defecte fizice nu au nicio legatura cu discutarea unor subiecte de interes public ci lezeaza in mod inutil reputatia persoanelor vizate.

De altfel in cauza Pakdemirli c/ Turciei- CEDO s-a retinut ca adresarea mai multor

insulte fostului presedinte al Turciei, printre care cele de mincinos, porc etc., au depasit cadrul unor discutii politice si nu au contribuit in vreun fel la dezbaterea generala asupra subiectelor de interes public, fiind in realitate atacuri la persoana care exced dispozitiilor art.10 CEDO.

Art.8 CEDO prevede ca orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. O componenta a vietii private este dreptul la imagine avand ca scop protejarea identitatii persoanei, a sferei vietii sale intime, a relatiilor sale personale, a libertatii sexuale, sfera vietii private nefiind insa una limitativa, la enumerarile deja efectuate.

Printre apararile formulate de parat s-a aratat ca tonul satiric, ironic este specific pamfletului care foloseste un limbaj critic cu anumite duritati cu scopul de a reliefa anumite defecte, prejudecati, incalcarea unor precepte morale etc.

In general, pamfletul este perceput ca fiind o specie literara sau o creatie artistica, cu caracter satiric prin care autorul infiereaza si critica anumite moravuri sociale, probleme publice sau trasaturi ale unei persoane sau ale unui grup de persoane cu scopul de a le indrepta sau de a atrage atentia publica asupra acestora. In prezent pamfletul este perceput a intra in categoria stilului publicistic fiind prezent in domeniul mass-media, fiind caracterizat de un limbaj violent si agresiv, dar cu respectarea dispozitiilor art.10 CEDO si are ca scop atragerea atentiei asupra unor aspecte negative din viata societatii.

Fata de expresiile folosite in articolele publicate in ziarul U., reclamantul a invocat afectarea dreptului sau la imagine respectiv incalcarea dispozitiilor art.73 Cod Civil, potrivit caruia orice persoana are dreptul la propria imagine, in exercitarea acestui drept putand sa interzica or sa impiedice reproducerea, in orice mod, a infatisarii sale fizice sau a vocii sale, sau, dupa caz, utilizarea unei asemenea reproducerii, dispozitiile art.75 Cod Civil ramanand aplicabile. Art.73 Cod Civil prevede ca pot fi considerate ca atingeri aduse vietii private utilizarea cu rea credinta a numelui, imaginii, vocii sau asemanarii cu o alta persoana.

Faptele ilicite savarsite in cauza se refera la folosirea invenctivelor fata de reclamant si a unor fotografii ale acestuia, fara acordul sau, intr-un anumit context.

Din acest punct de vedere se va face trimitere expresa la articolul „Cantecul lui Gioni Gazolina” care este elocvent, unde desi nu apare expres cuvantul „porc”, este evidenta asemanarea personajului cu acest animal, atat timp cat este caracterizat prin insusirile specifice respectivului animal: „ Morman de slanina”, „Dragalas si dolofior/ Ca purcelul din cuptor”. Faptul ca personajul G.G. este in realitate reclamantul D.I.A. este confirmat de declaratiile martorilor audiati in apel, C.M., propus de apelantul parat si R.V.E. propus de reclamantul apelant.

Martorul C.M. a precizat ca respectiva porecla este notorie, fiindu-i atribuita reclamantului inca din perioada 2000-2001 de martorul R.V.E.

Avand in vedere paternitatea poreclei reclamantului apartine martorului R.V.E., este explicabila declaratia acestuia, care a precizat ca apelativul respectiv era folosit in cercuri restranse, deci a negat notorietatea, fiind interesat de inlaturarea caracterului de notorietate a poreclei. Trebuie avut insa in vedere ca a recunoscut folosirea respectivei porecle fata de reclamant, chiar daca a facut precizarea ca este cunoscut astfel in cercuri restranse.

Martorul M.E., propus de apelantul parat, a declarat evaziv, avand in vedere ca a precizat existenta unor relatii de prietenie cu tatal apelantului N.T.A., dar si din aceasta declaratie se poate retine ca articolul respectiv il viza pe reclamant, atat timp cat a aratat ca si in situatia in care ar fi putut deduce ca este vizata o anumita persoana, profesia sa de cadru didactic nu-i permitea sa efectueze asocierea respectiva, fiind obligat sa faca diferenta intre fictiune si realitate.

Mai mult, acelasi articol foloseste un limbaj trivial, obscen, ofensator la adresa reclamantului insinuand posibilitatea intretinerii de catre reclamant a unui anumit gen de relatii, de natura a declansa oprobriul public, data fiind mentalitatea poporului roman, dar urmarind in acelasi timp si starnirea ilaritatii fata de aspectul fizic al reclamantului.

De asemenea la rubrica „ Barfe. Zvonuri, Susoteli etc. ”, exista expresia „Ma porcule, Sef de cocina ce esti tu, cat mangalita etc”, precum si in rubrica „ Folclor nou din Mehedinti”, unde este publicata satira „ Rama porcul prin judet” se face precizarea ca „Rama porcul prin judet, /Grohaie intaratat,/ Ca in ziua de ignat, / Ca vrea sa fie votat etc”. La fila 12 din dosar este o gazeta cu o caricatura care reprezinta un porc si o stampila cu mentiunea „ Votati porcul” precum si trimiterea la pag. 8 unde este publicat „ Cantecul lui Gioni Gazolina”, acestei indicatii fiindu-i atasata o fotografie cu un porc.

Chiar si fotografia atasata articolului „ Astea au fost notele tale?” este distorsionata astfel incat sa fie asociata imaginii unui porc, fiind evident ca nu reprezinta fotografia reala a reclamantului.

Faptul ca imaginea reclamantului este asociata cu cea a unui porc rezulta si din declaratia martorului C.M., propus de catre apelantul parat N.T.A. care a precizat ca martorul propus, B., care nu s-a prezentat spre audiere, i se adresa reclamantului cu apelativul „porcul” in toate emisiunile televizate in reteaua Galaxy, care era proprietatea paratului N.T.A.

Tinand cont de cele expuse mai sus nu se poate retine sustinerea apelantului parat ca niciunul din articolele publicate nu a folosit in mod expres numele reclamantului si nici nu putea sa induca sugestia referirii la acesta prin folosirea termenilor precizati mai sus.

Relatand anumite parti din articolele publicate, avand in vedere ca intreg continutul acestora este vexator si scabros, astfel incat in mod decent nu poate fi redat, se constata de catre instanta ca respectivele articole nu constituie un pamflet cu caracter satiric ci prin acestea autorii si-au exprimat in mod public opinia despre aspectul reclamantului si calitatea sa umana, respectivele afirmatiile jurnalistice necircumscriindu-se conceptului de judecati de valoare sau afirmatii factuale.

Este adevarat ca libertatea jurnalistica cuprinde si recurgerea la o anumita doza de exagerare, chiar de provocare, dar modalitatea de exprimare in respectivele articole este pur insultatoare, nefiind justificata de dezbaterea unui subiect de interes public si neincadrandu-se in limitele dozei de exagerare si provocare permise de art.10 CEDO.

Rezulta din articolele respective ca autorii au urmarit sa creeze o anumita imagine hilara a reclamantului in fata publicului pentru ca acesta sa fie luat in deradere, dar nu pentru atitudinile sale ca demnitar ci pentru aspectul sau fizic, felul in care arata o persoana neconstituind in mod normal subiect de presa.

Asocierea persoanei reclamantului cu imaginea „porcului” si insinuarea asemanarii cu acest animal precum si intreaga maniera de redactare a articolelor este apreciata de instanta ca fiind vexatorie, de natura a prejudicia demnitatea reclamantului, acesta bucurandu-se in atare situatie de protectia instituita de art.30 alin.6 din Constitutie, depasindu-se limitele firesti ale libertatii de exprimare.

Prejudiciul suferit de reclamant este deci legat de lezarea dreptului la demnitate, un drept care este garantat de constitutie si care se reflecta in ocrotirea valorii sociale a demnitatii, sub aspectul ei subiectiv, respectiv sub aspectul sentimentului de onoare pe care fiecare om il are fata de el insusi cat si sub aspect obiectiv, adica sub aspectul pretuirii morale de care se bucura un om in cadrul societatii din care face parte si care se manifesta prin reputatia, stima, consideratia si respectul semenilor sai, drept care a fost atins prin expresiile folosite la adresa reclamantului.

Critica privind cuantumul prejudiciului constituie o critica comuna formulata atat de catre reclamant cat si de paratul N.T.A. chiar daca sustinerile sunt opuse in sensul ca reclamantul considera ca suma acordata cu titlu de despagubiri este prea mica, iar paratul ca este prea mare, si de aceea va fi analizata de catre instanta in acelasi moment.

Prejudiciul invocat de catre reclamant este unul de natura nepatrimoniala fiind determinat de sentimentul de umilinta pe care i l-au produs acestuia expresiile din articole, astfel cauzandu-i-se o dauna morala.

Existenta acestei daune este evidenta, fiind insa dificila modalitatea de evaluare a intinderii acesteia, neexistand un criteriu matematic pentru socotirea in valori pecuniare a

prejudiciului moral.

Suma de bani stabilita cu titlu de daune morale trebuie sa aiba un efect compensatoriu, dar nu trebuie sa constituie o amenda excesiva pentru autorul faptei ilicite sau un venit nejustificat pentru victima, criteriul general retinut de CEDO fiind al gradului de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora, despagubirile trebuind sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa reputatiei.

Instanta de fond a facut o corecta apreciere a cuantumului prejudiciului moral raportat la caracterul profund insultator al imaginilor si expresiilor folosite precum si repetarea acestora pe parcursul mai multor editii ale ziarului.

Faptul ca aceasta publicatie nu avea un tiraj foarte mare (2000) si ca se distribuia numai in anumite institutii sau localuri publice (baruri), este irelevant in cauza sub aspectul aprecierii cuantumului prejudiciului suferit de catre reclamant atat timp cat a fost distribuita la locul de munca al reclamantului asa cum rezulta din declaratiile martorilor, dar si in alte locuri unde putea sa fie citita si cunoscuta in Municipiul Dr.Tr.Severin. Mai mult distribuirea ziarului in localuri publice (baruri) a avut ca efect aducerea la cunostinta publicului a respectivelor articole, avand in vedere ca localurile publice au un impact deosebit al transmiterii de la om la om a stirilor aflate. De asemenea martorul M.E., propus de apelantul parat, a aratat ca uneori a gasit ziarul in cutia postala, iar altadata la tarabele care se ocupau cu vanarea ziarelor, situatie ce demonstreaza distribuirea pe scara larga a publicatiei.

In raport de prevederile art.253 Cod Civil reclamantul a solicitat ca drepturile nepatrimoniale incalcate sa-i fie aparate si intr-o alta modalitate, dar instanta nu a acordat decat despagubiri morale. Reclamantul nu a formulat insa nicio critica asupra acestei dispozitii, situatie in care apelantul parat nu poate invoca in apelul sau aceasta omisiune a instantei. Art.253 Cod civil stabileste mijloacele de aparare ale victimei unui delict civil, aceasta fiind singura in masura sa stabileasca obiectul pretentiilor sale.

Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul moral suferit de reclamant rezulta din insasi existenta acestei fapte si urmarea sa, reclamantului cauzandu-i-se un prejudiciu moral, respectiv lezarea dreptului la demnitate.

In ceea ce priveste vinovatia paratului N.T.A., se constata ca acesta este directorul mijlocului de multiplicare deci al ziarului U., al carui fondator este, situatie confirmata de toti martorii audiati in cauza si chiar de apelant. Martorii au precizat in mod expres ca acesta era persoana care se ocupa cu editarea ziarului, publicarea articolelor care i se inmanau, neexistand un colectiv de redactori care sa cenzureze aceste articole, de tiparirea ziarului si distribuirea acestuia.

Potrivit art.30 alin.8 din Constitutie, raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii.

In functie de prevederile legale mentionate si functia detinuta de parat, de director fondator al ziarului, fiind de fapt singura persoana care s-a ocupat de existenta acestei publicatii, instanta retine ca acesta raspunde pentru continutul articolelor publicate in ziar care au vizat persoana reclamantului si care potrivit considerentelor reprezinta fapte ilicite.

Fata de cele expuse, apelurile sunt nefondate urmand a fi respinse conform art.480 alin. 1 Cod procedura civila.
(Decizia civila nr. 4251/11 noiembrie 2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Nela Dragut)