Cumulul raspunderii patrimoniale cu raspunderea disciplinara salariat  

• Codul de procedura civila: art. 430
• Codul muncii: art. 254

Raspunderea disciplinara si raspunderea patrimoniala pot fi angajate pentru comiterea uneia si aceleasi fapte ilicite. Rezultatul daunator consta atat in tulburarea disciplinei, cat si in diminuarea patrimoniului, iar raportul de cauzalitate se dubleaza si el, legand fapta unica, indivizibila, a persoanei vinovate de doua urmari daunatoare, pe doua planuri diferite.

Hotararea judecatoreasca definitiva prin care s-a stabilit legalitatea si temeinicia unei decizii de sanctionare disciplinara a unui angajat are autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste existenta faptei ilicite, a vinovatiei si a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu in litigiul avand ca obiect cererea de chemare in judecata formulata de catre angajator impotriva aceluiasi salariat pentru angajarea raspunderii patrimoniale a acestuia in ceea ce priveste prejudiciul creat prin fapta ilicita calificata ca abatere disciplinara.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 961 din 13 septembrie 2016, rezumata de

judecator dr. Carmen Parvulescu)

Prin sentinta civila nr. 1118/2016, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. x/30/2015, a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanta R.N.P.R., prin D.S.T., in contradictoriu cu paratul A... si a fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 38.406 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului produs reclamantei.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta, ca, prin cererea introductiva, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 38.406 lei, ca urmare a prejudiciului produs acesteia prin taierea ilegala a unui numar de 19 arbori, cu un volum total de 48,033 mc material lemnos, pe raza cantonului al carui gestionar era paratul.

Paratul a fost angajatul reclamantei incepand cu data de 04.05.2009, potrivit contractului individual de munca nr. 4.257/19/08.05.2009, pe perioada nedeterminata, in functia de padurar.

Prin hotararea nr. 416/22.10.2013, emisa de Directorul D.S.T., contractul individual de munca incheiat intre parti a incetat ca urmare a sanctionarii disciplinare a paratului, in temeiul art. 61 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.

Ca urmare a contestarii deciziei de concediere de catre parat, Tribunalul Timis, prin sentinta civila nr. 1180/PI/19.05.2014, pronuntata in dosarul nr. x/30/2013, a constatat ca reclamantul A..., „prin neindeplinirea sarcinilor de serviciu, a creat posibilitatea producerii unei pagube estimate la 38.406 lei, prin sustragerea unei cantitati de 48.033 mc material lemnos”, respingand contestatia acestuia ca neintemeiata. Aceasta hotarare a ramas irevocabila prin decizia civila nr. 977/21.10.2014 a Curtii de Apel Timisoara, pronuntata in dosarul nr. 10943/30/2013.

Semnand angajamentul de plata aflat la dosar, paratul si-a recunoscut culpa, luandu-si, totodata, angajamentul de a plati reclamantei suma de 38.406 lei. Acest inscris a fost retinut ca util solutionarii cauzei, potrivit art. 268 si art. 272 din Codul de procedura civila.

Intrucat prin decizia civila nr. 977/21.10.2014 a Curtii de Apel Timisoara, pronuntata in dosarul nr. x/30/2013, s-a stabilit, in mod definitiv, vinovatia paratului in ceea ce priveste sustragerea unei cantitati de 48.033 mc. material lemnos, in baza art. 430 din Codul de procedura civila, tribunalul a retinut efectul puterii de lucru judecat asupra acestui aspect. Pe cale de consecinta, fiind stabilita vinovatia paratului, prima instanta a gasit intemeiata solicitarea reclamantei.

Impotriva acestei sentinte, a declarat apel paratul A..., solicitand admiterea apelului si casarea hotararii apelate, in sensul respingerii actiunii.

In motivarea cererii de apel, se arata, in esenta, ca, pe rolul Parchetului de pe langa Judecatoria Faget, exista un dosar penal cu autor necunoscut avand ca obiect prejudiciul invocat in prezenta cauza. Daca s-ar face vinovat de savarsirea prejudiciului invocat, ar fi fost inculpat in respectivul dosar penal, ceea ce nu s-a intamplat pana in prezent.

Desi a fost sanctionat de catre reclamanta, nu a fost stabilita niciodata, prin actul de control, prin Hotararea nr. 3/11.09.2013, prin Hotararea nr. 416/22.10.2013, emisa de Directorul D.S.T. din cadrul R.N.P.R., sau prin sentintele judecatoresti invocate de catre reclamanta, data savarsirii abaterii disciplinare ce i se imputa, adica data savarsirii faptei de taiere a acelor arbori.

Cu ocazia controlului din luna iulie 2013, a aratat ca, in momentul in care a preluat parchetul, nu a putut sesiza lipsa celor 19 arbori taiati, intrucat a preluat respectivul canton de la administratorul anterior cu respectivii arbori deja taiati, ai caror cioate au fost ascunse de catre acesta, prin acoperirea cu pamant, asa incat nu avea posibilitatea sa le constate, datorita conditiilor climaterice neprielnice, zona afectata de taierea celor 19 arbori fiind in intregime acoperita de noroi. Abia dupa aproximativ o luna de la preluarea parchetului, ploile s-au oprit, pamantul s-a uscat si tasat, astfel incat au iesit la iveala respectivele cioate.

In procesul-verbal de predare-primire nu s-au mentionat aceste taieri si conditiile climaterice, care ar fi putut ascunde cioatele taiate, insa, la acea data, nu s-a putut merge in detaliu in teren, predarea-primirea facandu-se scriptic, iar faptic, s-a facut cu brigadierul de sector prin sondaj, doar in locul unde a avut loc exploatarea anterioara. Nimeni n-ar fi putut inventaria fiecare fir de copac in parte si nici macar fiecare hectar de padure in parte, nici pe timp favorabil si cu atat mai mult pe timp nefavorabil, parchetul cu pricina avand 8 hectare, cu aproximativ 40000 de fire de arbori. Cioatele gasite ulterior preluarii au fost in imediata vecinatate a celor 3 ochiuri de lucru desfasurate de administratorul anterior, care, pe langa arborii marcati, a taiat si cele 19 fire. Or, avand front de lucru la locul cu pricina, era evident ca acolo existau urme de manevre ale utilajelor, care au rascolit pamantul si au acoperit cioatele, nici acesta si nici brigadierul neavand cum sa sape pamantul respectiv, pentru a vedea ce se afla dedesubtul acestuia. Desi atat el, cat si brigadierul a intrebat administratorul in legatura cu pamantul rascolit, acesta a aratat ca l-a rascolit, pentru a lasa locul curat pentru noul puiet. Deci, brigadierul care a gestionat predarea-primirea si care era reprezentantul paratei a vazut la acel moment pamantul rascolit.

Paratul-apelant sustine ca doar in mod formal a avut loc cercetarea disciplinara. Comisia ce a desfasurat-o nu a fost preocupata de aflarea adevarului, nu a efectuat o expertiza care sa determine data taierii fiecarui copac, nu 1-a audiat pe brigadierul sef de district, ing. B..., care a contrasemnat atat procesul verbal de predare-primire, cat si raportul de control si care a stiut si vazut situatia reala.

Administratorul de la care paratul a preluat respectivul parchet, SC „C...” SRL, a fost semnalat de catre D... din cadrul R.N. P.R. organelor de cercetare penala, in mai multe randuri, cu acelasi tip de fapte, adica cu taieri ilegale de arbori.

Desi l-a fost sanctionat administrativ pe parat pentru taierea ilegala a celor 19 arbori,

4. S.T. din cadrul R.N.P.R. a sesizat si Parchetul de pe langa Judecatoria Faget cu respectiva fapta avand autor necunoscut, fiind inregistrat dosarul nr. x/P/2013, instrumentat in prezent de Politia Faget.

Hotararile judecatoresti pronuntate in dosarul nr. x/30/2013 au vizat contestatia paratului impotriva deciziilor de concediere, iar nu vinovatia sa in ceea ce priveste taierea arborilor, instanta retinand ca nu a depus toate diligentele pentru a constata starea reala a parchetului. In conditiile date, insa, nu se putea face nimic mai mult, drept dovada fiind faptul ca nici brigadierul sef de district nu a putut observa cioatele, desi a observat gramezile de pamant, acesta avand aceeasi culpa ca si paratul.

Prin intampinare, reclamanta R.N.P.R. a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat, motivat de faptul ca paratul nu si-a indeplinit obligatiile ce ii reveneau conform fisei postului si a Regulamentului de Paza a fondului forestier, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1076/2009.

Conform prevederilor din fisa postului si din Regulamentul de Paza a fondului forestier, paratul, in calitate de gestionar al cantonului ..., raspunde material, in conditiile prevazute de Codul muncii, pentru arborii taiati, scosi din radacini, distrusi, degradati ilegal sau sustrasi, pe care nu-i justifica prin procese-verbale de constatare a contraventiilor sau infractiunilor.

Potrivit art. 25 alin. (3) din Ordinul nr. 1540/2011 privind Instructiunile privind termenele, modalitatile si perioadele de colectare, scoatere si transport al materialului lemnos, parchetul a fost preluat de la operatorul economic care a efectuat taieri in suprafata respectiva fara sa se constate nici un fel de taieri ilegale. Apelantul avea obligatia sa fie diligent in momentul in care a preluat gestiunea masei lemnoasa de pe suprafata fostului parchet de exploatare, tocmai pentru a preveni astfel de situatii. Afirmatia ca taierea celor 19 arbori a fost facuta inainte ca apelantul sa preia gestiunea nu are nici un fel de suport, inscrisurile existente certificand o stare de fapt contrara celei expuse de acesta.

Apelantul, prin prisma functiei pe care o ocupa, era prima persoana care avea obligatia de a lua toate masurile necesare, pentru a nu exista taieri ilegale de arbori in cantonul pe care il gestiona.

Hotararile judecatoresti pronuntate in dosarul x/30/2013 au stabilit vinovatia apelantului pentru neindeplinirea sarcinilor de serviciu, mentinand ca temeinica si legala masura dispusa prin decizia nr. 416 din 22.10.2013, respectiv desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Analizand apelul paratului prin prisma motivelor invocate, precum si a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea a retinut, in esenta, ca, incepand cu data de 12.02.2013, apelantul a ocupat postul de padurar in cantonul silvic ... din cadrul Ocolului Silvic L.

Prin decizia nr. 416/22.10.2013, s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al acestuia pentru incalcarea obligatiei prevazuta de art. 6 din Hotararea Guvernului nr. 1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de paza a fondului forestier, invocandu-se ca, in calitatea sa de padurar titular al cantonului silvic ..., reclamantul „nu a indeplinit sarcinile de serviciu”, constand in „apararea integritatii fondului forestier impotriva ocuparii sau folosirii ilegale de terenuri, a taierii ilegale de arbori si a sustragerii de lemn sau altor produse ale padurii, distrugerii constructiilor, instalatiilor, bornelor, culturilor, degradarii arborilor, puietilor si lastarilor, precum si a oricaror fapte ilegale”, fapt ce a generat producerea pagubei estimata de parata la 38.406 lei, rezultata din identificarea a 19 cioate specia cer, nemarcate, arbori sustrasi.

Tribunalul Timis a constatat, prin sentinta civila nr. 1180/PI/19.05.2014, pronuntata in dosarul nr. 10943/30/2013, ca numitul A..., „prin neindeplinirea sarcinilor de serviciu, a creat posibilitatea producerii unei pagube estimate la 38.406 lei, prin sustragerea unei cantitati de 48.033 mc material lemnos”, astfel incat a hotarat respingerea contestatiei formulate de reclamant impotriva deciziei de concediere. Hotararea a ramas definitiva prin decizia civila nr. 977/21.10.2014 a Curtii de Apel Timisoara, pronuntata in dosarul nr. x/30/2013.

In prezenta cauza, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata prejudiciului cauzat de 38.406 lei, actiunea fiind intemeiata pe dispozitiile art. 254 din Codul muncii privitoare la raspunderea patrimoniala.

Curtea a retinut ca raspunderea disciplinara si raspunderea patrimoniala pot fi angajate prin comiterea uneia si aceleasi fapte ilicite. Rezultatul daunator consta atat in tulburarea disciplinei, cat si in diminuarea patrimoniului, iar raportul de cauzalitate se dubleaza si el, legand fapta unica, indivizibila, a persoanei vinovate de doua urmari daunatoare, pe doua planuri diferite. In acest sens, in mod legal prima instanta a retinut autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr. 1180/PI/2014, pronuntata de Tribunalul Timis, in privinta existentei faptei ilicite, vinovatiei si raportului de cauzalitate.

In consecinta, criticile apelantului privitoare la data savarsirii faptei, a imprejurarii ca nu ar fi putut sesiza lipsa celor 19 arbori taiati datorita conditiilor climaterice, precum si a faptului ca, in dosarul de cercetare disciplinara, comisia ce a desfasurat cercetarea nu ar fi fost preocupata de aflarea adevarului si nu a efectuat o expertiza care sa determine data taierii fiecarui copac, nu pot fi analizate in prezentul dosar de instanta de apel, opunandu-se prezumtia legala, irefragabila, de adevar judiciar stabilit prin sentinta civila nr. 1180/PI/19.05.2014.

In privinta caracterului cert si real al prejudiciului cauzat, Curtea a constatat ca acesta a fost dovedit prin actul de constatare a pagubei coroborat cu carnetul de inventar lemnos si fisa de calcul al volumului si valorii arborilor taiati. De altfel, reclamantul nu a contestat intinderea prejudiciului cauzat, sens in care a si semnat un angajament de plata.

Imprejurarea ca, in cauza, s-a formulat plangere penala pentru identificarea autorilor care ar fi sustras ilegal arborii taiati nu inlatura raspunderea patrimoniala a apelantului, raspundere cu caracter special derogator ce intervine in situatia in care este incalcata o obligatie concreta in legatura cu munca sa.

Retinand ca hotararea primei instante respecta toate cerintele de legalitate si temeinicie, iar criticile formulate sunt neintemeiate, Curtea a respins apelul.