Creante reprezentate de dobanzi si penalitati asupra ratelor de leasing de plata dupa rezilierea contractului de leasing si restituirea bunului

• O.G. nr. 51/1997: art. 8, art. 15
• Legea nr. 85/2014: art. 5 alin. (1) pct. 20

Potrivit art. 5 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 85/2014, este creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila, de mai mult de 60 de zile. Prin creanta certa in sensul acestei legi se intelege acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.

Curtea constata ca creanta afirmata de catre creditoare nu are atributul certitudinii raportat la dispozitiile legii insolventei, iar atributul exigibilitatii creantei nu poate fi stabilit decat in conditiile contractului de leasing incheiat de catre parti. OG nr. 51/1997 privind

 

operatiunile de leasing si societatile de leasing, statueaza in articolul 8, ca este titlu executoriu contractul de leasing, insa articolul 15 din aceeasi Ordonanta statueaza ca daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la data scadentei prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing. Prin urmare, efectul executoriu al contractului de leasing care pune in discutie atributul exigibilitatii unor creante rezultand dintr-un astfel de contract, depinde de manifestarea de vointa neechivoca a partilor contractului, atat in privinta valorii ratelor de leasing cat si a accesoriilor sau celorlalte obligatii pecuniare care insotesc aceste rate. In privinta daunelor considerate despagubiri ce se cuvin creditorului finantator, o astfel de clauza care sa stabileasca in mod neechivoc dreptul la diferitele componente ale dezdaunarii, trebuie stabilita de catre aceleasi parti contractuale in mod clar, inteligibil si susceptibil de a fi pus in executare silita, astfel incat astfel de creante sa prezinte pe deplin in fata judecatorului sindic atributul exigibilitatii. Numai calculul efectuat de creditor pe baza propriilor evaluari nu indeplineste acest criteriu, fiind necesara, de asemenea, pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive de catre instanta de dreptul comun si sub acest aspect.

(Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 845/A din 12 decembrie 2018, rezumata de judecator conf. univ. dr. Marian Bratis)

Prin sentinta civila nr. 318/JS/25.10.2018 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosar nr. [,..]/115/2018, s-a admis cererea introductiva formulata de catre reclamantul creditor SC A... SA Bucuresti pentru deschiderea procedurii insolventei impotriva paratului debitor S.C. „B...” SA Otelu Rosu si, in consecinta, in temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva debitorului S.C. „B...” SA Otelu Rosu; in temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa a fost desemnat administrator judiciar provizoriu CII C... Timisoara care sa indeplineasca atributiile prevazute de art. 58 din lege, cu un onorariu provizoriu de 800 lei, pana la prima adunare a creditorilor; in temeiul art. 74 din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, a fost obligat paratul debitor S.C. „B...” SA Otelu Rosu, ca in termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii insolventei impotriva sa, sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; in temeiul art. 99 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa s-a dispus notificarea deschiderii procedurii impotriva debitorului S.C. „B...” SA Otelu Rosu, de catre administratorul judiciar, debitorului, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Caras-Severin precum si tuturor bancilor unde debitorul are deschise conturi, si publicarea notificarii intr-un ziar de larga circulatie si in Buletinul Procedurilor de Insolventa.

Analizand contractul de leasing in baza caruia s-a formulat prezenta cerere de deschidere a procedurii insolventei, tribunalul a retinut ca la art. 12.4 (ii) se prevad cazurile in
care finantatorul poate rezilia unilateral contractul. De asemenea, art. 13 din Conditiile generale de leasing financiar, parte integranta din contractul de leasing, prevede obligatiile utilizatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing. Aceasta clauza contractuala are valoarea unei clauze penale, prin care partile au stabilit in mod anticipat despagubirile la care este indreptatit finantatorul, in situatia ivirii unui caz de reziliere din vina utilizatorului. Avand in vedere sustinerile creditorului din cererea de deschidere a procedurii insolventei si din raspunsul la intampinare, precum si inscrisurile depuse la dosar, judecatorul sindic retine ca elementele componente ale creantei de 183.826,94 lei invocate de reclamantul creditor sunt: 69.477,29 lei - reprezentand ratele de leasing ramase de achitat de utilizator, 870,68 lei - reprezentand valoarea dobanzii calculate conform contractului; 1.203,66 lei reprezinta asigurari achitate de finantator, datorate in baza art. 9 din contract; suma de 14.478,33 lei reprezinta facturi neachitate si debit accesoriu; suma de 143.789,89 lei reprezinta penalitati la facturi neachitate calculate conform art. 10.9.1 din contract.

In consecinta, judecatorul sindic a retinut ca reclamantul creditor are o creanta certa, lichida si exigibila impotriva paratului debitor in cuantum de 183.826,94 lei, reprezentand debit principal si accesoriu, provenit din contractul de leasing financiar nr. [.. ,]/23.07.2008.

Fata de cele retinute, judecatorul sindic a constatat ca paratul debitor se afla in stare de insolventa in sensul prevederilor art. 5 pct. 29 lit. a) din Legea nr. 85/2014, ca reclamantul creditor face parte din categoria creditorilor indreptatiti sa solicite deschiderea procedurii insolventei, astfel cum sunt prevazuti la pct. 20 al art. 5, ca este intrunita valoarea prag prevazuta la pct. 72 al art. 5 in raport de care poate fi introdusa o cerere de catre un creditor, motiv pentru care a admis cererea introductiva formulata de catre reclamantul creditor.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel debitoarea S.C. „B...” SA Otelu Rosu, solicitand admiterea acestuia, desfiintarea sentintei atacate, pronuntarea unei hotarari temeinice si legale, in sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditorul A... SA ca inadmisibila si neintemeiata.

In urma unor facturi restante, creditoarea a reziliat contractul iar in data de 22.12.2009, debitoarea apelanta i-a predat autoturismul in stare foarte buna - conform procesulu-verbal de predare primire anexat prezentei. Astfel cum reiese din acelasi proces verbal, mai avea de achitat doar suma de 11,247, 30 lei facturi restante (inclusiv penalitati de intarziere). Apelanta nu a contestat niciodata aceasta datorie, ba chiar si-a exprimat acordul de a achita suma restanta ulterior rezilierii contractului, insa societatea de leasing a continuat sa emita facturi si ulterior predarii autovehiculului, ajungandu-se la o suma nejustificat de mare, respectiv 183.826,94 lei.

Prin intampinarea depusa la dosar, reclamanta creditoare intimata A... SA la solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca fiind temeinica si legala.

In motivare, arata ca , intre intimata-creditoare A. S.A. si apelanta-debitoare B... S.A,, s-a incheiat contractul de leasing financiar nr. 19185/23.07.2.008, in temeiul caruia apelanta-debitoare a beneficiat de folosinta in sistem de leasing financiar a unui autoturism marca ....

In schimbul folosintei acestuia, apelata-debitoare avea obligatia sa achite ratele de leasing, conform planului de esalonare, obligatie ce nu a fost respectata de catre aceasta.

Din cauza nerespectarii obligatiilor de achitare a facturilor emise, intimata a reziliat de plin drept contractul de leasing, pentru a diminua cat mai mult prejudiciul creat societatii, calculand sumele datorate de catre reclamanta debitoare in contabilitatea intimatei creditoare, in temeiul art. 13 din Contractul de leasing financiar incheiate de parti cat si a prevederilor art. 10 lit. d) din O.G. 51/1997 republicata, ce instituie urmatoarea obligatie a utilizatorului: „sa achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurari impozite, taxe - in cuantumul si la termenele mentionate in contract”.

Examinand apelul declarat de aceeasi debitoare prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept precum si a apararilor formulate prin intampinare de creditoarea intimata, in limitele prevazute de art. 476-483 C. pr. civ., Curtea constata ca apelul este fondat pentru motivele ce succed.

Asa cum rezulta din cererea creditoarei avand ca obiect deschiderea procedurii simplificate a insolventei debitoarei, creanta afirmata de creditoare este in suma de 183.826,24 lei. Creditoarea a invederat ca totalul debitului a fost insuma de 229.819,85 lei compusa din 69.477,29 lei valoarea ratelor de leasing pe care le mai avea de platit debitoarea pana la ajungerea la maturitate a contractului, denumita „diferenta de capital finantat de la data stoparii”; 870,68 lei dobanda calculata la diferenta la capital finantat; 1.203,66 lei asigurari achitate de finantator; 14.478,33 lei facturi neachitate; accesorii in suma de 143.789,89 lei reprezentand penalitati la facturile neachitate. Din totalul sumei mai sus aratate, s-a scazut suma reprezentata de valoarea obtinuta prin vanzarea bunului ce a facut obiectul contractului de leasing, si anume suma de 45.992,90 lei.

Debitoarea apelanta a achitat cu Ordinul de Plata nr. 1/09.11.2018 suma de 11.247,30 lei reprezentand contravaloarea facturilor restante.

Prin urmare, ceea ce face obiectul cererii de deschidere a procedurii insolventei, se refera la valoarea ratelor de leasing pe care le-ar mai fi avut de platit debitoarea pana la ajungerea la maturitate a contractului, adica pana la expirarea duratei acesteia, dobanda la aceste facturi, asigurarile achitate de finantator fara a fi precizata durata pentru care s-au platit si penalitatile la facturile neachitate pana la ajungerea la maturitate a contractului.

Potrivit art. 13 din Contractul de leasing incheiat de catre parti, la capitolul „Conditii generale” este stipulata clauza care fixeaza consecintele aparitiei unui caz de neindeplinire a obligatiilor contractuale, in dreptul careia se prevede ca „In cazul incetarii inainte de termen a contractului, toate obligatiile financiare prevazute in sarcina utilizatorului, debitor in cauza, altele decat cele care au avut scadenta pana la data incetarii contractului, devin scadente la termenul indicat in factura emisa de catre finantator. In acest sens, finantatorul are dreptul sa calculeze toate creantele ce decurg din contract (de exemplu: dobanda de prefinantare neachitata, valoarea insumata a tuturor ratelor de leasing neplatite, a primelor de asigurare CASCO, RCA pana la radierea bunului de pe numele finantatorului din evidentele organelor abilitate, a valorii reziduale a bunului, valoarea insumata a tuturor celorlalte obligatii financiare prevazute in sarcina utilizatorului conform contractului, scadente dar neplatite de catre utilizator, totalitatea cheltuielilor ocazionate de incetarea inainte de termen a contractului, incluzand fara insa a se limita la cheltuielile efectuate de catre finantator cu incetarea contractului, recuperarea bunului si valorificarea acestuia catre terti, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, de titlul cu care aceste plati sunt efectuate de catre finantator si de identitatea creditorului platii cheltuielilor, taxe vamale, cheltuieli de radieri, alte prestatii efectuate ca urmare a incetarii contractului, cheltuieli legate de recuperarea si/sau executarea silita a debitelor restante si alte cheltuieli aferente incetarii contractului etc.). Aceste cheltuieli debite vor fi deduse din pretul obtinut din vanzarea bunului. De asemenea, finantatorul va fi indreptatit la plata de catre utilizator a unor despagubiri suplimentare, in special, cheltuieli neprevazute, impozite, taxe sau orice alte cheltuieli suplimentare. Scadenta acestor plati va fi in termen de 5 zile lucratoare de la data emiterii facturii de catre finantator. In cazul in care platile nu sunt efectuate la termen, utilizatorul va plati finantatorului - in afara diferentelor de curs etc. (mentionate la articolul 10.4) - si penalitati de intarziere conform art. 10.9. in cazul in care debitul utilizatorului fata de finantator nu este acoperit in totalitate de suma de bani obtinuta din valorificarea bunului sau bunul nu poate fi valorificat in termen de 15 zile de la data incetarii contractului, utilizatorul va plati intreaga diferenta in termen de 5 zile de la emiterea facturii de catre finantator.”

Asa cum rezulta din aceasta clauza, creditoarea si-a apropiat mai multe categorii de obligatii pecuniare aflate in sarcina utilizatorului debitor, fara insa a le determina in concret.

Astfel, cu privire la componenta creantei referitoare la ratele de achitat pana la maturitatea contractului de leasing, Curtea constata ca insasi contractul partilor declara ca un astfel de contract inceteaza in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale. Prin urmare, aceste rate nu reprezinta contraprestatia la care este obligat utilizatorul ci, in sensul contractului, despagubiri ce se cuvin creditorului finantator.

Tot astfel, componenta creantei referitoare la dobanda aplicata asupra valorii ratelor de leasing mai sus aratate, este un accesoriu care se pretinde a fi calculat asupra aceluiasi prejudiciu.

Penalitatile solicitate reprezinta o alta componenta a creantei aplicata, din nou, asupra valorii ratelor de leasing de platit pana la ajungerea la maturitate a contractului.

Stipulatia contractuala prevazuta de art. 13 din contractul de leasing recurge la o enumerare exemplificativa, in sensul ca creditorul finantator poate exercita dreptul de pretentie nu numai asupra categoriilor de obligatii financiare enumerate, ci si asupra altora.

Potrivit art. 5 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 85/2014, este creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila, de mai mult de 60 de zile. Prin creanta certa in sensul acestei legi se intelege acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.

Curtea constata ca in mod gresit prima instanta a facut aplicarea acestor dispozitii legale, in conditiile in care creanta afirmata de creditoare, sub toate componentele sale, nu este certa, deoarece nu rezulta din titlul reprezentat de contractul de leasing incheiat de catre parti, in mod neechivoc, ci dintr-un calcul efectuat de creditoare pe baza propriilor criterii de evaluare. De asemenea, creanta nu este certa intrucat nu rezulta dintr-un alt inscris emanat sau recunoscut de debitoare.

Ceea ce pretinde creditoarea este, in fapt, un drept de creanta a carui obiect si intindere trebuie sa fie stabilit fie de comun acord de catre parti, fie printr-o hotarare judecatoreasca pronuntata pe baza unor probe administrate de catre instanta. Stabilirea obiectului in intinderea acestui drept de creanta excede atributiilor incluse in competenta materiala a
judecatorului sindic, in conditiile in care acesta are prerogativa de a statua doar asupra conditiilor in care creanta afirmata de creditor este certa, lichida si exigibila. Revine instantei de drept comun sa statueze asupra existentei dreptului de creanta, a obiectului acestuia si a intinderii creantei, sub toate componentele sale, in urma devolutiunii unui intreg proces in care partile sa aiba posibilitatea de a administra probe si de a dezbate in contradictoriu pretentiile si apararile deduse judecatii.

Prin urmare, Curtea constata ca creanta afirmata de catre creditoare nu are atributul certitudinii raportat la dispozitiile legii insolventei, iar atributul exigibilitatii creantei nu poate fi stabilit decat in conditiile contractului de leasing incheiat de catre parti. OG nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, statueaza in articolul 8, ca este titlu executoriu contractul de leasing, insa articolul 15 din aceeasi Ordonanta statueaza ca daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la data scadentei prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing. Prin urmare, efectul executoriu al contractului de leasing care pune in discutie atributul exigibilitatii unor creante rezultand dintr-un astfel de contract, depinde de manifestarea de vointa neechivoca a partilor contractului, atat in privinta valorii ratelor de leasing cat si a accesoriilor sau celorlalte obligatii pecuniare care insotesc aceste rate. In privinta daunelor considerate despagubiri ce se cuvin creditorului finantator, o astfel de clauza care sa stabileasca in mod neechivoc dreptul la diferitele componente ale dezdaunarii, trebuie stabilita de catre aceleasi parti contractuale in mod clar, inteligibil si susceptibil de a fi pus in executare silita, astfel incat astfel de creante sa prezinte pe deplin in fata judecatorului sindic atributul exigibilitatii. Numai calculul efectuat de creditor pe baza propriilor evaluari nu indeplineste acest criteriu, fiind necesara, de asemenea, pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive de catre instanta de dreptul comun si sub acest aspect.

Considerand ca creanta afirmata de creditoare sub toate componentele sale nu prezinta in mod neechivoc atributele certitudinii si exigibilitatii, instanta de control judiciar apreciaza ca creditoarea intimata nu poate fi considerata creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei.

Astfel fiind, Curtea a admis apelul debitoarei si a schimbat in tot sentinta atacata, in sensul ca a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditoarea A... Bucuresti impotriva debitoarei S.C. „B...” SA Otelu Rosu.