Creanta certa, lichida si exigibila constatata prin acorduri contractuale succesive, recunoscute de debitoare.

Legea nr. 85/2006: art. 3 pct. 6, art. 73

• Codul de procedura civila din 1865: art. 379
• Codul civil din 1864: art. 969 si urm.

Curtea statueaza ca, sub aspectul calificarii creantei ca fiind certa, lichida si exigibila, prima instanta a omis sa observe dispozitiile art. 379 alin. (3) si (4) din Codul de procedura civila din 1865 si art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta [art. 379 alin. (3)].

Atributul certitudinii creantei declarata de creditoarea recurenta este neechivoc si rezulta cu prisosinta din actul aditional incheiat de parti, la 26.05.2010, asupra actului aditional incheiat la 01.04.2008, cu referire la contractul de prestari servicii incheiat la 25.03.2008.

Astfel, contractul de prestari servicii, cat si actele aditionale care i-au urmat, cu privire speciala asupra ultimului act, indeplinesc in temeiul legii conditiile actului juridic neautentic emanat de la debitor si ale creantei recunoscute de acelasi debitor.

Contractul si actele aditionale sunt conventii bilaterale ale partilor, fiind regizate juridic de dispozitiile art. 969 si urm. din Codul civil din 1864, constituind legea partilor.

De altfel, aceste conventii nu au fost contestate in prezenta procedura de cocontractantul debitor, ci de un creditor concurent. Or, efectele conventiei se produc intre partile contractante si sunt opozabile tertilor, cu exceptiile prevazute de lege.

Invocarea faptului neemiterii unei/unor facturi nu prezinta relevanta juridica, sub aspectul obligatiilor pecuniare ale debitoarei, asumate contractual in termeni determinati. Factura este si ramane un document cu caracter financiar contabil si fiscal, fara a indeplini exclusiv rolul de a proba, potrivit dreptului comun, izvorul juridic al obligatiei de executat. Absenta facturii nu infrange existenta raportului obligational si nu inlatura asumarea sau recunoasterea unei obligatii de plata.

Curtea releva ca creanta creditorului recurent este certa, atat sub aspectul componentei principale, cat si a accesoriilor sale, denumite de parti penalitati de intarziere si daune compensatorii.

Libera negociere si stabilire a obligatiilor asumate de partile contractante nu este limitata decat de respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri.

Imprejurarea ca partile recurg la mijloace sanctionatorii legale, in caz de neexecutare a obligatiilor contractuale nu se situeaza in afara ordinii publice.

Curtea mai statueaza ca creanta este lichida atunci cand catimea este determinata prin insasi actul de creanta sau cand este determinabila [art.379 alin.

4. ], in modalitatile prevazute de lege.

In cauza, creanta creditoarei recurente este pe deplin determinata de actul aditional din urma, atat sub aspectul creantei principale, cat si a accesoriilor sale. Insumarea penalitatilor de intarziere si a daunelor compensatorii nu este decat o operatiune aritmetica iar nu de constatare, sub aspect juridic, a existentei lor.

In fine, exigibilitatea creantei se raporteaza la art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, in al carui continut se prevede ca creanta sa nu fi fost achitata dupa termenul de 90 de zile de la nasterea dreptului de creanta.

Trecerea celor 90 de zile, din luna decembrie 2010 pana la data depunerii declaratiei de creanta, dupa deschiderea procedurii insolventei (13.12.2012) este evidenta, astfel ca creanta are si atributul exigibilitatii, scadenta fiind depasita.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a Il-a civila, Decizia civila nr. 163 din 10 martie 2014, dr. M.B.

Prin sentinta comerciala nr. 2784/12.12.2013 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 12405/30/2012/a1 s-a admis contestatia formulata de creditoarea SC IMP R.I. CO SA impotriva creantelor declarate de catre SC A.S. SRL si SC A.P.S. SRL inscrise in tabelul preliminar de creante intocmit in procedura de insolventa a debitoarei SC M. SRL si in consecinta s-a dispus inlaturarea din tabelul de creante al debitoarei SC M. SA a creantelor creditorilor SC A.S. SRL si SC A.P.S. SRL (fosta C.& W. R. SRL).

Examinand contestatia formulata, judecatorul sindic a retinut ca intre debitoarea SC M. SRL si SC A.S. SRL la data de 25.03.2008 s-a incheiat contractul de prestari servicii nr. 333 prin care SC A.S. SRL in calitate de prestator s-a obligat sa execute la obiectivul specificat lucrari de furnizare, transport si montaj instalatii mecanice complete pentru tipurile de constructii A1 si A4 la obiectivul Complex rezidential Mosnita Noua.

In temeiul aceluiasi contract, prestatorul a avut obligatia de a furniza si monta toate accesoriile si materialele necesare pentru a preda fiecare constructie cu instalatiile mecanice functionale si complete.

Valoarea totala contratului a fost de 1.024.000 euro+TVA, iar platile trebuiau efectuate in lei, reprezentand echivalentul facturii emise, calculat la cursul BNR din ziua emiterii facturii.

La data de 01.04.2009 intre parti s-a incheiat actul aditional la contractul de prestari servicii prin care s-a convenit de comun acord rezilierea contractului de prestari servicii, dupa finalizarea lucrarilor eferente etapei 1, prestatorul angajandu- se sa execute lucrarile aferente celor 6 imobile conform graficului.

Beneficiarul SC M. SRL s-a angajat sa achite prestatorului de servicii lucrarile efectuate, iar sumele datorate de catre beneficiar in baza facturilor emise si a lucrarilor contractate, facturate sau nefacturate pana la data intocmirii actului aditional sa fie achitate in doua transe.

In ceea ce priveste contravaloarea materialelor achizitionate de catre prestator pentru punerea in opera a lucrarii, in valoare de 420.000 euro+TVA, partile au convenit sa fie achitate dupa cum urmeaza: suma de 110.000euro pana cel tarziu la

2009. suma de 110.000 euro pana cel tarziu la 31.12.2009, iar pentru diferenta de 200.000 euro partile au convenit ca debitoarea sa o achite in contul furnizorului, acesta din urma urmand sa achite contravaloarea unui imobil de tip locuinta A1 in momentul incasarii integrale a sumei mentionate.

La data de 26.05.2010 intre parti s-a incheiat actul aditional nr.2 la contractul de prestari servicii prin care partile au convenit modificarea sumelor si a termenelor stabilite anterior, astfel: materialele achizitionate de catre prestator sunt in suma de

1. euro+TVA, iar din aceasta suma a fost achitata suma de 50.000 euro+TVA si restituite materiale in valoare de 20.000 euro+TVA.

In consecinta, beneficiarul va chita prestatorului diferenta de pret in suma de

1. euro+TVA, astfel : suma de 150.000 euro+TVA cu penalitati de 6
   %
   pe an din soldul ramas neachitat, incepand cu 01.01.2010 si pana la data stingerii efective a debitului, suma de 150.000 euro+TVA va fi achitat in perioada iulie - decembrie 2010, iar restul de 200.000 euro prin emiterea unui bilet la ordin.

La art.2 al actului aditional se arata ca beneficiarul este de acord sa plateasca lunar prestatorului 600 euro reprezentand daune compensatorii pentru nerespectarea obligatiei de predare a imobilului la termenul convenit de parti.

In baza acestor acte bilaterale, SC A.S. SRL a notificat debitoarea la plata sumei de 374.702,96 euro, suma cu care a si solicitat inscrierea in tabelul de creante.

Initial administratorul judiciar a inscris in tabelul de creante aceasta suma, insa ulterior a achiesat la contestatia formulata de SC IMP R.I. CO SA solicitand inlaturarea acestui creditor din tabel.

Din concluziile administratorului judiciar si din actele depuse de catre parti rezulta ca, potrivit contractelor incheiate si a actelor aditionale, debitoarea era obligata sa achite sumele respective dupa intocmirea, primirea si confirmarea facturilor de catre aceasta.

SC A.S. SRL a intocmit o singura factura pentru debitoare, si anume factura in suma de 80.644,86 euro+tva, factura pe care debitoarea a si achitat-o.

Nici pentru celelalte sume pretinse de catre SC A.S. SRL nu au fost emise facturi, insa aceste sume se arata ca au fost calculate in baza actelor aditionale.

Actele aditionale prevad doua tipuri de plati si anume daune compensatorii si penalitati de intarziere.

Cu privire la daunele compensatorii, aceasta solicitare este lipsita de suport contractual intrucat nu puteau fi stabilite a fi calculate la o data anterioara incheierii actului aditional.

In ceea ce priveste penalitatile de intarziere, acestea urmau sa fie calculate incepand cu data la care trebuia facut transferul de proprietate a imobilului in contul sumei de 200.000 euro, insa SC A.S. SRL a renuntat la aceasta optiune.

Avand in vedere ca transferul de proprietate asupra imobilului nu s-a realizat, insa culpa nu apartine debitoarei, aceste penalitati de intarziere nu pot fi calculate.

Impotriva sentintei civile nr. 2784/12.12.2013 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 12405/30/2012/a1 a declarat recurs creditoarea S.C. A.S: S.R.L. solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in temeiul art. 312 alin. 2 raportat la art. 304 pct. 7 si 9 C. pr. civ.; respingerea contestatiei formulata de catre contestatoarea-intimata S.C. IMP R.I. Co SA. ca fiind nefondata si neintemeiata; mentinerea pe tabel creantelor debitoarei S.C. M. S.R.L a creantei societatii A.S. SRL, in suma de 1.709.892, 67 lei (374.702,96 Euro), creanta certa, lichida si exigibila, datorata si recunoscuta de debitoarea in insolventa, in temeiul contractului de prestari servicii nr. 333125.03.2008 modificat prin actele aditionale nr. 1/01.04.2009 si nr. 2/26.05.2010, acte insusite de debitoare prin semnatura si stampila reprezentantului sau legal; modificarea tabelului creantelor debitoarei prin inscrierea creantei detinute de societatea A.S. SRL; obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de desfasurarea procesului, in temeiul art. 274 C. pr. civ.

Analizand recursul astfel declarat, prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept, a intampinarii formulate de administratorului judiciar si concluziilor scrise depuse de contestatoarea intimata, precum si a probei cu inscrisuri continand contractul de prestari servicii nr. 333/25.03.2008 si actele aditionale la acest contract, din 01.04.2008 si din 26.05.2010, procesele-verbal de receptie calitativa a lucrarilor executate, act de apartamentare din 05.12.2009, certificat de atestare a constructiei din 22.10.2009, proces-verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 477/08.10.2009, extras de C.F. nr. 40...- c1, fisa de cont corespondent a S.C. M. S.R.L., Curtea constata ca recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

In cauza sunt incidente motivele de recurs de modificare a sentintei atacate, prevazute de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. din 1865, in sensul ca prima instanta a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a legii, in conditiile in care a constatat ca creditoarea recurenta nu detine nici o creanta certa, lichida si exigibila impotriva debitoarei, retinand eronat ca numai factura constituie titlu de creanta, iar sanctiunile constand in penalitati de intarziere si daune compensatorii nu au suport contractual.

Curtea statueaza ca, sub aspectul calificarii creantei ca fiind certa, lichida si exigibila, prima instanta a omis sa observe dispozitiile art. 379 alin. (3) si (4) C. pr. civ. din 1865 si art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta [art.379 alin. (3)].

Atributul certitudinii creantei declarata de creditoarea recurenta este neechivoc si rezulta cu prisosinta din actul aditional incheiat de parti, la 26.05.2010, asupra actului aditional incheiat la 01.04.2008, cu referire la contractul de prestari servicii incheiat la 25.03.2008.

Prin actul aditional din 26.05.2010 creditoarea si debitoarea convin expres asupra obligatiilor de plata a debitoarei, in sume de bani determinate astfel: 350.000 euro + TVA, reprezentand materiale achizitionate de creditoarea prestatoare in vederea punerii in opera a lucrarilor contractate cu debitoarea beneficiara; esalonarea acestor obligatii si sanctionarea neexecutarii lor de la data la care trebuia sa fie indeplinite potrivit actului aditional anterior din 01.04.2008.

In temeiul actului aditional ultim partile au convenit ca suma de 350.000 euro + TVA sa fie achitata de debitoare (de comun acord) astfel:150.000 euro + TVA in perioada iulie - decembrie 2010, aplicandu-se penalitati de intarziere de 6% pe an, din soldul ramas neachitat de la 01.01.2010 si pana la achitarea efectiva a debitului; suma de 200.000 euro+TVA prin emiterea unui B.O. de catre debitoare catre creditoare, operatiune urmata de girul (transmiterea) aceluiasi B.O., de data aceasta de la creditoare catre debitoare, in conditiile in care debitoarea va vinde, prin contract autentic, creditoarei un imobil dintre cele convenite prin actul aditional din

2008. cu finalitatea compensarii si stingerii datoriei de 200.000 euro + TVA a debitoarei in aceasta modalitate.

Executarea acestei parti din obligatiile de plata ale debitoarei a fost sanctionata, prin acordul partilor, cu plata unor daune compensatorii de 600 euro incepand cu luna ianuarie 2010, pana la data predarii efective, a imobilului, si tot prin acordul lor, partile au prevazut, prin acelasi act aditional, ca termenul limita pentru predarea imobilului este 31 decembrie 2010, dupa care, in caz de neexecutare a obligatiei, din culpa debitoarei, se produc doua efecte si anume, creditoarea este libera de obligatia de a cumpara imobilul in contul creantei sale, iar pentru suma de 200.000 euro+TVA ramasa neachitata, debitoarea va plati penalitati de intarziere de 6% pe an, incepand cu 01.01.2011 si pana la stingerea efectiva a acestui debit.

Astfel, contractul de prestari servicii, cat si actele aditionale care i-au urmat, cu privire speciala asupra ultimului act, indeplinesc in temeiul legii conditiile actului juridic neautentic emanat de la debitor si ale creantei recunoscute de acelasi debitor.

Contractul si actele aditionale sunt conventii bilaterale ale partilor, fiind regizate juridic de dispozitiile art.969 si urm. Cod civil din 1864, constituind legea partilor.

De altfel, aceste conventii nu au fost contestate in prezenta procedura de cocontractantul debitor, ci de un creditor concurent. Or, efectele conventiei se produc intre partile contractante si sunt opozabile tertilor, cu exceptiile prevazute de lege.

Invocarea faptului neemiterii unei/unor facturi nu prezinta relevanta juridica, sub aspectul obligatiilor pecuniare ale debitoarei, asumate contractual in termeni determinanti. Factura este si ramane un document cu caracter financiar contabil si fiscal, fara a indeplini exclusiv rolul de a proba, potrivit dreptului comun, izvorul juridic al obligatiei de executat. Absenta facturii nu infrange existenta raportului obligational si nu inlatura asumarea sau recunoasterea unei obligatii de plata.

Curtea releva ca creanta creditorului recurent este certa, atat sub aspectul componentei principale, cat si a accesoriilor sale, denumite de parti penalitati de intarziere si daune compensatorii.

Astfel, debitul principal in valoare de 350.000 euro + TVA, reprezinta contravaloarea materialelor achizitionate de creditoarea prestatoare pentru a le pune in opera, in cadrul contractului de prestari servicii, in scopul edificarii lucrarilor convenite cu debitoarea. Valoarea acestor materiale si restituirea acestei valori este asumata de debitoare prin ambele acte aditionale.

Accesoriile sunt, de asemenea, asumate prin acordul comun al partilor, atestat de cel de-al doilea act aditional, insa, ca urmare a neconformarii debitoarei la clauzele convenite prin cel dintai act aditional. Penalitati de intarziere sunt fixate asupra sumei de 150.000 euro + TVA. Curgerea acestor penalitati este stabilita de parti astfel: de la data 01.01.2010, avand in vedere ca debitoarea, desi s-a obligat sa plateasca, potrivit actului aditional din 01.04.2008, suma de 220.000 euro +TVA, pana la 30.09.2009 (110.000 euro), respectiv pana la 31.12.2009 (alta suma de

1. euro) nu s-a achitat de aceste obligatii.

Daunele compensatorii, de asemenea, au fost convenite de parti prin al doilea act aditional, ca urmare a neexecutarii celei de-a doua obligatii convenita prin intaiul act aditional, si anume de stingere a datoriei de 200.000 euro + TVA, prin compensarea cu vanzarea de catre debitoare a unei locuinte de un anumit tip, catre creditoare, prin act autentic.

Si aceste daune au ca punct de pornire 01.01.2010 ca urmare a neexecutarii obligatiei de vanzare si predare a imobilului pana la data de 31.12.2009.

In fine, debitoarei i s-a acordat un nou termen pentru a-si onora aceasta obligatie, pana la data de 31.12.2010, cu plata daunelor compensatorii pana la aceasta data, dupa care, in cazul neexecutarii culpabile se aplica, in continuare de la data de 01.01.2011 penalitati de intarziere, expres convenite de parti.

Asadar, penalitatile si daunele compensatorii nu au caracter alternativ, potrivit conventiei partilor, ci autonom pentru suma de 150.000 euro, si autonom si succesiv, pentru sanctiunile ce insotesc neexecutarea debitului de 200.000 de euro.

Libera negociere si stabilire a obligatiilor asumate de partile contractante nu este limitata decat de respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri.

Imprejurarea ca partile recurg la mijloace sanctionatorii legale, in caz de neexecutare a obligatiilor contractuale nu se situeaza in afara ordinii publice.

Curtea mai statueaza ca creanta este lichida atunci cand catimea este determinata prin insasi actul de creanta sau cand este determinabila [art.379 alin.

4. ], in modalitatile prevazute de lege.

In cauza, creanta creditoarei recurente este pe deplin determinata de actul aditional din urma, atat sub aspectul creantei principale, cat si a accesoriilor sale. Insumarea penalitatilor de intarziere si a daunelor compensatorii nu este decat o operatiune aritmetica iar nu de constatare, sub aspect juridic, a existentei lor.

In fine, exigibilitatea creantei se raporteaza la art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, in al carui continut se prevede ca creanta sa nu fi fost achitata dupa termenul de 90 de zile de la nasterea dreptului de creanta.

Dreptul de creanta al creditoarei s-a nascut, potrivit celui de-al doilea act aditional, in modul esalonarii si acordarii unui nou termen de gratie debitoarei, cel mai tarziu la finalul lunii decembrie 2010, pentru ambele sume datorate.

Trecerea celor 90 de zile, din luna decembrie 2010 pana la data depunerii declaratiei de creanta, dupa deschiderea procedurii insolventei (13.12.2012) este evidenta, astfel ca creanta are si atributul exigibilitatii, scadenta fiind depasita.

Astfel fiind, Curtea constata ca in mod gresit, prin neobservarea dispozitiilor legale mai sus aratate, prima instanta admitand contestatia a inlaturat creditoarea recurenta din tabelul preliminar de creante al debitoarei.

Prin urmare, Curtea a admis recursul creditoarei S.C. A.S. S.R.L. impotriva sentintei comerciale nr. 2784/12.12.2013 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 12405/30/2012/a1, se va modifica in parte sentinta atacata in sensul ca se va respinge contestatia formulata de contestatoarea S.C. IMP R.I. CO S.A. impotriva creantelor creditoarei intimate S.C. A.S. S.R.L. inscrise in tabelul de creante al debitoarei S.C. M. S.R.L; si mentinute in rest dispozitiile sentintei recurate.