Contract de renta viagera, Neinstituirea obligatiei de plata a rentei pe durata vietii credirentierului
31 martie 2020Contract de asociere in participatiune, Regulator de competenta in favoarea completului pentru litigii cu profesionisti
31 martie 2020
Contract de leasing financiar, Creanta reprezentand taxa de reziliere a contractului in temeiul actului unilateral de reziliere declarat de finantator
7
Contestarea creantei izvorand din contract, de catre tertul creditor.
7
7
7
Opozabilitate
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/ 1997: art. 10, art. 15
- Codul civil (1865): art. 948 art. 969, art. 973
Referitor la recursul debitoarei, analizand natura juridica a taxei de reziliere in cuantum de 15 % din valoarea contractului, Curtea constata ca o asemenea taxa nu semnifica nici o evaluare anticipata a prejudiciului incercat de catre finantator in cazul rezilierii contractului, deoarece au acest caracter penalitatile si celelalte daune indicate de contract (contravaloarea ratelor ramase de achitat de la data rezilierii contractului si pana la expirarea termenului de derulare a contractului), dupa cum nu reprezinta nici o sanctiune contractuala specifica operatiunii de leasing in raport de prestatiile caracteristice desemnate de obiectul acestui contract.
De altfel, nici Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing nu prevede o asemenea sanctiune contractuala. Articolul 10 alin. (1) lit. d) din aceasta Ordonanta, prevede printre alte obligatii pecuniare ale utilizatorului/locatarului, sa achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurari, impozite, taxe - in cuantumul si la termenele mentionate in contract. Tot astfel, art. 15 din aceasta Ordonanta statueaza ca in cazul neexecutarii obligatiilor privind ratele de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing. In consecinta, nici aceasta prevedere nu se refera la taxa de reziliere.
Numai indicarea acestei taxe de reziliere de catre conventia partilor si ca urmare a unui act unilateral de reziliere reprezentat de manifestarea de vointa unilaterala a finantatorului, nu poate fi considerata ca fiind o cauza juridica legala care poate genera efecte juridice asupra patrimoniului utilizatorului. Daca s-ar admite ca o astfel de taxa de reziliere poate fi impusa prin actul unilateral al rezilierii manifestat de catre finantator, se ajunge la constatarea ca finantatorul poate genera cauza rezilierii si in continuare, poate obtine efectul insusirii unei taxe de reziliere pentru fapta sa proprie.
Curtea statueaza ca taxa de reziliere a contractului nu are cauza juridica legala si, prin urmare, este sanctionata cu nulitatea absoluta potrivit dispozitiilor art. 948 alin. (1) pct. 4 C.civ., astfel ca nu poate produce efecte juridice intre partile contractante. In prezenta nulitatii acestei clauze nu exista nici obiectul pe care il consfinteste, si anume obligatia de plata a taxei de reziliere, ceea ce conduce la consecinta ca nu exista creanta reprezentata de aceeasi taxa de reziliere.
In ceea ce priveste criticile pe fondul creantelor formulate de creditoarea contestatoare, Curtea constata ca creditoarea recurenta tinde la a lipsi de efecte clauzele contractuale intervenite intre alte parti, alte subiecte de drept, si anume intre debitoare pe de o parte si creditoarele SC NM A. SRL si SC NM L. SRL Timisoara pe de alta parte. Clauzele contractuale, situatiile de lucrari, facturile emise de catre parti sunt opozabile in totalitate tertilor sub conditia validitatii acestora si a respectarii ordinii publice. In nici un mod nu s-a antamat de catre creditoarea recurenta vreuna dintre conditiile de validitate a acestor contracte sau caracterul fictiv al situatiilor de lucrari sau facturilor, si cu atat mai putin s-a propus demonstrarea acestor aspecte de ineficacitate a acelorasi documente de catre creditoarea recurenta.
Efectele contractului se produc in dreptul si in contra partilor participante la incheierea conventiei iar tertii nu pot interveni asupra acestor obligatii decat in masura in care pot demonstra ca obligatiile si drepturile continute de contract, fie au un obiect ilicit sau imoral, fie au o cauza ilicita sau imorala, demonstrand totodata interesul pentru interventia instantei judecatoresti si desfiintarea contractului. Calitatea de creditor participant in procedura insolventei nu scuteste pe creditorul interesat de a face demonstratia cauzelor de ineficacitate ale contractului incheiat intre alte parti.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Sentinta civila nr. 627/R din 6 noiembrie 2014, M.B.
Prin sentinta civila nr. 1649/19.06.2014 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 8738/30/2012/a7, s-a admis contestatia formulata de AJFP Timis si s-a dispus inscrierea in tabelul suplimentar de creante cu suma de 1.722.191 lei; s-a admis in parte contestatia formulata de catre SC I.C.L. IFN SA Bucuresti, s-a dispus inscrierea in tabelul de creante suplimentar cu suma de 148.376,88 lei reprezentand taxa de reziliere, cu suma de 3.211,39 lei reprezentand cheltuieli de recuperare bun si cu suma de 112.909,71 lei reprezentand rate scadente de la data deschiderii procedurii generale pana la data deschiderii falimentului; s-a respins contestatia in ceea ce priveste suma de 22.418,27 lei reprezentand contravaloarea facturilor emise ulterior deschiderii procedurii de faliment; s-a respins contestatia formulata de catre SC B. SRL Cluj Napoca, SC NM A. SRL, SC NM L. SRL Timisoara, M.M. si SC H.S. SRL.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a constatat ca prin incheierea nr. 1950 din data de 27.09.2012, pronuntata de Tribunalul Timisoara, in dosarul nr. 8738/30/2012, a fost deschisa procedura de insolventa impotriva debitoarei SC NM C. SRL Timisoara, fiind numit in calitate de administrator judiciar practicianul in insolventa
M.R.L. Filiala Timis SPRL.
Prin incheierea nr. 2325 din data de 24.10.2013, pronuntata de Tribunalul Timis, Sectia a II-a Civila, in dosarul nr. 8738/30/2012, s-a dispus deschiderea procedurii generale a falimentului impotriva SC NM C. SRL Timisoara, fiind desemnat in calitate de lichidator judiciar practicianul in insolventa M.R.L. Filiala Timis SPRL.
Ulterior datei la care s-a dispus intrarea in faliment a debitoarei, lichidatorul judiciar a intocmit si depus la dosar un tabel suplimentar de creante pentru perioada de observatie.
Impotriva acestui tabel de creante au formulat contestatii mai multi creditori.
Asupra contestatiilor formulate in deliberare Judecatorul sindic a constatat urmatoarele:
Referitor la contestatia formulata de SC I.C.L. IFN SA, judecatorul sindic a constatat ca prin declaratia de creanta formulata, creditoarea a solicitat inscrierea in tabelul suplimentar de creante cu suma de 286.916,26 lei, creanta nascuta intre data deschiderii procedurii generale si pana la data deschiderii procedurii de faliment.
Suma de 286.916,26 lei reprezinta rate scadente ulterior deschiderii procedurii si pana la intrarea debitoarei in faliment, 148.376,88 lei reprezinta valoarea de 15
%
din valoarea de baza a contractului si 3.211,39 lei cheltuieli avansate cu reposesia bunului. Din totalul acestei sume lichidatorul a inscris in tabelul de creante suma de 112.909,71 lei reprezentand parte din ratele scadente dupa deschiderea procedurii.
In ceea ce priveste suma de 148.376,88 lei reprezentand taxa de reziliere a contractului, judecatorul sindic a constatat ca in mod gresit nu a fost admisa in tabelul suplimentar de creante intrucat potrivit contractului incheiat intre parti, in cazul in care contractul se reziliaza din culpa utilizatorului inainte de termen, acesta este obligat la plata unei taxe de reziliere de 15 % din valoarea contractului.
Creditoarea a facut dovada ca rezilierea contractului a avut loc inainte de expirarea termenului, motiv pentru care debitoarea este obligata la plata acestei taxe de reziliere.
Cu privire la caracterul abuziv sau leonin al acestei clauze, judecatorul sindic a constatat, pe de o parte ca acest contract a fost asumat de catre ambele parti, ca debitoarea este o societate comerciala, deci un profesionist care si-a asumat obligatii cunoscand consecinta acestei asumari, ca aceste clauze nu au fost anulate de catre o instanta de judecata, ele fiind perfect valabile prin semnarea acestora de catre ambele parti.
In aceste conditii, atata timp cat contractul este legea partilor, cat acest act nu a fost anulat de vreo instanta judecatoreasca, el avand putere de titlu executoriu, ca imbogatirea fara justa cauza nu a fost dovedita, taxa de reziliere avand rolul de a repara prejudiciul pe care l-a suportat creditoarea prin rezilierea anticipata a contractului de leasing, judecatorul sindic a constatat ca in mod gresit lichidatorul nu a admis aceasta suma in tabelul de creante suplimentar.
In ceea ce priveste contestatia formulata de catre SC B. SRL, judecatorul sindic a constatat ca creditoarea SC B. SRL a formulat contestatie impotriva tabelului suplimentar de creante impotriva creantelor SC NM A. SRL si SC NM L. SRL, solicitand in principal repunerea in termenul de contestare si pe fond inlaturarea creantelor contestate din tabel.
In ceea ce priveste cererea de repunere in termen, judecatorul sindic a constatat ca este fara obiect, intrucat pe de o parte nu a invocat nimeni tardivitatea depunerii contestatiei si pe de alta parte, termenul de contestare a tabelului este de 5 zile de la data publicarii in BPI.
Este fara relevanta termenul stabilit de catre lichidatorul judiciar in notificare, intrucat termenul este stabilit de lege si incepe sa curga de la publicarea in BPI a tabelului suplimentar de creante.
In acest sens, judecatorul sindic a constatat ca prezenta contestatie este in termen.
Pe fondul contestatiei, judecatorul sindic a constatat ca este neintemeiata.
Astfel, creditoarea SC B. SRL a contestat inscrierea creditorilor SC NM A. SRL si SC NM L. SRL intrucat lichidatorul desi la rubrica observatii a scris lipsa documente, totusi creantele acestor creditori au fost inscrise in tabel.
Lichidatorul mentioneaza ca in dovedirea creantei au fost depuse la dosar contracte de lucrari, contracte de vanzare cumparare precum si situatii de lucrari, acte depuse si la dosar, astfel incat criticile creditoarei SC B. SRL sunt nefondate.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs debitoarea SC NM A. SRL prin lichidator M.R.L. Bucuresti SPRL, SC NM L. SRL Timisoara si creditoarea SC B. SRL Cluj Napoca.
Prin recursul declarat, debitoarea SC NM C. SRL Timisoara prin lichidator judiciar M.R.L. Filiala Timis SPRL a solicitat admiterea acestuia, modificarea in parte a sentintei recurate in ceea ce priveste contestatia formulata de catre SC I.C.L. IFN SA Bucuresti, in sensul admiterii contestatiei acesteia pentru suma de 3.709,42 lei.
In motivare, arata ca o analiza sumata a contractului de leasing releva ca acest contract a fost incheiat la data de 21.012.2009 pentru o perioada de 48 luni de la livrare, respectiv pana in ianuarie 2014.
Contractul a fost reziliat unilateral de catre societatea de leasing la data 05.11.2013, prin adresa inregistrata la SC NM C. SRL Timisoara sub nr. 1158/05.11.2013, adica cu doua luni inainte de expirarea contractului si la data de 25.11.2013 , autovehiculul a fost restituit societatii de leasing.
Astfel cum se poate observa din cuprinsul contractului, acesta a fost incheiat pentru o perioada determinata de 4 ani, la expirarea careia utilizatorul avea dreptul de a retine sau nu autoturismul potrivit optiunii sale exclusive. Asadar, bunul care constituia obiectul contractului de leasing nu a fost achizitionat de debitoare prin intermediul finantarii societatii de leasing, ci aceasta i-a transmis dreptul de folosinta a autovehiculului pentru o perioada de patru ani, in schimbul achitarii ratelor de leasing si celor aferente asigurarii autovehiculului, atat in ceea ce priveste polita RCA cat si cea de tip CASCO.
In acest context apreciaza ca judecatorul sindic ar fi trebuit, in masura in care a apreciat ca clauza penala nu este o clauza leonina, deci nula, sa analizeze aceasta clauza prin prisma prevederilor articolului 1066 Cod civil si urmatoarele si sa faca aplicarea dispozitiilor articolului 1070 Cod civil.
Debitoarea recurenta arata ca a achitat ratele de leasing aferente a 87
%
din valoarea contractului, inainte de a fi emisa notificarea de reziliere a contractului. In plus, societatea de leasing s-a inscris la masa credala cu contravaloarea ratelor de leasing pana in luna noiembrie 2013, deci singura rata de leasing de care a fost lipsita contestatoarea este cea aferenta lunii decembrie 2013.
Instantele de judecata ierarhic superioare au aratat in mod constant ca clauza penala inserata in contractele penale trebuie analizata prin prisma stabilirii obiectului obligatiei principale care trebuia executata, tinand cont de faptul ca clauza penala este o clauza prin care partile evalueaza a priori daunele interese care se datoreaza in caz de neexecutare a obligatiilor contractuale asumate.
Ori, debitoarea recurenta si-a executat contractul in proportie de 87 %, platind contravaloarea ratelor de leasing pentru 35 de luni din cele 40 pentru cat a fost incheiat contractul, iar pentru celelalte patru luni, creditoarea contestatoare a fost inscrisa in tabelul credal.
Tinand cont ca prejudiciul suferit de contestatoare ar fi constat eventual in profitul nerealizat, acest profit se circumscrie insa doar pentru luna decembrie 2013, respectiv luna anterioara expirarii duratei pentru care a fost incheiat contractul. Insa nici acest prejudiciu nu poate fi retinut a fi existat in patrimoniul creditoarei, caci aceasta se afla in posesia autoturismului.
Retinand ca debitoarea recurenta este obligata la plata sumei reprezentand clauza penala, fara a analiza insa prevederile contractului in ansamblul sau, precum si situatia de fapt dedusa judecatii, considera ca instanta a incalcat dispozitiile art. 1067 si urmatoarele C.civ.
In opinia sa, instanta ar fi detinut mijloacele de a constata ca aceasta clauza este nula fara ca prin aceasta sa incalce prevederile art. 1087 C.civ., caci aceasta clauza penala, raportat la contractul incheiat intre parti incalca principiul echitatii si al bunei credinte care stau sau ar trebui sa stea la baza raporturilor dintre profesionisti, precum si al echilibrului intre prestatiile uneia dintre parti si cele ale celeilalte parti contractuale, cu atat mai mult cu cat aceasta norma nu este una de ordine publica.
Chiar daca nu ar fi apreciat in aceasta modalitate, in opinia recurentei, judecatorul ar fi fost in masura sa remedieze dezechilibrul creat prin aplicarea unei clauze penale care o obliga sa plateasca 15
%
din valoarea totala a contractului, desi prejudiciul suferit de creditoare practic nu exista si clauza nu putea avea nici efect de constrangere in executarea obligatiilor contractuale pentru ca : i) contractul a incetat cu o luna inainte de expirare, ii) neexecutarea nu este culpabila ci se datoreaza starii de insolventa in care se afla si a faptului ca reorganizarea nu a fost posibila.
De aceea apreciaza ca, in masura in care nu se impune constatarea nulitatii clauzei penale, se impune diminuarea sa cel mult de 15
%
din valoarea ultimei rate de leasing de care a fost lipsita creditoarea, adica suma de 3.709,42 lei.
Creditoarea SC B. SRL Cluj Napoca, a solicitat prin recursul declarat, desfiintarea in parte a sentintei atacate, in ceea ce priveste dispozitia cuprinsa la punctul 3 din dispozitiv, prin care s-a respins contestatia formulata de creditoare cu privire la creantele SC NM A. SRL si SC NM L. SRL Timisoara si, rejudecand cauza, sa se dispuna admiterea contestatiilor asa cum au fost formulate.
In motivare, arata ca in speta este vorba despre neanalizarea de catre instanta de fond a unor argumente foarte importante, vizand, printre altele, suspiciuni de frauda comise de administratorul special al debitoarei, care se afla in conflict de interese cu ocazia semnarii anumitor acte, precum si incalcarea de catre acesta a interdictiei ce i-a fost impusa prin ridicarea dreptului de administrare a debitoarei.
In primul rand solicita a se observa ca aceasta conventie este semnata pentru ambele parti de una si aceeasi persoana fizica, ceea ce ne aduce in sfera actelor juridice cu sine insusi si cu dubla reprezentare. Chiar daca legea nu interzice astfel de acte, credibilitatea este din oficiu sub semnul intrebarii, avand in vedere faptul ca intr-o astfel de situatie nu exista intre parti pozitii de interese diferite - specifice oricarui contract.
Recurenta apreciaza ca pentru a inscrie creditoarea pe tabel cu aceasta suma, lichidatorul judiciar era dator sa solicite informatii suplimentare si dovezi suplimentare si sa procedeze la efectuarea unei analize temeinice asupra masurii in care facturile depuse in probatiune corespund unor lucrari real executate de creditoare in favoarea debitoarei.
Examinand fondul recursului debitoarei prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept (art. 304 pct. 9 C.pr.civ.) precum si a intampinarii formulate de creditoarea intimata SC I.C.L. IFN SA Bucuresti, Curtea constata ca recursul este fondat pentru motivele ce se vor arata in continuare.
Astfel, in ceea ce priveste creanta in suma de 148.376,88 lei admisa de judecatorul sindic pentru a fi inscrisa in tabelul suplimentar al creantelor debitoarei, Curtea constata ca aceasta creanta a fost retinuta ca urmare a aplicarii clauzei contractuale inscrisa la art. 8.8. din Contractul de leasing financiar, potrivit caruia ca urmare a rezilierii contractului, utilizatorul se obliga sa suporte, la cererea finantatorului, toate consecintele ce decurg din prezentul contract, in special cele legate de onorarea platilor restante, penalitati, cooperare in efectuarea reposesiei si suportarea costurilor necesare realizarii acesteia (daca au fost avansate de finantator) si sa plateasca o taxa de reziliere in cuantum de 15
%
din valoarea de baza a contractului.
Analizand natura juridica a taxei de reziliere in cuantum de 15 % din valoarea contractului, Curtea constata ca o asemenea taxa nu semnifica nici o evaluare anticipata a prejudiciului incercat de catre finantator in cazul rezilierii contractului, deoarece au acest caracter penalitatile si celelalte daune indicate de contract (contravaloarea ratelor ramase de achitat de la data rezilierii contractului si pana la expirarea termenului de derulare a contractului), dupa cum nu reprezinta nici o sanctiune contractuala specifica operatiunii de leasing in raport de prestatiile caracteristice desemnate de obiectul acestui contract.
De altfel, nici Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing nu prevede o asemenea sanctiune contractuala. Art. 10 alin. (1) lit. d) din aceasta Ordonanta, prevede printre alte obligatii pecuniare ale utilizatorului/locatarului, sa achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurari, impozite, taxe - in cuantumul si la termenele mentionate in contract. Tot astfel, art. 15 din aceasta Ordonanta statueaza ca in cazul neexecutarii obligatiilor privind ratele de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing. In consecinta, nici aceasta prevedere nu se refera la taxa de reziliere.
Curtea constata ca prestatiile caracteristicile ale contractului de leasing sunt: transmiterea dreptului de folosinta de catre finantator/locator asupra unui bun determinat si plata ratelor de leasing de catre utilizator/locatar. Prestatiile secundare acestora sunt: plata politei de asigurare, plata dobanzii de finantare si a eventualelor comisioane prevazute de parti in contractul de leasing, obligatii care revin utilizatorului, respectiv acordarea dreptului de optiune asupra cumpararii bunului aflat in leasing in favoarea utilizatorului de catre finantator.
Sanctiunile specifice nerespectarii prestatiilor caracteristice ale utilizatorului, sunt daunele reprezentate de penalitati de intarziere, rate de leasing restante, daune in completare constand in contravaloarea tuturor ratelor de achitat pana la finalul contractului, plata politelor de asigurare in masura in care acestea au fost achitate de catre finantator pana la rezilierea contractului, plata cheltuielilor de restituire/recuperare a bunului aflat in leasing daca au fost suportate de finantator dupa rezilierea contractului.
In concluzie, Curtea constata ca taxa de reziliere a contractului nu isi are izvorul juridic nici in prestatiile caracteristice, nici in cele secundare, nici in sanctiunile contractuale. Numai indicarea acestei taxe de reziliere de catre conventia partilor si ca urmare a unui act unilateral de reziliere reprezentat de manifestarea de vointa unilaterala a finantatorului, nu poate fi considerata ca fiind o cauza juridica legala care poate genera efecte juridice asupra patrimoniului utilizatorului. Daca s-ar admite ca o astfel de taxa de reziliere poate fi impusa prin actul unilateral al rezilierii manifestat de catre finantator, se ajunge la constatarea ca finantatorul poate genera cauza rezilierii si in continuare, poate obtine efectul insusirii unei taxe de reziliere pentru fapta sa proprie.
Curtea statueaza ca taxa de reziliere a contractului nu are cauza juridica legala si, prin urmare, este sanctionata cu nulitatea absoluta potrivit dispozitiilor art. 948 alin. (1) pct. 4 C.civ., astfel ca nu poate produce efecte juridice intre partile contractante. In prezenta nulitatii acestei clauze nu exista nici obiectul pe care il consfinteste, si anume obligatia de plata a taxei de reziliere, ceea ce conduce la consecinta ca nu exista creanta reprezentata de aceeasi taxa de reziliere in suma de 148.376,88 lei.
In ceea ce privesc celelalte critici formulate de debitoare, Curtea constata ca acestea sunt nefondate, intrucat pe de o parte, debitoarea nu a oferit nici un fel de elemente de control judiciar asupra modului de evaluare potrivit caruia creditoarea ar avea doar o creanta in valoare de 3.709,42 lei, cu toata mentionarea reducerii drastice a valorii achitate a contractului la un procent de 87 %.
Examinand recursul contestatoarei SC B. SRL Cluj Napoca prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept, precum si a concluziilor formulate de administratorul judiciar al debitoarei, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru motivele urmatoare.
In ceea ce priveste criticile pe fondul creantelor formulate de creditoarea contestatoare, Curtea constata ca creditoarea recurenta tinde la a lipsi de efecte clauzele contractuale intervenite intre alte parti, alte subiecte de drept, si anume intre debitoare pe de o parte si creditoarele SC NM A. SRL si SC NM L. SRL Timisoara pe de alta parte. Clauzele contractuale, situatiile de lucrari, facturile emise de catre parti sunt opozabile in totalitate tertilor sub conditia validitatii acestora si a respectarii ordinii publice. In nici un mod nu s-a antamat de catre creditoarea recurenta vreuna dintre conditiile de validitate a acestor contracte sau caracterul fictiv al situatiilor de lucrari sau facturilor, si cu atat mai putin s-a propus demonstrarea acestor aspecte de ineficacitate a acelorasi documente de catre creditoarea recurenta.
Prin urmare, in mod corect atat lichidatorul judiciar cat si judecatorul sindic au apreciat ca creantele suplimentare declarate de catre cele doua creditoare sunt insotite de acte justificative, ca aceste acte justificative reprezentate de contract de executie lucrari, contract de vanzare cumparare, situatii de lucrari si facturi sunt de natura a fi considerate titluri de creanta si de a conduce la inscrierea celor doua creditoare in tabelul suplimentar. Aceasta intrucat efectele contractului se produc in dreptul si in contra partilor participante la incheierea conventiei iar tertii nu pot interveni asupra acestor obligatii decat in masura in care pot demonstra ca obligatiile si drepturile continute de contract, fie au un obiect ilicit sau imoral, fie au o cauza ilicita sau imorala, demonstrand totodata interesul pentru interventia instantei judecatoresti si desfiintarea contractului. Calitatea de creditor participant in procedura insolventei nu scuteste pe creditorul interesat de a face demonstratia cauzelor de ineficacitate ale contractului incheiat intre alte parti.
Curtea retine ca nu exista nici un motiv intemeiat pentru ca judecatorul sindic sa intervina asupra creantelor declarate de catre cele doua creditoare si, pe considerentul ca acestea sunt fictive, sa le inlature din tabelul suplimentar.
