Contract de renta viagera, Neinstituirea obligatiei de plata a rentei pe durata vietii credirentierului

- Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, rep.: art. 2242

Instituirea obligatiei de plata a rentei pe durata vietii credirentierului sau a debirentierului ori a unei persoane determinate este de esenta contractului de renta viagera, in caz contrar fiind in prezenta unui contract de vanzare-cumparare cu plata in rate a pretului ori a unui contract de imprumut la care suma imprumutata se restituie in mai multe rate.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 456 din 11 septembrie 2019,

rezumata de judecator Florin Dogaru)

Prin decizia civila nr. 1257/A/11.10.2018 pronuntata in dosarul nr. [,..]/325/2014, Tribunalul Timis a admis apelul declansat de catre apelanta-reclamanta A... impotriva sentintei civile nr. 3046/28.03.2016, pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. [,..]/325/2014, in contradictoriu cu intimatii-parati B... - prin curator C..., si D..., a schimbat in tot sentinta apelata in sensul ca a admis cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata ulterior, formulata de reclamanta A... in contradictoriu cu paratii B... si D....

A dispus rezolutiunea contractului de renta viagera nr. 1814 din 28.10.2011, autentificat la Biroul Notarului Public E..., perfectat intre reclamanta A... in calitate de credirentier si paratul B... in calitate de debirentier, prin care cea dintai a transmis celui din urma dreptul de nuda proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul situat in Timisoara, str. ..., jud. Timis, inscris in Cf nr. ... Timisoara, nr. top. ..., reprezentand apartamentul nr. ..., situat la etajul ..., compus din 1 camera, bucatarie, baie, antreu, balcon si locul de parcare nr. ... (11,5 mp) din curte, cu 1,39% p.c. si cu 25,5/1305 mp teren in proprietate, rezervandu-si uzufructul viager.

A dispus anularea contractului de vanzare cumparare nr. 1622 autentificat la Biroul notarului public F... la data de 09.09.2013, incheiat intre paratul B... in calitate de vanzator si paratul D... in calitate de cumparator, in limita cotei de 1/2 din imobil dobandita de vanzator in temeiul contractului de renta viagera nr. 1814 din 28.10.2011, autentificat la Biroul Notarului Public E

A dispus repunerea partilor in situatia anterioara prin radierea dreptului de proprietate al paratului D... in limita cotei de 1/2 din imobilul susmentionat.

A dispus radierea dreptului de uzufruct viager, precum si a dreptului de ipoteca legala instituite in favoarea reclamantei A... asupra cotei de 1/2 din imobilul supra identificat, inscrise in foaia de sarcini a CF nr. [.] Timisoara, la pozitiile [.] si ....

A dispus reinscrierea dreptului de proprietate al reclamantei A... asupra cotei de 1/2 din acelasi imobil.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul D..., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea in tot a hotararii atacate si in rejudecare respingerea actiunii civile formulate de reclamanta A... .

In motivare paratul recurent arata ca decizia civila recurata este netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, motivul de casare fiind cel prevazut de art. 488 pct. 8 C. pr. civ.

Dispunand rezolutiunea contractului de renta viagera nr. 1814 din 28.10.2011, perfectat intre reclamanta A... in calitate de credirentier si paratul B... in calitate de debirentier, instanta de apel a aplicat gresit normele de drept material, aplicand gresit prevederile art. 2251 din Codul civil, desi era evident ca in cauza trebuiau aplicate prevederile art. 2250 C. civ., asa cum corect a procedat instanta de fond.

Arata ca, raportat la art. 1266 C. civ., contractul incheiat intre parti nu este un contract de renta viagera, fiind incheiat pe un termen de 4 ani (debirentierul urmand sa plateasca lunar suma de 200 Euro, pe o perioada de 4 ani).

Vointa concordanta a partilor a fost sa incheie un contract de renta (ar putea fi asimilat cu un contract de vanzare-cumparare in rate), cu stabilirea clara a obligatiilor partilor, actionandu-se conform art. 2249 C. civ., care prevede constituirea unei garantii legale pentru garantarea obligatiei de plata a rentei constituite cu titlu oneros.

In consens cu art. 2249 C. civ., s-a constituit o garantie in favoarea credirentierei, fiind inscrisa in C.F. o ipoteca cu valoarea de 9.600 Euro. exact cat debirentierul s-a obligat sa plateasca lunar, 200 Euro, pe o perioada de 4 ani.

In conditiile in care contractual a fost incheiat respectandu-se prevederile art. 2249 C. civ., considera ca in speta trebuia aplicat urmatorul articol, respectiv art. 2250, care prevede ce se intampla in caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente: „In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente credirentierul poate cere sechestru si vanzarea bunurilor debirentierului, pana la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor”.

Articolul 2251 C. civ., se aplica daca: „debirentierul nu depune garantia promisa in vederea executarii obligatiei sale, ori o diminueaza”.

In situatia in care debirentierul a platit rate in suma de 5.600 Euro din datoria de 9.600 Euro, iar in C.F. continua sa existe ipoteca de 9.600 Euro, rezulta ca garantia a fost marita si nu diminuata, neexistand niciun temei pentru rezolutiunea contractului.

Chiar in ipoteza in care s-ar admite ca rezolutiunea contractului de renta viagera a fost dispusa legal, instanta de apel nu avea dreptul sa dispuna „radierea dreptului de proprietate al paratului D..., in primul rand, pentru ca nimeni nu a cerut rectificarea CF, iar apoi pentru ca rectificarea CF nu este posibila.

Verificand aceste sustineri, Curtea constata ca recursul este fondat.

Astfel, cu privire la rezolutiunea contractului de renta nr. 1814 din 28.10.2011, incheiat intre reclamanta A. si paratul B..., instanta observa ca obiectul principal al actiunii formulate de reclamanta A. a constat in
rezolutiunea contractului de renta viagera
nr. 1814 din 28.10.2011 si repunerea partilor in situatia anterioara, invocand in fapt nerespectarea de catre paratul B... a obligatiei asumate prin contract, de plata a rentei stabilite prin contract, iar in drept prevederile art. 2251 alin. (2) C. civ., conform carora
Credirentierul are dreptul la rezolutiune pentru neexecutarea fara justificare a obligatiei de plata a rentei de catre debirentier.

Prima instanta a respins actiunea reclamantei, invocand prevederile art. 1647 Cod civil 1864 (referire eronata in conditiile in care contractul de renta a fost incheiat sub imperiul noului cod civil, intrat in vigoare la 1.10.2011) si art. 2250 C. civ., care prevad ca
in caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul si vanzarea bunurilor debirentierului, pana la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor.
In esenta, prima instanta a apreciat ca textul de lege invocat inlatura dreptul de optiune al creditorului, specific contractelor sinalagmatice, de a cere executarea obligatiei sau rezolutiunea contractului, retinand ca acesta are numai posibilitatea de a cere executarea silita pentru suma de bani echivalenta prestatiilor neexecutate.

Instanta de apel in schimb, constatand temeiul legal invocat expres de reclamanta - art. 2251 alin. (2) C. civ., si retinand neplata de catre debirentier a unui numar de 24 de rate lunare din totalul de 48, fara vreo justificare, a retinut indeplinite conditiile prevazute de textul legal - neexecutarea fara justificare a rentei de catre debirentier - si a dispus rezolutiunea contractului de renta viagera.

Raportat la prevederile legale susmentionate, instanta de recurs constata ca ambele instante de fond au aplicat gresit prevederile art. 2251 alin. (2) C. civ., pentru simplul motiv ca acesta nu este incident contractului incheiat de parti.

Astfel, contractul in litigiu este, conform denumirii inserate de parti in cuprinsul sau, un contract de
renta,
prin care reclamanta A., in calitate de credirentier, a transmis paratul B..., in calitate de debirentier, dreptul de nuda proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul situat in Timisoara, str. ..., jud. Timis, pentru o renta de 200 euro lunar,
pe o perioada de 4 ani.

Or, in conditiile in care contractul de renta viagera, conform art. 2242 Cod civil, se incheie (renta se constituie)
pe durata vietii
credirentierului, daca partile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata
vietii
debirentierului sau a unei terte persoane determinate, durata vietii unuia sau altuia fiind un aspect de esenta contractului de renta viagera, este evident ca partile nu au incheiat un contract de renta viagera ci un contract nenumit, eventual un contract de vanzare-cumparare cu plata pretului in rate. Prin urmare, acestui contract incheiat intre parti nu i se aplica prevederile legale ce reglementeaza contractul de renta viagera, art. 2242 - art. 2253 C. civ. (inclusiv art. 2251, ce a constituit temeiul juridic al actiunii reclamantei), ci cele aferente contractului de vanzare-cumparare sau dispozitiile generale ale contractelor.

Este adevarat ca instanta de apel, in motivare, a facut referire si la prevederile art. 1549 C. civ., referitoare la dreptul creditorului la rezolutiune sau reziliere, dispozitii cu caracter general in cadrul obligatiilor civile, dar referirea a fost subsidiara, fara a fi pusa in discutia partilor si fara a se respecta prevederile art. 478 alin. (3) C. pr. civ., conform carora in apel nu se poate schimba cauza si obiectul cererii de chemare in judecata.

In consecinta, retinand aplicarea gresita de catre instantele de fond a art. 2251 C. civ, instanta de recurs constata fondat motivul de casare prevazut de art. 488 al. 1 pct. 8 C. pr. civ.

Verificand aceste sustineri, Curtea constata ca recursul este fondat.

Astfel, cu privire la rezolutiunea contractului de renta nr. 1814 din 28.10.2011, incheiat intre reclamanta A... si paratul B..., instanta observa ca obiectul principal al actiunii formulate de reclamanta A. a constat in rezolutiunea contractului de renta viagera nr. 1814 din 28.10.2011 si repunerea partilor in situatia anterioara, invocand in fapt nerespectarea de catre paratul B. a obligatiei asumate prin contract, de plata a rentei stabilite prin contract, iar in drept prevederile art. 2251 alin. (2) C. civ., conform carora Credirentierul are dreptul la rezolutiune pentru neexecutarea fara justificare a obligatiei de plata a rentei de catre debirentier.

Prima instanta a respins actiunea reclamantei, invocand prevederile art. 1647 Cod civil 1864 (referire eronata in conditiile in care contractul de renta a fost incheiat sub imperiul noului cod civil, intrat in vigoare la 1.10.2011) si art. 2250 C. civ., care prevad ca in caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul si vanzarea bunurilor debirentierului, pana la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor. In esenta, prima instanta a apreciat ca textul de lege invocat inlatura dreptul de optiune al creditorului, specific contractelor sinalagmatice, de a cere executarea obligatiei sau rezolutiunea contractului, retinand ca acesta are numai posibilitatea de a cere executarea silita pentru suma de bani echivalenta prestatiilor neexecutate.

Instanta de apel in schimb, constatand temeiul legal invocat expres de reclamanta - art. 2251 alin. (2) C. civ., si retinand neplata de catre debirentier a unui numar de 24 de rate lunare din totalul de 48, fara vreo justificare, a retinut indeplinite conditiile prevazute de textul legal - neexecutarea fara justificare a rentei de catre debirentier - si a dispus rezolutiunea contractului de renta viagera.

Raportat la prevederile legale susmentionate, instanta de recurs constata ca ambele instante de fond au aplicat gresit prevederile art. 2251 alin. (2) C. civ., pentru simplul motiv ca acesta nu este incident contractului incheiat de parti.

Astfel, contractul in litigiu este, conform denumirii inserate de parti in cuprinsul sau, un contract de renta, prin care reclamanta A., in calitate de credirentier, a transmis paratul B..., in calitate de debirentier, dreptul de nuda proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul situat in Timisoara, str. ..., jud. Timis, pentru o renta de 200 euro lunar, pe o perioada de 4 ani.

Or, in conditiile in care contractul de renta viagera, conform art. 2242 Cod civil, se incheie (renta se constituie) pe durata vietii credirentierului, daca partile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate, durata vietii unuia sau altuia fiind un aspect de esenta contractului de renta viagera, este evident ca partile nu au incheiat un contract de renta viagera ci un contract nenumit, eventual un contract de vanzare-cumparare cu plata pretului in rate. Prin urmare, acestui contract incheiat intre parti nu i se aplica prevederile legale ce reglementeaza contractul de renta viagera, art. 2242 - art. 2253 C. civ. (inclusiv art. 2251, ce a constituit temeiul juridic al actiunii reclamantei), ci cele aferente contractului de vanzare-cumparare sau dispozitiile generale ale contractelor.

Este adevarat ca instanta de apel, in motivare, a facut referire si la prevederile art. 1549 C. civ., referitoare la dreptul creditorului la rezolutiune sau reziliere, dispozitii cu caracter general in cadrul obligatiilor civile, dar referirea a fost subsidiara, fara a fi pusa in discutia partilor si fara a se respecta prevederile art. 478 alin. (3) C. pr. civ., conform carora in apel nu se poate schimba cauza si obiectul cererii de chemare in judecata.

In consecinta, retinand aplicarea gresita de catre instantele de fond a art. 2251 C. civ, instanta de recurs a constatat fondat motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ.