Contract achizitie publica, Clauze contractuale privind plata penalitatilor pentru plata cu intarziere a pretului convenit

Contencios administrativ. Penalitati decurgand din executarea contractului de achizitie publica.

OUG 34/2006, art. 94 din HG 925/2006, art. 1170, art.

1267 si art. 1268 Cod civil, art. 977, 978 Cod civil.

In conditiile in care din contract rezulta in mod evident ca partile au stabilit penalitati de intarziere pentru cazul in care autoritatea contractanta nu isi indeplineste obligatia de plata a facturilor in termenul conveni, este nelegala interpretarea instantei de fond, care lipseste de efecte juridice respectivele clauze contractuale, dand eficienta doar clauzei care stabilea ca platile sa se faca in limita disponibilitatilor bugetare.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 950 din 07 septembrie 2017

Asupra recursului de fata, in materia contenciosului administrativ, constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 591/17.10.2016 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosar nr. 591/110/2014, s-a respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune si s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta S.C. M. S.R.L, in contradictoriu cu parata COMUNA A. judetul Bacau.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a avut in vedere ca prin cerere reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 90.104,72 lei, cu titlu de penalitati de intarziere, pentru neplata in termen a contravalorii facturilor nr. 657/29.09.2010, 744/31.03.2011, 757/24.05.2011 si 764/31.05.2011, aferente lucrarilor executate conform Contractului de lucrari nr.4299/25.06.2010.

Tribunalul a avut in vedere clauza prevazuta la punctul 5.2 din contract, prin care s-a stabilit ca
platile sa se faca in limita disponibilitatilor bugetare.

Cu Adresa nr. R 2146/07.10.2010 (alocatie bugetara 648.000 lei) si nr. R2857/29.12.2010 (alocatie bugetara 300.000 lei), coroborate cu ordinele de plata de la dosar si cu natura finantarii exclusiv bugetare a obiectivului de investitii, s-a dovedit ca depasirea termenului de plata nu este culpabila intrucat s-a datorat in exclusivitate alocarii cu intarziere a resurselor bugetare destinate acestui obiectiv, situatie pe care tribunalul a apreciat-o ca fiind acoperita pe deplin de clauza 5.2 , care face inaplicabila clauza 12.2, care ar fi operat numai in cazul in care s-ar fi probat ca desi achizitorul dispunea de alocatii bugetare la implinirea termenului general de 58 de zile (30+28), totusi ar fi intarziat in executarea obligatiei de plata, ceea ce nu este cazul in speta.

S-a mai retinut ca orice alta interpretare ar lipsi de eficienta clauza 5.2, si ar fi contrara interpretarii sistematice impuse de art.982 Cod civil a celor doua clauze-5.2 si 12.2-aparent ireconciliabile.

In ceea ce priveste Legea 72/2013, invocata de reclamanta, tribunalul a stabilit ca nu este incidenta in cauza, deoarece actul normativ mentionat nu retroactiveaza, la data perfectarii Contractului, respectiv 25.06.2010, nefiind inca in vigoare.

Pentru considerentele de fapt si de drept mentionate, tribunalul a respins ca neintemeiata actiunea precizata,conform dispozitivului.

Impotriva acestei sentinta a declarat recurs reclamanta S.C. M SRL, in temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 si art. 498 Cod procedura civila.

In motivarea recursului se arata ca interpretarea data de prima instanta clauzelor contractuale de la punctele 5.2 , 12.2 si 18.1 este nelegala.

Astfel, recurenta arata ca prin contract s-a stabilit obligatia achizitorului de a plati penalitati de intarziere, asa cum se prevede expres la art. 18.1 si 12.2, iar autoritatea avea obligatia legala de a asigura fondurile necesare inainte de incheierea contractului de achizitie publica, in conformitate cu dispozitiile art. 94 din HG 925/2006 si cu cele din Legea 500/2002; totodata, interpretarea clauzelor contractuale se impunea a fi facuta potrivit art. 1267 si art. 1268 Cod civil, in scopul producerii de efecte juridice, iar nu in sensul lipsirii de astfel de efecte a art. 12.2; totodata, recurenta solicita a se avea in vedere si dispozitiile OG 13/2011, referitoare la dobanda legala, respectiv art. 8 din Legea 72/203, referitoare la dobanda penalizatoare.

De asemenea, recurenta sustine ca trebuiau avute in vedere dispozitiile art. 1269 alin. 2 si art. 1175 Cod civil, coroborate cu natura contractului de achizitie publica, asa cum este reglementat de OUG 34/2006, respectiv contract de adeziune, dispozitii care impuneau o interpretare in favoarea sa, in calitate de executant, iar nu in favoarea autoritatii contractante.

Intimata parata Comuna A a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinand ca instanta de fond a interpretat in mod legal clauzele contractuale asumate de parti, ca in contract nu s-a facut referire la incidenta HG 925/2006, invocata de recurenta, acest act normativ neavand aplicabilitate in cauza, dupa cum nu se pot retine dispozitiile Legii 500/2002, in conditiile in care nu s-au convenit astfel de clauze. In conditiile in care reclamanta nu a solicitat includerea altor clauze in contract si si-a asumat intreg contractul, era obligatoriu sa se conformeze art. 5.2 referitor la platile ce se efectuau in limita disponibilitatilor bugetare. Mai arata intimata ca recurenta a recunoscut ca virarea sumelor s-a efectuat la doua - trei zile de la alocare transele de plata, iar in recurs nu s-au formulat critici cu privire la lipsa culpei autoritatii pentru intarzierea la plata; celelalte dispozitii legale invocate de recurenta, le considera lipsite de relevanta.

Analizand sentinta recurata, sub aspectul criticilor formulate si in raport de dispozitiile legale incidente, curtea constata urmatoarele:

Potrivit art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, casarea unei hotarari se poate dispune cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

In speta, instanta de fond a fost investita cu cererea de executare a unui contract de achizitie publica, fiind chemata sa examineze modul de interpretare si aplicare a clauzelor asumate de partile contractante.

Potrivit contractului de lucrari nr. 4299/25.06.2010, SC M. SRL s-a obligat sa presteze lucrari de constructie a unui pod pentru autoritatea contractanta - Comuna A.

Pretul convenit a fost in suma de 985.710 lei, fara TVA, iar prin art. 5.2 s-a stabilit ca
platile sa se faca in limita disponibilitatilor bugetare.

La art. 12.2 din contract s-a prevazut ca: „In cazul in care achizitorul nu onoreaza facturile in termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta are obligatia de a plati, ca penalitati, o suma echivalenta cu cota procentuala din plata neefectuata. Cota procentuala fiecare zi de intarziere este de 0,1% din pretul contractului pana la indeplinirea efectiva a obligatiilor. ”

Art. 18.1 din contract stabileste ca: „Achizitorul are obligatia de a efectua plata catre executant in termenul convenit de la emiterea facturii de catre acesta. Termenul de plata de la emiterea facturii este de 30 de zile.”

In ceea ce priveste legea civila aplicabila, instanta de fond a stabilit in mod corect ca litigiul se afla sub incidenta Codului civil din 1865, intrucat contractul de achizitie a fost incheiat la data de 25.06.2010, inainte de intrarea in vigoare a Legii 287/2009 privind Codul civil, solutia fiind, sub acest aspect, in concordanta cu art. 6 din aceasta lege.

In privinta interpretarii date de catre instanta de fond clauzelor contractuale ce constituie temei al pretentiilor reclamantei, curtea constata ca aceasta este data cu incalcarea normelor de drept material.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 977 Cod civil, Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor, iar toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg (art. 982).

Totodata, art. 978 Cod civil impune ca atunci cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea sa fie interpretata in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul.

Din clauzele cuprinse in art. 12.2 si art. 18.1 din contract rezulta in mod evident ca partile au stabilit penalitati de intarziere pentru cazul in care autoritatea contractanta nu isi indeplineste obligatia de plata a facturilor in termenul convenit si au stabilit ca aceasta are un termen de plata de 30 de zile de la emiterea facturii, urmat de o perioada de gratie de 28 de zile, dupa care se aplica penalitatile in cota procentuala de 1%.

Este nelegala, in acest context, interpretarea instantei de fond, care lipseste de efecte juridice art. 12.2 si art. 18.1 din contract, dand eficienta doar clauzei cuprinse in art. 5.2, care stabilea ca
platile sa se faca in limita disponibilitatilor bugetare.

Pe de alta parte, clauza de la art. 5.2 trebuie interpretata si prin prisma dispozitiilor art. 94 din HG 925/2006, care impun autoritatii contractante
„ obligatia de a verifica, inainte de incheierea contractului, respectarea dispozitiilor referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intra sub incidenta legislatiei privind finantele publice.”
Aceste dispozitii au caracter special si au incidenta in cauza (contrar sustinerilor intimatei), fiind prevazute imperativ pentru contractele de achizitie publica.

Interpretarea data de instanta de fond, in sensul ca obligatia de plata a pretului contractului ar fi incidenta numai in masura alocarii de sume in contul autoritatii, ar conduce la o rupere a echilibrului contractual si la situatii in care achizitorul ar refuza
sine die
plata lucrarilor efectuate, prevalandu-se de pretinsa lipsa a disponibilitatilor bugetare, executantul fiind pus in imposibilitatea de a face dovada existentei respectivelor resurse pentru plata lucrarilor si de a obtine plata pretului, care ar fi in mod exclusiv la dispozitia achizitorului.

In considerarea argumentelor expuse, constatand caracterul fondat al criticilor recurentei, in temeiul art. 496 raportat la art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, curtea a admis recursul, a casat in parte sentinta recurata si rejudecand cauza, a admis actiunea reclamantei, astfel cum a fost precizata, in sensul ca a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 90.104,72 lei, reprezentand penalitati de intarziere, calculate potrivit clauzelor cuprinse in art. 12.2 si art. 18.1 din contract.

Au fost mentinute dispozitiile din sentinta privind solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, dispozitii ce nu au facut obiectul recursului.