Contestatie la tabelul de creanta. Eroare esentiala

 

Drept comercial. Insolventa

Art.73, 75 din Legea 85/2006; art. 65 alin. 1, 66 al. l si art. 263 din Legea 31/1990; art. 1576 din Codul civil 1865

Poate fi contestata creanta in conditiile art. 75 din Legea 85/2006 in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, fara a deosebi dupa cum aceste vicii puteau fi sau nu cunoscute la data intocmirii tabelului preliminar sau definitiv de creante, ci ca acestea sa fi existat si sa fi fost descoperite pana la data inchiderii procedurii.

Asociatii nu au drept de creanta materializat in capitalul social, ca suma a aporturilor asociatilor, ci un drept de creanta izvorat din calitatea lor de asociati, iar in situatia particulara a incidentei procedurii insolventei, un drept eventual de creanta asupra partii ce va ramane din lichidarea societatii.

In ceea ce priveste contractul de imprumut de consumatie, acesta este un contract real, (art. 1576 din Codul civil 1865) iar formarea acestuia se realizeaza prin remiterea catre imprumutat a sumei de bani ce face obiectul imprumutului, intimatul, detinand doar un inceput de dovada scrisa, era tinut sa nu faca dovada predarii sumei pretinse societatii imprumutate.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 2243 din 28 mai 2013

Prin sentinta civila 900 din 27 iunie 2012 s-a respins exceptia netimbrarii cererilor de declarare a creantelor si ca neintemeiata contestatia formulata de creditorul B. I. impotriva creantelor creditorilor S.V., S.C. T. F. S.R.L., S. C. si S.C. O. C.R.L. inscrise in tabelul definitiv al creantelor debitoarei S.C. TDM C. S.R.L.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditorul care, in motivarea recursului recurentul arata ca lichidatorul judiciar a trecut din eroare creditorii pe tabelul de creante, ca eroarea esentiala, asa cum este definita de art. 75 al. l din Legea 85/2006, consta in aceea ca cererile formulate de creditori nu sunt insotite de acte doveditoare si nu au fost timbrate.

In ceea ce priveste primul motiv de recurs, judecatorul sindic a interpretat gresit art. 75 din Legea 85/2006,ca nu s-ar putea contesta tabelul definitiv decat pentru motive noi, ca inscrierea creantelor contestate fara documente doveditoare nu ar fi adus nicio modificare titlului sau creantei.

Ca si-a intemeiat creanta pe eroarea initiala la inscrierea creantelor, iar judecatorul sindic trebuia sa analizeze contestatia in raport de actele existente la dosarul cauzei.

Mai arata ca lipsa actelor doveditoare a fost observata la 03.05.2012.

Sustine recurentul ca la dosarul cauzei nu exista taxa de timbru pentru cererile de

creanta.

Recurentul critica hotararea judecatorului sindic si sub aspectul incidentei art. 261 din Codul de procedura civila, ca realizeaza o motivare simplista cu privire la critica lipsei taxelor judiciare de timbru, ca aceasta contravenind art. 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului.

Prin decizia 2243/2013 s-a admis recursul s-a modificat parte sentinta recurata in sensul ca s-a admis contestatia creditorului si a dispus inlaturarea din tabelul definitiv al creantelor creditorilor - intimati.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:

Sub un prim aspect, potrivit art. 75 alin. 1 din legea 85/2006, dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabel definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute.

Aceste dispozitii legale contin doua ipoteze, iar prima se refera la descoperirea unui fals, dol sau unei erori esentiale existente la data inscrierii dar care au fost descoperite ulterior, pana la inchiderea procedurii. Legea nu distinge dupa cum aceste vicii puteau fi sau nu cunoscute la data intocmirii tabelului preliminar sau definitiv de creante, ci ca acestea sa fi existat si sa fi fost descoperite pana la data inchiderii procedurii, orice parte interesata avand posibilitatea sa invoce astfel de imprejurari chiar daca ele existau la data intocmirii tabelului preliminar de creanta, iar acestea nu a fost contestat potrivit art. 73 din Legea 85/2006.

Prin dispozitiile art. 76 sunt consacrate garantii specifice procedurii colective de acoperire a pasivului societatii debitoare aflate in insolventa pentru creditorii participanti la procedura si, atat timp cat astfel de imprejurari nu au facut obiectul unei judecati in conditiile art. 73 din Legea 85/2006, ele pot fi invocate in conditiile art. 76 din Legea 85/2006.

Pe fondul cauzei, prin cererea formulata prin avocat B.L. in procedura insolventei ce face obiectul dosarului pendinte, intimatul S. V. a solicitat inscrierea pe tabelul de creante cu o creanta in cuantum de 217.350 lei reprezentand aport la constituirea societatii; intimata SC T. F. SRL cu suma de 10.350 lei reprezentand de asemenea aport la constituirea societatii. Intimatul S. C. cu suma de 483.937,41 lei reprezentand imprumut acordat debitoarei si intimata SC O.C. SRL cu suma de 15.509,48 lei reprezentand contravaloarea serviciilor furnizate.

La cererile de creanta creditorii nu au depus inscrisuri doveditoare ale creantelor pe care le pretind.

Ulterior, la 20.06.2012, intimatul S. C. prin aparator, depune un inscris denumit contract de imprumut, care nu poarta nicio semnatura ci doar o stampila pretinsa a societatii debitoare, iar intimata SC O. C. facturi din perioada 25.02.2008-20.08.2008.

Desi niciunul dintre creditori nu au depus odata cu cererea de inscriere dovezile privind creantele pe care le pretind, lichidatorul judiciar a dispus inscrierea acestora in tabelul preliminar din 20.02.2012 si apoi in tabelul definitiv din 5.03.2012.

Cu privire la creantele pretinse de intimatii S.V. si SC T. F.SRL, in cuantum de 217.350 lei si respectiv 10.350 lei, cei doi intimati afirma doar ca acestea ar reprezenta aport la constituirea societatii comerciale debitoare, aport pe care l-ar fi varsat in totalitate.

Intimatii pe de o parte, nu fac dovada varsarii aportului la constituirea societatii debitoare, iar pe de alta parte, potrivit art. 65 al. l din Legea 31/1990, in lipsa de stipulatie contrara, bunurile constituite ca aport in societate devin proprietatea acesteia.

Asadar, asociatii nu au drept de creanta materializat in capitalul social, ca suma a aporturilor asociatilor, ci un drept de creanta izvorat din calitatea lor de asociati, in situatia particulara din prezenta cauza, un drept eventual de creanta asupra partii ce va ramane din lichidarea societatii, asa cum dispune art. 66 al. l si art. 263 din Legea 31/1990, precum si art. 133 din Legea 85/2006.

In concluzie, cei doi intimati au doar dreptul, nedeterminat la data formularii cererilor de inscriere a creantelor, de a dobandi bunurile sau sumele reziduale, dupa acoperirea pasivului societatii debitoare, potrivit dispozitiilor cuprinse in actele constitutive ale societatii, critica recurentului sub acest aspect fiind intemeiata.

Intimatul S. C. a pretins o creanta de 483.937,41 lei, suma pe care pretinde ca a acordat-o cu titlu de imprumut societatii debitoare.

Intimatul a depus la dosarul cauzei un inscris denumit „contract de imprumut”, nesemnat de partile pretins contractante si fara a se face dovada datei certe. Este adevarat ca, la rubrica imprumutat se afla amprenta unei stampile care poarta denumirea societatii debitoare, inscrisul fiind depus la dosarul de fond la data de 20.06.2012.

In lipsa asumarii inscrisului prin semnatura de catre persoana imputernicita statutar sa angajeze societatea debitoare, aceasta nu poate face dovada raporturilor juridice invocate.

Existenta impresiunii stampilei societatii debitoare, chiar reala, nu este suficienta pentru angajarea raspunderii societatii debitoare potrivit contractului pretins, dreptul de a reprezenta societatea apartinand administratorilor, asa cum consacra art. 70 si 71 din Legea 31/1990.

Chiar daca, avand in vedere amprenta stampilei societatii inscrisul ar putea constitui un inceput de dovada scrisa, intimatul nu a facut dovada incheierii unui astfel de contract cu alte mijloace de proba.

Avand in vedere ca, in ceea ce priveste contractul de imprumut de consumatie, acesta este un contract real, (art. 1576 din Codul civil 1865 ) iar formarea acestuia se realizeaza prin remiterea catre imprumutat a sumei de bani ce face obiectul imprumutului, intimatul nu a facut dovada predarii societatii debitoare a sumei de 622.062 lei, la data de 03.01.2011.

Concluzionand, intimatul nu face dovada creantei pretinse si in consecinta, recursul este fondat si sub acest aspect.

Cu privire la creanta pretinsa de SC O. C. SRL, desi potrivit art. 65 al.2 din Legea 85/2006, aceasta avea obligatia de a anexa cererii documentele justificative ale creantei pretinse, insa cererea formulata de intimata nu era sprijinita de documentele justificative ale creantei.

Faptul ca in timpul solutionarii contestatiei recurentului, a depus la dosarul cauzei 5 facturi in valoare totala de 122.517,572 lei, emise in perioada 25.02. - 20.08.2008, nu reprezinta o dovada suficienta a creantei de 15.500,48 lei pretinsa, intimatul nefacand dovada sumelor incasate de la debitoare, modalitatea de achitare a acestora si debitul restant, astfel ca si sub acest aspect recursul creditorului B. I. este fondat.

Cu privire la motivul de recurs prin care recurentului de anulare a cererilor de inscriere a creantelor formulate de intimati, instanta de recurs retine ca potrivit art. 20 al.3 din Legea 146/1997, neindeplinirea obligatiei de plata a taxei de timbru pana la termenul stabilit, se sanctioneaza cu anularea actiunii sau cererii.

Din interpretarea acestor dispozitii legale, rezulta ca sanctiunea anularii poate interveni doar daca partii i-a fost comunicat cuantumul taxei de timbru datorate si termenul de achitare.

Intimatii pretind ca nu le-a fost comunicata o astfel de obligatie, iar recurentul nu a facut dovada ca acestora li s-ar fi stabilit o obligatie de plata a taxei judiciare de timbru pe care sa nu o fi indeplinit-o in termenul stabilit, motivul de recurs fiind nefundat.