Contestatie in anulare, Eroarea materiala nu acopera calificarea gresita a cailor de atac

Drept procesual civil

Art. 503 alin.2 pct.2 cu 508 N.C.pr.civ

Calificarea eronata a caii de atac instituite de lege, de catre instanta investita cu solutionarea celei declarate,, soldata cu respingerea ca inadmisibil a recursului, nu poate fi calificat drept o eroare materiala, apta a servi ca temei al contestatiei in anulare.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 1159 din 17 decembrie 2018

Prin decizia civila nr. ** din 19.11.2018, pronuntata de Curtea de Apel Bacau in dosarul nr. **/180/2016, s-a respins ca inadmisibil recursul promovat de reclamantii J.S. si J.P. impotriva Dec. civile nr.**/12.01.2018 pronuntata de Tribunalul Bacau Sectia a II-a Civila in dosarul nr.**/180/2016, in contradictoriu cu intimata-parata G. Bank Bucuresti.

La 22.11.2018, impotriva acestei decizii, s-a promovat pe rolul Curtii de Apel Bacau, inregistrat sub nr. ***/32/2018, contestatia in anulare formulata de catre contestatorii J.S. si J.P, invocandu-se, in principiu, eroarea materiala.

In motivarea contestatiei (dezvoltata pentru termenul din 12.12.2018), intemeiata pe dispozitiile art. 503 alin.2 pct.2 cu 508 N.C.pr.civ., s-a invocat eroarea materiala, de fapt eroarea de judecata, sustinandu-se ca:

• nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin.4 din Legea 193/2000 (nu art. 13 alin.34 din Legea 213/2000 cum s-a indicat in cuprinsul deciziei) atat timp cat actiunea a fost intemeiata pe art. 12 al. 4 si art. 14 din Legea 193/2000, texte ce fac trimitere la dispozitiile Codului de procedura civila; acesta este si motivul promovarii sale la Judecatorie conform art. 94 lit.k C.Pr.civ. Art. 13 al. 4 retinut de instanta de recurs face parte din Cap. III - Organele abilitate pentru constatarea contraventiilor si solutionarea litigiilor, iar in contextul aliniatelor anterioare vizeaza doar hotararea tribunalului pronuntata in sesizarea imputernicitilor ANPC si a altor specialisti autorizati ai altor organe ale administratiei publice.
• ultima teza a al. 2 al art. XVIII din Legea 2/2013 valorificata de instanta de recurs nu este incidenta in contextul neaplicarii art. 13 al.4 din Legea 193/2000, cumulativ cu faptul ca litigiul a fost dedus judecatii la 4.11.2016, textul vizand cauze promovate intre 15.02.201331.12.2015, respectiv cu faptul ca Dec. 9/2018 a Tribunalului Bacau recurata in cauza era ulterioara datei de 20.07.2017 - a publicarii Dec. 369/2017 a CCR.

Intimata a formulat intampinare solicitand respingerea contestatiei ca inadmisibila eroarea invocata nefiind acoperita de textul indicat, ci vizand o eventuala greseala de judecata, aspecte ce exced verificarii pe calea contestatiei in anulare. A mai apreciat si ca decizia pronuntata in recurs este temeinica si legala, litigiului fiindu-i incidente dispozitiile art. XVVIII al. 2 din Legea 2/2013 cu ref. la 483 al. 2 si 94 pct.1 litj C.Pr.civ.

Examinand contestatia in raport de motivele invocate, de textul normativ indicat, de actele si lucrarile dosarului, prezenta instanta constata caracterul sau nefondat

justificat de urmatoarele:

In conformitate cu art. 503 alin.2 pct.2 N.Cod de procedura civila - aplicabile si hotararilor instantei de apel ce nu pot fi atacate cu recurs (alin.3 art. 503), hotararile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.

Textul are in vedere greseli pe care le comite instanta prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale esentiale ale dosarului, cu caracter procedural, care duc la pronuntarea unei hotarari eronate si pentru verificarea carora nu este necesara reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de exceptie, notiunea de greseala materiala nu trebuie interpretata extensiv si deci, pe aceasta cale, nu pot fi valorificate eventuale greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispozitii legale. Or contestatorii, prin recunoasterea ca sunt nemultumiti de eroarea de judecata constand in modul in care instanta de recurs a aplicat dispozitiile priitoare la caile de atac prevazute de lege, tocmai astfel de aspecte doresc a fi apreciate ca erori materiale si, implicit, reanalizate, fapt ce insa excede acceptiunii legii.

In acest sens a statuat si ICCJ prin Dec. 551/20.02.2015 Sectia I Civila intr-o contestatie in anulare intemeiata pe aceleasi considerente ca cea de fata.

Si practica Curtii Europene a Drepturilor Omului accepta ca se poate deroga de la principiul securitatii juridice doar pentru erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decat la finalul unei proceduri judiciare, pe motiv ca nu a fost posibila indreptarea lor prin exercitarea cailor ordinare de atac (Mitrea c Romania/2008, Stanca Popescu c Romania/2009 )

Prin urmare, acest motiv de contestatie nu poate fi primit.

Fata de considerentele expuse se va respinge ca nefondata contestatia in anulare nefiind indeplinita conditia de admisibilitate prev. de art. 503 al. 2 pct.2 C.Pr.civ