Contestatie in anulare, Hotarari care pot face obiectul contestatiei in anulare

Drept procesual civil.

Art. 503 alin. (2) pct. 3 si art. 496 alin. (1) din Codul de procedura civila;

art. 28 si art. 20 din Legea nr. 554/2004

Este de constatat ca dintre cele patru motive de contestatie in anulare speciala, cel reglementat de art. 503 alin. (3) pct. 3 este singurul care impune conditia ca hotararea impotriva careia se indreapta contestatia sa fie una prin care instanta de recurs sa fi respins recursul sau sa-l fi admis doar in parte, in acest fel legiuitorul insusi impunand restrictia combatuta de contestatoare. Solutiile pe care le poate pronunta instanta de recurs sunt cele prevazute de 496 alin. (1) din Codul de procedura civila, dispozitii care sunt aplicabile si in materia contenciosului administrativ, in temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; doar in privinta solutiei de admitere a recursului, reglementarea din art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este distincta si aplicabila exclusiv hotararilor in aceasta materie; potrivit textului (art. 489 alin. 1 din Codul de procedura civila) „[...] instanta, verificand toate motivele invocate si judecand recursul, il poate admite, il poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.” De vreme ce art. 503 alin. (2) pct. 3 s-a oprit la doua dintre cele patru solutii prevazute de art. 496 din Codul de procedura civila, nu se poate admite, fara a infrange vointa legiuitorului si doar pentru a feri partea de o interpretare restrictiva (astfel cum pretinde contestatoarea), o extindere a sferei hotararilor care pot fi atacate cu contestatie in anulare in acest temei.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal

Decizia civila nr. 230 din 21 martie 2019

Asupra contestatiei in anulare de fata constata urmatoarele:

Hotararea pronuntata de tribunal in prima instanta

Prin sentinta civila nr. 1292 din 14 decembrie 2017 Tribunalul B a admis actiunea, astfel cum a fost completata, formulata de reclamanta A in contradictoriu cu paratele Administratia Judeteana a Finantelor Publice B si Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C si, in consecinta:

• a anulat decizia de impunere nr. si raportul de inspectie fiscala BCG-AIF nr. 5266 din 23 iunie 2016 emisa de parata;
• a anulat decizia 5126 din 20 februarie 2017 emisa de parate;
• a obligat parata sa plateasca reclamantului taxa judiciara de timbru de 150 lei si cheltuieli onorariu de avocat in suma de 1200 lei.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata Administratia Judeteana a Finantelor Publice B. La termenul din 18 octombrie 2018, instanta de recurs a invocat din oficiu, in raport de motivele de recurs asa cum au fost indicate in drept si de dezvoltarea lor, exceptia nulitatii recursului, raportat la art. 489 alin. (2) din Codul de procedura civila.

Hotararea pronuntata de curtea de apel in recurs

Prin decizia civila nr. 1386 din 15 noiembrie 2018, Curtea de Apel B a admis exceptia nulitatii recursului si a anulat recursul. Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut, in principal, urmatoarele:

In fapt, recurenta a investit instanta control judiciar cu dezlegarea recursului continand critici de netemeinicie care vizeaza, in esenta, situatia de fapt retinuta prin hotararea recurata, fara a aduce critici concrete de nelegalitate a acesteia, desi a invocat art. 488 pct. 5, 6 si 8 din

Codul de procedura civila. Sunt de retinut dispozitiile art. 489 alin. (2) si cele ale art. 488 alin. (1) din Codul de procedura civila.

A motiva un recurs inseamna, pe de o parte, aratarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre cele prevazute limitativ de art. 488 din Codul de procedura civila, iar pe de alta parte, dezvoltarea acestuia, in sensul formularii unor critici privind judecata realizata de instanta care a pronuntat hotararea recurata, raportat la motivul de nelegalitate invocat. Nu orice nemultumire a unei parti cu privire la solutia pronuntata poate constitui motiv de recurs, instanta fiind tinuta sa examineze numai acele critici privitoare la decizia atacata care pot fi incadrate in prevederile dispozitiilor mentionate.

Pct. 5, respectiv, pct. 6, evocate, au fost indicate pur formal deoarece nu s-a dezvoltat motivarea lor, in sensul de a se arata care au fost si care sunt regulile de procedura incalcate de tribunal prin hotararea atacata si sanctionate cu nulitatea (pct.5), respectiv nu s-a argumentat pretinsele contradictii din motivarea hotararii de fond, contradictii afirmate dar inexistente in realitate, sentinta in analiza fiind motivata suficient, logic, in raport cu dreptul material incident, cu probatoriul administrat si cu actiunea intimatei-reclamante. Pct. 8 a fost invocat doar generic deoarece nu a fost dezvoltat motivul de nelegalitate in sensul argumentarii in ce consta pretinsa incalcare sau aplicare gresita a dreptului substantial incident, critica situatiei de fapt si a aprecierii probelor constituind motive de netemeinicie, incompatibile cu recursul.

Fiind o cale extraordinara de atac, recursul vizeaza exclusiv nelegalitatea hotararilor judecatoresti, nelegalitate, manifestata (de regula) in vreunul din cele 8 motive prevazute in primul alineat al art. 488, motivele de netemeinicie putand fi analizate numai in calea de atac a apelului, remediu procesual incompatibil, in principiu, cu material contenciosului administrative.

Motivarea trebuie, sub sanctiunea nulitatii, sa se gaseasca in cuprinsul cererii de recurs, sau intr-un memoriu separat, depus in termenul de recurs, nu in alte acte procedurale (art.486 alin. ultim raportat la alin.1 lit. d Codul de procedura civila).

Contestatia in anulare

Impotriva deciziei pronuntate de Curtea de Apel B, in termenul prevazut de art. 506 alin. (1) din Codul de procedura civila, recurenta-parata Administratia Judeteana a Finantelor Publice B a formulat prezenta contestatie in anulare, in drept fiind invocat art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedura civila. In motivarea contestatiei in anulare, contestatoarea a sustinut urmatoarele:

Cu privire la admisibilitatea contestatiei in anulare:

Este restrictiva si ar adauga la lege interpretarea art. 503 alin. (2) pct. 3 potrivit careia solutionarea recursului in alta modalitate decat respingerea sau admiterea nu face susceptibila de atare decizia respectiva pe calea speciala a contestatiei in anulare. Daca, pe acest temei, nu se poate face contestatie in anulare in cazul in care recursul a fost anulat ca netimbrat, problema examinarii motivelor de casare invocate neputand fi abordata, nu se poate retine acelasi rationament juridic in cazul in care a fost constatata nulitatea recursului pentru nemotivare.

Nu se poate accepta ca o norma consacrata expres de legiuitor sa fie exclusa de la a produce efecte prin vointa judecatorului chemat sa aplice legea. O astfel de interpretare restrictiva a regulilor procesuale in poate priva pe contestator de dreptul de acces la justitie neservind nici principiului securitatii juridice si nici unei bune administrari a justitiei.

Interpretarea gramaticala, morfologica si sintactica a art. 503 alin. (2) pct. 3 conduce la concluzia ca hotararea instantei de recurs este susceptibila de a fi anulata pe aceasta cale extraordinara de atac. Daca au fost invocate mai multe motive de casare, iar instanta de recurs a analizat doar o parte dintre ele, neexaminarea restului de motive poate constitui temei pentru exercitarea contestatiei in anulare.

Legiuitorul nu a prevazut cerinta omisiunii totale a instantei de a se pronunta cu privire la motivele de recurs invocate, ci a indicat in mod expres si neechivoc ca recercetarea vreunui/oricarui motiv de casare poate constitui temei pentru exercitarea caii de atac a contestatiei in anulare.

In cauza, instanta de recurs a facut o analiza formala a dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8, iar motivul prevazut la pct. 8 nu a fost cercetat. Faptul ca in finalul deciziei, enuntiativ, se arata ca motivele invocate nu se incadreaza in motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedura civila, nu poate fi interpretat in sensul ca instanta de recurs ar fi facut o evaluare globala privind toate motivele de recurs invocate, inclusiv a art. 488 alin. (1) pct. 6.

Concret, instanta de recurs a omis sa analizeze si temeiul legale invocat in recurs, respectiv ca instanta de fond a aplicat gresit prevederile O.G. nr. 50/2013, lipsind astfel recursul de temeiul de drept substantial.

Actiunea initiala este de minima dificultate juridica, impunandu-se a se stabili doar daca la data analizarii cererii de anular a accesoriilor, intimata-reclamanta avea debite catre bugetul de stat. Recursul nu se exercita doar impotriva dispozitivului, ci asupra intregii hotarari, iar instanta de recurs, in temeiul art. 22 din Codul de procedura civila, trebuia sa cerceteze intreaga hotarare prin prisma motivelor de recurs invocate, nu sa se rezume la o simpla reluare mecanica a ei in cuprinsul solutiei de anulare a recursului.

Instanta de recurs a da un nou sens acestuia, neprevazut de procedura civila, respectiv ca recursul vizeaza exclusiv analiza sumara a recursului, nu si a hotararii recurate.

Cu privire la fondul contestatiei in anulare:

Instanta de recurs a facut o analiza formala a art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 din Codul de procedura civila, iar faptul ca in finalul deciziei, enuntiativ, se arata ca motivele invocate nu se incadreaza in motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedura civila, nu poate fi interpretat in sensul ca instanta de recurs ar fi facut o evaluare globala privind toate motivele de recurs invocate, inclusiv a art. 488 alin. (1) pct. 8.

Instanta de recurs nu a tinut seama nici de precizarile pe care le-a depus pentru termenul din 15 noiembrie 2018, prin care a detaliat pe larg motivele de recurs si incadrarea lor in normele legale si temeiuri de drept.

In urma controlului fiscal facut la reclamanta, prin decizia de impunere nr. BCG-AIF 2566/2016 in sarcina acesteia s-au individualizat obligatii de plata in suma de 18.145 lei reprezentand contributia de asigurari sociale de sanatate aferentei unei baze de impunere de 113.407 lei. Decizia i-a fost comunicata reclamantei conform art. 47 din Legea nr. 207/2015.

Este neintemeiata sustinerea contestatoarei, retinuta de instanta de fond, cu privire la obligatia organelor fiscale de a verifica si a incadra toate sursele de venit, aceasta obligatie apartinand contribuabilului, aceea de a-si declara obligatiile fiscale aferente activitatilor desfasurate.

Fata de considerentele instantei de fond, preluate din cererea de chemare in judecata si care contravin legislatiei in vigoare, organul fiscal a efectuat inspectia fiscala in baza actelor si documentelor obtinute de la banci si de la firmele norvegiene cu care a lucrat si care i-au virat reclamantei diverse sume conform contractelor.

Sentinta pe care a recurat-o contine motive contradictorii, incadrandu-se in art. 6 din Codul de procedura civila.

intampinarea la contestatia in anulare

Pe cale de exceptie, intimata a invocat tardivitatea si inadmisibilitatea contestatiei in anulare.

La sustinerea primei exceptii, fondata de depasirea termenului de 15 zile prevazut de art. 506 alin. (1) din Codul de procedura civila, intimata a renuntat, aspect consemnat in partea introductiva a prezentei decizii.

In privinta celei de-a doua exceptii, intimata a sustinut urmatoarele:

O conditie pentru admisibilitatea contestatiei in anulare intemeiata pe pct. 3 al art. 503 alin. (2) din Codul de procedura civila este ca instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, sa fi omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate in termen. Or, prin decizia civila nr. 1386/2018 Curtea de Apel B a anulat recursul declarat de Administratia Judeteana a Finantelor Publice B ca urmarea faptului ca nu se incadreaza in motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedura civila. In consecinta, instanta nu a analizat pe fond temeinicia motivelor de recurs invocate de recurenta, motiv pentru care este inadmisibila contestatia in anulare fondata pe omisiunea cercetarii vreunui motiv de casare.

Mai mult, instanta de recurs, in motivarea solutie, a constatat indicarea formala a motivelor de casare prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 5 si 6. De asemenea, a retinut ca recurenta nu a argumentat pretinsele contradictii din motivarea instantei de fond, constand ca aceasta este suficient si logic motivata. In fine, a retinut invocarea generica a pct. 8 al art. 488 alin. (1) din Codul de procedura civila. In consecinta, a considerat ca argumentele recurentei nu se circumscriu motivelor de casare prevazute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedura civila.

In realitate, prin contestatia in anulare, Administratia Judeteana a Finantelor Publice B incearca sa repuna in discutie solutia data exceptiei nulitatii pentru nemotivare ceea ce echivaleaza cu un recurs la recurs, inadmisibil. In acest sens este si jurisprudenta anterioara noului Cod de procedura civila (decizia nr. 461/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia comerciala).

Admisibilitatea contestatiei in anulare

Potrivit art. 503 alin. (3) pct. 3 din Codul de procedura civila, poate fi atacata cu contestatie in anulare hotararea instantei de recurs atunci cand, respingand recursul sau admitandu-l in parte, instanta de recurs a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen. Anularea hotararii instantei de recurs pentru motivul prevazut de art. 503 alin. (3) pct. 3 este conditionata de indeplinirea urmatoarelor conditii: obiectul contestatiei este o hotarare prin care instanta de recurs a respins recursul sau l-a admis in parte; necercetarea vreunuia dintre motivele de casare trebuie sa fie rezultatul unei omisiuni a instantei de recurs; motivele de recurs omis a fi fost cercetate sa fie cele care au fost invocate in termen. In cauza, niciuna dintre aceste conditii nu este indeplinita.

Obiectul contestatiei in anulare de fata il reprezinta hotararea prin care instanta de recurs a admis exceptia nulitatii recursului si a anulat recursul, retinand ca temei dispozitiile art. 489 alin. (2), dar si art. 486 alineat ultim raportat la alin. (1) lit. d) din Codul de procedura civila. Contrar celor sustinute de contestatoare cu privire la admisibilitatea contestatiei pe care a formulat-o, o astfel de hotarare nu poate fi anulata in temeiul art. 503 alin. (3) pct. 3 din Codul de procedura civila.

Este de constatat ca dintre cele patru motive de contestatie in anulare speciala, cel reglementat de art. 503 alin. (3) pct. 3 este singurul care impune conditia ca hotararea impotriva careia se indreapta contestatia sa fie una prin care instanta de recurs sa fi respins recursul sau sa-l fi admis doar in parte, in acest fel legiuitorul insusi impunand restrictia combatuta de contestatoare. Solutiile pe care le poate pronunta instanta de recurs sunt cele prevazute de 496 alin. (1) din Codul de procedura civila, dispozitii care sunt aplicabile si in materia contenciosului administrativ, in temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; doar in privinta solutiei de admitere a recursului, reglementarea din art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este distincta si aplicabila exclusiv hotararilor in aceasta materie; potrivit textului (art. 489 alin. 1 din Codul de procedura civila) „[...] instanta, verificand toate motivele invocate si judecand recursul, il poate admite, il poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.” De vreme ce art. 503 alin. (2) pct. 3 s-a oprit la doua dintre cele patru solutii prevazute de art. 496 din Codul de procedura civila, nu se poate admite, fara a infrange vointa legiuitorului si doar pentru a feri partea de o interpretare restrictiva (astfel cum pretinde contestatoarea), o extindere a sferei hotararilor care pot fi atacate cu contestatie in anulare in acest temei.

Nu este indeplinita nici conditia ca instanta de recurs sa fi omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare. A omite inseamna a lasa la o parte ceva; transpusa in plan procesual, omisiunea instantei de recurs trebuie sa vizeze vreunul dintre motivele de casare. Mai exact si in concordanta cu art. 496 din Codul de procedura civila - text potrivit caruia oricare dintre cele patru solutii care pot fi pronuntate de instanta de recurs este subsecventa verificarii tuturor motivelor invocate -, motivul/motivele de casare trebuie sa nu fi fost verificate.

In cauza, instanta de recurs a verificat toate cele trei motive de casare invocate de recurenta, retinand, insa, ca punctele 5, 6 si 8 ale art. 488 alin. (1) din Codul de procedura civila au fost indicate doar formal in cererea de recurs intrucat, in privinta motivelor de la pct. 5 si 6, lipseste dezvoltarea lor, iar in privinta pct. 8, argumentele pe care recurenta le-a prezentat nu contin critici privind incalcarea sau aplicarea gresita a dreptului substantial de catre instanta de fond. Asadar, instanta de recurs a verificat motivele de casare invocate, precum si argumentele prezentate ca fiind dezvoltarea acestor motive si, ajungand la concluzia ca nu se incadreaza in niciunul dintre motivele reglementate de art. 488 alin. (1) din Codul de procedura civila, a anulat recursul in temeiul art. 489 alin. (2) din Codul de procedura civila.

Prin apararile sale cu privire la admisibilitatea contestatiei in anulare, contestatoarea solicita, practic, ca aceasta instanta sa considere ca argumentele invocate prin cererea de recurs pot fi incadrate in motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 (in contestatia in anulare nemaifiind invocat motivul prevazut de pct. 5 al textului) si ca, asa fiind, instanta de recurs a omis sa le cerceteze. O astfel de abordare, insa, nu este admisibila intr-o cale de atac de retractare intrucat s-ar repune in discutie modul in care instanta de recurs a solutionat recursul, respectiv exceptia de nulitate pentru nemotivare. Este fiind irelevant faptul ca solutia data recursului este aceea ce anulare de vreme ce art. 496 din Codul de procedura civila prevede aceasta solutie (anularea) fara a distinge dupa cum pronuntarea ei este urmarea unei exceptii sau a alteia (exemplificativ, nulitatea poate fi sanctiunea pentru nerespectarea unui termen prevazut de lege pentru exercitarea unui drept procesual, asa cum se prevede in art. 185 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila sau pentru lipsa mentiunilor ori cerintelor impuse de art. 486 alin. 1 si 2 pentru cererea de recurs, sanctiunea nulitatii fiind prevazuta in alin. 3 al art. 486 din Codul de procedura civila).

Nu se poate imputa instantei de recurs faptul pretins de contestatoare, ca instanta de recurs nu a tinut cont de precizarile sale depuse pentru termenul din 15 noiembrie 2018 in care a detaliat motivele de recurs si incadrarea lor in normele legale si in temeiurilor de drept. Dupa cum insasi contestatoarea sustine, aceste precizari au fost depuse la data de 15 noiembrie 2018, adica fara respectarea cerintei art. 503 alin. (2) pct. 3 partea finala. Avand in vedere dispozitiile art. 487 din Codul de procedura civila si faptul ca termenul pentru exercitarea recursul curge de la comunicarea hotararii (iar nu de la un alt moment, asa cum prevede in situatia de exceptie reglementata de art. 470 alin. 5 din Codul de procedura civila), dezvoltarea motivelor de recurs, chiar separata de cererea de recurs, trebuia facuta inlauntrul termenului de recurs prevazut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, adica pana la data de 9 aprilie 2018.

Fata de cele ce preced, exceptia inadmisibilitatii invocata prin intampinare de catre intimata se impune a fi admisa, cu consecinta respingerii contestatiei in anulare si, in temeiul art. 453 alin. (1) din Codul de procedura civila, a obligarii contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata avansate de intimata, reprezentand onorariul avocatului care a reprezentat-o in contestatia in anulare.