Contestatia tertului impotriva adjudecarii la licitatie publica a bunului debitorului, calificata de instanta Contestatie la executare

7

7

spre rejudecare in recurs. Rejudecarea cauzei de acelasi judecator sindic. Incompatibilitate. Nulitatea noii hotarari pronuntate

• Legea nr. 85/2006 : art. 12, art.149, art. 21 alin. (2) si (3)
• Codul de procedura civila de la 1865 : art. 24, art. 137, art. 399 - 404

Conform art. 24 C.pr.civ. judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini in apel sau in recurs si nici in caz de rejudecare dupa casare.

In materie de insolventa, acest principiu a fost nuantat prin prevederile art. 12 din Legea nr. 85/2006, care arata expres ca un judecator sindic nu devine automat incompatibil a solutiona cererile ulterioare aferente procedurii, ca urmare a casarii unei sentinte pronuntate la instanta de control judiciar. Dar chiar si prevederile

Pagina 37 din 49

speciale din Legea nr. 85/2006 pastreaza principiul inscris in art. 24 C.pr.civ. statuand ca regula inscrisa in art. 12 nu se aplica in cazurile in care se dispune casarea hotararii de catre instanta de recurs, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, situatie in care judecatorul sindic care a dezlegat pe fond pricina este incompatibil sa mai statueze inca o data asupra acelorasi chestiuni de fapt si de drept.

Potrivit dispozitiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispozitiile acestei legi se completeaza cu normele Codului de procedura civila, dar numai in acele situatii in care legea speciala nu cuprinde dispozitii derogatorii iar aplicarea prevederilor dreptului comun nu este incompatibila cu specificul procedurii insolventei, cata vreme ambele acte normative reglementeaza in fapt un ansamblu de norme de procedura.

Sub nicio forma insa, cele doua acte normative nu pot fi compilate si asamblate, in maniera in care a reusit instanta de fond, care a apreciat ca se poate considera investita cu o contestatie la executarea silita, desi aceasta este de competenta judecatoriei ca instanta de executare, iar o executare silita realizata de un executor judecatoresc nu a avut loc niciodata; din perspectiva dispozitiilor Codului de procedura civila nici nu putea fi formulata decat de debitor, creditor sau cel ce se pretinde titularul unui drept de proprietate al bunurilor vandute.

Este adevarat ca lichidarea activului patrimonial ce se realizeaza in cadrul procedurii falimentului are foarte multe aspecte asemanatoare vanzarii la licitatie publica ce se realizeaza prin mijlocirea executorului judecatoresc, dar intre cele doua institutii juridice nu se poate pune semnul echivalentei, astfel incat sa se ajunga la aplicarea haotica a normelor de procedura din doua acte normative distincte ce reglementeaza proceduri distincte.

Prin urmare, executarea silita de drept comun se subordoneaza dispozitiilor imperative sau dispozitive cuprinse in Codul de procedura civila, in timp ce vanzarea activelor unei societati falite, se subordoneaza rigorilor Legii nr.85/2006 si vointei creditorilor ale caror interese sunt urmarite de legiuitor a fi satisfacute in primul rand.

Or, atata vreme cat legea confera lichidatorului judiciar atributia de a proceda la vanzarea activelor, fie prin negociere, fie prin licitatie publica, obligandu-l totodata sa intocmeasca un raport lunar privind activitatile intreprinse si masurile dispuse, si mai reglementeaza in cuprinsul art. 21 alin. (2) si (3) dreptul debitorului, al administratorului special, al creditorilor sau a oricarei persoane interesate de a contesta masurile luate de lichidatorul judiciar, in termen de 3 zile de la depunerea raportului la dosar, inseamna ca legea speciala prevede suficiente norme de procedura care sa serveasca intereselor participantilor, norme care trebuie respectate, avand vadita prioritate in aplicare fata de normele de drept comun ale Codului de procedura civila care ar deveni incidente numai daca legea speciala nu ar prevedea nimic.

In considerarea datelor de depunere a rapoartelor lunare ale lichidatorului judiciar, contestatia formulata de catre reclamant abia la data de 29 mai 2013, prin care a solicitat generic anularea tuturor actelor de procedura prin care s-au instrainat bunurile din averea debitoarei, apare a fi tardiv formulata, cu incalcarea termenului
de 3 zile prevazut de lege, exceptia de tardivitate invocata in aparare fiind pe deplin intemeiata.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 354 din 7 octombrie 2015, Conf.univ.dr. M.B.

Prin sentinta civila nr. 408/22 aprilie 2015, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr.4796/108/2011/a6 s-au respins exceptiile netimbrarii si insuficientei timbrari a contestatiei, a inadmisibilitatii contestatiei, a necompetentei judecatorului-sindic, a lipsei calitatii procesuale si a lipsei interesului lui S.P.C., a tardivitatii formularii contestatiei si a lipsei calitatii procesuale pasive a lui S.V. si a lui P.V.A.R.

Prin aceeasi hotarare s-a admis in parte contestatia formulata de S.P.C., in contradictoriu cu paratii S.V., P.V.A.R., SCP I. IPURL A., si debitorul SC T.T.D.A. SRL A., in faliment in dosar de baza nr. 4796/108/2011, inregistrat la Tribunalul Arad Sectia a II-a Civila, prin lichidatorul judiciar C.M.L. IPURL A., si s-a dispus anularea licitatiilor publice din data de 18.05.2012 si din data de 15.05.2013, din cadrul procedurii insolventei debitorului SC T.T.D.A. SRL A., din dosar de baza nr. 4796/108/2011* inregistrat la Tribunalul Arad Sectia a II-a Civila, respingandu-se insa cererea contestatorului de anularea actelor subsecvente a acestor licitatii.

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii contestatiei pentru absenta atributiilor judecatorului-sindic in judecarea acesteia si la exceptia necompetentei judecatorului- sindic, prima instanta a statuat ca este competenta sa solutioneze prezenta contestatie, atributiile executorului judecatoresc si ale instantei de executare fiind exercitate, in cadrul reglementarilor speciale ale legii insolventei, de catre practicianul in insolventa si respectiv judecatorul-sindic, un argument suplimentar fiind acela ca instanta de control judiciar care a pronuntat anterior casarea cu rejudecare a trimis cauza la judecatorul-sindic iar nu la judecatorie. In consecinta judecatorul-sindic a respins exceptia, sub ambele formulari ale acesteia.

Raportat la exceptia lipsei calitatii procesuale active si a interesului lui S.P.C. si la exceptia inadmisibilitatii contestatiei pe aceste motive, judecatorul sindic a subliniat ca potrivit art.116 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator sub controlul judecatorului-sindic si ca, pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe piata, intr-o forma adecvata, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.

Prima instanta a mai subliniat ca potrivit legii, lichidarea va incepe indata dupa finalizarea de catre lichidator a inventarierii si depunerea raportului de evaluare, bunurile vor putea fi vandute in bloc - ca ansamblu in stare de functionare - sau individual iar metoda de vanzare a bunurilor, respectiv licitatie publica, negociere directa sau o combinatie a celor doua, va fi aprobata de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului, lichidatorul judiciar avand obligatia de a prezenta adunarii generale a creditorilor si regulamentul de vanzare corespunzator modalitatii de vanzare pentru care opteaza.

Redand si prevederile art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, prima instanta a subliniat ca adunarea creditorilor din 24.02.2012 a stabilit ca vanzarea bunurilor debitorului se face prin licitatie publica, astfel ca, in baza art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei in cauza sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedura civila cu privire la vanzarea silita prin licitatie publica, in masura compatibilitatii cu cele ale legii insolventei.

In consecinta, constatand ca potrivit art. 399 din Codul de procedura civila, impotriva executarii silite se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare, judecatorul-sindic a statuat ca, data fiind completarea dispozitiilor din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei cu dispozitiile Codului de procedura civila, la vanzarea la licitatie publica facuta, in cadrul procedurii insolventei, de catre practicianul in insolventa, este
admisibila
contestatia la executare.

De asemenea judecatorul-sindic a retinut ca in categoria persoanelor interesate in cadrul unei vanzari la licitatie intra orice persoana care are intentia de a cumpara bunuri de tipul celor scoase la licitatie, intentie pe care si-o poate concretiza conditionat de efectuarea publicitatii corespunzatoare vanzarii. Cum publicatia de vanzare se adreseaza publicului larg,
erga omnes,
scopul acesteia fiind tocmai de a gasi potentiali cumparatori, orice persoana este potential persoana interesata in a sti ce bunuri se vand, la ce pret si in ce conditii. Deci contestatorul S.P.C., are, alaturi de orice alta persoana, calitatea de persoana interesata, calitate care la randul sau, in baza art. 399 din Codul de procedura civila, ii confera calitate procesuala activa in formularea prezentei contestatii.

In aprecierea primei instante, a accepta apararile care sustin ca doar participantii la procedura pot formula contestatii, ar insemna, pe langa nesocotirea legii, ca licitatia desi „publica” se face de fapt intr-un cadru inchis ceea ce contravine chiar caracterului vanzarii, fapt ce nu poate fi acceptat, subliniind ca inclusiv vanzarea prin negociere directa este supusa aprobarii creditorilor si supraofertarii publice.

Pe de alta parte, invocand interesul general care este ocrotit de normele ce guverneaza vanzarea la licitatie publica, prima instanta a statuat ca orice persoana care are interes sa cumpere un bun poate invoca incalcarea acestor norme.

Poe de alta parte, judecatorul-sindic a subliniat ca un contestator nu trebuie sa dovedeasca faptul ca detine sumele de bani necesare cumpararii bunurilor, (trecand peste faptul ca in publicatiile de vanzare nu s-a indicat nici un pret sau bun), in caz de neaplata existand institutia vanzarii bunului in contul adjudecatorului rau platnic, neexistand vreun temei legal pentru a solicita unei persoane care doreste sa participe la o licitatie sa isi dovedeasca cu martori acest interes.

De asemenea judecatorul-sindic a retinut ca, in baza art. 3 din Legea nr. 76/2012, in cauza nu este aplicabil art. 712 din noul Cod procedura civila, in raport de acest ansamblu de argumente respingand exceptia de inadmisibilitate a contestatiei, exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei interesului lui

S.P.C. in prezenta cauza.

Cu privire la exceptia tardivitatii formularii contestatiei, judecatorul sindic a statuat ca potrivit art.401 contestatia se poate face in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care il contesta, invocand in acelasi timp si continutul art. 504 alin. (3) si (4) din Codul de procedura civila de la 1865 cu referire la locurile de afisare si de publicare ale publicatiei de vanzare.

In aprecierea judecatorului sindic, textul citat completeaza, pentru licitatia publica, formularea generica a art. 116 alin. (1) fraza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei privind expunerea pe piata intr-o forma adecvata, subliniind ca publicatia de vanzare trebuia, pe langa publicarea in ziar, sa fie afisata conform dispozitiilor Codului de procedura civila si ca doar in aceste conditii, dublate de stabilirea unui termen de licitatie care nu poate fi mai scurt de 3 0 zile de la afisarea publicatiei, se putea retine ca faptul cunoasterii continutului publicatiei de vanzare a fost opozabil tuturor si se poate stabili termenul de formulare a unor eventuale contestatii.

In cauza practicianul in insolventa a procedat doar la publicarea anuntului de vanzare intr-un ziar (cu doar 3 zile respectiv 2 zile libere anterior datei primei licitatii), si afirmativ, prin afisare la sediul acestuia. Faptul a fost apreciata de judecatorul- sindic ca insuficienta pentru a considera ca contestatorul a avut cunostinta de publicatia de vanzare si de efectuarea vanzarii.

Mai mult, in aprecierea judecatorului sindic, chiar si in ipoteza in care ar fi cunoscut continutul publicatie, contestatorul nu putea sti ce se vinde, cu cat se vinde, etc., deci nu putea sa aprecieze la acel moment daca are sau nu interes in prezenta licitatie.

Judecatorul-sindic a retinut ca in cauza nu este incident art. 21 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cum se sustine in apararile practicianului in insolventa si ale adjudecatarului, ci, pentru considerentele anterioare, prevederile Codului de procedura civila privind contestatia la executare, concluzionand ca, in raport cu licitatia din 15.05.2013 contestatia a fost depusa in termen de 15 zile, motiv pentru care a respins exceptia tardivitatii formularii contestatiei.

Raportat la fondul cauzei, prima instanta a constatat ca adunarea creditorilor din 24.02.2012 a stabilit ca vanzarea bunurilor debitorului se face prin licitatie publica, hotarand si un minim de conditii privind pretul la care urmau sa fie valorificate bunurile functie de licitatia la care urmau sa fie vandute. S-a mai retinut din sustinerile practicianului in insolventa si celor consemnate in procesul verbal al adunarii creditorilor din 24.02.2012, ca acestia au aprobat si un regulament de vanzare a bunurilor debitorului, regulament la care se face trimitere si in publicatiile de vanzare, dar care nu a fost depus la dosar, nefiind accesibil instantei si nu a fost predat actualului practician in insolventa. De asemenea, instanta de fond a mai subliniat ca la sedinta din 24.02.2014 creditorii nu s-au prezentat ci au votat in scris, aspect din care instanta dedus ca acel regulament nu a fost comunicat, astfel ca nici creditorii insisi nu au cunoscut regulamentul cu pricina, mai ales ca acesta nu a fost publicat nici in Buletinul procedurilor de insolventa si nici predat practicianului in insolventa care a aplicat pentru o perioada de cateva luni prezenta procedura de insolventa. Prin urmare, judecatorul sindic a conchis ca acel regulament a fost cunoscut doar de catre practicianul in insolventa SCP I. IPURL.

Cu referire la continutul anunturilor de vanzare judecatorul-sindic a retinut aceste anunturi nu au respectat exigentele art. 504 C.pr.civ. subliniind ca in cuprinsul art. 838 din noul Cod de procedura civila sunt prevazute dispozitii similare indicandu- se insa in mod expres sanctiunea nulitatii pentru neindeplinirea acestora.

S-a mai retinut a fi relevant faptul ca anunturile de vanzare publicate de practicianul in insolventa nu cuprind nici o mentiune din care sa se poata identifica bunurile scoase la licitatie, nu indica nici macar ce fel de bunuri sunt, mobile, imobile, etc. si nu este indicat pretul de evaluare si pretul de pornire a licitatiei iar trimiterile la regulamentul de vanzare, a carui existenta este de altfel incerta neputand suplini lipsa mentiunilor impuse obligatoriu de lege.

Prin urmare, judecatorul sindic a conchis ca anunturile de licitatie nu au asigurat o publicitate efectiva, reala, in acord cu scopul acestora, asigurand conditiile unor vanzari la licitatie publica facuta insa fara publicitate, toate aceste lipsuri ale anuntului de licitatie fiind suficiente pentru a atrage nulitatea licitatiilor.

In plus, s-a mai retinut ca anunturile stabilesc pentru potentialii participanti la licitatie conditii contrare dispozitiilor legale, respectiv obligativitatea inscrierii la licitatie pana in preziua licitatiei stabilind si ora limita, impunandu-se plata garantiei de participare pana in preziua licitatiei desi articolul amintit prevede depunerea cautiunii la termenul de vanzare, fapt reluat si de art. 506 din Codul de procedura civila. Prin urmare, instanta de fond a conchis ca prin neindicarea pretului de pornire nu se poate cunoaste nici valoarea cautiunii, de care adjudecatarele totusi au stiut.

De asemenea, prima instanta a constatat ca anunturile se refera doar la primele doua licitatii nu si la situatia in care bunurile nu se vand nici la a doua licitatie iar cu referire la publicarea si afisarea anunturilor de vanzare judecatorul-sindic a retinut ca nu a existat o afisare a publicatiei de vanzare la sediul instantei de executare, la locul unde se afla imobilele supuse vanzarii si la sediul primariei in a carei raza teritoriala sunt situate imobilele, insasi practicianul in insolventa aratand in inscrisurile depuse la dosar ca s-au facut doar publicatiile in ziar si afisarile la sediul acestuia, instanta de fond constatand si nerespectarea termenului de 30 zile stabilit de art. 504 din Codul de procedura civila.

Plecand de la aceste premise, judecatorul sindic a observat ca practicianul in insolventa a vandut de fiecare data bunurile la doua licitatie, cu cel mai mare pret oferit, nesocotind astfel conditiile aratate anterior, fapt ce atrage de asemenea nulitatea licitatiei avand in vedere ca nici anunturile de licitatii nu permiteau vanzarea, la a doua licitatie, cu cel mai mare pret oferit.

Pe de alta parte, s-a constatat ca, fara a exista o hotarare a adunarii creditorilor care sa prevada plata pretului in rate, in procesul verbal incheiat la licitatia casei s-a consemnat ca plata se va face in 10 rate lunare.

Nu in ultimul rand, judecatorul-sindic a retinut ca adjudecatarele S.V. si P.V.A.R., nu pot fi considerate adjudecatare de buna credinta, cata vreme acestea cunosteau din alte surse decat publicatia de vanzare, pretul caietului de sarcini, valoarea cautiunii de 10% precum si faptul ca dispozitiile regulamentului ce impunea la a doua licitatie vanzarea la un pret mai mare de 75% din valoarea de pornire, nu vor fi respectate.

Instanta de fond a subliniat ca din dispozitiile art. 80-84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei rezulta ca pot fi anulate, in anumite conditii, chiar si acte incheiate anterior deschiderii procedurii, inclusiv cu cumparatori de buna credinta, concluzionand ca, cu atat mai mult, nu este permisa in cursul procedurii, efectuarea unor vanzari cu nerespectarea atat a conditiilor stabilite de adunarea creditorilor cat si a celor stabilite de lege.

Pe de alta parte, instanta de fond a subliniat ca dispozitiile privind procedura vanzarii la licitatie publica ocrotesc un interes general, incalcarea lor fiind sanctionata cu nulitatea absoluta, statuand ca, daca nu ar exista decat interesul creditorilor si debitorului iar conditiile publicitatii sunt de mica importanta cum sustine parata P.V.A.R., s-ar conferi caracter ascuns vanzarilor, fapt ireconciliabil cu licitatia publica. Desi vanzarea se poate face si prin negociere directa in cadrul careia tot se ajunge la publicitatea acesteia in procedura supraofertarii, instanta de fond a statuat ca odata aleasa metoda licitatiei publice trebuie insa sa se respecte regulile care o guverneaza iar nulitatea nu poate fi acoperita pe considerentele unor pretinse conflicte de legi, mai ales cu legi edictate ulterior.

Interesul creditorilor trebuie respectat iar organele care aplica procedura trebuie chiar sa realizeze drepturile si obligatiile acestora insa in conditiile legii, fapt prevazut expres de art. 5 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, pretul de vanzare a bunurilor, actual sau viitor, momentul incasarii creantelor de catre creditori si faptul ca se acopera sau nu pasivul debitorului, nefiind elemente care sa valideze un act nul.

Pe de alta parte, instanta de fond a statuat ca existenta a 14, 16 sau 18 anunturi de licitatii, fapt ce nu rezulta din inscrisurile dosarului, nu acopera, prin numar, lipsa din continutul acestora a elementelor minime prevazute de lege.

Fata de cele retinute judecatorul-sindic a anulat licitatiile publice din

2012. si 29.05.2013 si procesele verbale incheiate in baza art. 511 din Codul de procedura civila, cu privire la aceste licitatii.

Impotriva acestei hotarari au formulat recurs parata P.V.A.R. si intervenientii

S.V. si SCP I. IPURL A.

Recurenta parata P.V.A.R. a solicitat admiterea recursului sau, casarea sentintei si rejudecand cauza sa fie respinsa in intregime contestatia.

In motivare se arata ca prin decizia Curtii de Apel Timisoara in dosar 4796/108/2011/a6 s-a casat Hotararea Tribunalului Arad ca fiind total neprecizata, deci nelegala, nici contestatoarea si nici judecatorul sindic nu au inteles sa precizeze cadrul juridic in care are loc judecata. In aceasta privinta, s-a invederat ca judecatorul sindic a depus cerere de abtinere, considerand ca a judecat fondul, dar cererea a fost respinsa de completul competent, chiar si fara a fi determinat cadrul juridic si faptul ca se va rejudeca fondul de catre acelasi judecator sindic, contrar prevederilor art. 22 alin. (1) Legea nr. 85/2006, motiv ce se incadreaza in art. 304 pct. 1 C.pr.civ.

Plecand de la aceste premise, recurenta a invocat mai multe exceptii:

1. cea a necompetentei materiale a judecatorului sindic de a judeca contestatia, competenta nefiind mentionata in art. 11 din Legea nr. 85/2006, motiv prevazut de art. 304 pct. 3 C.pr.civ.;
2. exceptia lipsei calitatii procesuale active a contestatorului S., nefiind parte in dosarul de insolventa sau in procedura licitatiei, nefiind mentionat in Legea nr. 85/2006 ca titular al unei actiuni,
3. exceptia lipsei calitati sale procesuale pasive, avand in vedere ca nu se retine in cauza anularea actului sau de proprietate sau o culpa care sa atraga caderea sa in pretentii;
4. exceptia tardivitatii contestatiei, prin depasirea termenului de 3 zile de la depunerea raportului privind vanzarea imobilelor;
5. exceptia inadmisibilitatii anularii actelor de vanzare sau de proprietate, conform prevederilor cod civil privind buna credinta a dobanditorului si purjarii dreptului de proprietate si efectelor licitatiei publice;
6. exceptia lipsei interesului legitim, cert al contestatorului, conform prevederilor Codului de procedura civila art. 49 C.pr.civ.
7. exceptia prevazuta de art. 111 cod procedura civila a inadmisibilitatii actiunii in constatare atunci cand exista posibilitatea exercitarii actiunii in realizarea dreptului.

Recurenta a sustinut ca instanta de fond a interpretat gresit legea aplicabila si a schimbat intelesul actului juridic dedus, o licitatie publica efectuata in cadrul procedurii insolventei, atunci cand a stabilit ca in speta sunt aplicabile prevederile codului de procedura civila privind vanzarea silita pentru desfasurarea licitatiei lichidatorului. In aprecierea recurentei, termenul "a completa" inseamna ca acolo unde nu exista prevederi ale Legii nr. 85/2006, procedura se completeaza, dar aceasta completare a legii, nu poate insemna nici insumarea si nici inlocuirea prevederilor legii cu alte norme din alte acte normative.

In aprecierea recurentei, prin prezenta hotarare recurata s-a incalcat un principiu de drept, „unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge”, precum si principiul stabilitatii circuitului civil.

Impotriva aceleiasi sentinta a declarat recurs si intervenienta S.V. care a solicitat admiterea recursului, desfiintarea in totalitate a sentintei atacate si pe cale de consecinta respingerea contestatiei, aratand in motivare ca sentinta atacata nu este motivata in drept, nici in considerente nici in dispozitiv, iar acolo unde este motivata in drept si in fapt contine motive care nu au legatura cu cauza.