Conditiile de acordare a drepturilor de hrana pentru ofiterii de politie participanti la misiuni de mentinere a pacii

Contencios administrativ;

Art.13, 15 Ordinul M.A.I. nr. 310/2009.

Raportat la conditiile impuse de prevederile art. 13 lit. b din Ordinul nr. 310/2009, conform carora personalul M.A.I. care beneficiaza de hrana gratuita nu mai primeste norma de hrana la care are dreptul cand se deplaseaza in misiuni peste hotare si primesc diurne de delegare sau solde in valuta, instanta observa ca justificarea neacordarii normei de hrana a constat in primirea diurnelor de delegare sau a soldelor in valuta al caror scop viza asigurarea mijloacelor financiare pentru acoperirea cheltuielilor de hrana, a celor marunte, uzuale, de transport si cazare, conform dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. A, pct. a, b din H.G. nr. 518/1995. Finalitatea urmarita de acordarea diurnei sau a soldei in valuta, de acoperire inclusiv a cheltuielilor de hrana, a fost atinsa prin aplicarea Instructiunilor Interne emise de Secretariatul O.N. U. pentru ofiterii de politie aflate in misiuni de mentinere a pacii sub egida O.N.U. in baza carora recurentul-reclamant a beneficiat de alocatia prevazuta la pct. 135 pentru cheltuielile de cazare, hrana si cele uzuale, platita de catre O.N.U., fiind indeplinita conditia prevazuta de art. 13 lit. b din Ordinul M.A.I. nr. 310/2009 pentru neacordarea dreptului de hrana.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 110 din 27 ianuarie 2017

Prin sentinta civila nr. 542/02.09.2016 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 258/110/2016 a fost respinsa, ca nefondata, actiunea formulata de reclamantul M.N. in contradictoriu cu paratul Inspectoratul General al Politiei Romane prin Directia Financiara, actiunea avand ca obiect obligarea paratului la plata sumei de 17.856 lei, actualizata potrivit indicelui de inflatie, reprezentand echivalentului in lei a normei de hrana pentru perioada

2013. - 24.03.2015.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Potrivit adeverintei nr. 114.661/1/06.10.2015 emisa de M.A.I. - I.G.P.R., reclamantul

M.N. este ofiter de politie, angajat al Ministerului Afacerilor Interne - structuri ale Politiei Romane, iar in prezent isi desfasoara activitatea la Inspectoratul General al Politiei Romane - Serviciul de Combatere a Criminalitatii Organizate Neamt. Mai rezulta ca in perioada

2013. - 24.03.2015 a fost incadrat in statul S al Inspectoratului General al Politiei Romane, deoarece a participat la misiunea internationala de mentinere a pacii in Republica Haiti (MINUSTAH), organizata sub egida O.N.U..

Potrivit punctului 3.1 din Instructiunile Secretariatului O.N.U. nr. ST/AI/1997/6 din 20.10.1997, participantii la misiunile internationale sub egida O.N.U. beneficiaza lunar de indemnizatie de subzistenta misiune (MSA) care este destinata sa finanteze costul de cazare si masa, in genere este destinata acoperirii cheltuielilor personalului misiunii legate de intretinere.

Potrivit dispozitiilor art. 2 din HG nr. 1086/2004, „personalul participant la misiuni in afara teritoriului statului roman.. .beneficiaza gratuit de drepturi de hrana si cazare. Hranirea si cazarea personalului se asigura in conformitate cu prevederile acordurilor/intelegerilor tehnice incheiate pentru participarea la misiune. In lipsa unor acorduri/intelegeri tehnice, personalul beneficiaza de o alocatie valorica de hrana de 20 de dolari S.U.A./zi/persoana si cazare potrivit H.G. nr. 518/1995.”.

Or, desi se constata in speta ca intre Romania si O.N.U. nu exista un acord expres care sa stipuleze faptul ca personalului trimis in aceasta misiune trebuie sa i se acorde hrana calda, potrivit instructiunilor anterior mentionate participantii la misiunea MINUSTAH au beneficiat efectiv de aceste drepturi (dupa cum recunoaste insusi reclamantul prin precizarile depuse la dosar la 15.06.2016).

Pe de alta parte, in sustinerea aceleiasi concluzii, se retine ca potrivit dispozitiilor art. 13 lit. b Ordinul M.A.I. nr. 310/2009, nu mai primesc normele de hrana la care au dreptul functionarii publici, politistii, cadrele militare in activitate, soldatii si gradatii voluntari si personalul contractual, cand se deplaseaza in misiuni peste hotare si primesc diurne de delegare sau solde in valuta.

Tribunalul a constatat, deci, ca si in acest caz intentia legiuitorului a fost aceea de a nu mai acorda norma de hrana din tara personalului trimis in strainatate atunci cand cheltuielile de hrana sunt asigurate de entitatea coordonatoare a misiunii.

Cum suma de bani zilnica acordata de O.N.U. reclamantului este asimilata unei indemnizatii in valuta destinata a acoperi cheltuielile de trai ale acestuia, inclusiv cele privind

hrana conform celor anterior analizate, se constata ca acesta nu mai are dreptul la acoperirea acestor cheltuieli din partea Statului roman, prin acordarea normei de hrana.

Conform art. 15 alin. 2 din acelasi act normativ, functionarii publici, politistii, cadrele militare in activitate, personalul contractual, soldatii si gradatii voluntari trimisi in misiuni in strainatate nu mai beneficiaza de drepturile de hrana prevazute de prezentul ordin pentru perioada respectiva, cu exceptia personalului care participa la exercitii si activitati de pregatire in comun cu militarii armatelor straine sau cu personalul specializat din aceste tari, la misiuni de mentinere a pacii, misiuni umanitare sau speciale, caruia i se acorda norma nr. 6 A cu 2 complete hrana a 2.505 calorii.

Contrar celor sustinute de reclamant, aceste dispozitii nu ii sunt aplicabile intrucat textul are in vedere situatia personalului trimis in misiune care nu poate beneficia de hrana calda intrucat se afla pe teren si atunci beneficiaza de o norma de hrana rece, cu un aport caloric mai ridicat, deoarece se presupune ca efortul fizic depus este mai intens. Reclamantul nu a fost in aceasta situatie, nedovedind faptul ca a fost implicat direct in teatrul de operatiuni in misiuni in care nu era posibila procurarea de hrana calda din indemnizatia zilnica acordata de ONU.

Oricum, dispozitiile art. 13 lit. b din Ordin sunt norme speciale fata de cele ale art. 15 alin. 2, din coroborare rezultand ca personalul care participa la exercitii si activitati de pregatire in comun cu militarii armatelor straine sau cu personalul specializat din aceste tari, la misiuni de mentinere a pacii, misiuni umanitare sau speciale, nu are dreptul la norma de hrana, daca beneficiaza de indemnizatie in valuta din partea organizatiei coordonatoare a misiunii.

Asadar, art. 15 alin. 2 din Ordin nefiind incident, sunt aplicabile reclamantului dispozitiile art. 13 lit. b din Ordin, care nu ii mai permit acestuia sa beneficieze de norma de hrana nationala, din moment ce a beneficiat de o suma de bani din partea O.N.U. care acopera si cheltuielile de hrana.

In ce priveste dispozitiile art. 10 alin. 3 Legea nr. 285/2010 si art. 8 alin. 3 Legea nr. 283/2011, acestea reprezinta norme cu caracter general care stabilesc faptul ca politistilor li se acorda anumite drepturi daca sunt detasati in misiuni in strainatate sub egida O.N.U.,

N. A.T.O. sau a altor organizatii internationale.

Avand in vedere considerentele expuse, tribunalul a apreciat ca reclamantul nu are dreptul la acordarea indemnizatiei de hrana pe perioada deplasarii in misiune, motiv pentru care a respins cererea ca fiind neintemeiata.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen legal, reclamantul M.N., recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozitiilor art. 29 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 266, 270 din Codul Muncii.

In motivarea recursului a fost criticata hotararea instantei de fond pentru aplicarea gresita a normelor de drept material, sustinandu-se ca in mod gresit s-au retinut dispozitiile art. 13 din Ordinul M.A.I. nr. 310/2009 si ale art. 77 din Legea nr. 284/2010 care nu reglementeaza in totalitate situatia de fapt si de drept dedusa judecatii.

Interpretarea restrictiva a Legii nr. 121/2011 conduce la incalcarea principiului egalitatii de tratament, iar dispozitiile art. 13 lit. b din Ordinul M.A.I. nr. 310/2009 se refera in general la misiuni peste hotare, iar nu la misiunile speciale la care face referire art. 15 al aceluiasi ordin, care nu prevede exceptie la exceptie pentru a considera corecta interpretarea primei instante.

S-a mai sustinut ca in raport de definitia diurnei si a M.S.A. (Mission Subsistence Allowance) acestea nu pot fi confundate, plata diurnei fiind in sarcina Statului roman, in timp ce M.S.A reprezinta o contributie O.N.U. care nu are in vedere acoperirea cheltuielilor de diurna, ci a cheltuielilor inerente in timpul misiunii, fiind reglementata doar de normele

O. N.U., nefiind mentionate in normele juridice romanesti. In absenta dovezii faptului ca O.N.U. s-a angajat sa ofere norme de hrana politistilor romani in numele statului roman acesta nu este exonerat de obligatia de plata a normei de hrana.

Dispozitiile art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 310/2009 nu sunt aplicabile in ipoteza avuta in vedere, fiind diferita de situatia reclamantului, spre deosebire de prevederile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 285/2010 si ale art. 8 alin. 3 din Legea nr. 283/2011 neavute in vedere, desi aveau aplicabilitate in cauza. Avand in vedere si dispozitiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 118/2010, respectiv ale Legii nr. 285/2010, O.U.G. nr. 84/2012 si O.U.G nr. 103/2013, cuantumul alocatiei de hrana era de 24 lei/zi pentru norma 6, proportional cu nr. 731 de zile ale misiunii.

Pentru sustinerea cererii au fost depuse copii ale hotararilor judecatoresti pronuntate de alte instante de judecata.

In cauza, intimatul Inspectoratul General al Politiei Romane a formulat note scrise cu privire la recursul reclamantului, solicitand respingerea acestuia ca neintemeiat.

In sustinerea apararii au fost depuse copiii ale hotararilor judecatoresti pronuntate de instante de judecata in litigii similare.

Examinand recursul promovat pentru motivele aratate, in conditiile art. 488 din Noul Cod procedura civila, instanta l-a apreciat ca fiind nefondat pentru considerentele urmatoare:

Analizarea pretentiilor deduse judecatii implica stabilirea regimului juridic aplicabil situatiei de fapt dovedite prin probatoriul cauzei, inclusiv a efectelor juridice produse de dispozitiile legale invocate de ambele parti.

Acordarea drepturilor de hrana pentru recurentul-reclamant pe durata misiunii de mentinere a pacii la care a participat in calitate de ofiter de politie in perioada 24.03.2013 - 24.03.2015 la misiunea internationala de mentinere a pacii organizata sub egida O.N.U. in Republica Haiti este reglementata de dispozitiile cu caracter special prevazute de Ordinul M.A.I. nr. 310/2009. Astfel, potrivit art. 13 lit. b) din ordin personalul M.A.I. care beneficiaza de hrana gratuita nu mai primeste norma de hrana la care are dreptul cand se deplaseaza in misiuni peste hotare si primesc diurne de delegare sau solde in valuta.

Tot in materia analizata, prin dispozitiile art. 15 alin. 2 din acelasi ordin este reglementata lipsa beneficiului drepturilor de hrana, inclusiv fata de politistii trimisi in misiuni in strainatate, exceptia de la aceasta regula vizand personalul care participa la exercitii si activitati de pregatire in comun cu militarii armatelor straine sau cu personalul specializat din aceste tari la misiuni de mentinere a pacii caruia i se acorda norma 6A cu 2 complete lunare a 2505 calorii. Aceasta norma de hrana este acordata gratuit, numai in natura personalului care beneficiaza de norma nr. 6 atunci cand pe timpul misiunilor nu i se poate acorda hrana calda.

Din perspectiva acestor dispozitii legale, invocate de catre recurentul-reclamant ca fiindu-i aplicabile, instanta constata ca in cauza acesta nu a dovedit ca s-a aflat in misiuni in care a fost imposibila acordarea hranei calde, situatie prevazuta drept conditie esentiala pentru recunoasterea dreptului.

Conditiile dificile din Republica Haiti in care si-a desfasurat misiunea recurentul, respectiv obiectivul participarii la aceasta misiune nu reprezinta prin ele insele dovada necesara din perspectiva conditiilor impuse de dispozitiile art. 15 alin. 2 coroborate cu norma 6A din Ordinul M.A.I. nr. 310/2009.

In consecinta, raportarea la prevederile Legii nr. 121/2011, pentru a invoca incalcarea principiului egalitatii de tratament, este lipsita de suport legal atat timp cat dispozitiile art. 16 alin.3 din acest act normativ stabilesc imposibilitatea diminuarii cuantumului brut al soldelor/salariilor lunare, inclusiv sporuri, compensatii, prime, indemnizatii si alte drepturi, acordate potrivit actelor normative in vigoare personalului incadrat in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, fara a justifica acordarea drepturilor recunoscute prin acte normative cu caracter special cu nerespectarea conditiilor specifice reglementate de acestea precum este situatia avuta in vedere de art. 15 alin.2 din Ordinul M.A.I. nr. 310/2009. Situatia este similara in ceea ce priveste dispozitiile art. 10 alin.3 din Legea nr. 285/2010, respectiv ale art. 8 alin. 3 din Lege anr.283/2011, care se raporteaza la cadrul normativ specific acordarii alocatiilor de hrana cand statueaza doar asupra cuantumului

acestora.

Mai mult decat atat, acordarea normei de hrana 6A din ordin este reglementata sub forma executarii numai in natura, forma de executare incompatibila cu pretentiile deduse judecatii care se refera executarea prin echivalentul in lei a valorii financiare neimpozabile a normei de hrana.

Raportat la conditiile impuse de prevederile art. 13 lit. b din ordin, instanta observa ca justificarea neacordarii normei de hrana a constat in primirea diurnelor de delegare sau a soldelor in valuta al caror scop viza asigurarea mijloacelor financiare pentru acoperirea cheltuielilor de hrana, a celor marunte, uzuale, de transport si cazare, conform dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. A, pct. a, b din H.G. nr. 518/1995. Finalitatea urmarita de acordarea diurnei sau a soldei in valuta, de acoperire inclusiv a cheltuielilor de hrana, a fost atinsa prin aplicarea Instructiunilor Interne emise de Secretariatul O.N.U. pentru ofiterii de politie aflate in misiuni de mentinere a pacii sub egida O.N.U. in baza carora recurentul-reclamant a beneficiat de alocatia prevazuta la pct. 135 pentru cheltuielile de cazare, hrana si cele uzuale, platita de catre O.N.U., fiind indeplinita conditia prevazuta de art. 13 lit. b din Ordinul M.A.I. nr. 310/2009 pentru neacordarea dreptului de hrana.

Imprejurarea inexistentei in cadrul normativ reprezentat de dispozitiile legale ale Statului Roman a unei norme de trimitere la Instructiunile Interne emise de Secretariatul O.N.U. pentru ofiterii de politie aflate in misiuni de mentinere a pacii sub egida O.N.U. nu are drept consecinta lipsirea de efecte juridice a aplicarii Instructiunilor mentionate, fiind de retinut in cauza, cum a procedat si instanta de fond, ca element in procesul de stabilire a situatiei de drept corespunzatoare litigiului.

Nici modalitatea de plata a diurnelor, respectiv a alocatiei reglementate prin Instructiunile Interne emise de Secretariatul O.N.U. nu este de natura sa modifice situatia de fapt, recunoscuta de insusi recurentul, in sensul valorificarii beneficiului de acoperire a cheltuielilor de hrana care reprezinta o cauza legala de exonerare a paratului de obligatiile sustinute de catre recurentul-reclamant.

Considerentele expuse cu privire la existenta dreptului pretins, in sensul lipsei de temei legal a pretentiilor reclamantului, determina lipsa de fundament si a motivelor de recurs privind valoarea alocatiei de hrana apreciate ca revenindu-i reclamantului, stabilirea intinderii dreptului fiind un aspect subsecvent si accesoriu celui referitor la existenta dreptului in litigiu.

Fata de aceste considerente, apreciind ca fiind legala hotararea instantei de fond, in temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila a fost respins recursul ca nefondat.