Concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate

Drept administrativ.

Art. 36-40 din O.U.G. nr. 158/2005 Art. 77 si 82 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2005.

Art. 40, care reglementeaza termenul in care pot fi solicitate indemnizatiile,nu se aplica angajatorilor, ca platitori ai indemnizatiilor, in cazul in care sumele pe care le-au platit angajatilor/asiguratilor sunt mai mari decat contributiile datorate de acestia in luna respectiva. Art. 38 alin. 2 face trimitere doar conditiile prevazute de norme, iar nu la termenul prevazut in art. 40.

Pe de alta parte, cum rezulta chiar din titlul O.U.G. nr. 158/2005 si din cuprinsul acesteia, pe langa concediul medical, indemnizatia de asigurari sociale de sanatate reprezinta un drept al persoanelor asigurate, iar nu un drept al angajatorului, care este doar un platitor al indemnizatiei. Nefiind, deci, beneficiarul indemnizatiei de asigurari sociale de sanatate - ci avand doar un drept de a recupera sumele reprezentand indemnizatiile achitate angajatilor sai, care depasesc obligatia lunara a acestora de plata a contributiei pentru concedii si indemnizatii - angajatorului platitor al indemnizatiei nu i se poate aplica termenul prevazut de art. 40 din O.U.G. nr. 158/200.

Curtea de Apel Bacau - Sectia II civila Decizia civila nr. 1180/14.03.2013

Prin sentinta civila nr.1386 din 4.10.2012 Tribunalul Bacau a admis actiunea formulata de S.C. F.C. S.R.L. Bacau in contradictoriu cu Casa de Asigurari de Sanatate Bacau, obligand parata la plata catre reclamanta a sumei de 5299 lei, cu titlu de indemnizatii platite de catre angajator asiguratilor, care depasesc suma contributiilor datorate de acestia pentru perioada ianuarie 2010-septembrie 2010 si dobanda fiscala calculata conform art. 124 din OG 92/2003; a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 539,3 lei.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

In fapt, prin cererea nr. 126/21.07.2011 adresata de reclamanta paratei s-a solicitat virarea sumei de 5299 lei reprezentand diferenta dintre suma indemnizatiilor cuvenite si contributia de concedii si indemnizatii de asigurari sociale datorata in perioada 01-09.2010. S-a specificat in cerere faptul ca totalul prestatiilor de suportat din bugetul Fondului National Unic de asigurari de sanatate pentru concedii si indemnizatii pe perioada ianuarie-septembrie 2010 este de 7665 lei, iar totalul contributiilor pentru concedii si indemnizatii datorat de angajator pe perioada ianuarie-septembrie 2010 este de 2366 lei.

Prin cererea inregistrata sub nr. 15834/3.09.2012 reclamanta a comunicat paratei faptul ca nu a recuperat suma de 5299 lei pentru concedii si indemnizatii pentru perioada ianuarie-iunie 2010, suma evidentiata in declaratiile depuse: ianuarie 2010-939 lei, februarie 2010-1546 lei, martie 2010-1389 lei, aprilie 2010-1029 lei, mai 2010-304 lei, iunie 2010-92 lei. Prin adresa nr. 16065/5.09.2012 parata a raspuns cererii reclamantei si i-a comunicat faptul ca indemnizatiile pot fi solicitate pe baza de acte justificativ in termen de 90 de zile, pentru recuperarea sumelor inregistrate in declaratia inventar la 31.12.2010 nefiind depusa cerere de restituire in termen legal.

In drept, sunt de retinut dispozitiile art. 77 alin. 1 si 2 din Ordinul 60/2006, art. 38 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 158/2005, art. 40 din O..U.G. nr. 58/2005.

Pana la data de 5.09.2012 reclamanta nu a primit de la parata niciun raspuns prin care sa se motiveze refuzul de restituire a sumelor, in cadrul intampinarii acest refuz fiind justificat pe neindeplinirea obligatiei reclamantei de a depune cererea de rambursare, si in cadrul adresei nr. 16065 pe nerespectarea termenului de 90 de zile.

Primul motiv invocat de parata ca nu este justificat avand in vedere faptul ca cererea nr. 126/21.07.2011 a fost comunicata paratei prin posta, cu confirmare de primire la data de 25.07.2011, actul fiind semnat de un delegat al paratei. Analizand formularul si dovada de comunicare instanta retine faptul ca reclamanta si-a indeplinit obligatia de depunere a cererii de rambursare, legea neimpunand in sarcina acesteia obligatia depunerii personale a cererii, scopul acestei prevederi fiind acela de informare a autoritatii cu privire la situatia intervenita, sumele neputand fi acordate din oficiu.

Cu privire la nerespectarea termenului de 90 de zile, sunt intemeiate apararile reclamantei referitoare la neaplicarea acestor dispozitii la situatia invocata. Din interpretarea textului articolului 40 rezulta faptul ca legea se refera la plata indemnizatiilor catre beneficiar, care in intelesul actului normativ este asiguratul, interpretarea avand la baza modul de redactare a textului, respectiv, modul de calcul al termenului - de la data la care beneficiarul era in drept sa solicite indemnizatiile. Actiunea reclamantei vizeaza sumele achitate cu titlu de indemnizatii de catre angajatori asiguratilor si care depasesc suma contributiilor datorate de acestia, legea neimpunand un termen special pentru restituire, in cazul de fata, in raport de natura fiscala a creantei, aplicandu-se termenul general de prescriptie, de 5 ani de zile. Instanta va inlatura astfel sustinerile paratei referitoare la aplicarea termenului de 90 de zile, in acceptiunea O.U.G. nr. 158/2005 angajatorul neavand calitate de beneficiar, aceasta notiune vizand strict persoana fizica care se bucura de indemnizatiile reglementate de textul normativ, interpretarea avand la baza si dispozitiile prevazute de art. 78, 81 din Ordinul 60/2006.

Prin urmare, refuzul paratei are caracter nejustificat, in sensul articolului 2 lit. i din Legea 554/2004, exercitarea dreptului de apreciere al autoritatii realizandu-se prin incalcarea dreptului reclamantei prevazut de art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005.

In ceea ce priveste cuantumul debitului se au in vedere in vedere declaratiile privind evidenta obligatiilor de plata catre bugetul Fondului National Unic de Asigurari Sociale pentru lunile ianuarie-iunie 2010, declaratia inventar de la 31.12.2010, fisa sintetica de la CAS, coroborate cu necontestarea acestuia de catre parata.

Avand in vedere natura juridica a creantei si prevederile art. 124 Cod pr. fiscala, este intemeiata actiunea si in privinta dobanzii, pentru recuperarea integrala a prejudiciului.

In termenul prevazut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 impotriva hotararii tribunalului, parata Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului Bacau a formulat prezentul recurs in motivarea caruia a sustinut urmatoarele:

In vederea lamuririi imprejurarilor de fapt si de drept si a exercitarii rolului activ era necesar ca judecatorul sa staruie prin toate mijloacele legale. Or, tribunalul a interpretat in mod gresit apararile si dovezile sale, precum si dispozitiile legale aplicabile.

Instanta a retinut interpretarea data de reclamanta art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005. Aceasta abordare este gresita avand in vedere faptul ca acest act normativ stabileste ca beneficiari ai indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate, denumiti asigurati, „persoanele asigurate pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate in sistemul de asigurari sociale de sanatate”, iar enumerarea acestora se face in art. 1.

Altfel spus, angajatorii persoanelor prevazute la art. 1 care „desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca sau in baza raportului de serviciu”nu se regasesc in categoria distincta de asigurati, ei sunt denumiti doar cu termenul de platitori, astfel incat interpretarea primei instante este fortata. Mai mult, intrucat toate categoriile de asigurati prevazute la art. 1 au aceeasi obligatie in ceea ce priveste plata contributiei pentru a putea beneficia de achitarea indemnizatiei pentru concediu medical, legiuitorul nu putea sa stabileasca reguli diferentiate pentru categoriile de asigurati referitoare la alte obligatii, cum ar fi, in cauza, depunerea documentelor sau referitoare la achitarea drepturilor banesti.

Decizia nr. 140/2005 a C.N.A.S. stabileste modalitatile unitare de aplicare a Procedurii de restituire a sumelor de la FNUASS. Contributia pentru concedii si indemnizatii pentru concedii medicale legiferata prin O.U.G. nr. 158/2005 nu are nicio legatura cu contributia la acest fond, contributie legiferata prin O.U.G. nr. 150/2002 si apoi prin Legea nr. 95/2006. Mai mult, la data intrarii in vigoare a Deciziei nr. 140/2005, indemnizatiile pentru concedii medicale nici nu erau achitate de catre casele de asigurari sociale de sanatate, ci de casele de pensii, obligatia de plata fiind trecuta la casele de asigurari sociale de sanatate abia la data de 30.10.2006 cand O.U.G. nr. 158/2005 a fost modificata prin Legea nr. 399/2006.

Hotararea recurata a fost criticata prin cererea de recurs in ceea ce priveste termenul in care reclamanta, in calitatea sa de angajator/platitor, putea sa recupereze, in temeiul art. 38 alin. 2 din O.U.G. nr. 1582005, sumele pe care le-a platit angajatilor sai (asigurati), sume reprezentand indemnizatii pentru concedii medicale al caror cuantum depaseste suma contributiilor datorate de angajati in perioada respectiva.

Alin. 1 al art. 38 indatoreaza platitorul sa retina din contributiile pentru concedii si indemnizatii datorate (de asigurati) pentru luna respectiva, sumele reprezentand indemnizatii, care se platesc asiguratilor si care se suporta din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate. Indemnizatiile platite de catre angajatori asiguratilor se platesc, asadar, din contributiile datorate de asigurati in luna respectiva. Ceea ce depaseste valoarea acestor contributii se recupereaza, potrivit alin. 2 al art. 38, din una dintre cele doua surse prevazute de acest text - contributiile datorate pentru lunile urmatoare sau din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate - in conditiile prevazute de norme (cu precizarea finala a textului ca aceste „ sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentand contributii de asigurari sociale de sanatate”).

Pe de o parte, determinarea domeniului de aplicare a art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 se poate realiza printr-o interpretare sistematica a acestor dispozitii si a celor cuprinse in art. 38. Aceste dispozitii sunt cuprinse in capitolul 7 al O.U.G. nr. 158/2005,
Alte dispozitii privind indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate,
iar dispozitiile care ii preced si cele care urmeaza nu sunt in legatura directa cu aceste surse de plata a indemnizatiilor (reglementate de art. 38). Art. 36 se refera la calculul si plata indemnizatiilor, care se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat in conditiile legii, care constituie document justificativ pentru plata si care trebuie prezentat de asigurat platitorului pana cel mai tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a fost acordat concediul; art. 39 prevede care persona careia i se achita indemnizatiile; art. 38 reglementeaza sursele din care se face plata indemnizatiilor, art. 40 prevede termenul in care pot fi solicitate indemnizatiile; art. 41 prevede data incetarii platii indemnizatilor (s.a.).

Prin urmare, nu se poate retine, asa cum sustine recurenta, ca art. 40, care reglementeaza termenul in care pot fi solicitate indemnizatiile, se aplica angajatorilor, ca platitori ai indemnizatiilor, in cazul in care sumele pe care le-au platit angajatilor/asiguratilor sunt mai mari decat contributiile datorate de acestia in luna respectiva. Art. 38 alin. 2 face trimitere doar conditiile prevazute de norme, iar nu la termenul prevazut in art. 40.

Normele de aplicare a O.U.G. nr. Ordinul nr. 60/32/2006. Art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 ii corespund dispozitiile art. 76 - pentru alin. 1 al art. 38 al carui continut il reproduc - si 77 - pentru alin. 2 al art. 38. Art. 77 alin. 1 din norme reproduce dispozitiile art. 38 alin. 2 teza I din O.U.G. nr. 158/2005 prevazand ca „sumele reprezentand indemnizatii platite de catre angajatori asiguratilor, care depasesc suma contributiilor datorate de acestia in luna respectiva, se recupereaza din contributiile datorate pentru lunile urmatoare sau din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate din creditele bugetare prevazute cu aceasta destinatie”.

Pentru recuperarea acestor sume (reprezentand indemnizatii achitate care depasesc obligatia lunara de plata a contributiei pentru concedii si indemnizatii), art. 77 alin. 2 din norme prevede ca angajatorul depune la registratura casei de asigurari de sanatate o solicitare scrisa (al carei model este prevazut in norme), la care se ataseaza declaratia privind obligatiile de plata, precum si, dupa caz, dovada achitarii contributiei pentru concedii si indemnizatii, pentru perioada anterioara pentru care se solicita restituirea. In alineatele urmatoare se prevede procedura de aprobare/respingere a cererii de restituire, fara a fi prescris vreun termen in care platitorul avea obligatia de a formula o astfel de cerere.

Asadar, in cazul reclamantei, in calitate de angajator si platitor al indemnizatiei, potrivit art. 77 alin. 2 din norme, aceasta era tinuta sa solicite paratei suma in litigiu (reprezentand indemnizatii achitate care depasesc obligatia lunara de plata a contributiei pentru concedii si indemnizatii) prin cererea tipizata prevazuta de norme la care trebuia sa anexeze declaratia privind obligatiile de plata. Or, inscrisurile in baza carora trebuie solicitate indemnizatiile sunt altele decat cele prevazute de art. 77 din norme (la care se face trimitere prin art. 38 O.U.G. nr. 158/2005). Astfel, potrivit art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 si art. 82 teza I din norme, „indemnizatiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, in termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era in drept sa le solicite”, iar potrivit art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, document justificativ pentru plata este certificatul de concediu medical eliberat in conditiile legii si care este prezentat de asigurat platitorului (iar nu de platitor) pana cel mai tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a fost acordat concediul.

Pe de alta parte, cum rezulta chiar din titlul O.U.G. nr. 158/2005 si din cuprinsul acesteia, pe langa concediul medical, indemnizatia de asigurari sociale de sanatate reprezinta un drept al persoanelor asigurate - denumite asigurati - iar nu un drept al angajatorului, care este doar un platitor al indemnizatiei, dar nu din surse proprii, obligatia sa pecuniara fiind doar cea de plata a cotei de contributie pentru concedii si indemnizatii, prevazuta la art. 4 alin. 2 din O.U.G. nr. 158/2005 ca fiind de 0,85%, aplicata la fondul de salarii (cota destinata exclusiv finantarii cheltuielilor cu plata drepturilor prevazute de O.U.G. nr. 158/2005), cu respectarea prevederilor legislatiei financiar-fiscale in materie. Rezulta, deci, ca, nefiind beneficiarul indemnizatiei de asigurari sociale de sanatate - ci avand doar un drept de a recupera sumele reprezentand indemnizatiile achitate angajatilor sai, care depasesc obligatia lunara a acestora de plata a contributiei pentru concedii si indemnizatii - angajatorului platitor al indemnizatiei nu i se poate aplica termenul prevazut de art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005.

Fata de cele ce preced, hotararea recurata se impune a fi mentinuta.