Condamnare pentru o infractiune de coruptie savar sita la instigarea politiei:
incalcare

In fapt
- Reclamantul avea functia de procuror. Acesta a sustinut ca o persoana pe care nu o cuno stea de dinainte, despre care ulterior s-a aflat ca era ofiter intr-un serviciu al politiei specializat in combaterea coruptiei, l-a contactat prin intermediul unei cuno stinte din sfera relatiilor sale personale. Persoana respectiva i-a cerut sa obtina achitarea unei terte persoane  si i-a oferit in acest scop o mita de 3 000 de dolari americani (USD). Reclamantul a sustinut ca initial a refuzat propunerea, dar a acceptat-o dupa ce interlocutorul sau a i-a facut aceea si oferta de mai multe ori. Ofiterul  si-a informat angajatorul, iar in noiembrie 1999, adjunctul procurorului general l-a autorizat sa simuleze acte de coruptie. La scurt timp, reclamantul a primit mita promisa. In august 2000, acesta a fost condamnat la o pedeapsa privativa de libertate pentru luare de mita, reprezentand suma de 2 500 USD. Aceasta decizie a fost confirmata in apel. Curtea Suprema a respins recursul introdus de reclamant, motivand ca nu exista nicio proba care sa arate ca negocierile initiale au avut loc la ordinul serviciilor de politie, ca autoritatile au fost informate despre operatiune abia dupa ce reclamantul a acceptat luarea de mita  si ca, autorizandu-l pe ofiterul implicat in operatiune sa i si continue activitatile, autoritatile s-au limitat la a se asocia la savar sirea unei infractiuni care era in curs de desfa surare. In opinia instantei, problema instigarii la savar sirea unei infractiuni nu a avut efect asupra incadrarii juridice a comportamentului reclamantului.

In drept
- Art. 6 § 1: Autoritatile nationale nu pot fi exonerate de raspundere pentru actiunile ofiterilor de politie limitandu-se la invocarea faptului ca ace stia, de si indeplineau acte specifice activitatii politiene sti, ar fi actionat „in particular”. Raspunderea autoritatilor trebuie asumata cu atat mai mult cu cat faza initiala a operatiunii s-a desfa surat in afara unui cadru legal  si in absenta unei autorizari judecatore sti. In plus, autorizandu-l pe politistul respectiv sa simuleze acte de coruptie  si scutindu-l pe acesta de orice raspundere penala, autoritatile au conferit
ex post
un caracter legitim fazei preliminare  si au profitat de rezultatele acesteia. De asemenea, nu s-a oferit nicio explicatie satisfacatoare cu privire la ratiunile  si eventualele motive personale pentru care politistul l-ar fi abordat din proprie initiativa pe reclamant, fara sa ii informeze pe superiori; nu s-au oferit nici motive pentru care acesta nu a fost urmarit penal pentru actele savar site in cadrul fazei preliminare. In aceasta privinta, Guvernul s-a limitat sa faca referire la faptul ca toate documentele relevante au fost distruse. Rezulta de aici ca autoritatile lituaniene i si asuma raspunderea pentru actiunile politistului  si persoanei cunoscute de reclamant care au precedat autorizarea inscenarii luarii de mita. Orice alta solutie ar lasa loc de abuzuri  si arbitrariu, permitand eludarea principiilor aplicabile. Activitatile politistului implicat  si ale persoanei cunoscute de reclamant au depa sit limita a ceea ce constituie simpla examinare pasiva a unei activitati infractionale existente: nu exista nicio dovada ca reclamantul a comis infractiuni anterior, in special infractiuni ce tin de domeniul coruptiei, toate intrevederile dintre reclamant  si politistul implicat au avut loc la initiativa acestuia din urma, iar reclamantul pare sa fi fost supus unor insistente vadite din partea celor doi interlocutori ai sai pentru a se implica intr-o activitate infractionala, de si nu exista niciun element obiectiv care sa indice intentia sa de a se implica in a sa ceva. Reclamantul a sustinut pe toata durata procedurii ca a fost instigat sa comita infractiunea. In consecinta, autoritatile  si instantele interne ar fi trebuit, cel putin, sa examineze in detaliu daca organele de urmarire penala au provocat sau nu la savar sirea unei fapte penale. In acest scop, acestea ar fi trebuit sa verifice in special motivele pentru care operatiunea a fost organizata, amploarea participarii politiei la infractiune, precum  si natura instigarii sau a presiunilor exercitate asupra reclamantului. Acest lucru era cu atat mai important cu cat persoana cunoscuta de reclamant, care i l-a prezentat pe politist reclamantului  si care pare sa fi jucat un rol semnificativ in succesiunea evenimentelor care au condus la darea  si luarea de mita, nu a fost citata niciodata sa depuna marturie in dosarul cauzei deoarece nu a fost gasita. Pentru fiecare dintre aceste aspecte, ar fi trebuit ascultate argumentele apararii reclamantului. Autoritatile interne au negat insa orice instigare din partea politiei  si nu au luat nicio masura, la nivelul instantelor judecatore sti, pentru a cerceta serios afirmatiile reclamantului in acest sens. Mai precis, autoritatile nu au facut nicio incercare pentru a clarifica rolul jucat de protagoni stii din acest caz, de si condamnarea reclamantului s-a bazat pe probe stranse in urma instigarii din partea politistului, pe care reclamantul a denuntat-o. Curtea retine ca Curtea Suprema a considerat ca, odata stabilita vinovatia reclamantului, o eventuala influenta externa asupra hotararii acestuia de a savar si infractiunea  si-a pierdut orice relevanta. Marturisirea unei infractiuni savar site la instigarea cuiva nu face sa dispara nici instigarea, nici efectele acesteia. Actiunile politistului implicat  si ale persoanei cunoscute de reclamant au avut ca efect instigarea reclamantului la savar sirea infractiunii pentru care a fost condamnat  si nu exista nicio dovada ca, fara interventia acestora, infractiunea ar fi fost savar sita. Tinand seama de aceasta interventie  si de folosirea acesteia in procedura penala in litigiu, procesul reclamantului nu a avut un caracter echitabil.

Concluzie
: incalcare (unanimitate).