Concediere colectiva, Nulitatea deciziei de concediere pentru nerespectarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate

- Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: art. 69 alin. (2) lit. d) si alin. (3), art.

78

In cazul concedierii colective, departajarea salariatilor se realizeaza in functie de gradul de indeplinire a obiectivelor de performanta individuala si, in subsidiar, prin raportare la criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

Nesocotirea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concedierea colectiva, atunci cand ele sunt utilizate pentru departajarea salariatilor ale caror locuri de munca se desfiinteaza, are drept consecinta nulitatea deciziei de concediere.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

decizia civila nr. 316 /A din 10 martie 2016, dr.C.P.

Prin sentinta civila nr. 1963/20 octombrie 2015, pronuntata in dosarul nr. 2116/115/2015, Tribunalul Caras-Severin a admis actiunea civila formulata de catre reclamantul B.S. impotriva paratei S.I.R.L.U. - CFR IRLU SA, prin administrator judiciar SC F. SPRL, a dispus anularea deciziei de concediere nr. A/401/12 iunie 2015, emisa de parata, si a obligat parata la plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, incepand cu data concedierii si pana la data reintegrarii efective, precum si a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamantul a fost incadrat in meseria „lacatus montator agregate energetice si de transport - LMAET”, in cadrul Sectiei IRLU Simeria - Atelier Caransebes - Compartimentul LE (electrica + mecanica, pneumatic), iar prin decizia nr. A/401/12 iunie 2015, emisa de parata, a incetat contractul de munca cu data de 13 iulie 2015, data la care a expirat termenul de preaviz de 20 de zile lucratoare, in temeiul dispozitiilor art. 55 lit. c), art. 58 alin. (2), art. 65 si urmatoarele din Codul muncii.

A apreciat ca au fost respectate dispozitiile art. 68-73 din Codul muncii privind etapele procedurale ce se efectueaza anterior concedierilor efective, respectiv informarea si consultarea salariatilor, notificarea intentiei concedierii, notificarea catre ITM a aplicarii masurii concedierii.

Concedierea colectiva a survenit ca urmare a dificultatilor economice, reorganizarii si restructurarii societatii, fapt care rezulta din Planul de restructurare in

vederea eficientizarii activitatii, aprobat prin Hotararea AGA nr. 1/27 martie 2015, si a art. 123 alin. (8) din Legea nr. 85/2014.

Planul de restructurare in vederea eficientizarii activitatii, precum si Notificarea nr. A/81/30 martie 2015 privind intentia de concediere au fost comunicate federatiei sindicale, ITM Bucuresti si AOFM Bucuresti, iar parata a raspuns la propunerile formulate de sindicat prin adresa A/97/9 aprilie 2015.

A mai retinut ca parata a respectat si dispozitiile cuprinse in art. 65, art. 67 si art. 76 din Codul muncii, fiind specificate motivele care au determinat concedierea, respectiv: dificultatile economice, starea de insolventa care impune masuri de echilibrare a cheltuielilor in raport cu nivelul prestatiilor si al veniturilor, reorganizarea, restructurarea societatii, durata preavizului, criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritati.

De asemenea, in decizie este mentionat ca nu sunt disponibile posturi vacante corespunzatoare pregatirii profesionale ale salariatului reclamant si ca va incasa o suma de bani urmare a aplicarii masurilor de concediere.

Instanta a mai retinut ca, la 1 iulie 2015, la Atelierul CFR IRLU Caransebes - Compartimentul LE erau 11 posturi de „lacatus montator agregate energetice si de transport”, dintre care 3 vacante si cel ocupat de contestator.

La 1 august 2015, dupa efectuarea concedierii, au mai ramas 7 posturi de „lacatus montator agregate energetice si de transport” ocupate de B.I., C.P., C.D., C.V., M.V.C., J.I. si L.A.S.

Prima instanta a mai constatat ca, potrivit dispozitiilor art. 76 alin. (1) litera c) din Codul muncii, republicat, in cazul concedierilor colective, decizia de concediere trebuie sa cuprinda, in mod obligatoriu, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform prevederilor art. 69 alin. (2) litera d) din Codul muncii, republicat, care prevad criteriile de ordin social, ce trebuie avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritati.

Dispozitiile art. 69 alin. (3) din Codul muncii stabilesc procedura aplicarii criteriilor de ordin social, in sensul ca aceste criterii sunt aplicabile, dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.

Legiuitorul a reglementat drept criteriu principal, ce trebuie avut in vedere, de catre angajator, la stabilirea ordinii de prioritate, realizarea obiectivelor de performanta de catre salariati, urmand ca celelalte criterii de natura sociala, sa fie avute in vedere, doar subsidiar, pentru departajarea profesionala a salariatilor.

Raportat la continutul deciziei de concediere nr. A/401/12 iunie 2015, tribunalul a constatat ca, pentru departajarea intre salariatii din cadrul Sectiei IRLU Simeria - Atelier Caransebes - Compartimentul LE, in vederea aplicarii efective a reducerii de personal, s-au avut in vedere dispozitiile art. 69 alin. (3) din Codul muncii, potrivit carora criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, prevazute in Planul de restructurare in vederea eficientizarii activitatii societatii intimate si enumerate la art. 4 pct. I si II din decizia de concediere contestata, se aplica, pentru departajarea salariatilor, dupa reducerea posturilor vacante si evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.

Pentru a-l selecta pe reclamant, parata a aplicat criteriul prevazut la art. 4 pct. II litera g) din cuprinsul deciziei de concediere nr. A/401/12 iunie 2015, respectiv „calificativele obtinute la ultima evaluare profesionala anuala. Daca exista salariati cu aceleasi calificative, se va lua in considerare punctajul obtinut la evaluare”.

La evaluare, toti salariatii din cadrul atelierului au obtinut calificativul „foarte bine”, iar din compararea punctajelor obtinute s-a constatat ca au fost mentinuti salariati cu punctaje inferioare.

Instanta de fond a concluzionat ca parata nu a respectat criteriul prevazut la art. 4 pct. II litera g), iar in drept, a facut aplicarea dispozitiilor art. 78, art. 79 si art. 80 din Codul muncii.

Parata a declarat, in termenul legal, apel impotriva acestei sentinte, solicitand schimbarea sentintei apelate, in sensul respingerii contestatiei si obligarii reclamantului la restituirea sumelor primite cu titlu de drepturi salariale pe perioada cuprinsa intre data concedierii si cea a reintegrarii.

In motivarea cererii de apel, se arata ca instanta de fond nu a respectat dispozitiile art. 22 din Codul de procedura civila, nu a manifestat interes pentru intelegerea situatiei dedusa judecatii si nu a staruit prin toate mijloacele pentru prevenirea oricarei greseli in aflarea adevarului.

Prima instanta si-a intemeiat solutia pe aprecieri eronate si a refuzat sa retina spre interpretare inscrisurile care fac dovada suprimarii efective a postului ocupat de reclamant.

In momentul intocmirii listei cu personalul ce urma sa fie disponibilizat, s-a efectuat si o analiza a activitatii si a experientei profesionale a celor care ocupau LMAET, luandu-se in considerare si necesitatea de desfasurare in mod corespunzator a activitatii Sectiei IRLU Simeria - Atelier Caransebes, astfel incat s-a hotarat ca posturile salariatilor J.I., L.S. si M.V.C. sa fie mentinute in organigrama, chiar daca aveau o diferenta nesemnificativa fata de reclamant in punctajul obtinut la ultima evaluare profesionala anuala, fiind toti notati cu calificativul „foarte bine”.

Motivul pentru care salariatul J.I. nu a fost disponibilizat rezida in faptul ca acesta, pe langa abilitatile tehnice deosebite de-a lungul timpului, poseda si specializare suplimentara postului pe care este incadrat, de macaragiu. Mai mult este singura persoana care cunoaste utilizarea standului de robineti KD2 si este autorizat sa utilizeze standurile de regulatori frana, stand de frana mobil, stand de incercat semicuplari pneumatice, stand de axe triunghiulare, precum si stand de regulatori KE.

In ceea ce-i priveste pe L.S. si M.V.C., acestia nu au fost disponibilizati deoarece au un copil minor in intretinere.

Referitor la onorariul avocatial la care a fost obligata, parata arata ca suma de 1000 lei este disproportionata in raport de valoarea pricinii si volumul de munca presupus de pregatire a apararii in cauza, complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Intimatul a depus la dosar note de sedinta, prin care a solicitat respingerea apelului, ca neintemeiat, cu cheltuieli de judecata, sustinand ca nu a contestat niciodata motivele concedierii, ci modul in care s-a realizat departajarea intre salariati, deoarece au fost mentinuti salariati care la evaluare au obtinut punctaje inferioare, nefiind respectat criteriul minimal prevazut la litera g). El a efectuat un curs de 1 an si jumatate in specializarea electromecanic locomotive in cadrul Scolii Profesionale Cai Ferate Timis.

Principalul criteriu ce trebuia avut in vedere era cel al realizarii obiectivelor de performanta de catre salariati, urmand ca celelalte criterii sociale sa fie avute in vedere doar in subsidiar pentru departajarea salariatilor.

In afara de angajatii la care se face referire in cererea de apel mai exista angajatii D.I., I.M. si M.I., care au punctaje mai mici decat al reclamantului.

Onorariul avocatial este justificat, procesul desfasurandu-se la Tribunalul Caras-Severin, unde avocatul a fost nevoit sa se deplaseze.

Apelanta a depus raspuns la intampinare, in care reia sustinerile din cererea de apel.

Analizand apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea a apreciat apelul neintemeiat, cu urmatoarea motivare:

In mod eronat apelanta pretinde ca instanta de fond a ignorat, cu ocazia solutionarii cauzei, inscrisurile administrate in cauza si care atesta respectarea de catre parata a dispozitiilor art. 65 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cu care desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Prima instanta a analizat inscrisurile depuse in aparare de catre angajator si a constatat ca, in decizia contestata, au fost specificate motivele care au determinat concedierea, respectiv dificultatile economice, starea de insolventa care impune masuri de echilibrare a cheltuielilor in raport cu nivelul prestatiilor si al veniturilor, reorganizarea, restructurarea societatii, durata preavizului, criteriile avute in vedere pentru reorganizarea, restructurarea societatii, durata preavizului, criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritati, precum si ca nu sunt disponibile posturi vacante corespunzatoare pregatirii profesionale ale salariatului reclamant, nominalizat pentru disponibilizare si ca va incasa o suma de bani urmare a aplicarii masurilor de concediere.

Concedierile colective efectuate au survenit ca urmare a dificultatilor economice, reorganizarii si restructurarii societatii, asa cum rezulta din Planul de restructurare in vederea eficientizarii activitatii SC „CFR” IRLU SA, aprobat prin Hotararea AGA nr. 1/27 martie 2015 si art. 123 alin. (8) din Legea nr. 85/2014.

Tribunalul a verificat modalitatea in care a fost respectata procedura concedierii colective, impusa prin normele art. 68-73 din Codul muncii, probele administrate confirmand faptul ca au fost respectate toate etapele procedurale, respectiv informarea si consultarea salariatilor, notificarea intentiei concedierii, notificarea catre Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti a aplicarii masurii concedierii. Atat planul de restructurare in vederea eficientizarii activitatii, precum si notificarea nr. A/81/30 martie 2015 privind intentia de concediere, au fost comunicate federatiei sindicale, Inspectoratului Teritorial de Munca Bucuresti si Agentiei pentru Ocuparea Fortei de Munca Bucuresti, iar parata a raspuns la propunerile formulate de sindicat prin adresa A/97/9 aprilie 2015.

Ceea ce a retinut instanta de fond a fost ca nu s-au respectat criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.

Potrivit art. 4 din decizia nr. A/401/12 iunie 2015, criteriul aplicat reclamantului, la concedierea colectiva supusa analizei, a fost prevazut in Acordul incheiat intre partenerii sociali pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, dar si in Planul de restructurare in vederea eficientizarii activitatii, fiind mentionat expres ca reclamantului i s-a aplicat criteriul de la litera g): „calificativele obtinute la ultima evaluare profesionala anuala”.

In ceea ce priveste aplicarea, de catre parata, a criteriului ce tine de rezultatele obtinute de salariati la evaluarea profesionala anuala, cercetand situatia nominala tabelara a personalului din cadrul Sectiei IRLU Simeria - punctul de lucru Caransebes, inainte si dupa aplicarea masurilor de restructurare, Curtea a observat ca au fost desfiintate mai multe posturi de lacatus montator agregate energetice si de transport, printre care si cel al reclamantului.

Prin probatoriul administrat in fata instantei de fond, reclamantul a facut dovada nerespectarii acestui criteriu, deoarece au fost mentinuti in activitate salariatii

J.I., L.S. si M.V.C., care, la evaluare, au obtinut un punctaj mai mic decat al reclamantului.

Reclamantul a avut la ultima evaluare un punctaj de 4,99, in timp ce J.I. a avut 4,702, M.V.C a avut 4,78 si L.S. a avut 4,913.

Pct. 4 litera g din decizia de concediere prevede ca, daca salariatii au aceleasi calificative la ultima evaluare, departajarea se va face dupa punctajul obtinut.

Aceasta modalitate de departajare a fost nesocotita de catre parata, deoarece reclamantul a obtinut, la evaluare, un punctaj superior celorlalti trei, insa a fost disponibilizat.

Criteriul privind copii in intretinere si lipsa calificarii suplimentare sunt criterii care s-ar fi aplicat daca nu ar fi fost posibila departajarea salariatilor pe criteriul rezultatului obtinut la evaluarea anuala, ceea ce nu este cazul in speta.

Nerespectarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, reglementate prin acord la nivelul unitatii, este de natura a atrage nulitatea masurii concedierii, asa cum a retinut in mod corect si prima instanta.

In ce priveste cuantumul onorariului avocatial acordat in prima instanta, instanta de apel a apreciat ca el este rezonabil prin raportare la criteriile de individualizare oferite de art. 451 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedura civila.

Suma de 1000 lei, stabilita ca onorariu, nu este exagerat de mare prin raportare la dificultatea cauzei si probatoriul administrat, la timpul alocat cauzei, avand in vedere ca avocatul s-a deplasat de la Timisoara la Resita.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a respins, ca neintemeiat, apelul declarat de catre parata, prin administrator judiciar.

In privinta cheltuielilor de judecata a facut aplicarea art. 453 alin. (1) din Codul de procedura civila si a obligat apelanta la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimat.