Concediere colectiva, Decizie de concediere anulata pentru incalcarea interdictiei de concediere stabilita prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate

• Codul muncii: art. 69 alin. (3) si art. 80 alin. (1) si alin. (2)
• Legea nr. 62/2011: art. 132 alin. (2)

Conform art. 132 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, la incheierea contractelor colective de munca, prevederile legale referitoare la drepturile angajatilor au un caracter minimal. Prin urmare, un contract colectiv de munca la nivel de unitate poate cuprinde clauze prin care sa se stabileasca si alte interdictii pentru concedierea unui angajat din motive ce nu ii sunt imputabile acestuia decat cele reglementate de Codul muncii sau alte acte normative, intrucat astfel de interdictii opereaza in favoarea salariatilor. O asemenea clauza contractuala este obligatorie pentru angajator.

Existenta unei interdictii de concediere are ca efect imposibilitatea concedierii salariatului in favoarea caruia ea produce efecte juridice si, pe cale de consecinta, conduce la inaplicabilitatea prevederilor art. 69 alin. (3) din Codul muncii, referitoare la criteriile ce trebuie avute in vedere de catre angajator pentru selectarea persoanelor a caror contractul individual de munca va inceta in cazul unei concedieri colective.

Nerespectarea interdictiei de concediere stabilita prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate se sanctioneaza cu nulitatea deciziei de concediere a salariatului in beneficiul caruia opera aceasta interdictie.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 132/A din 12 februarie 2015, C.P.

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Timis sub nr. 11157/30/2013, reclamantul B.G. a chemat in judecata pe parata SC C.L.T.C. SA, solicitand instantei ca, prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa anuleze decizia de concediere nr. 19075/27 septembrie 2013, emisa de parata; sa dispuna repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere, in sensul reintegrarii pe postul detinut anterior; sa oblige parata la plata unei despagubiri egale cu salariile si cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat, indexate, majorate si reactualizate, de la data emiterii deciziei si pana la data reintegrarii efective pe postul detinut anterior.

Prin sentinta civila nr. 1773/26 iunie 2014, instanta a respins actiunea, ca neintemeiata, retinand, in esenta, ca reclamantul a fost angajatul paratei, in baza contractului individual de munca nr. 1432/18 februarie 2004, in functia de operator CC turbina, iar prin decizia nr. 19075/27 septembrie 2013, parata a dispus

Pagina 3 din 24

concedierea reclamantului, in temeiul art. 55 lit. c) si a) art. 65-76 din Codul muncii, incepand cu data de 1 octombrie 2013.

Motivele care au condus la incetarea contractului individual de munca al reclamantului sunt cuprinse in Programul de restructurare al societatii, si anume: modernizarea si automatizarea punctelor si centralelor termice, retehnologizarea si scaderea productiei cu aproximativ 9% fata de anul 2011.

Analizand decizia contestata, tribunalul a constatat ca aceasta a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 65 si urmatoarele din Codul muncii, precum si a prevederilor art. 75 din Codul muncii, cuprinzand toate mentiunile stabilite, sub sanctiunea nulitatii, de art. 76 din Codul muncii.

Potrivit art. 65 alin. (2) din Codul muncii, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza serioasa si reala, iar sarcina probei revine paratei, conform art. 272 din Codul muncii, care nu poate invoca, in fata instantei, alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

Parata a facut dovada ca restructurarea a fost reala si serioasa, luand in considerare si dificultatile economice specifice domeniului serviciilor de utilitate publica potrivit Programului de restructurare al SC C.L.T.C. SA Timisoara, fundamentat pe metoda „Swot”, fiind necesare masuri de reabilitare si retehnologizare continua a tuturor utilajelor si instalatiilor tehnologice, precum si adaptarea permanenta a structurilor organizatorice functionale si de productie, astfel incat sa devina mai eficiente si capabile sa satisfaca cerintele informatizarii si certificarii sistemelor de management cu luarea in considerare a cerintelor pietii si a scaderii productiei cu aproximativ 9%.

Decizia de restructurare, oportunitatea masurii reducerii cheltuielilor operationale si de functionare, prin desfiintarea unor posturi, si selectarea posturilor care au fost desfiintate reprezinta atributul exclusiv al conducerii societatii parate, care poarta responsabilitatea asigurarii viabilitatii si eficientei economice a societatii, acestea neputand fi cenzurate de catre instanta, care poate verifica doar daca punerea in aplicare a acestor masuri este efectuata cu respectarea dispozitiilor legale. In cauza, din Programul de restructurare pentru anii 2013-2014 al companiei rezulta ca in vederea asigurarii cantitatii de energie termica necesara municipiului Timisoara, cantitatii de energie electrica pentru consumul intern, precum si pentru obtinerea unor venituri suplimentare sunt necesare masuri de reabilitare si retehnologizare a tuturor utilajelor si instalatiilor tehnologice.

Criteriile avute in vedere la restructurare au fost mentionate in decizia de concediere si au fost stabilite de comun acord prin negocierile dintre administratie si sindicate, potrivit procesului-verbal nr. 15292/6 august 2013, in conformitate cu art. 4.83 din contractul colectiv de munca.

Reclamantul a fost incadrat la Atelierul Termomecanic, unde, din numarul total de 5 posturi de operatori CC turbina, a fost desfiintat un singur post. La ultima evaluare, efectuata pentru anul 2012, reclamantul a obtinut ultimul grad de indeplinire a cerintelor de 88,51%, astfel incat a fost disponibilizat intrucat era ultimul din angajatii care detineau aceeasi functie, fiind respectate prevederile referitoare la criteriile de evaluare a performantelor profesionale.

Potrivit art. 4.83 alin. (3) din contractul colectiv de munca, partile semnatare ale contractului au convenit ca aplicarea criteriilor prevazute de acest text de lege are loc pentru departajarea salariatilor doar dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta, acest din urma criteriu fiind determinant si prioritar, parata facand dovada respectarii in ce-l priveste pe reclamant a criteriilor de evaluare a performantelor profesionale.

Reclamantul a declarat, in termenul legal, apel impotriva acestei sentinte, solicitand schimbarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii actiunii formulate, cu cheltuieli de judecata in fond si in apel.

In motivarea cererii de apel, se arata ca, in data de 2 septembrie 2013, reclamantului i s-a comunicat o notificare, prin care i s-a adus la cunostinta ca, in conformitate cu HCA nr. 57/25 iulie 2013, s-a aprobat Programul de restructurare al societatii si Tabelul nominal nr. 16013/19 august 2013 cuprinzand salariatii care urmeaza sa primeasca preaviz in vederea concedierii, iar postul detinut de el se desfiinteaza.

Reclamantul a fost incadrat la Sectia Termomecanica, operator CC Turbina, zgura si cenusa, statia Utvin, iar din 6 muncitori, care deserveau aceasta statie, au mai ramas 5 operatori, astfel incat persoana ce urma sa fie concediata trebuia stabilita prin aplicarea conditiilor prevazute in contractul colectiv de munca si decizia de reorganizare.

La evaluarea efectuata anterior concedierii, pentru anul 2012, a primit calificativul maxim I (FB), ca si ceilalti 5 colegi, insa s-a decis concedierea lui in mod abuziv.

Stabilirea persoanei ce urma sa fie concediata s-a facut cu incalcarea criteriilor de restructurare stabilite prin procesul-verbal nr. 15292/6 august 2013 si a interdictiei de concediere prevazuta, in mod expres, de art. 4.87 din contractul colectiv de munca, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca sub nr. 32/1 februarie 2013.

Reclamantul are o situatie deosebita in familie, dat fiind ca atat sotia, cat si fiul lui sunt persoane incadrate in grad de handicap, astfel incat era protejat atat prin criteriul stabilit la litera e din procesul verbal nr. 15292/6 august 2013, deoarece are un copil in intretinere, cat si prin criteriul stabilit la litera f) din procesul verbal nr. 15292/6 august 2013, intrucat era unic intretinator de familie.

Reprezentantii paratei au incalcat si dispozitiile art. 4.87 din contractul colectiv de munca, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca sub nr. 32/1 februarie 2013,

Pagina 5 din 24

conform carora „... nu se pot desface contractele de munca pe motive neimputabile salariatilor care au mai putin de 3 ani pana la pensionarea anticipata, respectiv 5 ani daca au vechime in munca la SC „C” SA de cel putin 20 de ani (vechime pe care el o are) cu exceptia cazurilor prevazute de art. 4.77”. Aceste dispozitii ii erau aplicabile, deoarece are varsta de 58 de ani si mai are aproximativ 2 ani pana la pensionarea anticipata (la 60 de ani cu un stagiu de cotizare de 43 de ani) si, respectiv, 4 ani pana la pensionarea pentru limita de varsta, conform adresei Casei Judetene de Pensii nr. 63272/12.12.2012. Instanta de fond nu a analizat aceasta interdictie de concediere.

Intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat, aratand ca in mod corect a constatat instanta de fond faptul ca restructurarea a fost reala si serioasa, avand la baza un program aprobat in conditiile legii.

Criteriile de selectie au fost stabilite impreuna cu sindicatele, conform contractului colectiv de munca la nivel de unitate, si s-au concretizat in procesul verbal incheiat cu ocazia definitivarii listelor nominale cu salariatii ce urmau a fi concediati.

La stabilirea nominala a personalului ce urma a fi disponibilizat s-au avut in vedere prevederile art. 4.83 din contractul colectiv de munca, respectiv rezultatele de la evaluarea performantelor, in baza carora reclamantul s-a incadrat in criteriile de reducere de personal.

Societatea a depus diligenta pentru sprijinirea persoanelor disponibilizate, acordand plati compensatorii.

Apelantul a depus raspuns la intampinare, in care reia sustinerile din cererea de apel.

Analizand apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea a apreciat apelul intemeiat, cu urmatoarea motivare:

La nivelul societatii parate a avut loc o concediere colectiva, in urma careia, prin decizia de concediere nr. 19075/27 septembrie 2013, reclamantului, angajat in functia de operator CC Turbina in cadrul Atelierului Termomecanic CET Sud, i s-a desfacut contractul individual de munca din initiativa angajatorului pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul muncii, incepand cu data de 1 octombrie 2013.

Reclamantul a solicitat anularea acestei masuri, invocand incalcarea, in cazul sau, a interdictiei de concediere prevazuta de art. 4.87 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca sub nr. 32/1 februarie 2013.

Art. 4.87 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca sub nr. 32/1 februarie 2013, contine o norma de protectie in favoarea salariatilor, prevazand ca: „nu se pot desface contractele de munca pe motive neimputabile salariatilor care au mai putin de 3 ani pana la pensionarea anticipata, respectiv 5 ani, daca au vechime in munca in SC C.L.T.C. SA de cel putin 20 de ani, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 4.77”.

Anterior emiterii deciziei de concediere, prin cererea nr. 16431/26 august 2013, reclamantul si-a exprimat nemultumirea fata de mentionarea lui pe lista persoanelor ce urmeaza a fi disponibilizate, aratand ca mai are aproximativ 2 ani pana la pensionare, insa parata nu a analizat aceasta interdictie de concediere, comunicand reclamantului, prin adresa nr. 16617/27 august 2013, ca propunerile de disponibilizare au avut in vedere rezultatele evaluarii performantelor salariatilor pe anul 2012, conform art. 4.83 din contractul colectiv de munca in vigoare.

Din adresa nr. 63272/12 decembrie 2013, eliberata de Casa Judeteana de Pensii Timis, rezulta ca reclamantul poate solicita pensionarea anticipata la implinirea varstei de 60 de ani, cu conditia sa realizeze un stagiu de cotizare de 43 de ani.

La data disponibilizarii, reclamantul avea varsta de 58 de ani, deci se afla sub incidenta art. 4.87 din contractul colectiv de munca, care stipula interdictia de concediere din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Fiind o interdictie de concediere care opereaza in favoarea angajatului, nu se mai impune analizarea respectarii celorlalte criterii de stabilire a listei de prioritati.

Incalcarea acestei interdictii atrage nulitatea absoluta a masurii concedierii, conform art. 80 alin. (1) din Codul muncii.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 480 alin. (2) din Codul de procedura civila coroborat cu art. 80 alin. (1) si alin. (2) din Codul muncii, Curtea a admis apelul declarat si a schimbat sentinta apelata, in sensul admiterii actiunii, anularii decizia de concediere nr. 19075 din 27 septembrie 2013, emisa de parata, si repunerii reclamantului in situatia anterioara emiterii actului de concediere, prin reintegrarea pe postul detinut anterior si obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, indexate, majorate si reactualizate, de la data desfacerii contractului de munca si pana la data reintegrarii efective.

In temeiul art. 453 alin. (1) din Codul de procedura civila, a obligat intimata la plata sumei de 1084 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, catre apelan

t