Cetatean german Contributii obligatorii achitate in Germania, Drept de deducere

• Legea nr. 571/2003 - art. 57 alin. (2) lit. a), lit. b)
• Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2013

Cetateanul german care lucreaza in Romania si isi achita contributiile obligatorii in Germania, are dreptul de a deduce din venitul brut, aceste contributii.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 6714 din 9 septembrie 2014, R.O.

Prin sentinta civila nr. 5585/30.09.2013 pronuntata in dosar nr. 8314/30/2012 Tribunalul Timis a admis contestatia formulata de reclamantul C.J.E. in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Timis.

A dispus anularea Deciziei nr. 333/189/13.03.2012 emisa de catre DGFP Timis in procedura de solutionare a contestatie.

A dispus anularea Deciziei de impunere privind veniturile din activitati independente nr. 10297/30/09.2011 si a Raportului de Inspectie Fiscala nr. 10297/30/09.2011, emise de DGFP Timis.

Recursul declarat de parata DGFP Timis a fost respins de Curtea de Apel Timisoara prin decizia civila nr. 6714/09.09.2014 pronuntata in dosarul nr. 8314/30/2012.

Curtea a retinut ca legat de singurul motiv de recurs invocat de parata, respectiv cel legat de legalitatea deducerii din venitul brut a contributiilor obligatorii platite de reclamant in Germania, parata recurenta nu aduce nici o critica in concret sentintei civile recurate, rezumandu-se la a reitera apararile prezentate in fata primei instante, prin raportare la apararile reclamantului.

Cu privire la fond, Curtea a retinut ca parata recurenta sustine ca sunt aplicabile prevederile art. 57 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003, respectiv impozitul pe venit se determina prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei impozabile determinate ca diferenta intre venitul brut si contributiile obligatorii pe locul de realizare a venitului, respectiv a contributiilor obligatorii datorate in Romania si nu prevederile art. 57 alin. (2) lit. a) din aceiasi lege.

Curtea nu a contestat aplicabilitatea acestor dispozitii, insa modul de interpretare este diferit de cel expus de parata recurenta, care prin sintagma contributiile obligatorii pe locul de realizare a venitului intelege ca acele contributii achitate in Germania nu au caracter obligatoriu intrucat reclamantul putea opta sa le plateasca in tara de origine.

Curtea nu a fost de acord cu interpretarea recurentei intrucat aceasta face o confuzie intre dreptul reclamantului de a opta pentru locul platii, drept necontestat de parata recurenta, si caracterul de contributie obligatorie, ori facultativa. Ori in Romania plata contributiilor sociale este obligatorie, iar nu facultativa, drept pentru care plata acestora trebuie sa dea nastere dreptului corelativ de deducere, neexistand nici un temei legal pentru refuzul acestui drept.

In acest sens, Curtea a retinut ca principiile ce degaja din Hotararea Curtii Europene de Justitie pronuntata in cauza C - 314/08 Krzysztof Filipiak/Dyrector Izby Skarbowej w Poznaniu, desi se refera la o situatie de fapt usor diferita de cea din speta, sunt aplicabile si in cauza de fata, Curtea Europeana de Justitie statuand in hotararea mentionata ca „articolele 43 CE si 49 CE se opun unei reglementari nationale in temeiul careia un contribuabil rezident poate obtine, pe de o parte, deducerea din baza de impozitare a cuantumului cotizatiilor la asigurarea sociala platite cu ocazia exercitiului fiscal si, pe de alta parte, reducerea impozitului pe venit pe care il datoreaza in functie de cotizatiile la asigurarea de sanatate platite in cursul acestei perioade, numai in situatia in care respectivele cotizatii sunt platite in statul membru de impozitare, astfel de avantaje fiind refuzate atunci cand aceste cotizatii sunt platite intr-un alt stat membru, chiar daca aceste cotizatii nu au fost deduse in acest ultim stat membru”.

De altfel, Curtea a retinut ca inclusiv legiuitorul roman a procedat la modificarea legislatiei interne in sensul sustinut de reclamant, pentru a evita sanctiunile care decurgeau din procedura de infringement declansata de Comisia europeana in acest sens. Astfel, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102 din 14 noiembrie 2013 - care se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2014 - a fost modificata si completata Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv si art. 57 alin. (2) Cod fiscal.

In preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/2013 s-a justificat aceasta masura „avand in vedere necesitatea implementarii masurii care are drept scop solutionarea cazului de incalcare a dreptului Uniunii Europene si pentru evitarea deschiderii procedurii de infringement impotriva Romaniei in materia liberei circulatii a lucratorilor si stabilirii aceluiasi tratament fiscal in ceea ce priveste impozitarea veniturilor de natura salariala”, iar conform punctului 17 al art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2013, „la articolul 57, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: (2) Impozitul lunar prevazut la alin. (1) se determina astfel:

1. la locul unde se afla functia de baza, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii, cu respectarea prevederilor Uniunii Europene sau ale conventiilor/acordurilor privind coordonarea sistemelor de securitate sociala in care Romania este parte, si urmatoarele: - deducerea personala acordata pentru luna respectiva; - cotizatia sindicala platita in luna respectiva; - contributiile la fondurile de pensii facultative, in conformitate cu legislatia in materie, la schemele de pensii facultative calificate astfel in conformitate cu legislatia privind pensiile facultative de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara, efectuate catre entitati autorizate, stabilite in state membre ale Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European, astfel incat la nivelul anului sa nu se depaseasca echivalentul in lei a 400 de euro;
2. pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul brut si contributiile sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii, cu respectarea prevederilor Uniunii Europene sau ale conventiilor/acordurilor privind coordonarea sistemelor de securitate sociala in care Romania este parte, pe fiecare loc de realizare a acestora;”.

Avand in vedere ca o aplicare a dreptului Uniunii Europene care nu este conforma cu interpretarea data de CJUE incalca, de fapt, insasi norma de drept respectiva, si intrucat in aprecierea gravitatii incalcarii de catre un stat membru a dreptului Uniunii, Comisia considera ca incalcarea este mai grava atunci cand, desi exista o hotarare a CJUE pronuntata in temeiul art. 267 din Tratatul de functionare a Uniunii Europene care clarifica modul in care trebuie interpretata dispozitia respectiva, statul membru continua sa aiba o conduita contrara normei respective, astfel cum a fost interpretata, Curtea nu a ignorat aceasta modificare legislativa care clarifica vechea reglementare si confirma legalitatea recunoasterii deductibilitatii din venitul brut salarial si a contributiilor datorate de contribuabilul reclamant in Germania.

In consecinta, pentru motivele expuse, recursul paratei s-a respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) Codul de procedura civila.