Calitatea procesuala a constituitorului unei ipoteci in actiunile avand ca obiect constatarea simulatiei.

Art.975 Cod civil de la 1845, respectiv art.1289 – 1294 Cod civil adoptat din Legea nr.286/2009

 

Simulatia este reglementata ca exceptie de la regula opozabilitatii efectelor contractului potrivit art.975 Cod civil de la 1845, respectiv art.1289 – 1294 Cod civil adoptat din Legea nr.286/2009, constand in disimularea vointei partilor prin incheierea simultana a doua conventii:

Una aparenta prin care se creeaza o situatie juridica publica, dar neadevarata si cealalta conventie secreta, prin care este exprimata adevarata vointa a partilor, anihiland in tot sau in parte efectele contractului aparent.

Pentru opozabilitate,operatia simularii trebuie sa fie constatata in raport de toate partile, atat cele din contractul public, cat si cele din contractul secret, inclusiv fata de persoanele care au garantat executarea obligatiei in nume personal sau prin reprezentant.

Calitatea persoanei de constitutor al unei ipoteci privind garantarea executarii obligatiei izvorand din contractele a carei simulatie se invoca justifica legitimitatea sa procesuala in actiunea in constatare, in sensul art.36 Cod procedura civila, ca identitate intre partile raportului juridic si subiectele raportului juridic procesual.

(Decizia civila nr. 2011/19.06.2017)

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Valcea la data de 27.02.2015, reclamantii B.M. si B.R.S. au chemat in judecata pe D.D., CEC Bank SA, CEC Bank SA- Sucursala Valcea si pe Al-K. E., solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate simulatia prin interpunere de persoane a contractului de credit incheiat la data de 13.02.2007 si a actului aditional la acest contract, incheiat la data de 29.02.2009.

In motivarea cererii s-a aratat ca reclamanta si autorul B.C. au semnat contractul de credit nr. RQ 07123293154593/13.12.2007 cu parata CEC Bank SA prin Sucursala Ramnicu Valcea, precum si actul aditional nr. 78/29.02.2009.

Beneficiarul contractului de imprumut a fost paratul D.D., reprezentantul Sucursalei CEC Bank SA Ramnicu Valcea, care la data incheierii actului indeplinea functia de sef al autorului reclamantei.

Prin intampinare, paratul D.D. a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata pentru argumentele aratate pe larg in continutul actului procedural.

Tribunalul Valcea prin sentinta civila nr. 1755/29.11.2016 a admis cererea de chemare in judecata si a constatat simulatia prin interpunere de persoane a contractului de credit si a actului aditional, constatandu-se ca actul real a fost unul de imprumut pentru paratul D.D..

Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de fond a retinut in esenta ca paratul D.D. a recunoscut obtinerea unui imprumut printr-un contract de credit facut in calitate de debitor de catre autorul reclamantei, recunoastere evocata in considerentele sentintei penale nr. 171/2810.2014, pronuntata de Tribunalul Calarasi, prin care s-a retinut cu putere de lucru judecat ca beneficiar al contractului de imprumut este paratul.

Impotriva sentintei au formulat apel reclamantii si parata CEC Bank SA pentru motive de nelegalitate.

Reclamantii au criticat solutia primei instante de a admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Al-Kaddah Elena, care are calitatea de parte in contractul de credit imobiliar, garantand executarea restituirii imprumutului.

Parata CEC Bank SA a criticat la randul sau hotararea pentru motive de nelegalitate, in sensul incalcarii rolului activ al judecatorului in aflarea adevarului, a nemotivarii solutiei pronuntate, iar pe fond a aprecierii eronate asupra existentei simulatiei.

Prin decizia civila nr.1588/22.05.2017 au fost admise apelurile si anulata sentinta, cu retinere spre rejudecarea cauzei, cu argumentul ca instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Al-K E., in mod gresit, fiindca in actul aditional nr. 78/29.02.2008 la contractul de credit este mentionata ca avand calitatea de garant.

De asemenea, in contractul de credit incheiat la data de 13.12.2007 la mentiunea garantii reale imobiliare este trecut imobilul descris in continutul actului ca fiind proprietatea paratei Al-K. E..

Prin decizia civila nr. 2011/19.06.2017, Curtea a admis actiunea formulata de reclamantii B.A.M.,

B.R.S., in contradictoriu cu paratii D.D., aflat in detentie la Penitenciarul Colibasi, CEC Bank – Sucursala Ramnicu Valcea si Al-K.E; a constatat simulatia contractelor de credit nr.RO07123293154593, completat prin contractul de credit nr.78 din 29 februarie 2008 privind suma de 700.000 lei, prin interpunere de persoane, in contradictoriu cu D.D., CEC Bank SA-Sucursala Ramnicu Valcea si Al-K.E.; a constatat ca paratul D.D. are calitate de imprumutat si parata Al K. E. calitatea de garant ipotecar.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

S-a retinut in fapt ca reclamantii au solicitat in contradictoriu cu paratii constatarea simulatiei prin interpunere de persoane a contractului de credit RQ07123293154593/13.07.2007 si actului aditional RQ07123293154593/13.12.2007, a contractului de credit salariat nr.78/29.02.2008 si actul aditional la acest contract incheiat la 30.06.2008, cu motivarea ca beneficiarul contractului de imprumut nu a fost autorul B.C. si reclamanta B.M., asa cum rezulta din contractele aparente, ci D.D. care la acea data indeplinea functia de director al Sucursalei Rm. Valcea a CEC Bank, primul imprumutat la randul sau fiind salariatul acestei sucursale.

Prin sentinta penala nr. 171/28.10.2014 pronuntata de Tribunalul Calarasi, definitiva prin decizia penala nr.1382/A/19.10.2015, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, inculpatul D.D. a fost condamnat in baza art.244 alin.2 NCP cu aplicarea art.35 alin.1 si 5 NCP la pedeapsa inchisorii de un an pentru obtinerea unui credit de nevoi personale pe baza unor adeverinte de salariat false.

Cu privire la latura civila, inculpatul D.D. a fost obligat sa plateasca partii civile CEC Bank suma de 1.380.748, 82 lei, reprezentand valoarea creditului acordat acestuia prin mijloace frauduloase.

Instanta penala a retinut in fapt ca B.C. salariatul CEC Bank SA – Sucursala Rm.Valcea a incheiat un contract de credit de nevoi personale pentru suma de 700.000 lei rambursabil esalonat intr-o perioada de 25 de ani, fiind incheiat contractul RQ 07123293154593/13.12.2007, garantarea executarii obligatiei fiind asigurata prin ipoteca constituita asupra imobilului proprietatea lui Al - K. E., sens in care a fost incheiat contractul de ipoteca nr.3193/13.12.2007.

Semnarea contractului de ipoteca s-a facut de catre inculpatul D.D. in calitate de mandatar al lui Al-K. E. si al sotului acesteia.

Instanta penala in considerentele sentintei a retinut ca suma care a facut obiectul contractului de credit a fost obtinuta prin mijloace frauduloase de catre inculpatul D.D. care a folosit-o in scopuri personale, in sensul achizitionarii de bunuri savarsind in acest sens si infractiunea de spalare a banilor, prevazuta de art.29 alin.1 lut. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art.35 alin.1 cod penal.

Solutionand latura civila a cauzei, instanta penala s-a pronuntat numai asupra masurii restituirii sumei incasata in mod fraudulos in dauna intereselor partii civile, nu si cu privire la desfiintarea actelor incheiate in mod ilegal.

Cu privire la aceste acte – contracte de imprumut, reclamantii au invocat existenta simulatiei prin interpunere de persoane.

Simulatia este reglementata ca exceptie de la opozabilitatea efectelor contractului, potrivit art. 975, respectiv art.1289 – 1294 Cod civil, constand in disimularea vointei partilor prin incheierea simultana a doua conventii, una aparenta, prin care se creeaza o situatie juridica publica dar neadevarata si cealalta conventie secreta, prin care se exprima adevarata vointa a partilor de natura sa dea nastere situatiei juridice reale anihiland in tot sau in parte efectele contractului aparent.

Simulatia se prezinta sub mai multe forme, una dintre ele fiind aceea a interpunerii de persoane, respectiv interpusul – persoana care figureaza ca parte in actul public si care mascheaza adevarata identitate si interponentul sau tertul care este adevaratul beneficiar al actului si a carui identitate este ascunsa.

Din sentinta penala evocata a rezultat ca adevaratul beneficiar al contractelor de credit de nevoi personale nu a fost imprumutatul B.C. care a incheiat contractul aparent, ci paratul D.D., adevaratul beneficiar al sumei imprumutate, intreaga operatiune de simulare a realitatii avand un caracter fraudulos, potrivit aprecierii instantei penale, care a dobandit putere de lucru judecat in ceea ce priveste existenta faptei acestuia de pe urma de a obtine pentru sine sumele imprumutate.

Operatiunea frauduloasa de a ascunde identitatea adevaratului beneficiar al contractelor de credit de nevoi personale a fost apreciata in mod corect si de catre instanta de fond ca reprezentand o simulatie prin interpunere de persoane, fiind constatata aceasta disimulare, motivat in fapt si in drept contrar criticilor apelantei CEC Bank SA.

Operatiunea simularii prin interpunere de persoane trebuie sa fie constatata in raport de toate partile care au contribuit la realizarea acesteia, respectiv atat partile din contractul public, cat si partile din contractul secret, astfel ca efectele hotararii judecatoresti sa le fie opozabile.

La realizarea simulatiei a contribuit si parata Al-K E., care figureaza in contractul de credit de nevoi personale in calitate de garant ipotecat, chiar daca acest contract a fost incheiat prin reprezentare, parata nefacand dovada caracterului fals al contractului de mandat sau a depasirii imputernicirii data mandatarului, astfel ca actul de garantie ipotecara in lipsa unor asemenea dovezi este considerat ca fiind actul paratei insasi, argument fata de care se justifica lipsa calitatii procesuale pasive, urmand sa fie constatata simulatia si fata de aceasta persoana.

 Pentru toate aceste argumente s-a admis cererea de chemare in judecata in baza art.  975 Cod civil, text de lege aflat in vigoare la data incheierii contractelor cu executare succesiva, precum si art.6 alin.2 Noul Cod civil, privind principiul aplicarii legii civile in timp.