Cale ordinara de atac inadmisibila. Hotarare definitiva.

 

C. proc. pen., art. 278

¹

, art. 417

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 108  din 02 februarie 2011.

 

Prin decizia penala nr.108 din 2 februarie 2011 Curtea de Apel Ploiesti a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I.N. impotriva deciziei penale nr. 430 din 29 noiembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita in dosarul nr. 5237/120/2010.

La pronuntarea hotararii, instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Prin decizia penala nr.430 din 29.11.2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita, a fost respinsa, ca nefondata, contestatia in anulare formulata de contestatorul I.N. impotriva deciziei penale nr.360 din 15 octombrie 2010 a aceleiasi instante, retinandu-se ca la data de 22.10.2010 contestatorul I.N. a solicitat anularea deciziei penale nr.360/15.10.2010 pronuntata de aceasta instanta in dosarul nr.4489/315/2010, cu motivarea ca in trecut s-a judecat, sub aspect civil, pentru partajarea bunurilor ramase de pe urma defunctului I.I. cu alti mostenitori ai acestuia din urma, iar sentinta pronuntata la solutionarea partajului este nelegala, falsa, cata vreme magistratul care a solutionat cauza nu ar fi tinut cont de toate componentele masei de impartit, acestea fiind identificate de Parchetul Targoviste, eroarea instantei civile fiind asimilata de contestator cu admiterea cererii de contestatie in anulare.

In sustinerea cererii contestatorul a adus precizari referitor la situatia bunurilor de impartit asupra carora, din punctul sau de vedere, nu exista o solutie definitiva, aratand, totodata, ca doreste sa depuna toate actele de proprietate existente pe numele defunctului I.I. si care nu ar fi fost depuse la dosarul nr.6061/315/2005.

In vederea solutionarii cererii, tribunalul a dispus atasarea dosarului nr. 4489/315/2010.

Examinand contestatia in anulare formulata de contestatorul I.N., raportat la dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta cale extraordinara de atac dar si a sustinerilor contestatorului, tribunalul a apreciat ca aceasta este nefondata, retinand urmatoarele:

Prin sentinta penala nr.280 din 23.06.2010 pronuntata de Judecatoria Targoviste in dosarul nr. 4489/315/2010, a fost respinsa plangerea formulata de persoana vatamata I.N. impotriva rezolutiei din 16.03.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Targoviste, hotarare confirmata de Tribunalul Dambovita care, prin decizia penala nr.360/15.10.2010, a respins recursul declarat de aceasta.

Impotriva acestei decizii persoana vatamata I.N. a promovat contestatie in anulare, constatandu-se insa de catre instanta ca aceasta este motivata pe aceleasi argumente sustinute si la promovarea recursului, respectiv aceleasi nemultumiri legate de partajarea bunurilor ramase de pe urma defunctilor I.I. si I.F., contestatorul aratand ca instanta civila nu a respectat toate probele existente la dosar si a pronuntat o hotarare falsa.

Mai mult, s-a constatat de catre tribunal ca prezenta contestatie a fost formulata fara a tine cont de conditiile prev. de art.386 si urm. Cod proc. penala, cazurile invocate de contestator nefiind inscrise in nici unul din cele prevazute in articolele de lege ce reglementeaza aceasta cale extraordinara de atac.

Impotriva deciziei penale nr.430 din 29 noiembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita a declarat recurs, in termen legal, contestatorul I.N. care a criticat solutia pronuntata de nelegalitate si netemeinicie, pentru motivele aratate in memoriul atasat cauzei, filele 4 si 6.

In sedinta publica din 2 februarie 2011 Ministerul Public, prin reprezentant legal, a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului declarat de contestatorul I.N., sustinand ca a fost promovat impotriva unei hotarari definitive.

Curtea, examinand cu precadere exceptia invocata, in raport de materialul probator administrat in cauza si dispozitiile legale incidente, a constatat ca aceasta este intemeiata, retinand urmatoarele:

In conformitate cu dispozitiile cuprinse in art.129 din Constitutia Romaniei, revizuita, legea procesuala penala a stabilit un cadru corespunzator pentru realizarea protectiei judiciare a drepturilor subiective de natura sa satisfaca exigentele cerute de art.1, art.5, art.6 si art.13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Drept urmare, potrivit principiului constitutional al exercitarii cailor de atac numai in conditiile legii, Codul de procedura penala a reglementat hotararile susceptibile a fi supuse controlului judecatoresc, caile de atac si titularii acestora precum si cazurile de casare, nefiind permisa exercitarea lor nelimitata, respectiv, cat timp partile ar fi nemultumite de solutia definitiva data cauzei penale.

In consecinta, recunoasterea unei cai de atac in alte conditii decat cele prevazute de legea procesual penala constituie o incalcare a principiului legalitatii acestora si din acest motiv apare ca o solutie inadmisibila in ordinea de drept.

Verificand cauza dedusa judecatii in raport de dispozitiile constitutionale sus-aratate si cele prev. de art.2 si art.3851 din Codul de procedura penala, Curtea a constatat ca exceptia invocata de procuror este pe deplin justificata, intrucat recursul declarat de contestator vizeaza o hotarare definitiva, astfel ca impotriva acesteia nu mai poate fi formulata o alta cale ordinara de atac.

Astfel, a rezultat din actele si lucrarile cauzei ca prin decizia penala nr.360 din 15 octombrie 2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana vatamata I.N. impotriva sentintei penale nr.280 din 23 iunie 2010 pronuntata de Judecatoria Targoviste, avand ca obiect solutionarea unei plangeri impotriva actelor emise de procuror conform art.2781 Cod proc. penala, hotarare impotriva careia persoana nemultumita de solutia pronuntata era indreptatita sa exercite o singura cale ordinara de atac, respectiv recursul, de care persoana vatamata a uzat.

Prin decizia penala nr.430 din 29 noiembrie 2010 a aceleiasi instante a fost respinsa contestatia in anulare formulata de contestatorul Ionescu Nicolae impotriva deciziei penale nr.360/15.10.2010 a Tribunalului Dambovita, hotarare care, potrivit art.417 Cod proc. penala, este definitiva si prin urmare, impotriva acesteia nu mai poate fi promovata o alta cale ordinara de atac, asa cum a inteles contestatorul prin cererea cu care a investit Curtea de Apel Ploiesti, asa incat, fiind vorba de un recurs la recurs, acesta a fost considerat inadmisibil si respins, ca atare, conform art.38515 pct.1 lit.a) Cod proc. penala.