Aplicarea de catre instanta de judecata a principiului potrivit caruia nimeni nu poate invoca in aparare necunoasterea legii sau interpretarea gresita a legii.

 

Art.15 lit.c) din Legea nr.171/16.07.2010

Art. 23 din Legea nr.171/16.07.2010

Pct.11 din anexa la Legea nr.46/2008, cu modificarile si ompletarile ulterioare

 

Dispozitiile art.15 lit.c) din Legea nr.171/16.07.2010, prevad ca „refuzul, tergiversarea de catre detinator, astfel cum este definit la pct.11 din anexa la Legea nr.46/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, de a permite personalului silvic imputernicit pentru controlul, accesul si/sau exercitarea controlului in conditiile legii”, constituie contraventii silvice si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000-10.000 lei.

Aceste dispozitii, respectiv art.15 lit.c) din Legea nr.171/2010, se coroboreaza cu art.23 din acelasi act normativ, care prevede ca „sanctiunea amenzii contraventionale se aplica si persoanelor juridice, limitele minime si maxime ale amenzilor majorandu-se de 5 ori, cu exceptia acelora prevazute numai pentru persoane juridice”.

Drept urmare, in cadrul S.C. PC S.R.L., pentru incalcarea art.15 din Legea nr.171/2010, cuantumul minim al amenzii era de 25.000 lei, ci nu doar 5.000 lei.

Sustinerea contestatorului, in sensul ca amenda de 5.000 lei prevazuta de art.15 lit.c) din Legea nr.171/2010 si contraventia mentionata de textul de lege amintit se aplica numai persoanelor juridice, nu are suport legal, avand in vedere definitia data „detinatorului” de Legea nr.46/19.03.2008 – Codul silvic, ca fiind: „proprietarul, administratorul, prestatorul de servicii silvice, transportatorul, depozitarul, custodele, precum si orice alta persoana fizica sau juridica, in temeiul unui titlu legal de fond forestier sau de materiale lemnoase”.

Rezulta asadar ca amenda contraventionala pentru incalcarea art.15 lit.c) din Legea nr.171/2010 se aplica atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice. Drept urmare, pentru SC PC SRL, amenda legala minima era de 25.000 lei, ci nu 5.000 lei, cat au aplicat cei doi agenti contestatori: DDP si POD. In acest mod s-a produs bugetului de stat un prejudiciu in cuantum de 20.000 lei, care impartit la cei doi agenti contestatori, revine fiecaruia suma de 10.000 lei.

Curtea a retinut ca in cauza a fost dovedit prejudiciul produs de contestator, vinovatia acestuia, cu precizarea ca nimeni nu poate invoca in aparare necunoasterea legii sau interpretarea gresita a legii.

 

(Decizia nr. 1173/R-CONT/02 Iunie 2015)

 

Prin cererea inregistrata la data de 4 ianuarie 2013, contestatorul DDP a solicitat anularea Deciziei nr.189/13.12.2012, emisa de fostul Inspectorat Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare Ramnicu Valcea (in drepturile si obligatiile caruia s-a subrogat Comisariatul de Regim Silvic si Cinegetic Ramnicu Valcea), prin care i s-a imputat suma de 10.000 lei, reprezentand "paguba adusa bugetului de stat", decizie pe care o considera nelegala.

In temeiul art.15 raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, contestatorul a solicitat suspendarea actului administrativ contestat, reprezentat de decizia nr.189/13.12.2012, pana la solutionarea cauzei printr-o hotarare definitiva si irevocabila.

In motivare contestatorul a aratat ca este functionar public, avand functia de consilier superior in cadrul I.T.R.S.V. Rm. Valcea (conform art.4 alin.2 din Regulamentul de Organizare si Functionare al I.T.R.S.V.), iar prin Decizia nr.189/13.12.2012 emisa de catre Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare Rm.Valcea, precum si prin Raportul de control intocmit de catre Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Valcea, s-a retinut in mod eronat si netemeinic ca s-a produs o paguba bugetului de stat in valoare de 20.000 lei, ca urmare a nerespectarii prevederilor legale privind sanctionarea contraventiilor silvice in ceea ce priveste cuantumul amenzilor stabilite.

A sustinut contestatorul ca Decizia nr.189/2012 a fost emisa in baza Raportului de control al Curtii de Conturi Valcea,  inregistrat la I.T.R.S.V. Rm. Valcea sub nr. l088/12.10.2012, precum si la nr.47/12.10.2012 in Registrul unic de control.

Contestatorul a solicitat sa se constate, in primul rand, tardivitatea emiterii Deciziei nr.189/13.12.2012, motivand ca aceasta a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art.85 alin. 1 din Legea nr.188/1999.

Totodata, contestatorul a aratat ca din analiza Deciziei nr.189/13.12.2012 a Camerei de Conturi Valcea, intocmita in baza Raportului de control al Curtii de Conturi - Camera de Conturi Valcea, comunicat paratului I.T.R.S.V. Rm.Valcea in data de 12.10.2012 si inregistrat sub nr.11088/12.10.2012 (trecut in Registrul unic de control la nr.47/12.10.2012), rezulta, fara indoiala, ca presupusa paguba produsa institutiei publice a fost cunoscuta de intimata  la data de 12.10.2012, astfel ca emiterea deciziei nr.189 la data de 13.12.2012 s-a facut cu depasirea termenului de 30 zile anterior mentionat,  fiind tardiva.

De asemenea, prin Raportul de control, auditorii publici externi au considerat ca nu au fost respectate prevederile legale in ceea ce priveste cuantumul amenzilor stabilite, astfel "In cazul S.C PFC S.R.L., prin procesul verbal de constatare a contraventiei silvice nr.36957/04.03.2011 s-a constatat ca agentul economic a savarsit contraventii sanctionate de art.15 lit. c din Legea 171/16.07.2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice, cuantumul minim al amenzii acordate persoanelor juridice fiind de 25.000 lei."

Astfel, se poate observa din procesul verbal de contraventie nr.36957/04.03.2011 ca societatea amendata este PC S.R.L., si nu SC PFC, asa cum este mentionat in mod eronat in decizia nr.189/13.12.2012, precum si in Raportul Curtii de Conturi.

A precizat contestatorul ca cele doua sanctiuni aplicate de catre agentii constatatori (DDP si POD) la care se face referire in Raportul Curtii de Conturi, sunt aplicate la societati diferite, respectiv prin procesul verbal nr.36957/04.03.2011 a fost sanctionata SC PC SRL, iar prin procesul verbal nr.36657/09.05.2011 a fost sanctionata SC PFC SRL,  astfel ca in mod eronat auditorii Curtii de Conturi au retinut ca cele 2 sanctiuni, aplicate prin procese verbale diferite, au fost retinute in sarcina aceleiasi societati comerciale.

Asa cum a motivat contestatorul si in nota de relatii din data de 08.10.2012, contraventiile prevazute la art.15 lit.c din Legea nr.171/2010 sunt aplicabile numai persoanelor juridice, in acest sens fiind si prevederile art.3 din O.M. nr.584/2008, care prevede ca ,,sunt indreptatite sa solicite si sa primeasca acordul de distribuire si utilizare a formularelor cu regim special numai persoanele juridice obligate sa utilizeze sistemul informational integrat de urmarire a materialelor lemnoase SUMAL prevazute de art.20 alin.2 din Normele referitoare la provenienta, circulatia si comercializarea materialelor lemnoase, aprobate prin H.G. nr.996/2008". De asemenea, in Legea nr.171/2010 nu exista un articol care sa mentioneze in mod expres exceptia prevazuta la art.23, in sensul ca "Sanctiunea amenzii contraventionale se aplica si persoanelor juridice, limitele minime si maxime ale amenzilor majorandu-se de 5 ori, cu exceptia acelora prevazute numai pentru persoane juridice".

Contestatorul a sustinut ca a aplicat in mod corect sanctiunea contraventionala in suma de 5.000 lei, intrucat detinatorii sunt persoane juridice.

Potrivit art.28 din Legea nr.180/2002 de aprobare a O.G.nr.2/2001, contravenientul poate achita in termen de cel mult 48 ore de la data incheierii procesului verbal jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul verbal. Mai mult decat atat, conform art.6 alin. l din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, avertismentul si amenda contraventionala se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica sau juridica.

Pentru incalcarea prevederilor art.15 lit.c din Legea nr.171/2010 de catre societatea PC S.R.L. se putea aplica si sanctiunea prevazuta de art.6 alin.1 din O.G. nr.2/2001, adica sanctiunea avertisment.

A mentionat contestatorul ca prin procesul verbal nr.36955/04.03.2011 a fost aplicata de catre agentii constatatori (DDP si POD) aceeasi sanctiune in cuantum de 5.000 lei, conform art.15 lit.c din Legea nr.171/2010, S.C. Pampas Impex S.R.L. contestand in instanta procesul verbal, insa prin sentinta civila nr.3378/22.06.2011, pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin in dosarul nr.4780/225/2011, instanta a respins plangerea formulata de petenta, considerand ca "este justificata aplicarea amenzii contraventionale in cuantum minim de 5.000 lei, sanctiune ce corespunde gradului ridicat de pericol social al faptei si care respecta criteriile de individualizare prevazute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001".

Contestatorul a concluzionat ca pentru atragerea raspunderii sale civile era necesar sa se stabileasca prejudiciul, vinovatia sa si totodata, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, conditii care in cauza nu sunt indeplinite.

In drept, contestatorul a invocat Legea nr.554/2004, Legea nr.188/1999, Legea nr.171/2010, OM nr.584/2008 si H.G. nr.996/2008.

Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

In motivarea intampinarii, intimatul a aratat ca solicita respingerea exceptiei tardivitatii emiterii deciziei, sustinand ca, intr-adevar raportul de control a fost inregistrat la ITRSV la data de 12.10.2012, insa ulterior, Camera de Conturi Valcea i-a transmis decizia nr.53/09.11.2012 privind inlaturarea deficientelor constatate si consemnate in raportul de control, astfel ca de la data inregistrarii deciziei Camerei de Conturi, respectiv 14.11.2012, termenul de 30 de zile de emitere a deciziei de imputare nu este depasit.

Prin incheierea nr.15/18.02.2014, pronuntata de Judecatoria Ramnicu Valcea in dosarul nr.144/90/2013, a fost admisa cererea de suspendare a executarii deciziei de imputare nr.189/13.12.2012 sub aspectul dispozitiilor art.1 din aceasta, referitoare la contestatorul DDP. In consecinta, a fost suspendata executarea deciziei mentionate (sub aspectul art.1) pana la solutionarea definitiva si irevocabila a contestatiei formulate de catre contestatorul din prezenta cauza.

Prin sentinta nr.2805 din 6 mai 2014, pronuntata de Tribunalul Valcea - Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal, a fost admisa exceptia tardivitatii emiterii deciziei nr.189/13.12.2012 si  in consecinta s-a admis contestatia, dispunandu-se anularea deciziei de imputare ca fiind tardiv emisa.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:

Raspunderea civila a functionarilor publici pentru pagubele aduse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice este reglementata de dispozitiile art.84 lit. a din Legea nr.188/1999.

 Potrivit dispozitiilor art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 „repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiilor publice in situatia prevazuta de art.84 lit. a  si b se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata”.

Din Raportul de control al Camerei de Conturi Valcea rezulta ca auditorii financiari au constatat ca nu in toate cazurile au fost respectate prevederile legale privind sanctionarea contraventiilor silvice in ceea ce priveste cuantumul amenzilor stabilite si plata in 48 h. a jumatate din minimul legal al amenzii contraventionale, producandu-se o paguba bugetului de stat in valoare de 20.000 lei, vinovati de producerea acesteia facandu-se DDP - contestatorul din prezenta cauza si numitul POD. Rezulta, astfel, din raportul de control, atat producerea certa a prejudiciului, cat si persoanele vinovate de producerea pagubei.

Raportul de control a fost comunicat intimatului si inregistrat la acesta sub nr.11088/12.10.2012, dupa cum acesta insusi recunoaste in intampinarea aflata la filele 10-16 dosar.

Instanta de fond a mai retinut ca rezulta fara dubiu ca paguba a fost constatata la aceasta data, 12.10.2012, data de la care curge termenul de 30 de zile de emitere a deciziei de imputare, reglementat de art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999.

Pentru considerentele expuse mai sus, avand in vedere ca decizia de imputare a fost emisa la data de 13.12.2012,  tribunalul a retinut ca exceptia este intemeiata si a admis-o. Pe cale de consecinta, instanta a admis contestatia si a anulat decizia de imputare nr.189/13.12.2012, ca fiind tardiv emisa.

Impotriva sentintei nr.2805/6 mai 2014 pronuntata de Tribunalul Valcea - Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal a declarat recurs, in termen legal, intimatul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vanatoare Valcea, care a criticat hotararea atacata pentru motive de netemeinicie si nelegalitate, sustinand ca nu se poate retine ca la data la care institutia recurenta a luat cunostinta de paguba produsa bugetului de stat, respectiv 12.10.2012, cand a fost inregistrat Raportul Curtii de Conturi, este data de la care curge termenul de prescriptie pentru emiterea deciziei de imputare.

In dezvoltarea recursului s-a aratat ca institutia Curtii de Conturi a emis decizia nr.53/2012, care a fost inregistrata la I.T.R.S.V. Ramnicu Valcea sub nr.2366 din 16.11.2012, iar prin aceasta dispozitie s-a determinat intreaga intindere a prejudiciului adus bugetului de stat ca urmare a neaplicarii in interiorul termenului de prescriptie a cuantumului legal al sanctiunilor contraventionale in suma de 20.000 lei, stabilirea persoanelor raspunzatoare si luarea masurilor de recuperare a acestuia la nivelul actualizat la data incasarii.

A sustinut recurentul ca institutia intimata nu putea emite la data de 12.10.2012 sau in termen de 30 de zile de la aceasta data decizii de imputare bazandu-se pe un raport de control neaprobat, iar despre producerea prejudiciului adus bugetului de stat I.T.R.S.V. Valcea a luat cunostinta la data de 16.11.2012, cand a fost inregistrata adresa Curtii de Conturi nr.1696 din 14.11.2012. S-a precizat ca potrivit art.8 alin.3 si art.28 din O.G. nr.2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice se fac venit integral la bugetul de stat, astfel ca fapta contestatorului de a nu aplica in interiorul termenului de prescriptie cuantumul legal al sanctiunilor contraventionale a produs o paguba bugetului de stat si nu I.T.R.S.V. Valcea. Aceasta paguba a fost cuantificata la valoarea de 20.000 lei si este rezultatul nerespectarii prevederilor legale privind constatarea si sanctionarea contraventiilor silvice in ceea ce priveste cuantumul amenzilor stabilite, iar raspunzatori pentru producerea pagubei sunt contestatorul DDP si POD, care au intocmit pe numele S.C. PFC S.R.L. procesul verbal de contraventie seria CCS nr.0036957 din 4.03.2011 cu nerespectarea prevederilor legale in domeniu.

Recurentul a concluzionat ca procesul verbal de contraventie seria CCS nr.0036957 din 4.03.2011 intocmit pe numele contravenientei persoana juridica S.C. PC S.R.L. s-a facut cu nerespectarea Legii nr.171 din 16.07.2010, iar contestatorul se face vinovat pentru acest fapt.

Intimatul-contestator DDP a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin decizia nr.4893/8 decembrie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, a fost admis recursul, casata sentinta atacata si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.

 Pentru a adopta aceasta solutie, instanta de control judiciar a retinut ca instanta de fond a apreciat gresit ca decizia de imputare s-a intocmit de institutia parata peste termenul legal de 30 de zile prevazut de art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 si ca  acest termen curge de la data constatarii pagubei, adica de la data cand s-au cunoscut aceste fapte, in speta data inregistrarii raportului de control la sediul ITRSV Valcea, adica 12.10.2012.

S-a apreciat de catre instanta de recurs ca aceasta interpretare este nelegala.

 In acest sens s-a retinut ca data luarii la cunostinta de catre recurent a producerii prejudiciului adus bugetului de stat este 16 noiembrie 2012, cand a fost inregistrata la aceasta institutie adresa Curtii de Conturi nr.1696/14.11.2012, astfel ca data de la care curge termenul pentru emiterea deciziei de imputare este 16.11.2012, iar decizia de imputare atacata de contestator a fost intocmita la data de 13.12.2012, adica in termenul legal de 30 de zile prevazut de lege.

Rejudecand cauza, prin sentinta nr.531 din 3 martie 2015, Tribunalul Valcea - Sectia a II-a civila a respins contestatia ca neintemeiata, retinand in considerente urmatoarele:

Prin decizia nr.189/13.12.2012 emisa de intimat, contestatorului-consilier in cadrul ITRSV Valcea, i s-a imputat suma de 10.000 lei, reprezentand paguba adusa bugetului de stat cauzata ca urmare a aplicarii gresite a cuantumului unei amenzi contraventionale. Aceasta decizie a fost emisa in urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei-Camera de Conturi Valcea pe prioada 03.09.2012 – 12.10.2012, control in urma caruia aceasta institutie a emis adresa nr.1696/14.11.2012 pentru punerea in executare a deciziei nr.53/09.11.2012, privind inlaturarea deficientelor constatate si consemnate in raportul de control, indicandu-se masurile necesare pentru stabilirea intinderii prejudiciilor si recuperarea acestora.

S-a constatat de catre comisia constituita pentru stabilirea intregii obligatii catre bugetul de stat, precum si a altor prejudicii evidentiate in raportul Cutii de Conturi nr.56/1517/12.10.2012 si in decizia nr.53/09.11.2012 ca au fost produse pagube bugetului statului pin activitatea desfasurata de contestatorul din cauza de fata si POD, care au intocmit procese-verbale de contraventie cu nerespectarea prevederilor legale in domeniu, respectiv a dispozitiilor art.15 din Legea nr.171/2010 si a dispozitiilor Legii nr.46/2008 privind Codul silvic.

Concret, prin procesul verbal de contraventie seria CCS nr.0036957/04.03.2011 intocmit de catre contestatorul din cauza de fata si POD, contravenientei SC PC SRL i s-a aplicat o amenda contraventionala in suma de 5000 lei, desi limitele amenzii contraventionale prevazutede art.15 din Legea nr.171/2010 erau cuprinse intre 25.000 – 50.000 lei, intrucat in cazul persoanelor juridice sanctiunea contraventionala se majoreaza de 5 ori.

Contestatorul a sustinut in mod gresit ca in pesoana sa nu sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale.

 Potrivit dispozitiilor art.1 din OUG nr.59/2000, „Personalul silvic, in sensul prezentei ordonante de urgenta, este format din persoanele care au pregatire de specialitate silvica atestata prin actul de absolvire a unei forme de invatamant recunoscute in Romania si care exercita efectiv profesiuni specifice activitatii in domeniul silviculturii”.

Dispozitiile art.58 prevad ca pentru personalul silvic se aplica dispozitiile Legii nr.188/1999, privind Statutul  functionarilor publici, in masura in care ordonanta amintita  nu dispune altfel.

Potrivit art.84 din Legea nr.188/1999 „Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza: a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza; b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.”

Procedura de reparare a pagubelor este reglementata de dispozitiile art.85 din Legea nr.188/1999 si incepe prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, adica de la data inregistrarii raportului de control la entitatea controlata, in speta fiind vorba de data de 16.11.2012, cand a fost inregistrata la ITRSV  sub nr.12366/16.11.2012, adresa nr.1696/14.12.2012 emisa de Camera de Conturi Valcea, prin care i s-au comunicat intimatului constatarile, respectiv deficientele consemnate in raportul de control, recomandandu-se luarea de masuri pentru stabilirea intinderii prejudiciilor si recuperarea acestora.

La pct.12 din Decizia nr.53/2010 a Camerei de Conturi Valcea se arata ca nu au fost respectate prevederile legale referitoare la solutionarea contraventiilor silvice in toate cazurile, in ceea ce priveste cuantumul amenzilor stabilite, incadrandu-se gresit contraventia si stabilindu-se eronat cuantumul amenzilor pentru persoanele juridice, aceasta constatare fiind detaliata la pct.7 din raportul de control.

Prin procesul verbal de constatare a contraventiei silvice seria PC, nr.36957/04.03.2011, intocmit de contestatorul din cauza de fata si colegul acestuia, POD, s-a constatat ca SC PC SRL a savarsit contraventia prevazuta de art.15 lit.c din Legea nr.171/16.07.2010.

Dispozitiile art.15 lit.c din Legea nr.171/16.07.2010 prevad ca „refuzul tergiversarea de catre detinator, astfel cum este definit la pct.11 din anexa la Legea nr.46/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, de a permite personalului silvic imputernicit pentru controlul, accesul si/sau exercitarea controlului in conditiile legii” constituie contraventii silvice si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000, la 10.000 lei.

Dispozitiile art.15 lit.c din Legea nr.171/2010 trebuie coroborate cu cele ale art.23 din aceeasi lege, care prevad ca „sanctiunea amenzii contraventionale se aplica si persoanelor juridice, limitele minime si maxime ale amenzilor majorandu-se de 5 ori, cu exceptia acelora revazute numai pentru persoane juridice”.

Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca pentru incalcarea art.15 din Legea nr.171/2010, in cazul persoanelor juridice (in speta, SC PC SRL), cuantumul minim al amenzii era de 25.000 lei, si nu de 5.000 lei cat au  aplicat cei doi agenti constatatori, printre care si contestatorul.

Sustinerea contestatorului in sensul ca amenda de 5.000 lei prevazuta de art.15 lit.c din Legea nr.171/2010 pentru contraventia reglementata de textul de lege mentionat se aplica numai persoanelor juridice nu are suport legal, avand in vedere definitia data „detinatorului” de Legea nr.46/19.03.2008 – Codul silvic, ca fiind „proprietarul, administratorul, prestatorul de servicii silvice, transportatorul, depozitarul, custodele, precum si orice alta persoana fizica sau juridica, in temeiul unui titlu legal de fond forestier sau de materiale lemnoase”. Din acest text de lege rezulta cu claritate ca amenda contraventionala pentru incalcarea prevederilor art.15 lit.c din Legea nr.171/2010 se poate aplica atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice.

Fata de aceste argumente, tribunalul a concluzionat ca pentru sanctionarea SC PC SRL era necesar ca agentii constatatori sa aiba in vedere ca limita minima a amenzii prevazute de lege era de 25.000 lei, si nu de 5.000 lei, cat au stabilit cei doi agenti contestatori, POD si DDP.

Ca urmare a stabilirii gresite a cuantumului amenzii contraventionale aplicate de cei doi agenti constatatori s-a produs bugetului de stat un prejudiciu in cuantum de 20.000 lei, din care suma de 10.000 de lei este imputabila contestatorului din prezenta cauza.

Asadar, prejudiciul produs de contestator este dovedit, iar vinovatia acestuia este evidenta. In calitate de agent constatator abilitat sa constate contraventii si sa aplice sanctiuni contraventionale, contestatorul avea obligatia sa cunoasca legea si sa o interpreteze corect, neputand invoca in aparare propria-i culpa.

De asemenea, in cauza fiind dovedit raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, instanta a constatat ca in mod temeinic si legal a fost emisa de decizia nr.189/13.12.2012, prin care a fost angajata raspunderea materiala a contestatorului pentru prejudiciul in suma de 10.000 lei, cauzat bugetului de stat prin fapta sa culpabila.

Sentinta civila nr.3378/22.06.2011 pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin in dosarul nr.4780/225/2011, inovata de contestator, nu poate sa conduca la o alta concluzie, instanta investita cu solutionarea cauzei fiind obligata sa respecte legea, pentru a pronunta o hotarare legala si temeinica.

Abordarea prezentei spete in maniera prezentata mai sus este determinata si de jurisprudenta in materie, reflectata in practica instantei de control judiciar. Astfel, intr-o cauza similara, ce a format obiectul dosarului nr.143/90/2013, a fost respinsa contestatia formulata impotriva aceleiasi de decizii de imputare de catre contestatorul POD (celalalt agent constatator care a participat la intocmirea procesului-verbal de contraventie la care s-a facut referire mai sus) in contradictoriu cu acelasi intimat, or, pentru identitate de ratiune, se impune adoptarea aceleiasi solutii in prezenta cauza.

De asemenea, la pronuntarea sentintei s-a avut in vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a retinut in cauza ,,Stefanica si altii impotriva Romaniei” ca, in principiu, existenta unor solutii diferite, pe baza unei evaluari diferite a problemelor, chiar pentru persoane aflate in situatii similare, nu este de natura sa ridice, per se, problema violarii principiului securitatii raporturilor juridice. Divergentele de opinie sunt acceptate ca inerente intr-un sistem judiciar organizat in circumscriptii, atata timp cat exista o curte suprema al carei rol bine definit este acela de a rezolva aceste divergente ce apar intre deciziile instantelor inferioare. Cu toate acestea, in cazul in care divergentele privesc modul de interpretare a acelorasi norme de drept substantial, in litigii in care sunt implicate persoane aflate in situatii aproape identice, se pune problema respectarii principiului securitatii raporturilor juridice, principiu in legatura cu care Curtea a oferit mai multe lamuriri in cauzele ,,Driha impotriva Romaniei” si ,,Beian impotriva Romaniei.”

In lumina acestor consideratii s-a apreciat ca, in lipsa unui remediu intern cu privire la astfel de divergente, solutionarea neomogena a unor actiuni similare conduce la o stare de incertitudine a cetatenilor in raport cu sistemul judiciar, increderea in justitie fiind unul dintre elementele de baza ale statului de drept, ocrotit prin art.6 paragraful 1 din Conventie.

Pentru aceste considerente, retinand ca decizia contestata este legala si temeinica, tribunalul a respins ca neintemeiata contestatia.

Impotriva sentintei nr.531/3 martie 2015 pronuntata de Tribunalul Valcea – Sectia a II-a civila a declarat recurs, in termen legal, contestatorul DDP, care a criticat hotararea atacata, in esenta, pentru motive de netemeinicie si nelegalitate.

In dezvoltarea recursului s-a aratat ca prin raportul de control, auditorii publici externi au considerat ca nu au fost respectate dispozitiile legale in ceea ce priveste cuantumul amenzilor stabilite, astfel: „In cazul S.C. PFC S.R.L. prin procesul-verbal de constatare a contraventiei silvice nr.36957/04.03.2011 s-a constatat ca agentul economic a savarsit contraventii sanctionate de art.15 lit.c din Legea nr.171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice, cuantumul minim al amenzii acordate persoanelor juridice fiind de 25.000 lei”.

A mai precizat recurentul ca din procesul-verbal de contraventie sus-citat rezulta ca societatea amendata este PC S.R.L. si nu S.C. PFC S.R.L., asa cum este trecut in mod eronat in decizia nr.189/2012 si in raportul Curtii de Conturi  si ca nu exista proces-verbal cu seria 0036957 din 4.03.2011 intocmit catre S.C. PFC S.R.L.

Recurentul a mai mentionat ca sanctiunea contraventionala in cuantum de 5.000 lei a fost aplicata in mod corect, lucru statuat si de sentinta nr.3378/2011, pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin, in dosarul nr.4780/225/2011, ramasa definitiva si irevocabila, ce o privea pe reclamanta S.C. Pampas Impex S.R.L.

Totodata, in cuprinsul recursului s-a aratat ca potrivit art.28 din Legea nr.180/2002 de aprobare a O.G. nr.2/2001, contravenientul poate achita in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, agentul constatator facand precizarea despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.

Pentru a beneficia de un proces echitabil, se apreciaza de recurent ca s-a retinut constant in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca instanta trebuie sa procedeze la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale partilor pentru a le aprecia pertinenta si a respecta art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate si pe fond admiterea contestatiei asa cum a fost promovata.

Recursul a fost intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 si art.312 Cod procedura civila 1865 si s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa potrivit art.242 alin.2 Cod procedura civila.

Intimatul Comisariatul de Regim Silvic si Cinegetic Ramnicu Valcea a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate in recurs, de ansamblul probelor de la dosar care au fost coroborate si de textele legale in materie, Curtea a retinut urmatoarele:

Recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin Decizia nr.189/13.12.2012, contestatorului - consilier in cadrul ITRSV Valcea i s-a imputat suma de 10.000 lei pentru aplicarea gresita a cuantumului unei sanctiuni contraventionale.

Decizia de imputare nr.189/13.12.2012 s-a intemeiat pe constatarile auditorilor publici din cadrul Curtii de Conturi Valcea, constatari consemnate in Raportul de control, inregistrat la ITRSV Valcea, sub nr.11088/12.10.2012.

Potrivit dispozitiilor art.1 din O.U.G. nr.59/2000, „Personalul silvic, in sensul prezentei ordonante de urgenta, este format din persoanele care au pregatire de specialitate silvica atestata prin actul de absolvire a unei forme de invatamant recunoscute in Romania si care exercita efectiv profesiuni specifice activitatii in domeniul silviculturii”.

Dispozitiile art.58 prevad ca pentru personalul silvic se aplica dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul  functionarilor publici, in masura in care ordonanta amintita  nu dispune altfel.

Conform art.84 din Legea nr.188/1999 „Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza: a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza; b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.”

Procedura de reparare a pagubelor este reglementata de dispozitiile art.85 din Legea nr.188/1999, prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la contestarea pagubei, adica a inregistrarii raportului de control la seful paratului, in speta fiind vorba de data de 16.11.2012, cand a fost inregistrata la ITRSV  sub nr.12366/16.11.2012, adresa emisa de Camera de Conturi Ramnicu Valcea nr.1696/14.12.2012, prin care i s-a comunicat paratului constatarile, respectiv deficientele consemnate in raportul de control, recomandandu-se luarea de masuri pentru stabilirea intinderii prejudiciilor si recuperarea acestora.

Astfel, la pct.12 din Decizia nr.53/2010 a Curtii de Conturi, se arata ca nu au fost respectate prevederile legale, referitoare la solutionarea contraventiilor silvice, in toate cazurile, in ceea ce priveste cuantumul amenzilor stabilite, incadrandu-se gresit contraventia si stabilindu-se eronat cuantumul amenzilor pentru persoanele juridice, aceasta constatare fiind detaliata la pct.7 din raportul de control (filele 18-25 dosar fond).

De precizat faptul ca, prin procesul verbal de constatare a contraventiei silvice seria ***,  s-a constatat ca agentul economic a savarsit contraventia prevazuta de art.15 lit.c) din Legea nr.171/2010, privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice.

Dispozitiile art.15 lit.c) din Legea nr.171/16.07.2010, prevad ca „refuzul, tergiversarea de catre detinator, astfel cum este definit la pct.11 din anexa la Legea nr.46/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, de a permite personalului silvic imputernicit pentru controlul, accesul si/sau exercitarea controlului in conditiile legii”, constituie contraventii silvice si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000-10.000 lei.

Aceste dispozitii, respectiv art.15 lit.c) din Legea nr.171/2010, se coroboreaza cu art.23 din acelasi act normativ, care prevede ca „sanctiunea amenzii contraventionale se aplica si persoanelor juridice, limitele minime si maxime ale amenzilor majorandu-se de 5 ori, cu exceptia acelora prevazute numai pentru persoane juridice”.

Drept urmare, in cadrul S.C. PC S.R.L., pentru incalcarea art.15 din Legea nr.171/2010, cuantumul minim al amenzii era de 25.000 lei, ci nu doar 5.000 lei.

Sustinerea contestatorului, in sensul ca amenda de 5.000 lei prevazuta de art.15 lit.c) din Legea nr.171/2010 si contraventia mentionata de textul de lege amintit se aplica numai persoanelor juridice, nu are suport legal, avand in vedere definitia data „detinatorului” de Legea nr.46/19.03.2008 – Codul silvic, ca fiind: „proprietarul, administratorul, prestatorul de servicii silvice, transportatorul, depozitarul, custodele, precum si orice alta persoana fizica sau juridica, in temeiul unui titlu legal de fond forestier sau de materiale lemnoase”.

Rezulta asadar ca amenda contraventionala pentru incalcarea art.15 lit.c) din Legea nr.171/2010 se aplica atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice.

Drept urmare, pentru SC PC SRL, amenda legala minima era de 25.000 lei, ci nu 5.000 lei, cat au aplicat cei doi agenti contestatori: DDP si POD.

In acest mod s-a produs bugetului de stat un prejudiciu in cuantum de 20.000 lei, care impartit la cei doi agenti contestatori, revine fiecaruia suma de 10.000 lei.

Curtea a retinut ca in cauza a fost dovedit prejudiciul produs de contestator, vinovatia acestuia, cu precizarea ca nimeni nu poate invoca in aparare necunoasterea legii sau interpretarea gresita a legii.

De asemenea, fiind dovedit raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, Curtea a constatat ca in mod temeinic si legal a fost emisa de decizia nr.189/13.12.2012, prin care a fost obligat contestatorul DDP la plata sumei de 10.000 lei, angajarea masurii raspunderii materiale a acestuia fiind stabilita temeinic si legal pentru considerentele aratate anterior.

De precizat faptul ca sentinta civila nr.3378/22.06.2011 pronuntata de Judecatoria  Drobeta Turnu Severin  in dosarul nr.4780/225/2011, invocata de contestator, nu poate sa conduca la eludarea legii si la pronuntarea in cauza a unei decizii nelegale si netemeinice.

Avand in vedere cele expuse mai sus, Curtea a apreciat ca instanta de fond a pronuntat o hotarare temeinica si legala, retinand o corecta situatie de fapt in raport de probele de la dosar ce au fost coroborate si aplicand corect dispozitiile legale in materie, respectand astfel si exigentele cerute de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, referitoare la motivarea sentintei pronuntate.

Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de contestatorul DDP impotriva sentintei nr.531/3 martie 2015, pronuntata de Tribunalul Valcea – Sectia a II-a civila.